O intrebare de ordin practic si istoric: exista o randuiala "corecta" a cadirii, sau variatiile locale sunt toate corecte? Stim cam cum se cadea in Constantinopol inainte de 1453?
Intreb pentru ca in SUA, unde ma aflu, poti vedea o seama de practici ale diferitelor biserici. La slujirea in sobor, daca e ceva pan-ortodox, e o chestie tare interesanta...
Toti cadesc cele patru laturi ale sfintei mese, apoi proscomidiarul si scaunul cel de sus. Dar de aici lucrurile se despart:
- antiohienii ies imediat din altar, cadesc scaunul episcopal sau pe episcop, apoi iconostasul, etc., iar la revenirea in altar iarasi proscomidiarul, scaunul de sus si clericii din altar.
- rusii (ROCOR si OCA) si ucrainienii insa se intorc pana la scaunul de sus si de acolo cadesc una si alta, apoi ies la cadit afara -- mai intai iconostasul, abia dupa scaunul episcopal, apoi revin pentru a-i cadi pe clerici, apoi iar ies pentru a-i cadi pe credinciosi.
- romanii se intorc, cum ar veni, cadind de la nord spre sud, revin apoi in fata sfintei mese, si abia de aici ies la cadit in biserica.
- si am mai gasit opinia ca proscomidiarul nu trebuie cadit decat atunci cand ai acolo darurile pentru Euharistie. Alta opinie: ba nu, cadesti si proscomidiarul la orice slujba, dar uneori inainte, uneori dupa scaunul de sus.
Una peste alta, cam Babilon. E simplu sa faca fiecare cum i se spune, dupa carte sau dupa indrumarea episcopului. Dar sunt curios: cum e mai corect dpdv istoric, practic, teologic?