6. Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris” : şi nici unul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. 1 Corint 4.1. Unde scrie in Scriptura ca Scriptura trebuie sa fie singura autoritate?
Paralel cu dezvoltarea timpurie a fenomenului „ depărtării-de-la-Cuvîntul lui-Dumnezaeu ”, a vut loc şi o decuplare de iudaism, iar, mai tîrziu, chiar de la comunităţile iudeo-creştine. Dar nu s-a rămas la aceasta. Deja Iustin, episcopul din Smirna (†167 d. Hr.) s-a exprimat negativ asupra iudeilor. Acum creştinii erau „ Israelul lui Dumnezeu” , iar iudeii, dimpotrivă, erau cei decăzuţi şi deviaţi. Apostolul Pavel a văzut această situaţie cu totul altfel: „ Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur (evrei), nici netăierea împrejur (neamurile) nu sînt nimic, ci a fi o făptură nouă Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare! ” (Gal. 6, 15-16). Apostolul Petru a spus despre această temă, următoarele: „ În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El ” (Fap. 10, 35-36).
Polemica antiiudaică şi-a urmat cursul foarte timpuriu şi a devenit tot mai agresivă. Ignaţiu din Antiohia (98-117 d. Hr.) a început o propagandă împotriva gîndirii iudaice. Ceea ce reprezentanţii bisericii au declarat şi au scris în lozinci antiiudaice încă în primele secole a avut drept urmare că deja în vremea aceea au fost stigmatizaţi peste un milion de iudei socotiţi ca ucigaşi ai lui Hristos şi Dumnezeu, astfel ei au fost ucişi într-un fel sau altul. Porunca: „ Să nu ucizi! ” , nu a avut putere pentru biserica oficială.
Învăţatul bisericesc Crisostomul (354-407), unul din cei mai răi duşmani ai iudeilor, a învăţat: „ cu iudeii trebuie să ai tot aşa de puţine relaţii ca şi cu Satana, ei «nu sînt mai buni decît porcii şi ţapii» «Sinagoga nu este doar un teatru, aceasta este o casă de stricaţi, o peşteră de tîlhari şi loc de refugiu pentru animale necurate, o locuinţă a Satanei»... Creştinii să nu consulte medici iudei, ci «mai bine să moară» şi să se depărteze de toţi iudeii «ca de ciuma omenirii»” (K. Deschner, Kriminalgeschichte des Christentums, pag. 134).