Contemplatia - pregatire si experiente

Expunerea învăţăturii de credinţă ortodoxă pentru cei care nu sunt ortodocşi
celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt
Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 15 Feb 2012, 21:28

Pentru ca pe un alt topic s-a ajuns la discutia despre contemplatie si la sugestia colegului de discutie, esenin, care spunea:
(daca vreti sa deschideti alt topic, deschideti-l d-voastra. Putem vorbi despre chestia „contemplatiei”, de pilda. Sa vedem CUM o face ortodoxul -Nora este, sper, cam pe-aici. Am si eu experiente destul de consistente... De pilda, un subiect poate fi: este rezonabil sa NU pasim -voluntar_ in etapa „contemplatiei” din SMERENIE, pentru ca nu ne socotim suficient de eliberati de cele terestre? Nu cumva ne grabim, aruncandu-ne in asta din gust ptr. „peformanta”?)
am deschis acest topic nou pentru a incerca sa deslusim impreuna ce este contemplatia, ce pregatire necesita, care sunt pericolele la care ne expunem, cu referi din Sfintii Parinti, dar si eventuale experiente ale celor ce au experiat-o.
Sper sa fie o discutie principiala, calma si destinsa, asa cum sade bine unor contemplativi(!).
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 15 Feb 2012, 21:54

Am copiat aici o parte din dialogul inceput pe alt fir:
In timp ce sufletul omenesc "a fost facut ca sa-L vada pe Dumnezeu si sa fie luminat de El", prin pacat el s-a pervertit, s-a indepartat de Dumnezeu si de realitatile spirituale, intorcandu-se spre realitatile sensibile, singurele de care tine seama.

Mai sus aveti justificarea Sfintilor Parinti de ce trebuie sa ajungem intai la nepatimire pentru ca, mai apoi deabia, sa purcem si la contemplatie. Acum sa vedem cum rezolva problema Sf. Maxim Marturisitorul, caci de el este vorba si in continuare:

Totusi, a-si indrepta privirea spre realitatile sensibile nu constituie un pacat pentru om. Dumnezeu i-a dat omului mintea nu numai pentru ca prin ea sa tinda spre cunoasterea Lui, ci si pentru ca sa poata cunoaste toate fapturile, pe cele sensibile si pe cele inteligibile. Deci, inainte de cadere, Adam le cunostea pe acestea, cunoasterea lui fiind insa de ordin spiritual. El contempla in chip firesc ceea ce Sfintii Parinti numesc "ratiunile" spirituale (logoi) ale fapturilor sau, altfel spus, el le percepea in relatie cu Creatorul lor; le cunostea ca avandu-si in Acesta obarsia si telul; le vedea in intregime in Dumnezeu, intelegand ca de la El isi au ele fiinta si insusirile, iar in ele il vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale necreate. Caci, asa cum subliniaza Sfantul Maxim Marturisitorul: "intreg cosmosul inteligibil se arata in intreg cosmosul sensibil in chip tainic prin formele simbolice, celor ce pot sa vada; si intreg cel sensibil exista in cel inteligibil, simplificat in sensurile (logoi) mintii, in acela se afla acesta, prin intelesuri (logoi) iar in acesta, acela, prin figuri. Iar lucrarea lor este una, ca "o roata in roata", cum zice minunatul vazator al lucrurilor mari, Iezechiel, vorbind, cred, despre cele doua lumi (l, 16). Iar dumnezeiescul Apostol zice, la randul sau: "Cele nevazute ale lui Dumnezeu se vad de la intemeierea lumii, intelegandu-se din fapturi" (Rom. l, 20). Iar daca prin cele ce se vad, se privesc cele ce nu se vad, cum s-a scris, cu mult mai vartos vor fi intelese prin cele ce nu se vad cele ce se vad, de catre cei dedati contemplatiei duhovnicesti. De fapt, contemplatia simbolica a celor inteligibile prin cele vazute este stiinta si intelegere duhovniceasca a celor vazute prin cele nevazute. Caci cele ce-si sunt unele altora indicatoare trebuie sa vadeasca reciproc prezenta adevarata si clara a celorlalte si relatia nestirbita cu acelea".

Ati vazut aici conlucrarea intre cele doua lumi. Orice lucru din lumea vizibila, materiala, are o ratiune de-a fi, logoi o numeste Sf. Maxim, pentru ca vine de la Logos, este gandul exteriorizat al Logosului, "Cel prin care toate s-au facut". Prin logoi-i lucrurilor Dumnezeu proniaza lumea si tot prin logoi o reuneste si o transfigureaza. Logoi-i sunt "inima" lucrului si ei arata nu numai rostul acelui lucru, ci si tinta spre care tinde. Prin logoi mintea noastra poate sa "patrunda" lucrul, ceea ce la Kant e un lucru imposibil, apoi sa-l inteleaga in profunzime si mai apoi sa urce de la cele vazute spre cele nevazute. Prin logoi omul cunoaste ratiunile lui Dumnezeu si tot prin logoi actioneaza si energiile necreate, forma imanenta a dumnezeirii sau Harul Duhului, atunci cand transfigureaza materia. Caci Ortodoxia spune ca si materia poate fi transfigurata si chiar va fi transfigurata atunci, la Parusie, cand vor aparea "un pamant nou si un cer nou".
Am copiat si continuarea dialogului ca avem un punct de pornire.
Cheia intelegerii cuvantului simbol e aici:
"De fapt, contemplatia simbolica a celor inteligibile prin cele vazute este stiinta si intelegere duhovniceasca a celor vazute prin cele nevazute. Caci cele ce-si sunt unele altora indicatoare trebuie sa vadeasca reciproc prezenta adevarata si clara a celorlalte si relatia nestirbita cu acelea".

Sf. Maxim vrea sa spuna aici ca atunci cand noi patrundem in "intimitatea" lucrului sau fapturii, pana la logoi-ul sau prin contemplatie, ajutati si de har, binenteles, atunci in mintea noastra se produce o "copie" a acelui logoi. Pentru ca logoi-ul este de fapt o ratiune, o ratiune de-a fi a lucrului respectiv. Iar intre cele doua ratiuni, cea a logoi-ului si cea din mintea noastra se stabileste o legatura cu dublu sens. Acesta legatura cu dublu sens are putere de simbol. Puterea de simbol este de-a se reprezenta unul pe altul, copia si originalul. Copia va putea inlocui originalul, adica chiar si atunci cand nu mai am obiectul in fata, pot avea acces la aceasta copie si e ca si cum as contempla direct obiectul.

Cum sta „logoiul” in raport cu Logosul? Cum se declina (daca se declina) acesta din Logos?


Da, logoi-ul este, intr-adevar, cauza spirituala a lucrului, dar nu i se spune cauza pentru ca e chiar mai mult decat atat. Cauza, de obicei, spunem la ceva ce conditioneaza aparitia lucrului. Logoi-ul face mai mult decat atat, el indica si un rost dar si un scop, un tel spre implinirea acelui lucru sau fapturi. Rostul e modul de "intrebuintare" al lucrului. Prin logoi noi stim care e modul corect de intrebuintare al lucrului, dar si spre ce tinde el, care este implinirea lui. Deci logoi-ul ne spune trei lucruri: cauza obiectului, rostul lui si telul sau.
Eu intrebam daca logoiul si lucrul alcatuiesc o lume sau DOUA
E exact intrepatrunderea celor doua lumi. Cele doua lumi nu sunt autonome, separate. Tocmai de aceea e si posibil ca Imparatia lui Dumnezeu sa fie si aici, nu doar in Cer. Miezul lucrurilor e, intotdeauna, cel mai important. In miezul lucrurilor, fapturilor cele doua lumi se intrepatrund.
Cum sta „logoiul” in raport cu Logosul? Cum se declina (daca se declina) acesta din Logos?
Logoi-ul e vazut ca "inel rational" exterior, dar provenit din Logos. El, la inceput, era doar gand (si putere, caci la Dumnezeu gandul e si putere) al Logosului. La comanda: "Sa fie!" a devenit exterior, nascand lucrul sau faptura. Acesta e sensul expresiei consacrate din: "Ioan 1.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut."
Cand Logosul reuneste toata creatia, de fapt prinde toate "inelele" (logoi-i) in Cercul Sau.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 15 Feb 2012, 22:05

esenin scrie:
mai am o intrebare, practica: DE CE NU MERGE CONTEMPLATIA FARA NEPATIMIRE?


Sunt mai multe motive: 1. mintea patimitoare e, deobicei, legata de imaginatie fluctuanta sau "prinsa" de material, 2. mintea trebuie sa fie adunata, golita de imaginatie sau fantezie si sa coboare in inima, cu care sa fie una, si 3. cel mai important, prezenta Harului. Fara Har contemplatia ramane la "joasa inaltime", nu se ridica "sus", doar harul o poate urca. Iar Harul nu ramane intr-o minte si inima patimitoare. O minte patimitoare e ca o galeata ciuruita: pui apa in ea si peste o juma' de ora nu mai ai nimic, e goala. O minte si inima nepatimitoare nu are "gauri" si poate tine Harul.

Aici se termina dialogul nostru de pe acel fir. Astept cu interes interventiile tuturor celor interesati de subiect.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde esenin » 15 Feb 2012, 22:49

Intai: va faceti singri un mare deserviciu, necenzurand ortodoxia „de larg consum”

O sa mai scriu cateva randuri, ca mi-e somn. iau ca punct de pornire asta:

Sf. Maxim vrea sa spuna aici ca atunci cand noi patrundem in "intimitatea" lucrului sau fapturii, pana la logoi-ul sau prin contemplatie, ajutati si de har, binenteles, atunci in mintea noastra se produce o "copie" a acelui logoi. Pentru ca logoi-ul este de fapt o ratiune, o ratiune de-a fi a lucrului respectiv. Iar intre cele doua ratiuni, cea a logoi-ului si cea din mintea noastra se stabileste o legatura cu dublu sens. Acesta legatura cu dublu sens are putere de simbol. Puterea de simbol este de-a se reprezenta unul pe altul, copia si originalul. Copia va putea inlocui originalul, adica chiar si atunci cand nu mai am obiectul in fata, pot avea acces la aceasta copie si e ca si cum as contempla direct obiectul.

Pentru mine, dupa multi ani de bajbiala, lucrurile arata cam asa: In proximitaea noastra avem o singura lume, traim intr-o singura lume. Vedem, percem o lume a fenomenelor care este insa urzita de lumea „logoilor” pe care n-o percem. Desprea ea vorbeste sf. Pavel, cand zice de cele nevazute. In acest sens mi se pare ca orice lucru al lumii vizibile este „simbol”.
Nu inteleg cum legatura cu dublu sens are putere de simbol. mi se pare ca lucrul vizibil, ca fenomenul simbolizeaza (adica concentreaza, condenseaza, materializeaza) logoi-ul, pierzand insa din prospetimea si vitalitatea lui. Prin incarnare, prin luarea in posesie a materiei, logoiul se degradeaza, se strica intrucatva.

Ea (lumea logoilor) „ţese” continuu lumea vizibilă. Si ea se oglindeste imperfect in lumea gandurilor noastre. Este iar, ce zice sf. Pavel, cand zice ca „vedem ca in ghicitura”. Asta este starea noastra normala, fara sa facem un efort special.

(nota ptr mine, ca sa continui maine: copia nu va putea inlocui originalul decat dpdv subiectiv, doar ptr mine. Copia e mai degraba moarta. legatura logoi gand exista, ca reflexie -damaschinul- dar nu si invers. Sf maxim vb despre reprezentare, de fapt. Problema insa nu este asta ci patrundera in miezul lucrului vizibil, care este logoi-ul.)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 15 Feb 2012, 22:53

Iata mai jos si un prim exemplu, luat de la un imbunatatit monah, de pregatire a mintii si inimii pentru contemplatie:

Mintea, fiul meu, nu poate ramane intr-o singura stare; cu atat mai mult mintea celui care este slab in cele duhovnicesti. Ea vrea o data lectura, alta data cantare, alta data tacere. Cand omul tace, mintea gaseste timp pentru a se desfata cu diferite imagini din Scriptura, pe care le-a citit mai inainte. Cand ii oferi ceea ce ii place, isi ia puteri, asa cum se intampla cu trupul cand primeste hrana sanatoasa. Cand ii oferi insa ceea ce iti vine la indemana, atunci, in loc sa se lumineze, se intuneca. De asemenea, atunci cand oboseste, are nevoie de odihna.

Asa invata sa distinga binele de rau. Asa devine mintea numai lumina, stravezie. Vede curatenia sufletului. Asa vede si ghimpii. Rabda ispitele. Se inmulteste harul. Curata trupul de patimi. Aduce pace sufletului. Si, la sfarsit, vin toate una dupa alta, ca un lant, fara oboseala multa si fara asteptare, deoarece toate sunt aduse de ascultare. Si asculta sa vezi : cel care face ascultare desavarsita ajunge ca mintea lui sa nu aiba nici-o purtare de grija. Mintea este iconomul sufletului, caruia ii da hrana pe care tu i-o oferi. Cand are pace si ii dai ceea ce doreste, ea le da inimii. Mai intai insa, se curata pe sine de toate prejudecatile deprinse in lume. Se elibereaza de grijile vietii si, spunand continuu rugaciunea, inceteaza de a mai rataci precum meteoritii. Atunci intelegi ca s-a curatit. Deoarece nu se mai apleaca spre lucruri viclene si necurate, despre care auzise si vazuse in lume. Dupa aceea, intrand si iesind din inima prin rugaciune, curateste drumui si inlatura orice uraciune, viclenie sau necuratie. Astfel, mintea declara razboi patimilor si demonilor care hranesc patimile ce se cuibaresc in inima de ani multi, nestiute si nevazute pana atunci. Acum insa, cand mintea si-a redobandit curatenia dintru inceput, le vede pe toate si ca un caine latra, se lupta cu ele ca un stapan si pazitor ai sufletului. Avand ca arma numele lui Iisus, ii loveste pe dusmani pana reuseste de-i scoate afara, in afara inimii, de unde acestia urla ca niste caini salbatici. Iar mintea trece apoi la curatirea murdariei si necuratiei pe care au lasat-o in urma demonii, prin compromisurile pe care ne-au impins sa le facem, la curatirea raului si pacatului. In continuu se lupta cu demonii pentru a-i scoate definitiv in afara, indepartandu-i atat de mult incat acestia, sa nu mai poata in nici un fel sa faca rau. Si se tot lupta sa arunce afara murdaria pe care acestia continuu o arunca inlauntru. Dupa aceea, ca un bun iconom, aduce sufletului hrana care se cuvine si care il conduce la iluminare si la sanatate.

La toate acestea, mintea are impreuna lucrator harul curatitor. Cel ce se roaga se afla ca sub umbra acoperisului ascultarii. Este pazit de harul care este dat de Dumnezeu pentru paza sufletului. Si dupa ce, putin cate putin, sunt alungati afara demonii, se curateste deplin inima si inceteaza orice murdarire. Se intronizeaza mintea ca un rege in inima si se bucura ca mirele ce se afla in camara nuntii cu mireasa lui. Aduce bucurie sfanta, curata, pasnica. Spune rugaciunea fa-ra osteneala. Atunci harul lucreaza fara nici o stanjeneala si arata mintii toate fagaduintele pe care urmeaza a le primi ca rasplata daca isi implineste datoriile sale fara lipsa. De acum, fiind in liniste si pace, venind harul, mintea este condusa la vederea cea duhovniceasca, pe masura posibilitatilor pe care i le ofera temelia ce a pus.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde maria_andreea » 15 Feb 2012, 23:00

mai am o intrebare, practica: DE CE NU MERGE CONTEMPLATIA FARA NEPATIMIRE?
Sunt mai multe motive: 1. mintea patimitoare e, deobicei, legata de imaginatie fluctuanta sau "prinsa" de material, 2. mintea trebuie sa fie adunata, golita de imaginatie sau fantezie si sa coboare in inima, cu care sa fie una, si 3. cel mai important, prezenta Harului.
Cum poate mintea să fie şi nepătimitoare şi să trăiască pe pământ? A trăi pe pământ implică să-ţi prinzi mintea în material, să ai griji, să-ţi fluctueze imaginaţia.
Este comtemplaţia un subiectiv care îi vizează exclusiv pe monahi ? Creştinii dacă o dobândesc, ar trebui să se izoleze de lume, pt a înlătura riscul de a fi prins în material?
Cred că de obicei Harul nu te întreabă dacă vrei să devi contemplativ, însă "te obligă" pt binele tău să rămâi nepătimaş. Nu e puţin nedrept: vine nepoftit şi pleacă dacă-L superi !? Deci mai bine, să nu vină, sau să vină, dar în ce condiţii, dacă totul în jurul nostru totul ne leagă de material?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde maria_andreea » 15 Feb 2012, 23:09

In continuu se lupta cu demonii pentru a-i scoate definitiv in afara, indepartandu-i atat de mult incat acestia, sa nu mai poata in nici un fel sa faca rau. Si se tot lupta sa arunce afara murdaria pe care acestia continuu o arunca inlauntru. Dupa aceea, ca un bun iconom, aduce sufletului hrana care se cuvine si care il conduce la iluminare si la sanatate.
Aici monahul vorbeşte de suflet aşa cum vorbeşte un mirean despre trupul lui. Adică îl simte când a obosit, ştie ce mâncare să-i dea, când să-l odihnească. Aici la hrana sufletului se referă doar la Euharisie sau fiecare după ce are nevoie, poate unul rugăciune, poate altul citire de cărţi sfinte etc...., da defapt a spus "care se cuvine şi care îl conduce"., scuze.

Eu cred totuşi că e un teren minat pt un mirean. Dacă nu e sunt curioasă cum credeţi că poate fi ea dobândită şi păstrată.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 15 Feb 2012, 23:27

Intai: va faceti singri un mare deserviciu, necenzurand ortodoxia „de larg consum”
Cunosc problema, eu imi fac datoria mea. Stiu ca e doar o picatura intr-un ocean. Altii prefera datul cu bata. E mai simplu si te si racoreste!
Pentru mine, dupa multi ani de bajbiala, lucrurile arata cam asa: In proximitaea noastra avem o singura lume, traim intr-o singura lume. Vedem, percem o lume a fenomenelor care este insa urzita de lumea „logoilor” pe care n-o percem. Desprea ea vorbeste sf. Pavel, cand zice de cele nevazute. In acest sens mi se pare ca orice lucru al lumii vizibile este „simbol”.
N-am obiectii.
Nu inteleg cum legatura cu dublu sens are putere de simbol. mi se pare ca lucrul vizibil, ca fenomenul simbolizeaza (adica concentreaza, condenseaza, materializeaza) logoi-ul, pierzand insa din prospetimea si vitalitatea lui. Prin incarnare, prin luarea in posesie a materiei, logoiul se degradeaza, se strica intrucatva.
Degradarea nu e din cauza luarii in posesie a materiei, ci din cauza proastei intrebuintari si a lipsei harului care sa-l indrepte si sa-l sustina.
Ea (lumea logoilor) „ţese” continuu lumea vizibilă. Si ea se oglindeste imperfect in lumea gandurilor noastre. Este iar, ce zice sf. Pavel, cand zice ca „vedem ca in ghicitura”. Asta este starea noastra normala, fara sa facem un efort special.
In starea normala nu prea avem acces la logoi, doar cu ajutorul harului poti avea acces la logoi. In starea normala noi vedem obiectul ca fenomen, deci ca in "ghicitura". In starea duhovniceasca, insa, il vedem ca sens, ca simbol spre lumea nevazutelor. Doar ca starea duhovniceasca nu e permanenta in aceasta viata, dincolo e permanenta.

(nota ptr mine, ca sa continui maine: copia nu va putea inlocui originalul decat dpdv subiectiv, doar ptr mine. Copia e mai degraba moarta. legatura logoi gand exista, ca reflexie -damaschinul- dar nu si invers. Sf maxim vb despre reprezentare, de fapt. Problema insa nu este asta ci patrundera in miezul lucrului vizibil, care este logoi-ul.)
Copia nu este "vie", intr-adevar, dar prin ea avem acces la sensul ascuns in lucru, la rostul sau si asta e esenta, nu materialul din care e facut obiectul. Miezul lucrului e tocmai sensul sau. Prin contemplatie cunosti sensurile lucrurilor, esenta lor, nu materia sau forma lor.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 15 Feb 2012, 23:47

In continuu se lupta cu demonii pentru a-i scoate definitiv in afara, indepartandu-i atat de mult incat acestia, sa nu mai poata in nici un fel sa faca rau. Si se tot lupta sa arunce afara murdaria pe care acestia continuu o arunca inlauntru. Dupa aceea, ca un bun iconom, aduce sufletului hrana care se cuvine si care il conduce la iluminare si la sanatate.
Aici monahul vorbeşte de suflet aşa cum vorbeşte un mirean despre trupul lui. Adică îl simte când a obosit, ştie ce mâncare să-i dea, când să-l odihnească. Aici la hrana sufletului se referă doar la Euharisie sau fiecare după ce are nevoie, poate unul rugăciune, poate altul citire de cărţi sfinte etc...., da defapt a spus "care se cuvine şi care îl conduce"., scuze.

Eu cred totuşi că e un teren minat pt un mirean. Dacă nu e sunt curioasă cum credeţi că poate fi ea dobândită şi păstrată.
O prima observatie: aici se foloseste un limbaj specific monahilor. De exemplu prin demoni monahii inteleg patimile in care este prins sufletul, fiecare patima este alt demon. Ba chiar si despre unele pacate se zice ca sunt demoni. Deci daca patimile ruineaza sufletul atunci mancarea care il intareste sunt virtutile. Dar virtutile vin prin har, iar harul poate veni fie prin Sfintele Taine, fie prin rugaciune fierbinte. Ei practica, deobicei, rugaciunea inimii. E, intr-adevar, un teren minat pentru un mirean, dar doar daca nu are un duhovnic bun si experimentat. Insa contemplatia nu e destinata doar monahilor. Ar trebui toti sa o experimentam, asa recomanda Sf. Maxim Marturisitorul.
Cum poate fi dobandita si pastrata? Prin ascultare de un duhovnic experimentat.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde esenin » 16 Feb 2012, 11:19

maria_andreea: nu numai ca ESTE o treaba pentru „mireni”, dar va va ajuta enorm. Chiar si simplul efort de a o face (vorbesc despre „despatimre”) va va ajuta. Nu este nevoie sa aveti si succes....dar o sa-l aveti, pentru ca doar daca bateti vi se va dechide)
Acuma celprost:
Am facut cateva greseli aseara, o sa rectific pe masura ce ele intervin in cursul discutiei.
esenin scrie:Nu inteleg cum legatura cu dublu sens are putere de simbol. mi se pare ca lucrul vizibil, ca fenomenul simbolizeaza (adica concentreaza, condenseaza, materializeaza) logoi-ul, pierzand insa din prospetimea si vitalitatea lui. Prin incarnare, prin luarea in posesie a materiei, logoiul se degradeaza, se strica intrucatva.

Degradarea nu e din cauza luarii in posesie a materiei, ci din cauza proastei intrebuintari si a lipsei harului care sa-l indrepte si sa-l sustina.
La asta accentul meu nu cadea pe „degradare” ci pe „simbol”: Iar intre cele doua ratiuni, cea a logoi-ului si cea din mintea noastra se stabileste o legatura cu dublu sens. Acesta legatura cu dublu sens are putere de simbol. Nu inteleg ultima propozitie. Nu inteleg cum legatura „circulara” logoi-ratiune umana are putere de simbol.

La fraza dumneavoastra, pareti sa spuneti ca „incarnarea” logoiului se poate face fara asistenta harului. Nu cred ca asta vreti sa spuneti. harul lipseste din „oglindire” din gandirea NOASTRA dar nu poate lipsi din logoi, caci el este temelia lumii create. NOI, cu gandirea nostra murdara si oarba, nu il putem seziza.
DAR FINALMENTE, nu prea ne intereseaza, caci subiectul nu este fenomenologia logoiului ci contempalarea si despatimirea. As vrea totusi sa inteleg chestia cu simbolul bidirectional.

O sa explic mariei_andreea experienta mea, dar cenzurati-ma! Criticati-ma, doar asa se poate construi ceva valabil.
Deci: gandirea dumneavoastra maria_andreea, daca o s-o observati cu atentie, este foarte instabila: 1. gandurile se nasc in noi fara voia noastra ci determinate de chestii aproape aleatorii, exterioare. 2. cand „punem mana” pe un gand e foarte greu sa-l mentinem in mintea noastra. Are tendinta naturala sa se evapore, sa se scurga prin „gaurile” concentrarii noastre. (exemplu cu „tatal nostru” incepi sa te rogi, te aduni, si-ti propui sa nu lasi niciun alt gand sa-ti murdareasca rugaciunea. Indata ce ti-ai propus, urmeaza un mic atac care, de obicei, porneste de la un cuvant al ACESTUI gand. De pilda apare o reprezentare a cuvantului „murdareasca”, iti imaginezi o gramada de gunoi. Eu sunt convins ca calugarii AU DREPTATE cand zic ca aceasta este o actiune „diavoleasca”) 3. Dispozitiile sufletesti (furia, bucuria, tristetile, poftele....etc „coloreaza” gandul. Si asa mintea noastra este o oglinda imperfecta. Daca ea mai capata si o culoare, va dati seama, se indeparteaza tot mai mult de ceea ce trebuie sa oglindeasca. (ma opresc aici cu enumerarea, desi as mai putea continua). Ca principiu general „patimile” impiedica oglindirea corecta.

Actunea zisa de dezpatimire inseamna sa eliminam din activitaeta mintii, toate urmele „patimilor” toate urmele lumii materiale. Ori aceste sunt incredibil de MULTE si neasteptate. Exemplu: eu am inceput sa fac chestia asta acum 15 ani, pe catoliceşte si luandu-mi ca rugaciune „tatal nostru” (am gresit! cauza era ca am prins „şpilul” citind-o pe Simone Weil) Greseala este ca ”Tatal nostru” e prea lunga si te solicita prea mult de la bun inceput. ”Rugaciunea inimii” este mai eficienta ptr ca mai scurta, ritmica, si mai usor de mentinut in atentie. (Dar in fine...m-am prins tarziu, de-abia cand am venit in tara). Ei! cand spuneam „Tatal nostru” la „si iarta-ne noua greselile noastre precum si noi iertam....” imi apareau in minte chipurile celor care-mi gresisera MIE. Egoismul (patimirea) isi spunea cuvantul. Si o data cu chipurile si faptele pe care a trebuit sa le suport. Imi dadeam seama ca eram DEPARTE de a le ierta pacatele. Scopul acestor 2 versuri ramanea neatins. Asta este ce numesc calugarii „interventie a diavolului”
(revin dupa ce raspundeti)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde maria_andreea » 16 Feb 2012, 11:52

Sincer, eu am înţeles ce aţi spus despre experienţă şi despătimire şi nu am ce să critic. Însă aceasta nu este contemplare este luptă, încercare de despătimire.

Acum, despre contemplaţie, dacă este un fenomen ce urmează despătimirii înseamnă că este starea la care am fost chemaţi, firească deci. Pentru început pornim cu o curăţire prin Taina Spovedaniei, predându-ne spre povăţuire unui duhovnic iscusit, continuăm prin împlinirea unui canon de ispăşire: post, rugăciune, lacrimi etc în care ne angrenăm întreaga fiinţă, începem să simţim o dulce plăcere când pomenim de Hristos, începem să-L iubim, observăm că întreaga fiinţă suferă pt făptura care trăieşte în neştiinţă, ne rugăm ca ea (omenirea) să-L cunoască pe Iisus, ne rugăm chiar şi pt draci (seşi nu este deloc indicat). În timp ce întreprindem ceva, indiferent ce: muncă fizică, învăţat, curăţenie toate par atât de plăcute, de uşor de realizat. În minte îţi apar sensuri despre lucrurile care te preocupă, eşti mirat de sensul lor şi ai vrea să le notezi chiar, dar renunţi pt că nu are rost, este mai important că ele există şi le cunoşti nu ca ele să fie scrise. Totul este uşor, plăcut, toţi oamenii sunt la fel de importanţi ca tine. Trăsătura dominantă sunt lacrimile, dar nu de tristeţe-deznădăjduită ci de bucurie că viaţa are sens, de dorinţă firbinte de a trăi şi a striga tuturor că Hristos a înviat!. Aceasta trebuie însă menţinută, dar cum nu ne interesează, noi suntem deocamdată îmbătaţi de frumuseţea sensului descoperit, însă sfătuirea regulată cu duhovnicul iscusit trebuie să devină forţa şi înţelepciunea de a trăi şi de a nu pierde Raiul aflat, deci duhovnicul devine cea mai importantă fiinţă de pe pământ, mai importantă chiar decât părinţii sau familia căci ei ţi-au dat viaţă trupească, temporară, însă duhovnicul te ajută să nu o pierzi pe cea duhovnicească, veşnică. Deci, dă-ne Doamne duhovnici buni, să nu pierim...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde dimitrie » 16 Feb 2012, 15:01

Începutul contemplării:
"... că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea." Asta e mama contemplării. Imagine
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde maria_andreea » 16 Feb 2012, 15:43

"... că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea." Asta e mama contemplării. Imagine
Da aşa este, dar nu înţeleg de ce vă tăvăliţi de râs :roll: !?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 16 Feb 2012, 16:24

mai am o intrebare, practica: DE CE NU MERGE CONTEMPLATIA FARA NEPATIMIRE?
Sunt mai multe motive: 1. mintea patimitoare e, deobicei, legata de imaginatie fluctuanta sau "prinsa" de material, 2. mintea trebuie sa fie adunata, golita de imaginatie sau fantezie si sa coboare in inima, cu care sa fie una, si 3. cel mai important, prezenta Harului.
Cum poate mintea să fie şi nepătimitoare şi să trăiască pe pământ? A trăi pe pământ implică să-ţi prinzi mintea în material, să ai griji, să-ţi fluctueze imaginaţia.
Este comtemplaţia un subiectiv care îi vizează exclusiv pe monahi ? Creştinii dacă o dobândesc, ar trebui să se izoleze de lume, pt a înlătura riscul de a fi prins în material?
Cred că de obicei Harul nu te întreabă dacă vrei să devi contemplativ, însă "te obligă" pt binele tău să rămâi nepătimaş. Nu e puţin nedrept: vine nepoftit şi pleacă dacă-L superi !? Deci mai bine, să nu vină, sau să vină, dar în ce condiţii, dacă totul în jurul nostru totul ne leagă de material?
Am vazut ca a raspuns si esenin la aceste intrebari. Adaug si eu cate ceva. Nu exista ceva dedicat doar calugarilor si nu si mirenilor. Urcusul duhovnicesc este acelasi. Doar conditiile sunt altele. Acuma legat de cele opt trepte. Ele nu sunt complet separate, adica stau pe treapta a doua pana sunt sigur ca am obtinut frica lui Dumnezeu si abia apoi trec la paza mintii. Nu, nu e asa. Poti urca treptele, cu grija insa, dar lucrand mai intes si un timp mai indelungat in cursul unei zile, de exemplu, pentru cele de jos si mai putin pentru cele de mai sus. Se poate incerca contemplatia si daca nu ai atins nepatimirea. De altfel, nepatimirea totala cam foarte rar o atingem, dar o nepatimire prin care scapam de patimi si pacate mari se poate. Vei constata la inceput ca mare lucru nu vei obtine in contemplatie, dar macar iti formezi o experienta si pe masura ce cresti duhovniceste vei observa si progrese in contemplatie. Dar inca o data, o faci in doze mici si mai rar la inceput, lucrand mai mult pentru treptele de jos.
Raspunsul la prima intrebare este paza mintii. Prin paza mintii noi ne ferim mintea de ganduri intinate. Cum? Sunt trei "soldati" care pazesc mintea: unul cu binoclu, unul cu pusca, si unul cu telefonul. Cel cu binoclul e ATENTIA. Deci atentia trebuie sa fie treaza. Cel cu pusca e VOINTA cea buna. Ea se lupta cu "dusmanul", cu gandul cel rau ce da tarcoale cetatii si vrea sa o ocupe. Dar el nu poate reusi de unul singur si atunci ii spune celui cu telefonul, adica cu RUGACIUNEA lui Iisus, sa cheme in ajutor pe Comandant, adica pe Hristos. Aceasta paza a mintii trebuie lucrata de toti, nu exista exceptii. Nu toti vor reusi, dar toti sunt datori sa o incerce.
Un sfat: sa nu incercati treapta a saptea, vederea lui Dumnezeu, pana nu sunteti siguri ca aveti nepatimirea. Aici sunt pericole mari de tot sa va insele cel viclean, ca stie sa se prefaca in inger de lumina. Dupa mine, n-ar trebui nici atunci, caci "vederea" nu se obtine, ci se daruieste. Si asta la unul din neam in neam.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 16 Feb 2012, 16:52

Am facut cateva greseli aseara, o sa rectific pe masura ce ele intervin in cursul discutiei.
esenin scrie:Nu inteleg cum legatura cu dublu sens are putere de simbol. mi se pare ca lucrul vizibil, ca fenomenul simbolizeaza (adica concentreaza, condenseaza, materializeaza) logoi-ul, pierzand insa din prospetimea si vitalitatea lui. Prin incarnare, prin luarea in posesie a materiei, logoiul se degradeaza, se strica intrucatva.

Degradarea nu e din cauza luarii in posesie a materiei, ci din cauza proastei intrebuintari si a lipsei harului care sa-l indrepte si sa-l sustina.
La asta accentul meu nu cadea pe „degradare” ci pe „simbol”: Iar intre cele doua ratiuni, cea a logoi-ului si cea din mintea noastra se stabileste o legatura cu dublu sens. Acesta legatura cu dublu sens are putere de simbol. Nu inteleg ultima propozitie. Nu inteleg cum legatura „circulara” logoi-ratiune umana are putere de simbol.
Puterea de simbol e de fapt puterea de substituire. Doar ca substituirea nu e o simpla substituire la nivel conceptual, ci mult mai adanca. Adica, copia nu e un simplu concept, ea are sau dezvolta o adancime, exact ca si originalul. Asta ar fi legatura logoi - copie. Acum, legatura inversa: cand contempli un obiect fara ca obiectul sa fie de fata, copia va face legatura cu logoiul si cel ce contempla va trai senzatia ca acel obiect e in fata sa, e aievea. Nu conceptual, nu ca si imaginatie, ci ca si cum ar fi REALITATE.
Cealalta problema o abordez in postul urmator, ca e mai coerent asa.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 16 Feb 2012, 17:06

Sincer, eu am înţeles ce aţi spus despre experienţă şi despătimire şi nu am ce să critic. Însă aceasta nu este contemplare este luptă, încercare de despătimire.

Acum, despre contemplaţie, dacă este un fenomen ce urmează despătimirii înseamnă că este starea la care am fost chemaţi, firească deci. Pentru început pornim cu o curăţire prin Taina Spovedaniei, predându-ne spre povăţuire unui duhovnic iscusit, continuăm prin împlinirea unui canon de ispăşire: post, rugăciune, lacrimi etc în care ne angrenăm întreaga fiinţă, începem să simţim o dulce plăcere când pomenim de Hristos, începem să-L iubim, observăm că întreaga fiinţă suferă pt făptura care trăieşte în neştiinţă, ne rugăm ca ea (omenirea) să-L cunoască pe Iisus, ne rugăm chiar şi pt draci (seşi nu este deloc indicat). În timp ce întreprindem ceva, indiferent ce: muncă fizică, învăţat, curăţenie toate par atât de plăcute, de uşor de realizat. În minte îţi apar sensuri despre lucrurile care te preocupă, eşti mirat de sensul lor şi ai vrea să le notezi chiar, dar renunţi pt că nu are rost, este mai important că ele există şi le cunoşti nu ca ele să fie scrise. Totul este uşor, plăcut, toţi oamenii sunt la fel de importanţi ca tine. Trăsătura dominantă sunt lacrimile, dar nu de tristeţe-deznădăjduită ci de bucurie că viaţa are sens, de dorinţă firbinte de a trăi şi a striga tuturor că Hristos a înviat!. Aceasta trebuie însă menţinută, dar cum nu ne interesează, noi suntem deocamdată îmbătaţi de frumuseţea sensului descoperit, însă sfătuirea regulată cu duhovnicul iscusit trebuie să devină forţa şi înţelepciunea de a trăi şi de a nu pierde Raiul aflat, deci duhovnicul devine cea mai importantă fiinţă de pe pământ, mai importantă chiar decât părinţii sau familia căci ei ţi-au dat viaţă trupească, temporară, însă duhovnicul te ajută să nu o pierzi pe cea duhovnicească, veşnică. Deci, dă-ne Doamne duhovnici buni, să nu pierim...
Acum am citit postul acesta si raspunsul meu de dinainte e superflu. Da, cred ca sunteti o fire contemplativa!
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde celprost » 16 Feb 2012, 17:25

La fraza dumneavoastra, pareti sa spuneti ca „incarnarea” logoiului se poate face fara asistenta harului. Nu cred ca asta vreti sa spuneti. harul lipseste din „oglindire” din gandirea NOASTRA dar nu poate lipsi din logoi, caci el este temelia lumii create. NOI, cu gandirea nostra murdara si oarba, nu il putem seziza.
DAR FINALMENTE, nu prea ne intereseaza, caci subiectul nu este fenomenologia logoiului ci contempalarea si despatimirea.
Sigur ca logoi-ul poate sa "opereze" si in absenta harului, dar daca e vorba de conditii optime atunci are nevoie de asistenta harului. Dvs ridicati o problema tare subtire aici: daca logoi-ul are har sau nu. Aici intram pe un teren moale. O facem doar in nume propriu, ca pareri, pana vom gasi ceva consistent la cei mai desavarsiti, adica la sfinti. Eu as asemui logoi-ul nu cu harul, ci cu virtutea. Sigur, e o simpla analogie, nu echivalenta. Virtutea nu este HAR, ea este DAR, insa provine din har. La fel, logoi-ul nu este har, el este dar, un fel de "virtute" a lucrului, de principiu al lui, dar care are si adancime, sens. Altfel, toate lucrurile ar avea har intrinsec, daca logoi-ul ar contine har. Insa, logoi-ul poate interactiona cu harul si poate primi de la har putere, sustinere, etc. Asta a fost deviere de la tema si ar putea constitui, ea singura, un fir separat.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde esenin » 16 Feb 2012, 18:12

Ma tot bantuie ideea ca vorbim fara sa ne intelegem PERFECT.

maria_andreea, dar nu am scris nimic despre „contemplatie”! Ca sa fiu sincer parerea mea este asta: Nu trebuie sa te arunci cu capul inainte in chestia asta ptr ca poti sa-ti rupi gatul. „Despatimirea” este o sarcina atat de grea, daca e sa fii realist (si nu exaltat) ca-ti va lua toata viata. Vorbesc aici de „mireni”. Tema pe care o propusesem era, este rezonabil sa ai smerenia de a nu trece NICIODATA la „contemplatie”? Spus altfel: poti, realizand ca despatimirea este o sarcina enorma, sa RENUNTI la dorinta de „contempla”? Nu cumva „contemplatia” facuta FARA TEMEIUL solid al unei minti eliberate de cele pamantesti este ILUZIE? Ganditi-va la Francisc din Assisi. Suntem siguri ca asa zisa lui intalnire cu Dumnezeu nu era decat iluzie? (am trecut de altfel de „contemplatie”) Nu trebuie sa intelegeti ca nu era eliberat de patimi. Era! Mult mai mult decat suntem eu, dumneavoastra, sau celprost. Dracul se preface in inger de lumina chiar si ptr cel foarte crescuti duhovniceste, si el era crescut. Daca nu ai constinta deplina si corecta (nici subapreciativa, nici supra) a starii in care te afli, ratezi tot. Adica nu trebuie sa te vezi nici mai rau decat esti, nici mai bine. (ca masura de precautie, e mai bine sa te vezi ceva mai rau, totusi). Ori e foarte greu sa fii nepartinitor cu tine insuti. (acum vad ce zice pr dimitrie. Aia e mama despatimirii, de fapt). E bine sa ramanem modesti, sa nu visam la contemplari si vederi ale Slavei....etc.

In fine, eu vroiam sa aud experientele voastre concrete in chestie, nu teorie.

Ce zice celprost (sunteti sigur ca sunteti PROST, celprost?- sunt sigur ca trageti niste minciuni...) aici : Se poate incerca contemplatia ...etc. este corect. Vad ca ati nimerit aceeasi comparatie cu mine cu „ingerul de lumina”.

In cazul mirenilor, (si chiar in cel al calugarilor) mintea nepatimitoare NU va trai pe pamant, este aproape imposibil. Trebuie insa INCERCAT, trebuie sa „bati” ca sa ti se deschida. Si intr-adevar ti se deschide, ti se ofera o, cum sa-i zic...mica adiere, o data, de doua-trei ori, dupa care, daca esti cinstit cu tine, te opresti, dai cateva trepte inapoi, iti tai singur coarnele si reiei munca „de baza”. caci iti dai seama ca NU meriti.

Incerc sa inteleg: substituirea nu e o simpla substituire la nivel conceptual, ci mult mai adanca. Adica, copia nu e un simplu concept, ea are sau dezvolta o adancime, exact ca si originalul. Asta ar fi legatura logoi - copie. Acum, legatura inversa: cand contempli un obiect fara ca obiectul sa fie de fata, copia va face legatura cu logoiul si cel ce contempla va trai senzatia ca acel obiect e in fata sa, e aievea.

Adica ce era, cf. Damaschinul simpla perceptie a lumii duhovnicesti devine la fel de viu ca ea. Haida-de! Erati de acord cu faptul ca logoiul „urzeste” lumea vizibila, o „ţine”. Ati vazut vreodata un OM creând? „Urzind” o realitate palpabila cu mintea sa? Fie si doar un fir de iarba.......Nu....poate doar SUBIECTIV.

In chestia harului, ca o uitasem. Nu cred ca logoiul poate opera fara har. Ganditi-va ca aceste (harul) poate cobora -si coboara- pana la noi. dar nu afirm nimic solid ptr moment, vreau sa mai citesc.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde maria_andreea » 16 Feb 2012, 18:43

Tema pe care o propusesem era, este rezonabil sa ai smerenia de a nu trece NICIODATA la „contemplatie”? Spus altfel: poti, realizand ca despatimirea este o sarcina enorma, sa RENUNTI la dorinta de „contempla”?
A trece la contemplaţie nu ţine de tine, nu este o dorinţă, tu doar îţi faci datoria de despătimire, iar contemplaţia te inundă fără să şti măcar ce este, ea se întâmplă pur şi simplu.
In fine, eu vroiam sa aud experientele voastre concrete in chestie, nu teorie.
Cred că la toţi e la fel cum aţi descris dvstră.
In cazul mirenilor, (si chiar in cel al calugarilor) mintea nepatimitoare NU va trai pe pamant, este aproape imposibil.
Din ce cauză credeţi că este imposibil să fii nepătimitor ?
Trebuie insa INCERCAT, trebuie sa „bati” ca sa ti se deschida. Si intr-adevar ti se deschide, ti se ofera o, cum sa-i zic...mica adiere, o data, de doua-trei ori, dupa care, daca esti cinstit cu tine, te opresti, dai cateva trepte inapoi, iti tai singur coarnele si reiei munca „de baza”. caci iti dai seama ca NU meriti.
Oricum nu meritai nici "prima mică adiere" deci aşa cum nu tu ai decis dacă să vină sau nu tot aşa nu tu decizi dacă pleacă sau rămâne. "Munca de bază" trebuie să fie permanentă, căci dacă o laşi rişti să te murdăreşti mai tare decât ai fost la începutul muncii de despătimire.
Da, cred ca sunteti o fire contemplativa!
Nu sunt, am trăi aceste stări odată şi de atunci am fost curioasă să aflu dacă e potrivit să trăieşti astfel şi cum se poate păstra acea stare. Nu cred că e contemplare, dar te ajută să trăieşti frumos fără ca tu să faci mare lucru, te laşi doar în grija Lui Iisus, ca o delegare de responsabilitate. Cred că e mare nevoie de un duhovnic bun, însă din cauză că nu am găsit am decis că este un proces greu, aşa cum spunea dl "esenin", însă totuşi nu pot crede că e imposibil să menţii acea deplină mulţumire, bucurie, iubire.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Contemplatia - pregatire si experiente

Mesaj necititde Pr Haralambie » 16 Feb 2012, 18:57

Dacă nu vezi lacrimile curgând la fiecare aducere aminte de Dumnezeu, bolesti de necunoaştere, din care se naste mândria şi se invartoseaza inima.
Gheron Iosif Sihastrul . Mărturii din viaţa monahală.
Cu mult respect.


Înapoi la “Ortodoxia pentru ne-ortodocşi”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX