Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Se vor discuta şi subiecte care ţin de Părinţii şi învăţătorii Bisericii. Operele şi învăţăturile lor. Sinaxare.
Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:
Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde Petre C » 26 Apr 2010, 11:20

Ziarul Lumina
Suntem în perioada Penticostarului, timp în care cinstim în mod deosebit Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Această perioadă de bucurie este caracteristică atât Bisericilor Ortodoxe care acceptă dogma hristologică de la Calcedon (cum sunt cele din Rusia, Serbia, România, Bulgaria, Serbia, Grecia), cât şi Bisericilor Ortodoxe necalcedoniene, numite şi Vechi Orientale, cinci la număr, care s-au îndepărtat de Biserica-Mamă după Sinodul IV Ecumenic, în secolul al V-lea. Vă invităm în lumea acestor Biserici.


Până în urmă cu aproape jumătate de secol, pentru milioanele de creştini ortodocşi orientali, răspândiţi pe teritoriile Armeniei, Egiptului, Etiopiei, Siriei, Indiei, dar şi în diaspora lor, noi, ortodocşii de rit bizantin, eram consideraţi nestorieni. Iar ei, pentru noi, erau eutihieni sau monofiziţi.

De unde aceste denumiri? De la cei doi eretici, Nestorie şi Eutihie. Primul, condamnat la Sinodul III Ecumenic, şi al doilea, la Sinodul IV Ecumenic. Aşadar, bizantinii i-au acuzat pe orientali de monofizitism, adică de erezia lui Eutihie care considera că în Iisus Hristos este doar o fire - cea divină, care a absorbit-o pe cea umană. În schimb, orientalii au răspuns prin acuzaţia de dioprosopism, erezia lui Nestorie care învăţa că în Mântuitorul există două persoane (şi nu firi): cea divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, şi cea umană sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. Deci toată contradicţia, şi apoi schisma existentă până astăzi, a pornit de la neînţelegerea corectă a celor doi termeni "persoană" şi "fire".

Cultul vorbeşte de două firi

Însă cercetările recente şi dialogul întreprins în a doua jumătatea secolului trecut între reprezentanţii celor două grupuri au dus la concluzia că nu este nici o diferenţă doctrinară între Bisericile Ortodoxe Răsăritene şi Bisericile Ortodoxe Orientale.

Părintele profesor Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a studiat în amănunt cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe Copte, scriind chiar şi teza de doctorat pe această temă. "Personal am această convingere că sunt într-adevăr ortodocşi, n-au nici o legătură cu monofizitismul. Nu am găsit în nici o carte de cult, în imnuri liturgice şi nici în rugăciuni idei monofizite. Ci peste tot numai mărturii despre cinstirea celor două firi ale Mântuitorului", spune pr. Necula.

"Predicatorii, arhiereii şi Patriarhul nostru recunosc că dialogul între biserici a scos la iveală unitatea de doctrină, spune Talaat Takla Mourkus Ataas, preşedintele Asociaţiei Ortodoxe Copte "Sfântul Mina" din Bucureşti. În toată istoria noastră am avut o concepţie ireală despre Bisericile Bizantine. Aşa cum bizantinii ne numeau monofiziţi, aşa şi noi îi numeam nestorieni. La aceasta s-a ajuns din cauza lipsei unei explicaţii ortodoxe clare. A fost o neînţelegere de termeni. Nu există lipsă de dumnezeire sau umanitate a lui Hristos în Biserica Coptă."

Unire nefinalizată

La aceste concluzii a ajuns şi dialogul între cele două grupări de biserici ortodoxe. Prima întâlnire, neoficială, a avut loc în 1964 în Danemarca. La sfârşitul discuţiilor s-a semnat o declaraţie comună, din care reieşea că între cele două Biserici nu există deosebiri de doctrină, iar diferenţele sunt mai mult de terminologie. Din partea BOR a participat prof. Nicolae Chiţescu. Au urmat alte trei întâlniri neoficiale, pentru ca în 1985, la Chambésy, să fie prima întrunire oficială. Dar prima declaraţie comună a venit la următoarea întâlnire, în 1989, din Egipt: "Noi suntem de acord să condamnăm ereziile nestoriană şi eutihiană. Noi nu separăm, nici nu divizăm natura umană de natura dumnezeiască în Hristos. Cele patru expresii folosite pentru a descrie taina unirii ipostatice aparţin tradiţiei noastre comune (neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit, n.r.)". Tot atunci s-a renunţat la denumirea de "Bisericile necalcedoniene" fiind înlocuită cu "Bisericile Orientale Ortodoxe". Peste un an, la Chambésy, într-o nouă rundă de discuţii, orientalii au recunoscut şi definiţiile ultimelor patru sinoade ecumenice (IV-VII).

Ultima întrunire a fost în 1993, la Chambésy. Cu această ocazie s-a hotărât ridicarea anatemelor şi restabilirea unităţii eclesiale. "În 1993, noi am semnat actul de unire definitivă cu aceste biserici, şi urma ca să definitivăm modalităţile de conslujire, chiar de împărtăşire şi împreună slujire a Sfintei Liturghii. Dar au intervenit unele semne negative din partea Bisericilor Ortodoxe Greceşti şi Ruseşti şi s-a amânat. Dar documentul există, fiindcă el a fost semnat de toţi reprezentanţii bisericilor ortodoxe şi vechi orientale", spune pr. Nicolae Necula, reprezentant al BOR la dialog alături de Mitropolitul Antonie Plămădeală.

"Nu este nevoie de o liturghie nouă"

Cu toate acestea, întâlnirile au continuat la Atena şi Damasc, pe subcomisii, în care s-a pus problema în ce limbă se va sluji. "S-a spus foarte limpede: în momentul în care ne ducem într-o biserică veche orientală se oficiază cultul Bisericii de acolo, în limba respectivă şi într-o traducere în engleză. Iar într-o biserică ortodoxă răsăriteană se slujeşte liturghia bizantină. Nu este nevoie de o liturghie nouă sau ceva hibrid, creat special pentru aşa ceva, fiindcă avem o bogăţie extraordinară de creaţii liturgice cultice care depăşesc orice imaginaţie şi orice inspiraţie care am mai avea-o noi acum. Nu avem nevoie de ceva nou, avem fiecare o zestre extraordinar de bogată, moştenită din timpul Sfinţilor Părinţi. De aceea, în cult putem să ne vedem adevărata identitate. Învăţăturile de credinţă, mărturisirile de credinţă şi studiile de teologie au mai variat din când în când, dar, dacă cercetăm cărţile de cult, ne dăm seama că învăţătura Bisericilor Vechi Orientale este una ortodoxă, nu una monofizită. De aceea, izvorul principal, zic eu, sunt cărţile de cult, nu manualele de teologie care s-au scris, între timp, de o parte şi de alta", crede pr. prof. Necula.

"Noi trebuie să ne reconsiderăm această atitudine şi să scoatem din cărţile de cult anatematismele împotriva lor, pentru că n-au fost vinovaţi. Ei erau naţionalişti puri, ţineau foarte mult la poporul lor. Spre exemplu, ortodocşii copţi sunt foarte buni egipteni - sunt adevăraţii egipteni, pentru că arabii s-au suprapus peste ei - şi ţin la tradiţiile lor adevărate. De aceea merită toată atenţia", mai spune părintele profesor.

Catolicosul armean, născut în România

Despre relaţiile actuale dintre BOR şi Bisericile Ortodoxe Orientale am aflat detalii de la pr. Michael Tiţa, consilier patriarhal pe probleme externe. Potrivit acestuia, relaţiile se desfăşoară în cadrul dialogului teologic cu ortodocşii orientali (Biserica Ortodoxă cu Bisericile Orientale). Însă, o relaţie mai apropiată este cu Biserica Armeană. Fostul catolicos al Bisericii Armene, Vasken I Baljian, s-a născut în Bucureşti. "A fost un patriarh foarte venerat. În acea perioadă la noi era patriarh Iustinian. Au fost relaţii foarte bune între cei doi. Şi acum avem relaţii foarte bune, mai ales că există o episcopie armeană în România, veche de la 1400. Însă, ei fiind un popor care a trecut prin multe încercări, la fel ca şi noi, foarte mulţi au emigrat, având o diasporă foarte puternică. În general, toate bisericile acestea orientale au o diasporă foarte puternică şi activă. Armenii sunt răspândiţi peste tot. Sunt oameni înstăriţi, foarte bogaţi şi ataşaţi de biserică. Şi copţii au comunităţi foarte puternice în SUA, Australia, Europa Occidentală etc."

Asemănări şi deosebiri în cult

Părinte profesor Necula, care este specificul cultului Bisericilor Vechi Orientale, în general, şi al Bisericii Ortodoxe Copte, în special?

Au o tradiţie liturgică foarte asemănătoare cu cea din Biserica Ortodoxă, fiindcă au fost biserici care până în secolul al V-lea au fost împreună, separându-se în urma sinodului de la Calcedon, invocând sub formă de motiv teologic separarea religioasă, deoarece doreau să se elibereze de sub tutela bizantină.

Credinciosul care participă la slujbele din Biserica Ortodoxă Coptă rămâne foarte surprins că în afară de limbă (arabă şi coptă), care n-o poate înţelege, aproape că se află într-o biserică ortodoxă. Sigur că textul liturghiei în mare se deosebeşte de al nostru, fiindcă ei săvârşesc liturghia Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Grigore de Nazianz şi a Sfântului Chiril al Ierusalimului. Dar momentele principale sunt aceleaşi. De aceea toată viaţa liturgică, rânduielile liturgice, instituţiile bisericeşti legate de viaţa liturgică sunt asemănătoare cu cele din Biserica Ortodoxă Răsăriteană.

Şi ei cinstesc sfinţii?

Da. Noi am decretat prin Sinodul IV Ecumenic cinstirea sfinţilor şi a moaştelor, iar ei s-au separat imediat după sinod. Cu toate acestea, au şi ei un cult, poate mai puternic, al icoanelor, sfinţilor şi moaştelor. În toate bisericile copte găsim această dragoste deosebită.

Cum pregătesc Sfânta Împărtăşanie?

Ca şi noi, cu pâine dospită, pe care o fac în ziua respectivă sub forma unor azime mari; nu au numai sfântul agneţ şi celelalte, ci pur şi simplu folosesc o pâine întreagă. Dar au aceeaşi învăţătură despre Sfânta Împărtăşanie, cred în realitatea Trupului şi a Sângelui Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Împărtăşanie.

Celelalte rânduieli sunt asemănătoare cu cele din Biserica Ortodoxă. Au o slujbă denumită "a tămâierii de seară", care este slujba Vecerniei, "slujba tămâierii de dimineaţă", care este slujba Utreniei. Sfintele Taine, ca rânduială, sunt poate mai lungi sau mai scurte, dar se aseamănă foarte mult. Ritualul cununiei este mult mai dezvoltat decât la noi şi rolul pe care îl joacă mirii este important - la un moment dat îşi schimbă între ei verighetele -, au o participare mai directă la această slujbă.

Se regăsesc în cultul bisericilor acestora instrumente muzicale?

Au o muzică bisericească foarte dezvoltată, cântă toată lumea, au cete întregi de diaconi, care sunt de fapt cântăreţi, şi au un acompaniament muzical de ţimbale, tobe şi de triangluri; doar aceste instrumente de percuţie, în rest n-au nimic altceva, orgă sau instrumente de muzică. Sunt foarte ritmici, probabil influenţaţi de arabi. Dar muzica bisericească este o muzică a lor, se deosebeşte de muzica arabă, este o muzică cu totul aparte, o cântă în biserici, o ştie toată lumea. Ciudat, cu toate că limba coptă nu se mai vorbeşte, o ştiu pe deasupra. Cântă şi slujesc în limba aceasta, pe lângă textele care se citesc din Apostol şi Evanghelie, iar textele din liturghii se cântă şi în coptă, şi în arabă. Este impresionantă participarea credincioşilor copţi la Liturghie. Când rostesc Tatăl Nostru, este o mare de lume care se roagă. De exemplu, în Catedrala Sfântul Marcu din Cairo, care este o biserică uriaşă, cea mai mare din Orientul Mijlociu la ora actuală, o mare de lume ridică mâinile către cer şi invocă pe Dumnezeu rostind Tatăl Nostru; ţi se face părul măciucă când auzi cum se roagă. Sunt extraordinar de credincioşi şi de ataşaţi Bisericii lor.

Paştele în Egipt

"Data Paştelui este aceeaşi la toate Bisericile Ortodoxe, fie ele Răsăritene sau Orientale. Perioada pascală se întinde tot de la Înviere până la Cincizecime. În această perioadă, noi, în Biserica Coptă, nu postim deloc, nici miercuri, nici vineri. Salutul este acelaşi, "Hristos a înviat!" - "Adevărat a înviat!". Liturghia din noaptea de Paşti nu începe peste tot la ora 12, ci uneori mai devreme - 19.00, 21.00 sau 20.00 - şi se termină în jur de ora 01.00-02.00 noaptea. Bucatele sunt aceleaşi, mai puţin mielul, deoarece carnea de oaie este consumată regulat, tăiem mielul săptămânal.

Luni, a doua zi de Înviere, avem o sărbătoare foarte mare, a primăverii, care este legată întotdeauna de Înviere. Interesant la această serbare este faptul că participă toţi egiptenii, atât musulmani, cât şi creştini. În această zi se mănâncă ouă roşii şi peşte. Cu această ocazie se face o slujbă specială. Oul şi peştele simbolizează Învierea: oul mormântul închis, dar care are ceva viu în el, iar peştele fiind mort, totuşi nu este stricat.

Postul Paştelui este acelaşi, poate uneori mai aspru. Spre exemplu la Florii sau la Buna Vestire nu se dezleagă la peşte. Sau în săptămâna pregătitoare, a Brânzei, în Biserica Coptă nu se mănâncă brânză, ci tot de post, dar cu un regim alimentar mai uşor; chiar şi numărul metaniilor este mai mic decât în timpul postului efectiv", explică Talaat Takla Mourkus Ataas, originar din Egipt.

Bisericile Ortodoxe Orientale astăzi

Bisericile Vechi Orientale au alcătuit un grup de Biserici cu o organizare de sine stătătoare, conducere proprie şi cult propriu în limba naţională. Ele se caracterizează printr-o puternică tradiţie veche şi o viaţă cultică foarte intensă. La ora actuală, aceste Biserici sunt:

Biserica Apostolică Armeană este una din cele mai vechi Biserici creştine, întemeiată istoric de Sfântul Grigorie Luminătorul, la începutul secolului al IV-lea. Centrul religios este la Etchmiadzin. Întâistătătorul poartă numele de catolicos. Limba de cult e armeana veche.

Biserica coptă din Egipt a fost întemeiată, după tradiţie, de Sfântul Evanghelist Marcu. Cultul este în limba coptă. Din secolul al VIII-lea, limba curentă este araba. Foarte intensă este astăzi misiunea monahală. Are şapte seminarii teologice şi un Institut de studii copte la Cairo. Are multe parohii în Europa, USA, Canada şi Australia, numărând aproape 18 milioane de credincioşi. Întâistătătorul este "papă şi patriarh".

Biserica Etiopiană, de departe cea mai numeroasă - 45 de milioane -, îşi are originea în secolul al IV-lea, întemeiată de Sfântul Frumenţiu, hirotonit de Sfântul Athanasie al Alexandriei. Apogeul acestei Biserici a fost în secolul al XV-lea. În practicile liturgice păstrează încă tradiţii iudaice. În 1959, a fost ridicată la rangul de Patriarhie. Titlul întâistătătorului este de patriarh.

Biserica Siriană îşi are originea din perioada apostolică, numită "iacobită" sau "siro-iacobită". Cultul este în siriaca veche. Dacă în Evul Mediu a cunoscut o mare înflorire, după invazia mongolă a început să decadă şi din cauza turcilor. Titlul întâistătătorului este de patriarh. Patriarhii şi-au avut reşedinţa în Antiohia, apoi în Damasc, din 1959. Are o diaspora destul de mare în USA, Australia şi Canada.

Biserica Siriană Malankara s-a format prin separarea credincioşilor tomiţi din Biserica Asiriană a Răsăritului din India, care erau catolici, şi trecerea sub jurisdicţia Bisericii siriene iacobite, în secolul al XVII-lea. A avut statut de Biserică autonomă. Se află în provincia Malabar din India. Din secolul al XlX-lea s-a numit "siriană a Sfântului Toma" din India, cu practici ale Bisericii Siriene. Are un Seminar teologic la Kottayam, şcoli, colegii, spitale şi orfelinate. Are o diasporă bine organizată în USA, Marea Britanie şi Australia. Întâistătătorul are titlul de catolicos.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

georgedimoiu
Mesaje:144
Membru din:17 Mar 2010, 22:04
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara, preot
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde georgedimoiu » 26 Apr 2010, 13:37

Un articol bun spre luminarea unora de pe forum.
Si membrii Bisericii mai greșesc, aici fiind vorba de o greșeală de sute de ani.
Este clar că au aceiași mărturie de credință ca și noi.
Din câte îmi aduc aminte și patriarhul Teoctist a făcut o liturghie comună.
Apărătoare Doamnă pentu biruinţă, mulţumim!
Vă iubesc pe toți!
Pace celor ce vin – Bucurie celor ce rămân – Binecuvântare celor ce pleacă

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde protosinghel » 26 Apr 2010, 15:15

Vechii orientali sunt eretici, iar adunăturile lor nu sunt Biserici. Cine afirmă altceva, batjocorește Sinoadele 3, 4, 5, 6 şi 7 Ecumenice.

Avatar utilizator
Floryan
Mesaje:652
Membru din:15 Ian 2010, 07:59
Confesiune:ortodox
Preocupări:Viata la tara
Localitate:Bacau

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde Floryan » 27 Apr 2010, 09:10

Vechii orientali sunt eretici, iar adunăturile lor nu sunt Biserici. Cine afirmă altceva, batjocorește Sinoadele 3, 4, 5, 6 şi 7 Ecumenice.
Sunt de acord cu parintele.
Chiar daca ar avea invatatura identica, daca au dorit schisma, si nu fac ascultare tot in afara bisericii sunt.
Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde protosinghel » 27 Apr 2010, 21:44

Chiar daca ar avea invatatura identica...
Şi totuşi trebuie să fie clar pt toţi că noi şi monofiziţii nu avem o învăţătură identică. Totul e o mare farsă ecumenistă...

georgedimoiu
Mesaje:144
Membru din:17 Mar 2010, 22:04
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara, preot
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde georgedimoiu » 29 Apr 2010, 19:45

Nu e vorba nici de nesocotirea sinoadelor ecumenice nici de ecumenism, ci de evoluția pe care au avuto aceste Biserici de-a lungul timpului. Între timp ele au intrat în comuniune liturgică și deci și doctrinară cu Biserica Ortodoxă sau Catolică. La urma urmei și doi nu dorim moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu. Situația acestor Biserici, de astăzi, nu este identică cu cea din perioada sinoadelor ecumenice unde, poate, pe bună dreptate au fost condamnate. Ar trebui să fim mai deschiși către cei ce doresc să vină la cunoștiința adevărului.
Apărătoare Doamnă pentu biruinţă, mulţumim!
Vă iubesc pe toți!
Pace celor ce vin – Bucurie celor ce rămân – Binecuvântare celor ce pleacă

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde maria_andreea » 29 Apr 2010, 21:35

Ar trebui să fim mai deschiși către cei ce doresc să vină la cunoștiința adevărului.
Ar trebui să lase orgoliul deoparte şi să intre în Biserică. Acesta (orgoliul) este cel care le ţine uşa închisă, nu noi.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

danadoina
Mesaje:471
Membru din:01 Apr 2008, 22:26
Confesiune:ortodox

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde danadoina » 29 Apr 2010, 23:23

.........Ar trebui să fim mai deschiși către cei ce doresc să vină la cunoștiința adevărului.
ce inseamna exact " sa fim mai deschisi " ? :?

georgedimoiu
Mesaje:144
Membru din:17 Mar 2010, 22:04
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara, preot
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde georgedimoiu » 30 Apr 2010, 16:06

Pentru ultimele două postări: să încercăm să îi cunoaștem, să îi atragem, să vorbim cu ei, nu să le trântim ușa în nas. Cum să se întoarcă dacă nu găsesc nici un pic de bunăvoință?
Pe de altă parte, de-a lungul secolelor ei au realizat această întoarcere și chiar a fost constatată.
Apărătoare Doamnă pentu biruinţă, mulţumim!
Vă iubesc pe toți!
Pace celor ce vin – Bucurie celor ce rămân – Binecuvântare celor ce pleacă

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde maria_andreea » 30 Apr 2010, 16:46

să încercăm să îi cunoaștem, să îi atragem, să vorbim cu ei, nu să le trântim ușa în nas.
La mine la uşă nu a venit niciun monofizit :) .
de-a lungul secolelor ei au realizat această întoarcere și chiar a fost constatată.
Când şi unde s-a consemnat (formal) ?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde Petre C » 30 Apr 2010, 16:57

Un articol de Ioan Vladuca despre monofiziti si copti, revista Atitudini:

Care este cea mai impor­tanta hotarare dog­mat­ica a Sin­odu­lui de la Calcedon?

Sfin­tii Par­inti, lumi­nati de harul Preas­fan­tu­lui Duh, au hotarat: „Urmand asadar Sfin­tilor Par­inti, noi invatam intr-un glas si mar­tur­isim pe Unul si ace­lasi Fiu, Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos, Insusi desavar­sit intru Dum­nezeire cat si intru omeni­tate, Insusi Dum­nezeu ade­varat si om ade­varat din suflet ratio­nal si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dum­nezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omeni­tate, intru toate aseme­nea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dum­nezeire si, la plinirea vremii, Ace­lasi nascut pen­tru noi si pen­tru a noas­tra man­tuire din Fecioara Maria, Nasca­toarea de Dum­nezeu, dupa omeni­tate, Unul si Ace­lasi Hris­tos, Fiul, Dom­nul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara ameste­care, fara schim­bare, fara impar­tire, fara despar­tire, deose­birea fir­ilor nefi­ind nicide­cum stri­cata din pric­ina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusir­ile fiecarei firi intr-o sin­gura Per­soana si intr-un sin­gur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Ace­lasi Fiu, Unul Nascut, Dum­nezeu Cuvan­tul, Dom­nul Iisus Hris­tos, pre­cum au vestit de la inceput proorocii, pre­cum El Insusi ne-a invatat despre Sine si pre­cum ne-a predanisit noua Crezul Par­in­tilor”[1].

Unii con­sid­era ca la Sin­odul al IV-lea de la Cal­cedon a fost o „nein­telegere de ter­meni”. De aceea, hotarar­ile nu au fost prim­ite de catre Dioscor si de cei impre­una cu el. Este adevarat?

Asa spun cei care vor sa mic­soreze impor­tanta Sfan­tu­lui Sinod de la Cal­cedon. In real­i­tate, toc­mai pen­tru a se depasi difi­cul­tatile ter­mi­no­log­ice, Dum­nezeu a aratat in chip min­unat care este invatatura cea ade­varata: „…si s-au adunat sase sute treizeci de Epis­copi, si alca­tuind si o parte si alta, adica drept­cred­in­ciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfin­tei Mucen­ite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe piep­tul ei, si peste putine zile facand rugaci­une si, deschizand, au vazut si s-au spaiman­tat; pen­tru ca au vazut tomul ereti­cilor lep­a­dat sub picioarele Sfin­tei, iara al drept­cred­in­ciosilor tinandu-l in cin­stitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o min­une ca aceasta. Si intorcandu-se mai var­tos spre cred­inta, au slavit pe Dum­nezeu Cel ce face in toate zilele min­unate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folo­sul celor multi”[2].

Se zice ca actu­alii copti nu mai sunt monofiz­iti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hris­tos. In aceste con­di­tii este posi­bila unirea cu acestia?

Actu­alii copti nu sunt monofiz­iti euti­hieni, ci monofiz­iti sev­e­r­ieni. De aceea il cin­stesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos, dar le con­sid­era ameste­cate intr-o noua fire. Ei con­sid­era ca uni­tatea celor doua firi poate fi numita „o fire”[4]. In plus, nu accepta hotarar­ile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecu­menic de la Cal­cedon[5].

Patri­arhul monofizit Shenouda al III-lea al cop­tilor a declarat in 1979 la intal­nirea de la Chambesy: „In ceea ce priveste Sinoad­ele Ecu­menice, noi nu accep­tam decat pe primele trei […]. Noi refuzam Sin­odul de la Cal­cedon. […]. Pot sa spun foarte deschis, nicio Bis­er­ica din Ori­ent nu poate sa primeasca Sin­odul de la Cal­cedon”[6]. Este gre­sit sa vor­bim despre „unirea cu cop­tii”. Se poate vorbi insa de venirea cop­tilor la Orto­doxie. Iar aceasta se poate real­iza numai intr-un sin­gur mod: sa anatem­atizeze monofizis­mul si pe susti­na­torii lui (Euti­hie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotarar­ile Sfin­telor Sinoade Ecu­menice IV-VII, sa cin­steasca dupa cuvi­inta pe Sfin­tii Par­inti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecu­menic de la Cal­cedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfan­tu­lui Maxim Mar­tur­isi­torul, a Sfan­tu­lui Ioan Dam­aschin si a Sfan­tu­lui Ier­arh Grig­orie Palama; sa accepte si Sin­od­i­conul Orto­dox­iei. Apoi sa primeasca Sfan­tul Botez Orto­dox.

Pen­tru prim­irea in Orto­doxie, monofiz­itilor li se pun mai multe con­di­tii. N-ar fi bine sa fim mai ingaduitori cu ei ca sa-i aju­tam sa vina la Ortodoxie?

Aceasta este sin­gura cale de tamaduire a celui bol­nav de erezie: sa anatem­atizeze erezi­ile, sa accepte hotarar­ile Sfin­telor Sinoade Ecu­menice si intreaga invatatura orto­doxa; apoi sa primeasca Sfan­tul Botez Orto­dox (daca nu il are deja).

Iata ce gasim scris in Pro­loage pe data de 3 decem­brie despre Sfan­tul Ier­arh Ioan Sihas­trul Epis­copul Coloniei (+558): „In al patrulea an al impara­tiei lui Mar­cian (450–457), drept­cred­in­cio­sul imparat, adica in anii 454, s-a nascut acest Sfant, Par­in­tele nos­tru Ioan, in Nicopolea Arme­niei. Si, invatand Sfin­tele Scrip­turi, dupa ce au murit par­in­tii sai, si-a impar­tit averea la saraci si, zidind o bis­er­ica cu hra­mul Preas­fin­tei Nasca­toare de Dum­nezeu, traia in lin­iste acolo, impre­una cu alti zece mon­ahi. Si pen­tru ca s-a facut vestit pen­tru fapta sa buna, a fost hiro­tonit Epis­cop al Coloniei. Iar dupa ce, timp de noua ani, si-a asezat lucrurile eparhiei sale, si a savar­sit cele ce avea in gan­dul sau, a tre­cut marea, catre Ierusalim, si ajun­gand la Sfin­tele locuri si, inchinandu-se, s-a dus in Lavra Sfan­tu­lui Sava.

Iar Sfan­tul Sava l-a primit pe el fara a-l cunoaste cine este, fiindca nu i-a descoperit Dum­nezeu, si vrand ca sa cerce ascultarea si rab­darea lui, l-a pus pe el mai intai la arhon­daric, iar dupa aceea la bucatarie. Si, fiindca la aman­doua aceste ascul­tari s-a aratat vred­nic, pen­tru aceasta i-a poruncit lui ca, in cele­lalte cinci zile ale sap­ta­manii, sa tra­iasca in lin­iste, intr-o chilie osebita, fara sa-l vada cineva si fara sa man­ance sau sa bea ceva. Iar sam­bata si Duminica l-a oran­duit pe el sa mearga la obstestile slu­jbe ca sa cante impre­una si sa man­ance impre­una cu ceilalti frati.

Vazandu-l pe el marele Sava ca sporeste dupa Dum­nezeu, s-a dus impre­una cu el la Preas­fin­ti­tul Patri­arh al Ierusal­imu­lui, Ilie, rugandu-l sa-l cin­steasca pe Ioan cu vred­ni­cia preotiei. Iar Ioan a zis catre patri­arh: „Lasa putin, Stapane, ca tre­buie mai intai sa cunosti faptele mele si, dupa aceea, de voi fi vred­nic de preotie, fa ceea ce ti se va parea tie”.

Si, mer­gand aman­doi deosebi, s-a arun­cat pe sine Cuvio­sul la picioarele patri­arhu­lui, rugandu-l pe el ca sa nu arate nimanui ceea ce ii va spune. Iar patri­arhul s-a invoit cu aceasta, socotind ca are sa auda vreo fapta necu­vioasa. Iar, dupa ce a auzit ca el a fost Epis­cop al Coloniei, s-a inspaiman­tat si a zis catre feric­i­tul Sava: „Nu-l supara pe el mai mult, pen­tru preotie, ca Ioan nu se face preot”.

Acest Cuvios, umb­land odata pe cale si ostenind, a lesinat. Dupa aceea, facand rugaci­une, a fost rapit in vaz­duh si s-a aflat in chilia sa, care era la cinci mile departare de locul acela.

Can­dva au venit per­sii si au sur­pat chili­ile celor­lalti mon­ahi; apoi mer­gand si la chilia Cuvio­su­lui aces­tuia, ca sa faca aseme­nea, s-a aratat acolo pe neast­ep­tate un leu, care a gonit pe bar­bari si chilia Cuvio­su­lui s-a pazit nevatamata.

Un crestin drept­slav­i­tor a mers can­dva la Sfan­tul, luand cu sine si pe un altul rau­cred­in­cios, adica pe un monofizit si, cerand crestinul ca sa dea Cuvio­sul binecu­vantare aman­durora, a zis Cuvio­sul: „Tie, ca unui drept­cred­in­cios, iti dau blagoslove­nia mea, iar celuilalt nu-i dau blagoslove­nia mea pana nu se va intoarce de la ere­sul lui Sever”. Aces­tea auzindu-le drept­slav­i­torul acela s-a inspaiman­tat de darul Sfan­tu­lui de mai-nainte cunos­tinta. Iar monofiz­itul cel rau­cred­in­cios a cazut jos si a lesinat. Apoi, tarziu, viindu-si in sine, a cazut la picioarele Cuvio­su­lui, rugandu-l sa-l invete ce sa faca. Iar Sfan­tul, ridicandu-l pe el si invatandu-l cele cuven­ite, l-a indu­ple­cat sa dea anatemii toate felurile de eresuri si pe acesta al lui Sever monofiz­itul, de care era stapanit, si sa se apropie de Sobor­niceasca Bis­er­ica si inain­tea tuturor sa faca aceasta anatem­ati­zare si, asa, sa ramana nedespar­tit de Bis­er­ica lui Hris­tos. Iar dupa ce a zis aces­tea, i-a binecu­van­tat pe aman­doi, si sarutandu-i cu sarutare sfanta si facand rugaci­une pen­tru ei, i-a trimis pe aman­doi la casele lor, bucurandu-se.

Preacu­vio­sul Ioan a fost sfin­tit Epis­cop, cand era de doua zeci si opt de ani si pe scaunul sau a stralu­cit zece ani. Iar in pustiul Ruva a facut nevointa sase ani, in lavra Sfan­tu­lui Sava, dois­prezece ani, iar in pustie ani patruzeci si opt. Deci, toti anii vietii sale au fost o suta patru. Si asa a ador­mit in Dom­nul, de trei ori fericitul”.

Ce s-ar fi intam­plat daca Sfan­tul ar fi fost „ingaduitor” cu ereticul si i-ar fi dat blagoslove­nie ca sa nu-l supere? Este clar ca acela ar fi ramas in erezia lui Sever monofiz­itul. Dar acest text este impor­tant si pen­tru un alt motiv: arata ca Dum­nezeu a descoperit in chip min­unat Sfan­tu­lui Ioan Sihas­trul fap­tul ca acel om era stapanit de erezia lui Sever. De unde se vede ca Sever era eretic monofizit, nu cum spun acum ecu­menis­tii, ca era ortodox.

In Pater­icul Lavrei Pes­ter­ilor de la Kiev gasim scris si despre Cuvio­sul Agapie, doc­torul fara de arginti. Pen­tru tamaduir­ile sale min­unate acesta ajunsese foarte vestit. De aceea, era invidiat de un medic monofizit care cauta orice mijloc prin care sa-l dis­cred­iteze in fata oame­nilor. Ast­fel, monofiz­itul, dand otrava unui om, l-a trimis la Cuvio­sul Agapie pen­tru a pune pe seama lui moartea aceluia. Dar prin rugaci­u­nile Cuvio­su­lui omul a fost sal­vat. Mai tarziu, a ingaduit Dum­nezeu ca insusi Cuvio­sul sa se imbol­naveasca foarte grav. Cu aceasta ocazie veni in vizita la el medicul monofizit, prefacandu-se ca se intere­seaza de sanatatea sa. Atunci ii spuse Cuvio­su­lui ca nu mai are mai mult de trei zile de trait. La care Cuvio­sul ii raspunse ca are insti­intare de la Dum­nezeu ca il va lua langa Dan­sul peste trei luni. Iar medicul a fagaduit ca, de va fi asa, el se va face monah. Dar cand a aflat Cuvio­sul ca medicul este monofizit, a stri­gat catre el cu manie sfanta: „Si cum ai indraznit, trada­torule al Orto­dox­iei, sa intri aici inaun­tru? Cum ai indraznit sa-mi intinezi chilia cu prezenta ta eretica si sa ma atingi? Pleaca de aici, nerusi­nat­ule si eretic­ule!” Atunci medicul pleca rusinat.

Dupa cum vedem, Cuvio­sul Agapie nu l-a invi­tat pe monofizit la un dia­log ecu­menist, ci l-a mus­trat pen­tru erezie. Dupa trei luni Cuvio­sul a tre­cut catre Dom­nul si i-a aparut in chip min­unat monofiz­it­u­lui, spunandu-i: „Ai promis ca te vei lep­ada de erezia ta si ca te vei face monah. Daca acum nu vei respecta aceasta promi­si­une iti vei pierde sufle­tul! Dum­nezeu nu se lasa inse­lat!” A doua zi medicul se infatisa cu pocainta la Cuvio­sul Staret de la Lavra Pes­ter­ilor povestind cele intam­plate si mar­tur­isind ca vrea sa imbra­tiseze Sfanta Orto­doxie, sin­gura cred­inta ade­varata si sa dev­ina monah. Si intr-adevar medicul a tre­cut la Orto­doxie si a devenit monah.

Car­tile de cult orto­doxe mai con­tin si alte texte care arata clar ca Euti­hie, Dioscor si Sever sunt eretici?

Da. Exista mai multe texte de acest fel. „Aseza­man­turilor apos­tolesti osar­duitori paz­i­tori ati fost Sfinti Par­inti, caci o fiinta a Sfin­tei Treime a fi, cu dreapta cred­inta invatand, hula lui Arie sobor­niceste ati sur­pat; cu carele impre­una si pre Mache­do­nie lup­ta­torul impotriva Duhu­lui biruindu-l, ati defaimat pre Nesto­rie, pre Euti­hie si pre Dioscor, pre Savelie si pre Sever cel fara de cap. De a carora ama­gire rugati-va sa ne izbavim noi, ca viata noas­tra nespur­cata intru cred­inta sa se pazeasca, rugamu-va”[7].

„Cela ce nu propo­vaduieste in doua firi si lucrari pre Hris­tos Cuvan­tul Tatalui, sa ia anatema. Ca Sin­odul al patrulea al Sfin­tilor Par­inti intelepteste asa a asezat, deci toti sa-i fericim pre dan­sii”[8].

„Cei ce va fal­iti fara rusine cu cuvin­tele lui Sever cele pline de otrava de moarte adu­ca­toare, rusinati-va pururea, departandu-va toti de Bis­er­ica, ca niste lupi si caini rapi­tori. Adunar­ile si cred­in­ciosii, pre Atot­fa­ca­torul si Man­tu­itorul in doua firi nedespar­tite, si in doua voi si lucrari il cin­stim. Pen­tru aceasta inselaciunea lui Sever de tot o lep­adam.

Ven­iti sa lep­adam aratat inselaciunea lui Sever, a lui Euti­hie si a lui Iacov, a lui Teodor si a lui Dioscor impre­una cu aces­tia. Iara Sin­odul al patrulea al drept slav­i­to­rilor Par­inti sa-l lau­dam cu can­tari dum­nezeiesti”[9].

„Spune noua, neb­une Severe si zadar­nicule, cum sa fie o fire impre­unata lumina cea fara de inceput, Cuvan­tul si Fiul Tatalui? Ca de zici asa, si alta fire ai insem­nat; ca trupul si Cuvan­tul nu este o fiinta, ci doua sunt, neso­coti­t­ule”[10].

„O, Severe! Fir­ile lui Hris­tos nu le amesteca rau, cal­ca­torule de lege, pen­tru ca cei ce s-au adunat, si toti prea feric­i­tii invata­tori, in doua firi, si intr-o fata pre Hris­tos tuturor vestindu-l, au asezat”[11].

„Chiril pre Hris­tos propo­vaduieste in doua firi, si in doua lucrari, ere­sul lui Sever celui fara minte biruind. Pen­tru aceasta toti intru invata­turile lui sa ramanem”[12].

„In doua firi, si in doua lucrari mar­tur­isind pre Hris­tos neameste­cat, si neschim­bat, inselaciunea lui Sever o biruim”[13].

„Invata­turile ere­su­lui lui Sever, celui cu cred­inta rea, le-a sur­pat dum­nezei­es­cul Domet­ian; iara cred­inta cea nevata­mata si dreapta o a vestit cu dum­nezeiasca cuvi­inta, propo­vaduind pe Dum­nezeu cel lau­dat si preaslavit”[14].

[1] Hotarar­ile Sfin­telor Sinoade Ecu­menice, Ed. Sfan­tul Nec­tarie, Bucuresti 2003, p. 27.

[2] Sinaxar, Slu­jba Sfin­tilor Par­inti celor din Halki­don cari s-au adunat la Sfan­tul si a toata lumea al patrulea Sobor, Mineiul pe iulie, Tipografia Car­tilor Bis­ericesti, Bucuresti, 1930.

[3] cf. Dia­con Lec­tor I. Pul­pea, Posi­bil­i­tatea intoarcerii Bis­eri­cilor monofizite la Orto­doxie, Orto­doxia, anul III, nr 4, oct-dec, 1951, p 599.

[4] cf. Vesti­torul Orto­dox­iei, 30 noiem­brie 1994, p. 5.

[5]cf. Arhi­man­drit Ghe­o­rghios Stare­tul Sfin­tei Man­a­s­tiri Grig­o­riu — Athos, Scrieri athonite pe teme con­tem­po­rane, Ed. Sfan­tul Nec­tarie, 2003, p. 70.

[6] cf. Ion Grad­incea, Relati­ile din­tre Bis­er­ica Orto­doxa si Bis­eri­cile Vechi Ori­en­tale din anul 1964 pana in anul 2001, Ed. Sitech, Craiova, 2004, p. 214.

[7] Mineiul lunii iulie, Slu­jba Sfin­tilor Par­inti celor din Halki­don (Cal­cedon) care s-au adunat la Sfan­tul si a toata lumea al patrulea Sobor, la Stihoavna.

[8] ibi­dem, la Utre­nie, Cantarea I.

[9] ibi­dem, la Utre­nie, Cantarea a III-a.

[10] ibi­dem, la Utre­nie, Cantarea a IV-a.

[11] ibi­dem, la Utre­nie, Cantarea a V-a.

[12] ibi­dem, la Utre­nie, Cantarea a VI-a.

[13] ibi­dem, la Utre­nie, Cantarea a VII-a.

[14] 10 ian­uarie, la Utre­nie, Cantarea VII, Canonul Sfan­tu­lui Ier­arh Domet­ian Epis­copul Meletinei.

(arti­col de Ioan Vla­d­uca, pub­li­cat in revista Ati­tu­dini, nr. 10)
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

georgedimoiu
Mesaje:144
Membru din:17 Mar 2010, 22:04
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara, preot
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde georgedimoiu » 30 Apr 2010, 16:58

Aveți o plăcere "cu cornițe", ca să nu spun altcumva, de a răstălmăci vorbele, nu e frumos!
Mai era unul Veniamin care acționa la fel. Bisericile acestea îm marea lor majoritate se află în comuniune cu Biserica Ortodoxă sau Catolică( sub formă de uniți) nu mai mărturisesc monofizismul.
Apărătoare Doamnă pentu biruinţă, mulţumim!
Vă iubesc pe toți!
Pace celor ce vin – Bucurie celor ce rămân – Binecuvântare celor ce pleacă

emanuel

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde emanuel » 24 Iun 2010, 21:29

Nimic mai fals.

Nimic mai superficial.

Papistasii nu sunt uniti cu ortodocsii in aceeasi biserica, iar monofizitii nu usunt uniti nici ei cu noi. Nu le inchide nimeni usa sa se intoarca la credinta ortodoxa si sa intre in ascultare de sinoadele ortodoxe, sa intre in comuniune dogmatica deplina cu noi, si prin asta si in comuniune euharistica. Atata timp cat nu sunt in comuniune dogmatica, si nu numai dogmatica, atata timp cat nu recunosc corectitudinea anatemelor sinoadelor ecumenice ce au fost date asupra lor, inseamna ca nu au pocainta sincera. Sa spuna clar ; recunoastem dreapta voastra credinta si vrem sa devenim o parte integranta a bisericii voastre ortodoxe a toata lumea, si ne lepadam de orice neascultare si greseli de dogma pe care le-am avut inainte fata de singura biserica a Adevarului, biserica ortodoxa. Daca ar spune asa atunci sa vina bucurosi la noi, nu le inchide nimeni usa. Usa e deschisa pentru toti. Dar sa vina la noi ca la singura biserica adevarata a lui Hristos, si nu asa ca la piata ecumenista.
Veniamin sau Hristosfor, din cate stiu eu e un stilist. Nu e ortodox.

Ridicarea anatemelor de asupra papistasilor nu e valabila, si noi nu suntem uniti cu ei. Nu le recunoastem nici o taina, au numai taine nevalide. Cine spune altfel nu e altceva decat un om cu doua fete : una " ortodoxa ' pentru a o arata ortodocsilor si una eretica pe care o arata papistasilor si altor eretici. Imi pare rau dar trebuie sa o spun pe fata. Papistasii sunt anatema, la fel si monofizitii.
Papa pana acuma spune despre sine ca e mai mare si decat Hristos, nu numai pe pamant ci si la Judecata de Apoi. Se cam incadreaza bine in categoria aceea despre care a zis scriptura : se ridica pe sine mai presus de tot ce e Dumnezeu.

MarcelMN
Mesaje:52
Membru din:29 Iun 2010, 13:19
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara
Contact:

Re: Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, istorie şi prezent

Mesaj necititde MarcelMN » 08 Mai 2012, 10:03

Bisericile vechi orientale sunt monofizite, într-adevăr nu sunt monofiziți eutihieni ci severieni. Părintele Georges Florovsky în cartea sa Părinți Orientali ai sec. 5 spune că ei, l-au anatematizat oarecum pe Eutihie , iar Sever (de Antiohia) este sfânt la ei.
referitor la cultul lor, este foarte diferit de cel bizantin, de exemplu la Liturghie absolut toate rugaciunile se rostesc cu voce tare, putem spune și eu susțin cu tărie ca acest cult al Bisericilor vechi orientale este cultul bisericilor primare (cel mai bun exemplu este că episcopul poartă felon și nu sacos).
Singura Biserică veche orientală care se aseamănă cultului bizantin este cea armeană, la liturghia lor foarte multe rugaciuni sunt identice cu cele din liturghia bizantina.
despre liturghiile Bisericilor vechi orientale vă voi prezenta lucrarea mea de licență dar pe la sfîrșitul lui iulie după ce va fi susținută și dacă pr. Petru va fi de acord și vom vorbi despre ele


Înapoi la “SFINŢI PĂRINŢI şi ISTORIE BISERICEASCĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX