Slavă Lui Dumnezeu că e aşa!E ingramadela in ele de abia te poti misca.
Soluția ipotetică ar fi să se ridice mai multe biserici.bisericile tot par prea MICI. Voi nu va confruntati cu problemele astea, sa n-aveti unde sta, sa nu va puteti misca, sa trebuiasca sa veniti devreme sa prindeti loc?...e vreo solutie, macar asa, ipotetic?
Slavă Lui Dumnezeu că e aşa!E ingramadela in ele de abia te poti misca.
Cred că în biserică ascultarea cuvintelor ţine loc şi de foame, şi de sete, şi de durere. Dacă nu se aude e mai grav şi ar trebui luate măsuri (ex. boxe) în rest nu văd nicio problemă că sunteţi mulţi.
Şi dacă tot sunteţi atât de mulţi prezenţi şi activi de ce nu puneţi mână de la mână pentru o biserică mai mare
Deci o să începeţi o biserică mai mare sau te vei duce mai devreme "să prinzi" un loc bun .Da, este bine ca vine multa lume, dar sunt si multe aspecte negative aici...
e posibil. Suntem intr-adevar mai comozi, mai obisnuiti cu confort in orice decat generatiile anterioare.Deci o să începeţi o biserică mai mare sau te vei duce mai devreme "să prinzi" un loc bun .Da, este bine ca vine multa lume, dar sunt si multe aspecte negative aici...
Eu am impresia că am devenit foarte comozi, în zilele noastre; avem mai puţină răbdare în situaţiile pe care le întâmpinăm... probabil din cauza vitezei cu care se mişcă informaţia, a stilului de viaţă (economie) bazat pe cunoştinţe.
Aș veni cu o observație: un profesor ne spunea că din predicile Sf. Ioan Gură de Aur și din alte scrieri rezultă că în primele secole credincioșii se așezau pe podeaua bisericii, iar diaconul îi ridica la momentele mai importante prin exclamația DREPȚI. În secolele următoare însă cei mai mulți au început să stea doar în picioare, și atunci momentele importante au fost marcate prin îngenuncheri. Duminica nu trebuie să se întîmple așa ceva, dar în celelalte zile n-aș vedea-o ca pe o greșeală.Eu aş începe cu observaţia că la citirea Evangheliei ESTE INTERZIS de a sta în genunchi. Preotul spune "Înţelepciune, DREPŢI, să ascultăm Sf. Evanghelie", iar turma (tot mai puţin) cuvântătoare cade în genunchi sfidând orice bună rânduială a Bisericii.
Dpdv istoric aşa este!un profesor ne spunea că din predicile Sf. Ioan Gură de Aur și din alte scrieri rezultă că în primele secole credincioșii se așezau pe podeaua bisericii, iar diaconul îi ridica la momentele mai importante prin exclamația DREPȚI.
Asta-i doar presupunere. Grecii nu se aşează niciodată în genunchi, nici măcar monahii athoniţi! Eu cred că asta spune ceva.În secolele următoare însă cei mai mulți au început să stea doar în picioare, și atunci momentele importante au fost marcate prin îngenuncheri.
Corect! Dar numai în anumite momente compatibile cu îngenuncherea. Căci am observat că în BOR îngenuncherea este mai degrabă un prilej de odihnă, schimbând centrul de greutate al corpului. Dar numai o îngenunchere corectă dpdv fizic şi duhovnicesc este una bună şi folositoare.Duminica nu trebuie să se întîmple așa ceva, dar în celelalte zile n-aș vedea-o ca pe o greșeală.
Îngenuncherea în faţa Trupului şi Sângelui euharistic este un obicei romano-catolic, care la noi a fost condamnat ca erezie, chiar dacă în practică este perpetuat."Canoanele interzic îngenuncherile - ca act Liturgic de felul nostru de a ne manifesta în biserică în general, dar nu şi în faţa Taine Sfintei Euharistii. Prin îngenuncherea nostră noi aducem preamărire Sîngelui şi Trupului lui Hristos. Ea are aici exact sensul unei totale smerenii euharistice a noastre în faţa Lui Iisus Hristos şi nu al unui act de pocăinţă şi de plîngere a păcatelor".
Nu vorbesc de schituri şi colibe, dar în mănăstirile athonite nimeni niciodată nu îngenunchează şi nu face metanii. Excepţie reprezintă numai rugăciunea Sf. Efrem Sirul şi închinarea la Sf. Moaşte atunci când aceasta se face la sfârşitul Utreniei. Şi dacă aţi vedea cum fac grecii metanii, v-aţi pune mâinile în cap. Rareori când cineva atinge capul de podea.De asemenea nu ştiu dacă e adevărat că la Athos se îngenuncheză permanent cu excepţia Săptămînei Luminate şi a Duminicilor de peste an, şi chiar undeva am citit că şi în Duminica de Paşti îngenunchează, ca fiind un semn de bucurie.
Trebnicul lui Petru Movilă (Kiev, 1646) introduce ideea de închinare la Sfintele Taine, iar un Sinod din 1690 de la Moscova condamnă aceasta ca erezie («хлебопоклонная ересь»), încercând să prevină obiceiul romano-catolic de închinare la ostie. Metania a rămas în Liturghie, dar fără a fi precizat rolul ei sau vreo rugăciune care ar trebui spusă în acel moment.Dar cine şi când a condamnat ingenuncherea în faţa trupului şi sângelui euharistic ca fiind erezie?
Înapoi la “Generalităţi legate de cultul liturgic ortodox”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori