nu pace trebuie sa existe in manastire, ci victorii asupra necuratului, sa fie un loc unde se fac exorcizari si cei care patimesc si au boli sa-si gaseasca vindecarea.Daca manastirea nu este ce ar trebui sa fie, aceasta este din pricina mandriei celor ce o conduc! Daca macar unul dintre acestia ar trai viata o curata, manastirea ar fi plina de pace!
Ooo, nu. Trebuie biruit necuratul din fiecare monah şi frate, nu din ceilalţi. Mănăstirea este spital duhovnicesc, nu unul psihiatric sau trupesc.nu pace trebuie sa existe in manastire, ci victorii asupra necuratului, sa fie un loc unde se fac exorcizari si cei care patimesc si au boli sa-si gaseasca vindecarea.
din ceilalti de ce nu? primii crestini au avut numerosi exorcisti printre ei.Ooo, nu. Trebuie biruit necuratul din fiecare monah şi frate, nu din ceilalţi. Mănăstirea este spital duhovnicesc, nu unul psihiatric sau trupesc.
Adevărat, dar asta nu-i treaba monahilor, ci a preoţilor din parohii şi mai ales a episcopilor.din ceilalti de ce nu? primii crestini au avut numerosi exorcisti printre ei.Ooo, nu. Trebuie biruit necuratul din fiecare monah şi frate, nu din ceilalţi. Mănăstirea este spital duhovnicesc, nu unul psihiatric sau trupesc.
eu traiam cu impresia ca monahii au cea mai mare putere de exorcizare si cel mai mare interes vis-a-vis de acest aspect.Adevărat, dar asta nu-i treaba monahilor, ci a preoţilor din parohii şi mai ales a episcopilor.
1. Putere au, dar interes pentru asta nu ar trebui să aibă.eu traiam cu impresia ca monahii au cea mai mare putere de exorcizare si cel mai mare interes vis-a-vis de acest aspect.Adevărat, dar asta nu-i treaba monahilor, ci a preoţilor din parohii şi mai ales a episcopilor.
Sa te auda Dumnezeu parinte! Sa ai gura poleita! Daca e sa fie asa... vin si eu la randuiala tunderii lui in monahism!1. Putere au, dar interes pentru asta nu ar trebui să aibă.eu traiam cu impresia ca monahii au cea mai mare putere de exorcizare si cel mai mare interes vis-a-vis de acest aspect.Adevărat, dar asta nu-i treaba monahilor, ci a preoţilor din parohii şi mai ales a episcopilor.
2. Singur mărturiseşti că în Biserica Ortodoxă lucrează harismele.
3. Simt că vei deveni monah ortodox.
Eu cred că viaţă plină de ispite are fiecare om, numai că nu prea suntem toţi conştienţi de asta. Şi mângâierile sunt pe măsura stăruinţei fiecăruia în facerea de bine.Oare acolo unde sunt mai multe moaşte în mănăstire (cum de exemplu la Sf. Lavră din Kiev cu 118 moaşte întregi), călugării au o cruce mai uşoară avînd atît de mulţi sf. rugători şi ajutători?
Bănuiesc, că călăgărul care are ascultare în acea sf. peşteră duce o viaţă plină de ispite, dar totodată completată cu mîngîieri neîntîrziate...
Asta poate este o tradiţie locală, cei care au practicat aşa ceva pot să spună cum este. Eu nu am procedat aşa şi nici nu mi se pare normal.Ştiu că un monah ( monahie) după slujba de călugărie, trebuie să stea 3 zile în biserică. Şi în legătură cu acest eveniment impresionant, am cîteva întrebări :
Ar trebui să fie neîncetat, nu numai cele 3 zile.1. Care este programul lor de rugăciune în aceste zile?
În funcţie de perioadă, în post/înafara postului, în funcţie de râvnă, de putere, de voinţă celui călugărit. Poate să fie normal ca şi la celelalte maici. E greu de spus, în mănăstire stareţa şi consiliul duhovnicesc stabilesc, dar cu siguranţă, nimeni nu-ţi poate impune ceea ce nu poţi sau nu vrei.2. Care este hrana lor zilnică?
Cel care se călugăreşte alege naşul şi responsabilitatea este aceeaşi ca şi a părinţilor pt fii.3. Cine alege "naşul" de călugărie şi ce responsabilităţi are el faţă de canditat?
Sigur că da, şi de la Dumnezeu şi de la sfinţi, şi de la îngerul păzitor, Maica Domnului şi de la celelalte maici sfinte şi de la sfinţi care mai sunt în viaţă.4. În anumite momente de încercare şi ispite, monahul trebuie să ceară ajutor, de la stareţ (ă), sau de la părintele spiritual care la condus spre al doilea botez?
Veronica, taina dacă s-ar putea explica nu mai este taină. Dar, cel mai bine este să treacă prin ea cel pe care il interesează şi să aibă o experienţă proprie, reală, nu numai din auzite, că altfel nu foloseşte prea mult, rămân doar întrebări la nivel copilăresc şi atât.La moment, doar aceste întrebări mi-au venit în minte, dacă mai sunt şi alte lucruri importante şi interesante săvîrşite în biserică, rog mai ales pe părinţii ieromonahi care au trecut prin astfel de mister , să-şi amintească puţin de clipele cele mai frumoase din viaţa lor, şi să ne împărtăşească şi nouă cîte ceva.
Să aibă dinainte o formare duhovnicească şi să nu facă aceasta doar din dorinţa sentimentală de bucurie ( care o exprimi tu) sau fericire sau ştiu eu ce alte închipuiri mai sunt. Căci acestea s-ar putea să nu fie acum, si dacă mai sunt, să fie tratate subiectiv, deorece nu acum este vremea răsplăţilor şi a bucuriilor şi fericirii, ci, în cealaltă viaţă. Căci s-ar putea să dea tocmai peste multe supărări acum, care vor determina pe cei care îşi închipuie bucurii, să se întoarcă de unde au venit.Conştientizez, că bucuria sufletească din interior nu se poate explica, dar spuneţi-ne lucrurile de care ar trebui să ţină cont acei, care poate cîndva vor avea chemarea şi dragostea de a primi cinul îngeresc; Atît cît e posibil... Vă mulţumesc şi iertaţi de îndrăzneală.
Este bine, de ce să nu fie bine? Nu li se cer începătorilor măsuri inalte, acestea când vor veni, îl vor învăţa pe cel care le va face la timpul potrivit.Dacă un monah ( monahie) se simte rău în timpul ascultării neputând s-o finiseze, este bine, să-l (o) anunţe pe stareţ (ă) sau să continuie în starea care se află?
Este prematur să te îngrijeşti de aşa ceva, Veronika, îţi va spune stareţa la timpul potrivit ce să faci...Dar dacă este oprit de pelerini în timpul ascultării fiind nevoit să o întrerupă explicându-le anumite lucruri care îi interesează, înseamnă că şi-a încălcat canonul încercînd să-i ajute pe alţii?
Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori