FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Care este limba liturgica din Moldova?

Nu vă supăraţi, dar mi se pare o întrebare jignitoare.

Nu mi se pare o afirmatie deloc jignitoare atata vreme cat limba oficiala a statului este "limba moldoveneasca", cel putin asa stiu eu, si limba liturgica a Bisericii Ortodoxe Ruse nu este limba romana.

Multumesc pentru alte precizari.

Doamne ajuta!

...limba oficiala a statului este "limba moldoveneasca", cel putin asa stiu eu...

Şi cum crezi, oare ea nu e aceeaşi cu limba română? Oare chiar am ajuns să gândim ca comuniştii din Moldova sau cei de la Moscova? Eu, cel puţin, slujesc anume în limba română! Mitropolitul nostru la fel, pentru că, deşi...

limba liturgica a Bisericii Ortodoxe Ruse nu este limba romana

Biserica Ortodoxă din Moldova, având o anumită autonomie, şi desfăşurându-şi activitatea întru-n stat majoritar românesc (moldovenesc), chiar conform Statutului ei oficial (art. 1, p.6), oficiază slujbele "în limba română".

Rog sa-mi fie iertata crasa nestiinta!

Nu voi mai interveni.

Nu voi mai interveni.

În ce sens? Eu v-am zis că am avut această reacţie, tocmai pentru că etnia şi limba mea sunt desconsiderate de cei care se cred că le posedă la un nivel mai înalt decât mine. Acest lucru îl trăiam aproape zilnic în cei 6 ani de viaţă la Iaşi. Îmi cer iertare, dar atitudinea mea are totuşi o justificare.

În rest, chiar vă rog să interveniţi la orice subiect doriţi. Aveţi cunoştinţe liturgice şi ar fi păcat să staţi într-o parte...

Deci nu exista un Liturghier propriu pentru Biserica Ortodoxa din Moldova...

Deci nu exista un Liturghier propriu pentru Biserica Ortodoxa din Moldova...

Aş putea să spun că el există,dar nu aduce nimic noi (sau vechi) faţă de cele româneşti de până la 2000. Faptul că sunt modificate 2-3 cereri la Ectenie, după tradiţia locului (unde peste tot este pomenit patriarhul + mitropolitul + episcopul locului), nu reprezintă mare lucru.

Din păcate, aveţi dreptate - am avut şi eu surpriza să constat că cărţile de cult din Basarabia le clonează pe cele editate de BOR, inclusiv cu greşelile lor.

Altfel, în recenzia făcută aţi punctat bine majoritatea problemelor din Liturghierele recente, încât nu prea ştiu cât ar mai fi de adăugat (nu am studiat în amănunt problema, dar am impresia că intervenţiile majore s-au produs prin 1952, când Patriarhul Iustinian a declanşat o campanie de reeditare şi uniformizare a cărţilor liturgice; atunci s-a introdus în cult şi traducerea Bibliei din 1936, apărută iniţial ca o alternativă "populară" la ediţiile anterioare, ceva mai anevoioase ca limbaj, făcând rabat la acrivia de traducere; s-au mai făcut atunci o serie de modificări pentru a "menaja sensibilităţile" conducătorilor comunişti ai vremii).

Legat de "Tatăl nostru", nu ştiu totuşi câţi ar primi astăzi în Biserică forma autentică "şi ne lasă nouă datoriile noastre, precum şi noi lăsăm datornicilor noştri"; ştiam că s-a mai încercat asta de-a lungul vremii, (sper să nu mă înşele memoria) chiar cei doi "Dascăli" din obştea paisiană, Grigorie şi Isaac, au vrut s-o facă, dar poporul de atunci n-a primit-o cu nici un chip. Am primit chiar unele comentarii că ar fi o formă "uniată", în duh papist, juridico-scolastic! (Acelaşi comentariu l-am mai auzit legat şi de forma corectă a stihului "Preasfântă Născătoare-de-Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi", modificată tot după al doilea război)... Oricum, problema e cu obârşie mult mai veche, singura ediţie scripturistică care traduce aşa textul de la Matei 6:9-13 fiind cea din 1688; ediţia paisiană din 1818 (reeditată cu mici modificări ultima dată, cred, în 1857) foloseşte "iertare" în loc de "lăsare", păstrând însă "datorii"; tind să cred că în popor se folosea totuşi în mare măsură tot forma de astăzi, fiindcă altfel nu-mi explic adoptarea ei în ediţia 1914...

Ar mai fi câteva probleme de care nu amintiţi, din anaforaua euharistică. O dată, expresia "το τῆς Καινῆς Διαθήκης", tradusă în prezent "al Legii celei Noi" - însă aici lege are înţelesul vechi, de făgăduinţă care leagă ceva; corect ar fi "al Legământului celui Nou". O alta ar fi traducerea lui "σοὶ προσφέρομεν" cu "Ţie aducem", pe când în greacă e gerunziu: "Ţie aducând", legându-se cu rugăciunea următoare a strănii: "...pe Tine te lăudăm".

În afară de slavă/mărire, mai există o confuzie de termeni în textele noastre (e adevărat, de mai mică răspândire), pe care n-aţi amintit-o - cea dintre rău (κακός) şi viclean (πονηρός), care-s traduşi uneori în română la fel, prin "rău". Diferenţa ar fi că primul termen indică un lucru greşit, incorect (fiind mai curând un antonim al lui ορθός), pe când al doilea arată o stricăciune ontologică, morală, o pervertire.

Ar mai fi câteva probleme de care nu amintiţi, din anaforaua euharistică. O dată, expresia "το τῆς Καινῆς Διαθήκης", tradusă în prezent "al Legii celei Noi" - însă aici lege are înţelesul vechi, de făgăduinţă care leagă ceva; corect ar fi "al Legământului celui Nou".

Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Noului Legământ , care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre lăsarea păcatelor.

Trebuie să se mai ştie că cuvântul "iertare" nu se găseşte niciodată în Noul Testament.

O alta ar fi traducerea lui "σοὶ προσφέρομεν" cu "Ţie aducem", pe când în greacă e gerunziu: "Ţie aducând", legându-se cu rugăciunea următoare a strănii: "...pe Tine te lăudăm".

Nu aveţi dreptate. E mult de explicat. Citiţi în cartea mea la pp. 92-96.

mai există o confuzie de termeni în textele noastre (e adevărat, de mai mică răspândire), pe care n-aţi amintit-o - cea dintre rău (κακός) şi viclean (πονηρός), care-s traduşi uneori în română la fel, prin "rău".

Eu, de mai multe ori, fac trimitere la cartea mea. Iar acolo, la p. 266 scrie "cel viclean", citândul-l pe Sf. Grigore de Nyssa şi alte explicaţii.

Foarte bine, eu m-am raportat doar la recenzia în discuţie - cartea, din păcate, n-am avut vreme să o parcurg...

Eu, de mai multe ori, fac trimitere la cartea mea. Iar acolo, la p. 266 scrie "cel viclean", citândul-l pe Sf. Grigore de Nyssa şi alte explicaţii.

la care carte va referiti? exista in format electronic sa o citim si noi?

Mă refer la cartea asta, care nu este în format electronic şi, se pare, s-a epuizat şi de prin librării. Poate spre sfârşitul anului va ieşi ediţia a II-a, revizuită şi îmbogăţită.

Rugaciunile pe cre trebuie sa le faca preotul in fiecare zi (vezi la sfarsitul Liturghierului ) trebuie respectate intocmai? Adica acatistele , canoanele, si paraclisele zilnice. Multumesc sarut mana.

Rugaciunile pe cre trebuie sa le faca preotul in fiecare zi (vezi la sfarsitul Liturghierului ) trebuie respectate intocmai? Adica acatistele , canoanele, si paraclisele zilnice. Multumesc sarut mana.

Utrenia unei zile, dacă e săvârşită după toată rânduiala, are în zilele de rând 3 Canoane, iar Duminica - 4. Acolo este şi Canonul zilei şi tot ce trebuie. În acest caz, preotului (dar şi credincioşilor) nu-i rămâne decât Canonul înainte de împărtăşire.
Indicaţiile de la sfârşitul Liturghierului sunt pt cei care merg la Liturghie fără Vecernie şi Utrenie, ceea ce ar trebui să fie o excepţie cât mai rar întâlnită.

Iar daca preotul nu slujeste zilnic?

Iar daca preotul nu slujeste zilnic?

Atunci să facă pravila rânduită de duhovnicul său.

Doamne-ajuta!

Am incercat sa descarc Liturghier-2008_partea-1.djvu, si cealalta parte, dar programul djvu viewer, spune ca e corupt, se descaca f repede, dar nu se vede mai nimic, nu s-ar putea incarca din nou pe net?
Multumesc.

Doamne-ajuta!

Am incercat sa descarc Liturghier-2008_partea-1.djvu, si cealalta parte, dar programul djvu viewer, spune ca e corupt, se descaca f repede, dar nu se vede mai nimic, nu s-ar putea incarca din nou pe net?
Multumesc.

am reusit sa descarc prima parte si se vede, dar nu se vede partea 2. care este problema?

Partea a II-a nu o mai am nici eu prin PC. Dacă cineva o are, să o încarce sau să mi-o trimită mie.

Dupa cum probabil deja stiti a aparut o noua editie a Liturghierului romanesc. Va marturisesc ca desi este o copie fidela ca aspect a celui din 2008 - care a fost o editie lamentabila - acesta este deschizator de drumuri, fiind mult influentat de cele grecesti. Pare-se ca la Bucuresti s-au auzit vocile critice!
Cateva aspecte pozitive:
- rugaciunile antifoanelor sunt puse la locul lor, adica nu in timpul antifoanelor ci inainte de ecfonis (si acest lucru se respecta cam la toate ecteniile)
- se dau multe explicatii in note de subsol,
- unele aspecte ale randuielilor sunt mai bine clarificate,
- incearca sa scurteze rugaciunea pt morti de la Proscomidie...
- se incearca o uniformizare a practicilor de tip romanesc, avand la baza Liturghierele anterioare lui 2008.

Cateva aspecte negative:
- lasa la alegerea preotului rostirea unei formule sau alta de rugaciune (n-am mai auzit asa ceva pana acum!)
-nu au indrazit sa introduca in text formule mai corecte si mai apropiate de original (atat filologic cat si teologic) ci le-au bagat in paranteze sau note de subsol... (NO COMMENT!)
-pastreaza la Litie rugaciunile cu listele interminabile de sfinti romani, ba chiar dau 2 formule ale aceleasi rugaciuni, preotul putand opta intre ele (o inovatie stupida!)
-este prea mare ca dimensiuni. Si este si f greu de tinut!

Dupa ce voi intra in amanunte cu el, voi reveni.

Troparul ceasului al III-lea, dinaintea epiclezei, a fost scos?