Pe vremuri era o altă disciplină mult mai bună, mult mai corespunzătoare lucrurilor care au loc în Biserică. Oricum şi misionarismul şi propovăduirea erau cu totul altele decât cele din ultimele sute (nu ştiu câte) de ani. Pe vremurile acelea creştinii erau creştini, numele de creştin era unul care valora mult preţ, nu ca în ziua de astăzi când ortodocşii au ajuns să facă de ruşine numele de creştin şi mai mult nici măcar să nu îşi dea seama cât de mult reuşesc ei să întristeze Duhul Sfânt.Dar daca pe vremuri nu puteau intra ereticii la Sf Liturghie, Trinitas TV nu era, forum teologie.net nici atat, de unde putea omul sincer interesat sa afle de ortodoxie? Caci e clar ca in afara bisericii nu se prea ocupa nimeni de ei, misionarea BO facandu-se in general ca si astazi, numai in biserici. (desi azi mai este TV si internet, slava Domnului). Insa e impotriva firii sa imbratisezi o credinta care iti inchide usile, asta e clar...
Relaţia celor aleşi ai Bisericii era mult mai naturală, mult mai directă şi mult mai corectă faţă de cei care nu erau convertiţi la creştinism. Intrarea în Biserică se făcea după propovăduire, încercarea candidaţilor, supunerea lor la probe pentru ca într-un anumit sens şi ei să se învrednicească de numele de creştin, pentru că respectul faţă de numele de creştin era mult mai mare. Aşa cum spune şi NT, este groaznică păcătuirea după Botez, iar epistola către evrei spune foarte clar că pot exista cazuri în care nu se mai poate reveni în urma unei anumite căderi după luminarea prin Botez.
Referitor strict la participarea unora sau altora la Sfânta Liturghie (care este compusă din două părţi: Liturghia Catehumenilor sau a Cuvântului la care pot participa şi catehumenii, cei care nu au primit încă botezul şi nu sunt membri ai Trupului lui Hristos, şi Liturghia Credincioşilor sau Euharistică, la care pot să participe exclusiv credincioşii, adică cei botezaţi şi în stare corespunzătoare pentru împărtăşirea din Sfintele Taine) este evident că nişte penticostali nu au ce căuta din mai multe motive. Eventual doar pe post de catehumeni şi doar la Liturghia Catehumenilor, iar relaţionarea cu ei se poate face şi trebuie făcută într-un alt cadru decât cel strict liturgic.
Pe vremuri, candidaţii la Botez nici măcar nu ştiau, sau unii dintre ei cu siguranţă, de existenţa Sfintelor Taine (şi aici mă refer strict la Sfânta Euharistie). Nimeni nu le spunea şi chiar catehezele cu privire la Euharistie erau făcute doar după botez, după încorporarea în Biserică. Şi aşa şi este şi era normal. După cum am mai spus, pe vremuri se mai respecta (când oamenii de valoare erau încă stăpâni în Biserică, iar nu nişte excepţii şi nişte marginali şi marginalizaţi ca în ziua de astăzi) o disciplină arcană prin care se apăra demnitatea şi sfinţenia Sfintelor Mistere (a Sfintelor Taine ale Trupului şi Sângelui lui Iisus Hristos) de ochii profanilor, a păgânilor, a necredincioşilor, etc. După noile tradiţii care s-au inventat pe parcurs, Sfintele Mistere au fost forţate, să zic aşa, să se apere singure de când uşile bisericilor s-au deschis în mod nelegitim pentru ca "spectacolul" să fie vizibil pentru toată lumea. Bine într-o oarecare măsură nu este chiar aşa de vizibil, că au mai pus şi catapeteasmă pe acolo, catapeteasmă care nu exista în bisericile din începuturi. Şi, ca să spun aşa, oricum Sfintele Mistere se apără singure pentru că deşi profanii văd într-o oarecare măsură ceea ce are loc sau ceea ce fac şi vorbesc preoţii, în fapt nu înţeleg (şi asta numai cât se poate înţelege şi cât dă Dumnezeu) decât cei aleşi ai lui Dumnezeu ce se întâmplă la Sfânta Liturghie şi care este de fapt taina Sfântului Mister. Profanii, vulgul, spectatorii, etc, rămân doar cu ... spectacolul, iar în cel mai bun caz şi cu câteva cuvinte şi cântări cu har, dar Sfântul Mister le este inaccesibil. Marea grozăvie şi primejdie este ca nu cumva şi dintre preoţi să fie nişte profani, deşi cu vestimentaţie sacerdotală la suprafaţă.