Toaca şi clopotul. Când şi cum se bat

Despre cărţi, veşminte, obiecte bisericeşti şi multe alte lucruri care nu se încadrează la alte categorii
ccristi
Mesaje: 204
Membru din: 25 Iun 2009, 13:05
Confesiune: ortodox

Toaca şi clopotul. Când şi cum se bat

Mesaj necititde ccristi » 13 Dec 2010, 08:19

Va rog sa ne spuneti cand (in ce momente ale Utreniei si Sf Liturghii) trebuie tras clopotul si cand se toaca ? Va rugam daca puteti sa detaliati aceste actiuni.
Va multumesc

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5376
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Toaca şi clopotul. Când şi cum se bat

Mesaj necititde protosinghel » 13 Dec 2010, 11:20

Încep cu o scurtă prezentare făcută în cursul meu de "Arheologie Liturgică", lăsându-i şi pe alţii să scrie cum se bate toaca şi clopotele la ei, pentru că, pe lângă regulile generale, există şi numeroase obiceiuri locale de a bate toaca în anumite momentele ale slujbelor.
În Biserica Ortodoxă credincioşii sunt chemaţi la rugăciunea comună prin intermediul clopotelor şi a toacei.
Sunetul melodios al clopotelor şi toacei nu numai că dau de veste despre începutul slujbei, ci produc asupra sufletului creştinesc o acţiune harică, îl umilesc, dar şi îl încurajează. De aceea, mai ales clopotele, se mai numesc “glasul Domnului”. Există în Biserica Ortodoxă chiar şi rugăciuni de sfinţire a clopotelor.
În acelaşi scop, tradiţia ortodoxă, mai ales cea bizantină foloseşte aşa-numita toacă – o scândură de lemn în care se loveşte ritmic cu un ciocănaş confecţionat din acelaşi material. Ea a apărut pentru prima dată în pustiul Egiptului (sec. IV) şi s-a răspândit de aici în tot Răsăritul. Ea se întrebuinţează şi în prezent numai prin mănăstiri. Toaca simbolizează, după Sfântul Teodor Studitul, “chemarea îngerului lui Dumnezeu”, iar după Sofronie al Ierusalimului şi Gherman al Constantinopolului ea reprezintă trâmbiţa eshatologică sau alarma care cheamă la război împotriva duşmanilor nevăzuţi. O tradiţie athonită spune însă că toaca reprezintă lemnul lovit de Noe pentru a aduna în corabie (simbol al Bisericii) toate vietăţile lumii înainte de potop. Unii mai spun că toaca are menirea de a ne aduce aminte de baterea cuielor în mâinile şi picioarele Domnului atunci când a fost Răstignit.
Deosebim două tipuri de toacă: mare - care este suspendată într-un loc fix şi în care se loveşte cu două ciocănaşe înainte de slujbele cu Priveghere; şi mică - care este purtată de paraclisier în jurul bisericii, înainte de slujbele din zilele de rând şi în care se loveşte cu un singur ciocănaş.
În tradiţia bizantină, mai ales la greci şi români mai întâlnim şi o toacă mică din metal care se numeşte şi tochiţă.

Clopotele au început să se folosească în Biserică începând cu sec. VIII, leagănul lor fiind provincia Campania din Italia. De aici ele s-au răspândit în toată lumea creştină.
Clopotele se păstrează în aşa-numitele clopotniţe. Clopotniţele sunt nişte turle cu câteva rânduri (uneori foarte înalte, precum cea a lui Ioan cel Groaznic din Moscova – 90 metri) construită deasupra pronaosului sau separat de biserică.
În Biserica Rusă, baterea clopotelor este de mai multe feluri: praznical, când se sună în toate clopotele în 3 stări; obişnuit, când se sună într-un singur clopot, de obicei de 12 ori; şi funerar (morţesc), când se sună pe rând în fiecare clopot (de la mic la mare).
Se mai sună clopotele şi în caz de alarmă, incendiu şi alte nenorociri.
În Typikon, mai ales în cel al Mănăstirii Sf. Sava avem indicaţii clare când şi cum trebuie bătută toaca şi clopotele.


Înapoi la “Generalităţi legate de cultul liturgic ortodox”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron