Măi esenine, dacă e vorba de dumnezeul dvs., nu vă contrazic! Dar Dumnezeul nostru, aşa cum ni Se prezintă în Scripturi are înţelpciunea în Sine, cum ne este nouă proprie facultatea de a gândi, dar nu în felul în care îi este proprie lui Dumnezeu înţelepciunea. Căci ce avem noi, şi să nu ne fi fost dat? (1Cor. 4:7)
Nu aţi citit că înţelepciunea Îi este proprie lui Dumnezeu, şi încă Îi este de multe feluri (Ef.3:10)?
Haideţi, să vedem împreună, cum descrie Sfânta Scriptură întelepciunea lui Dumnezeu:
1. Înţelepciunea - calitate a fiinţei divine, proprie dumnezeirii, nu împrumutată sau dobândită de aiurea... : " Ca să cunoască... înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri"(Ef.3:10); "La El este înţelepciunea şi puterea, la El este sfatul şi priceperea"(nu cumva, esenine, şi pe acestea le socotiţi dobândite de El, ori că existau simultan cu El şi nu în El calitativ?) (Iov.12:13); "Şi a zis să fie numele lui Dumnezeu binecuvântat..., că a Lui este înţelepciunea şi înţelegerea"(Dan.2:20), 1Cor.1:21,24; 2:7; Apoc.7:12.
2. Întelepciunea lui Dumnezeu, ca manifestare în creaţie:"Cât s-au mărit lucrurile Tale Doamne! Toate cu înţelepciune le-ai făcut"(Ps.103:25);"Că omului celui bun înaintea feţii Lui, i-a dat înţelepciune şi minte şi veselie"(Ecl.2:26);"Şi a dat Domnul înţelepciune lui Solomon şi pricepere multă"(3 Reg. 4:29); etc.
3. Înţelepciunea lui Dumnezeu ca persoană - Hristos: "Iar noi propovăduim ... pe Hristos puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea"(1Cor.1: 23,24); "Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă (In.1:14)...Junghiata jertfele sale,şi a dres în paharul său vin,şi a gătit ei masă (Mt.26: 26,27; Mc.14: 22-24; Lc.22: 17-19; 1Cor.11: 23-25)... Trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar grăind (Mt.22: 1-3)...şi celor lipsiţi de înţelepciune le-a zis: Veniţi de mâncaţi pâinea mea şi beţi vinul, care l-am dres vouă (Mt.26: 26,27; etc.)... căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi ("De nu veţi mânca trupul Fiului Omului, şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi... Cela ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru el."In.6: 53, 56)"(Pilde/Prov.9: 1-6). Deci, dobândirea înţelepciunii este chiar dobândirea lui Hristos, şi fară Înţelepciunea-Hristos nu putem avea viaţă în noi. Modul cum O dobândim : mâncându-O. Ce, vă sminteşte asta? Şi pe alţii ia smintit (In.6: 52,60,61,64).
"... Iisus a zis lor: ...RĂRTĂCIŢI, NEŞTIIND SCRIPTURILE NICI PUTEREA LUI DUMNEZEU"! (Mc.12: 24)
Mai Dimitrie, bati campii ! (Cine ti-a permis sa te tragi de bracinar ?)
In ordine:
1. Aici problema nu este
ce, cum, sau a cui este intelepciunea, lucruri asupra carora te inversunezi, ci DE UNDE O ARE DUMNEZEU, stiind ca textul zice ca a
dobandit-o.
2. Nu este vorba nici de intelepciunea oamenilor (a lui Solomon ptr instanta) ci a lui Dumnezeu.
3. Aici rezulta ca intelepciunea lui Dumnezeu este Christos, PE CARE, deci, L-A DOBANDIT INAINTE DE CREATIE.
Dumnezeu L-a dobandit pe Christos? Cu nesfarsita umilinta va atrag atentia ca bateti campii. Eu nu vorbesc de intelepciune NOASTRA. Intr-adevar,
pentru noi, dobandirea intelepciunii este chiar dobandirea lui Christos. Dar citatul nu vorbeste despre noi, despre cum dobandim
noi intelepciunea, ci despre cum a dobandit-o
Dumnezeu.
Simpla colectare de citate despre intelepciune, a caror
cantitate vrea sa inunde interlocutorul, (ceea ce este o tehnica foarte ortodoxa de aiurire a pisicii), nu rezolva problemele. Raspundeti la problemele pe care le-am ridicat eu, nu la ce aveti domnia-voastra in capsor. Ma intreb de mult daca aceasta tehnica este rezultatul prostiei, incapacitatii de a gandi, sau un truc abil de abatere a atentiei. Inca o data: problema in chestiune era:
Cf. citatului dat, Dumnezeu a dobandit intelepciunea si nu a creat-o. Daca a dobandit-o inseamna ca era dinainte de El (de Dumnezeu). Nu le socot
eu dobandite, ci asa spune textul citat, de fapt. Ca s-a tradus altfel....asta e o alta istorie. Nu de ea ma ocup acum.