Aş avea o întrebare către părintele Petru, ca liturgist şi cunoscător al altor tradiţii liturgice (şi poate este şi un subiect de interes general, în contextul unei uniformizări şi puneri în concordanţă a termenilor româneşti cu cei folosiţi în alte părţi).
În Sinaxarul românesc se găseşte o devălmăşie totală în privinţa titulaturilor sfinţilor: avem de pildă, sfinţi mărturisitori, mucenici dar şi martiri, cuvioşi, "sfinţi cuvioşi", drept-credincioşi voievozi dar şi sfinţi împăraţi etc. etc. Ce vreau să zic e că nu există o uniformizare a atribuirii unei titulaturi către un anume sfânt: de pildă, la mucenicii mai vechi care erau hirotoniţi (indiferent de rang - diacon, preot, episcop) li se zicea "sfinţiţi-mucenici" (calchierea ellinescului ιερομάρτυρες); mai recent am întâlnit formule precum "sfântul ierarh martir" (nu discut aici de sinonimia mucenic/martir). Am văzut că în prezent există o tendinţă de a folosi titluri precum "cuvios" (Ὅσιος, respectiv Преподобнй - lit. "prea-asemănător (lui Hristos)") pentru sfinţii care au purtat shima monahală (indiferent dacă au fost sau nu hirotoniţi), "sfânt" simplu pentru sfinţii mireni (iarăşi, indiferent de hirotonie), "sfânt ierarh" pentru arhierei etc. Problema este şi mai amestecată în privinţa conducătorilor politici; avem de pildă "sfinţi împăraţi" pentru stăpânitorii din Bizanţ, dar "sfinţii domni" pentru ruşi şi "dreptcredincioşi voievozi" (deşi aceştia îşi ziceau "domni"; "voievod" e de fapt un titlu militar, Στρατηγ) pentru români...
Ce voiam să întreb, concret: în ce măsură există o asemenea clasificare în greacă şi/sau în slavonă? Ce formule sunt folosite în aceste tradiţii?