FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Se induce/introduce ideea ca Dumnezeu s-ar razgandi, ca ar fi schimbabil, schimbator, ca i-ar parea rau.

Bine, dar nu o introducem noi, ci chiar Dumnezeu în textul Facerii... Nu repţi cultul de Biblie. Iată şi mai jos:

De ce la rug. amvonului se foloseste singularul:... ca toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, de la Tine, Parintele luminilor. De ce nu .... de la Tine sunt... (darurile)?

Aici se citează din Iacov 1:17 unde avem: πᾶσα δόσις ἀγαθὴ = toată darea cea bună, adică tot binele dat...
Nu e cazul să improvizăm.

Intradevar, asa este: Iacov 1:17 Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
Bineiteles ca nu tebuie sa rupem cultul de Scriptura. La chestiunea cu ideea ca Dumnezeu s-ar razgandi, ca ar fi schimbabil, schimbator inca nu sunt lamurit. Din Facere nu intelegem ca Dumnezeu se razgandaste, ca si cum s-ar incurca printre itele creatiei si rezolva problemele din mers.
In rest, de acord!
A ! Si la Iacob, f. interesant, se subliniaza: la Care nu este schimbare sau umbră de mutare

La chestiunea cu ideea ca Dumnezeu s-ar razgandi, ca ar fi schimbabil, schimbator inca nu sunt lamurit. Din Facere nu intelegem ca Dumnezeu se razgandaste, ca si cum s-ar incurca printre itele creatiei si rezolva problemele din mers.

Facere 6:6

I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.

La chestiunea cu ideea ca Dumnezeu s-ar razgandi, ca ar fi schimbabil, schimbator inca nu sunt lamurit. Din Facere nu intelegem ca Dumnezeu se razgandaste, ca si cum s-ar incurca printre itele creatiei si rezolva problemele din mers.

Facere 6:6

I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.

Mda.... ca si cum El n-ar fi stiut din vesnicie ca omul avea sa cada!!!

Mda.... ca si cum El n-ar fi stiut din vesnicie ca omul avea sa cada!!!

A ştiut, dar n-a hotărât să fie aşa. De aceea, şi Dumnezeu "a trăit-o" la prezentul de atunci ca un "accident"...

Da, numai ca Dumnezeu este supra-temporal, dincolo de timp... a intrat in timp, la Intrupare, e drept, da totusi...
Sunt curios care e vaianta originala a textului... e posibil totusi sa fie acolo onuanta mai curand de intristare?

Bartolomeu-Anania traduce: ..... s-a cait........ si S-a mahnit intru inima SA. E.I.B.M.B.O.R. 2001

probabil v-ati lamurit deja, dar hai sa zic ceva
traducerea cu "indreptarile" este frumoasa si tare buna, insa trebuie readus in uz cuvantul, folosit mai mult prin studii, etc, si atunci toata lumea va sti ca indreptarile inseamna ceea ce ti se cuvine, partea Ta, ceea ce corespunde dreptatii Tale. pana atunci, unii spun oranduieli, randuieli, eu as specula "cuviintele Tale", dar indreptarile ca la Ps. 118.12 (119 pt TM), este bine ales, ca face parte din familia lui "drept-dreptate", desi la noi dreptate si justitie s-au despartit in timp si avem probleme si in teologie din cauza asta

Εὐλογητὸς εἶ, Κύριε, δίδαξόν με τὰ δικαιώματά σου.
Εὐλογητὸς εἶ, Δέσποτα, συνέτισόν με τὰ δικαιώματά σου.
Εὐλογητὸς εἶ, Ἅγιε, φώτισόν με τοῖς δικαιώμασί σου.

Благословен еси, Господи, научи мя оправданием Твоим.
Благословен еси, Владыко, вразуми мя оправданием Твоим.
Благословен еси, Святый, просвети мя оправдании Твоими.

Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.
Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale.
Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

Deşi e o postare mai veche, abia acum am revăzut-o. Cu iertare, dar nu văd nelămurirea... În toate cele trei situaţii apare clar pluralul, primele două la Ac. şi a 3-a la D. Îndreptările nu pot fi altceva decât poruncile care sunt dreptarul/ghidul/călăuza noastră, adică un "ceva" ce te îndreaptă, particula μα arătând rezultatul unui proces, al unei acţiuni. Înrudirea lui δικαίωμα (ceea ce te îndreaptă)cu δικαιοσύνη (dreptate) sau cu δίκαιος (drept) este evidentă.

Am auzit o variantă a troparului care pare acceptabilă din multe puncte de vedere:
"În Iordan botezându'Te Tu, Doamne*, închinarea Treimii S'a arătat*; că glasul Părintelui Te'a mărturisit*, Fiu iubit (pe Tine) numindu-Te*. Şi Duhul ca un porumbel a întărit* adevărul Cuvântului*. Cel ce Te'ai arătat Hristoase, Dumnezeule*, şi lumea ai luminat, slavă Ţie*!"

1. exprimarea "Te'a mărturisit" pare mai adecvată pentru că L'a mărturisit pe Hristos oamenilor de la Iordan, adică glasul a dat mărturie pentru Hristos. Prin exprimarea "a mărturisit Ţie" există riscul să se înţeleagă alt mesaj, acela că glasul Ţie Ţi'a mărturisit ceva. Deci pentru a înlătura anumite ambiguităţi ale limbajului, se pot folosi unele forme uşor adaptate gramatical.

2. Duhul "ca un porumbel":
- pentru că Duhul nu are chip, doar Fiul S'a întrupat şi a luat chip;
- pentru că porumbelul nu are chip, numai persoana are chip căci este făcută după chipul şi asemănarea Celui ce Este.
Probabil că expresia "în chip de porumbel" se traduce ca "asemnea unui porumbel", este bine să scoatem şi de aici orice posibilă formă ambiguă de exprimare.

3. asteriscurile delimitează ritmul melodic care se ştie.

Am auzit o variantă a troparului care pare acceptabilă din multe puncte de vedere:
"În Iordan botezându'Te Tu, Doamne*, închinarea Treimii S'a arătat*; că glasul Părintelui Te'a mărturisit*, Fiu iubit (pe Tine) numindu-Te*. Şi Duhul ca un porumbel a întărit* adevărul Cuvântului*. Cel ce Te'ai arătat Hristoase, Dumnezeule*, şi lumea ai luminat, slavă Ţie*!"