FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Slujba Sfintelor Paşti (Utrenia Învierii) - PDF (ataşat). Mulţumim celor care au lucrat la redactarea acestui text.

Slujba Pascală cu text paralel slavo-rus. Întreg saitul cu texte liturgice slavo-ruse este minunat.

The Texts for the Services of Pascha (engleză)
La Resurrection du Christ (franceză)
A Ressurreição de Cristo (portugheză)
La celebración de Pascua (spaniolă)

Cântările Învierii. Partituri psaltice editate de Schitul Lacu, Editura Evanghelismos 2002.
DOWNLOAD

Hristos a înviat!
Întrebare asupra expresiei „Așa pier păcătoșii de la Fața lui Dumnezeu, iar drepții se bucură și se veselesc”:
Nu cunosc originalul după care s-a făcut traducerea, dar nu este mai corect: „Așa pier păcătoșii, iar drepții se bucură și se veselesc de Fața lui Dumnezeu”? (ca să nu înțeleagă cineva că drepții se bucură de pieirea păcătoșilor?)

Cu drag; Dumitru

Tot eu:
Vă mulțumesc, Părinte pentru tot ce faceți pe acest forum. Cel puțin pentru mine, este mult lămuritor și întregitor al cunoașterii (mai ales sub aspect liturgic).
Cum trebuie să ne raportăm la obiceiul înconjurului bisericii și intrării în biserică (ritualul baterii cu crucea la ușa bisericii cu formula „Ridicați căpetenii...”) E musai?
Cu drag, Dumitru

Hristos a înviat!

Adevărat că a înviat!

Întrebare asupra expresiei „Așa pier păcătoșii de la Fața lui Dumnezeu, iar drepții se bucură și se veselesc”:

Traducerea este bunicică şi versetul trebuie spus anume aşa, ţinând cont şi de contextul din Psalm.

„Așa pier păcătoșii, iar drepții se bucură și se veselesc de Fața lui Dumnezeu”? (ca să nu înțeleagă cineva că drepții se bucură de pieirea păcătoșilor?)

Dar nu ăsta este sensul. Drepţii se bucură tot de Faţa lui Dumnezeu, aşa cum şi păcătoşii pier de la Faţa lui Dumnezeu. Deci sensul ar fi cam acesta: "În Faţa lui Dumnezeu păcătoşii pier, iar drepţii se bucură" (şi, bineînţeles, se bucură de pierirea păcătoşilor, ci de Faţa lui Dumnezeu).

Cum trebuie să ne raportăm la obiceiul înconjurului bisericii și intrării în biserică (ritualul baterii cu crucea la ușa bisericii cu formula „Ridicați căpetenii...”) E musai?

Deşi în vechime nu se înconjura biserica (după cum nu se scotea nici Crucea la Utrenia Vinerii Mari, antifonul 15 - iar ruşii nici astăzi nu au acest obicei), cred că practica acestui încojor nu este una greşită, iar simbolismul vestirii Învieirii la celor din afara Bisericii (adică păgâni, eretici, atei etc.) pare destul de convingător; mai ales că scoate în evidenţă legătura biserică-Biserică.
Cât priveşte însă "ritualul baterii cu crucea", acesta nu are ce căuta la Slujba pascală. E preluat din rânduiala sfinţirii (târnosirii) bisericii.

Hristos a înviat!
Vă mulțumesc frumos, Părinte!
Hramul bisericii pe care o vom zidi este Izvorul Tămăduirii. În acest context, aș dori să Vă adresez câteva întrebări:
1) Pot face sfințirea apei în timpul Sfintei Liturghii?
2) Dacă da, în care moment al acesteia și cu ce rânduială?
3) Care este troparul sărbătorii?
4) Ce anume din carecterul pascal pot păstra în rânduiala slujbei pe parcursul întregului an?
5) Există / a existat și o dată fixă de prăznuire a Izvorului de Viață Dătător?

Parinte as vrea sa va intreb in legatura cu timpul săvârșirii Slujbei de Înviere. Am înțeles că în Ardeal se face dimineața devreme, nu la ora 00.00.Acum mai noi am auzit că în unele locuri din țară și nu numai la 00.00 dau doar Lumina și unii fac și Utrenia, iar Liturghia pe la ora 10 ca e mai avantajos din punct de vedere pastoral, lumea nu mai e obosita...etc
S-a intalnit vreodata aceasta practica. Este corecta. In ce masura s-ar putea slujba muta in acest fel- si asa singura priveghere din an?

Hramul bisericii pe care o vom zidi este Izvorul Tămăduirii.

Eu aş fi ales oricare altul... Oricare, numai nu acesta. Mi se pare o sărbătoare "fără obiect".

1) Pot face sfințirea apei în timpul Sfintei Liturghii?
2) Dacă da, în care moment al acesteia și cu ce rânduială?

Părerea mea este că trebuie să faceţi aşa cum scrie la sfârşitul Penticostarului. Veţi avea mai puţină bătaie de cap...

3) Care este troparul sărbătorii?

Nu am Penticostarul în faţă, dar după calculile mele, în acea zi este troparul Învierii gl. 6, "Puterile îngereşti...". Învierea Domnului nu are un tropar propriu, ci troparul Învierii al glasului de rând este considerat "troparul sărbătorii". O biserică care are hramul Învierii Domnului nu va cânta un alt tropar al hramului decât troparul Învierii din acea săptămână.
Bineînţeles mă refer la sărbătoarea Vinerii Săptămânii Luminate, când se cântă glasul 6, pt că cea a "Izvorului Tămăduirii" cu greu poate fi considerată sărbătoare în sensul deplin al cuvântului. Dar din toată imnografia acelei zile poate fi luat un tropar pe care îl veţi cânta tot anul...

4) Ce anume din carecterul pascal pot păstra în rânduiala slujbei pe parcursul întregului an?

Nimic. În mod normal nu ar trebui să avem sfinţiri de ape în Săptămâna Luminată. Ceea ce prevede Penticostarul acum este o invenţie recentă.

5) Există / a existat și o dată fixă de prăznuire a Izvorului de Viață Dătător?

Nu am studiat acest aspect, dar presupun că nu.

Parinte as vrea sa va intreb in legatura cu timpul săvârșirii Slujbei de Înviere. Am înțeles că în Ardeal se face dimineața devreme, nu la ora 00.00.Acum mai noi am auzit că în unele locuri din țară și nu numai la 00.00 dau doar Lumina și unii fac și Utrenia, iar Liturghia pe la ora 10 ca e mai avantajos din punct de vedere pastoral, lumea nu mai e obosita...etc
S-a intalnit vreodata aceasta practica. Este corecta. In ce masura s-ar putea slujba muta in acest fel- si asa singura priveghere din an?

Eu cred că slujba pascală trebuie slujită noaptea, aşa cum s-a slujit din totdeauna în Biserica Ortodoxă, iar aceste tendinţe care n-au nimic cu pastoraţia, trebuie stârpite urgent. Săraca lume, care se consideră tare obosită, oare se mai gândeşte la "oboseala" lui Hristos de a muri pentru noi şi de a ne suporta chiar şi acum, când noi declarăm că credem în El, dar nu facem nimic din ce ne învaţă El?

Hristos a înviat!
În fundamentarea cererii hramului, am scris de fapt: „Punerea sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu dată de prăznuire la Izvorul Tămăduirii, în Vinerea Săptămânii Luminate.” Știam, de asemenea părerea Dumneavoastră despre această sărbătoare, deoarece urmăresc cât pot de atent discuțiile de pe forum ( și știu că „ne găsim mereu motiv să fim bolnăvicioși”) .
Mă întreb însă dacă nu tot Dumneavoastră ați considerat cele două „prototipuri” ale aghiasmei - cel de la Botezul Domnului - ca înnoire a Botezului și cel de la Izvorul Tămăduirii - pentru aghiasma „mică” din celelalte situații. Se poate să mă înșel și să fi citit altundeva, însă îmi asum „săpuneala”, știind că Izvorul Vieții și al tămăduirilor este Hristos și de la El și prin El - Maica Domnului și toți sfinții. Este un fapt minunat atestat istoric și sărbătoarea este destul de vechiuță.
Alte motive, puțin mai „la obiect” și, cu riscul de a fi înțeles greșit, mai practice, țin de contextul comunității noastre și, dacă considerați de cuviință, le pot expune într-un mesaj particular.
În rest, mă bucur că nu mi-a intrat săpun în ochi și sper să nu fie dușul rece la clătit.
Nu în ultimul rând, Vă mulțumesc mult pentru răspunsuri !!!

În fundamentarea cererii hramului, am scris de fapt: „Punerea sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu dată de prăznuire la Izvorul Tămăduirii, în Vinerea Săptămânii Luminate.”

Formularea mi se pare destul de reuşită. Îmi place când lumea este atentă şi la nuanţe...

Mă întreb însă dacă nu tot Dumneavoastră ați considerat cele două „prototipuri” ale aghiasmei - cel de la Botezul Domnului - ca înnoire a Botezului și cel de la Izvorul Tămăduirii - pentru aghiasma „mică” din celelalte situații.

Da, aşa este, numai că pt aghiasma mică se cânta doar un Paraclis al Maicii Domnului (la Vlaherne, după cum spune şi acrostihul grecesc), fără ca apa să se sfinţească prin vreo rugăciune specială. Ea era considerată taumaturgică prin faptul că izvora de acolo. Şi acum la multe mănăstiri greceşti sunt nişte mici izvoare, unde apa curge de la robinet (fără nici o sfinţire), dar pentru faptul că este închinat Maicii Domnului şi este amenajat ca "aghiasmatar", lumea o ia ca pe aghiasmă.

sărbătoarea este destul de vechiuță.

Minunile sunt destul de vechi, dar sărbătoarea nu cred. Şi-apoi minuni de astea au fost cu miile, dar pt că la acest izvor s-a vindecat împăratul, de asta a şi devenit "sărbătoare". Şi Sinaxarul spune asta, chiar dacă mai indirect.
Deci eu n-am nimic împotriva "sărbătorii", doar că nu-mi pot da seama ce sărbătorim.

Poate aș putea să mă răzgândesc și să iau ca hram `Icoana Maicii Domnului Prodromița`? Are și dată de prăznuire în calendarul BOR/2012.
Și ghiciți, ce biserică are deja hramul acesta?
Acum, fără șagă, ce ne puteți spune despre Mănăstirea Făcătoarei de bine? Am găsit o scriere deasupra la o rugăciune: „facere a lui Pavel monahul, din mânăstirea Făcătoarei de bine. ”
Are vreo legătură cu tipul icoanei rusești Maica Domnului - Mângâierea tuturor celor întristați? Eu cam pe-aici bă(l)team cu ideea hramului.

În Constantinopol erau foarte răspândite Mănăstirile Everghetinos şi Keharitomeni, dar pe atunci nu exista ideea de hram. "Ziua Bisericii" era considerată ziua sfinţirii ei, tocmai de aceea au rămas în calendar amintirea Târnosirii Bisericii Sf. Mormânt sau a Sfintei Sofii din Constantinopol. Dar aceste biserici niciodată nu au avut "hram".

Un parinte din diaspora m-a rugat sa pun urmatoarea problema...La inviere vin la Biserica foarte multi basarabeni cu cosurile cu tot felul de mancaruri. Din cate am inteles de unde vin ei odata cu citirea respectivelor rugaciuni pt branza, carne etc. sunt stropite si cu agheasma. Prin liturghierele noastre nu scrie nimic de ceva asemanator, banuim ca e confuzia intre stropirea pastilor si stropirea preparatului numit pasca...E corect, exista aceasta stropire sau este o confuzie?

Un parinte din diaspora m-a rugat sa pun urmatoarea problema...La inviere vin la Biserica foarte multi basarabeni cu cosurile cu tot felul de mancaruri. Din cate am inteles de unde vin ei odata cu citirea respectivelor rugaciuni pt branza, carne etc. sunt stropite si cu agheasma. Prin liturghierele noastre nu scrie nimic de ceva asemanator, banuim ca e confuzia intre stropirea pastilor si stropirea preparatului numit pasca...E corect, exista aceasta stropire sau este o confuzie?

Da, în tradiţia basarabeană, după Liturghie, preotul citeşte afară rugăciunile de binecuvântare a cărnurilor şi brânzeturilor, apoi trece şi le stropeşte cu agheasmă. Oamenii lasă o parte din acele bunuri pt nevoile sociale ale Bisericii, iar cea mai mare parte o iau acasă şi întreaga Săptămână Luminată, o mănâncă la începutul primei mese, după Anafură. Printre aceste bucate se numără în primul rând un fel de cozonac cu brânză numit "pască", dar niciodată nimeni nu a considerat şi nici nu a consumat această pască în defavoarea Împărtăşaniei sau a Anafurei. Este doar o mâncare binecuvântată care se consumă acasă.
Există totuşi şi o parte proastă a acestei tradiţii. Mulţi basarabeni vin la biserică doar spre sfârşitul slujbei pascale, pentru "a-şi sfinţi coşul cu bucate", dar nu prea sunt interesaţi de propria sfinţire şi, uneori nici nu intră prin biserică.
Pe de altă parte, în România este un alt obicei urât: lumea vine şi ia lumină, apoi merge acasă şi mănâncă fără să-i intereseze slujba.

"Ziua Bisericii" era considerată ziua sfinţirii ei, tocmai de aceea au rămas în calendar amintirea Târnosirii Bisericii Sf. Mormânt sau a Sfintei Sofii din Constantinopol. Dar aceste biserici niciodată nu au avut "hram".

Nici acest lucru nu-l știam, deși bănuiam că Marea Biserică nu-și serba ziua pe 17 septembrie
Dar dacă tîrnosirea avea loc chiar în ziua Ocrotitorului ?

Când au apărut însă zilele de hram așa cum le știm azi ?

"Ziua Bisericii" era considerată ziua sfinţirii ei, tocmai de aceea au rămas în calendar amintirea Târnosirii Bisericii Sf. Mormânt sau a Sfintei Sofii din Constantinopol. Dar aceste biserici niciodată nu au avut "hram".

Nici acest lucru nu-l știam, deși bănuiam că Marea Biserică nu-și serba ziua pe 17 septembrie

Păi Sofia, mama celor 3 fiice (virtuţi) nu are nimic u Sf. Sofia din Constantinopol, Kiev sau Novgorod. Sf. Sofie era un simbol fie al lui Hristos, fie al Maicii Domnului, fie al Bisericii. Discuţii şi ipoteze sunt multe. Cert este că nu e un al patrulea ipostas al dumnezeirii, aşa cum se poate înţelege de la S. Bulgakov şi alţi "sofianişti".

Dar dacă tîrnosirea avea loc chiar în ziua Ocrotitorului ?

Se pare că nu toate bisericile aveau "ocrotitor", ci numai cele care aveau vreo legătură cu persoana, moaştele sau minunile acelui sfânt. Este greu de spus, pt că mai târziu toate bisericile au primit ocrotitor.

Când au apărut însă zilele de hram așa cum le știm azi ?

Se crede că e vorba de sec. 15 sau chiar 16. Ipoteze pe care le-am citit pe la ruşi. N-am aprofundat acest domeniu (încă)...

Doamne ajuta!
Sunt nou pe acest forum si as avea mare nevoie de partitura slujbei pascale.
Ma poate ajuta cineva?
Doamne ajuta!