Nu sunt deacord cu privire la Euharistie. Eu aş pune acolo "Înmormântarea".Şi eu consider că Tunderea în monahism este o Taină, chiar o taină care însumează în sine elemente ale celorlalte Taine bisericeşti (Botezul, Cununia, Pocăinţa şi chiar Euharistia).
da, frumos articolul. despre monahism, taina sau nu, as spune ca este o pelungire si permanentizae a spovedaniei.Nu sunt deacord cu privire la Euharistie. Eu aş pune acolo "Înmormântarea".Şi eu consider că Tunderea în monahism este o Taină, chiar o taină care însumează în sine elemente ale celorlalte Taine bisericeşti (Botezul, Cununia, Pocăinţa şi chiar Euharistia).
Cât priveşte Euharistia, lucrurile stau invers, pt că anume ea "însumează", pecetluieşte şi desăvârşeşte oricare altă Taină a Bisericii.
Cât despre bibliografie, o parte deja ţi-am dat pe mail. M-aş bucura dacă şi ceilalţi ar putea să te ajute cu ceva...
Şi la ruşi candidatul se întinde de 3 ori pe podea cu mâinile întinse lateral, ca semn al "răstignirii". Îmi dau seama că e o chestie veche, eu însă vorbeam despre faptul că şi făgăduinţele se dau tot în această poziţie, pe când în celelalte Biserici se dau sculat, cu faţa la Altar.Obiceiul de a sta răstignit întins pe podea se întâlnește și la catolici, deci ar putea fi vechi, poate chiar de la început.
Tunderea in monahism nu este o Sfanta Taina. Devine taina doar cat de sus se inalta sau se coboara duhovniceste cel ce s-a tuns in monahism. Tunderea in monahism este un proces fin si indelungat de schimbare, de preschimbare a firii umane cu cea ingereasca. Cati reusesc? Multi, in loc sa devina ingeri in trup devin membrii ai unei ,,caste,, care au uitat ce si-au dorit: sa devina ingeri in trup. Aceasta poate fi o Taina: cat de mult reusesc sa isi insuseasca firea ingereasca. Iertare!În Molitfelnic "Tunderea în monahism" este considerată o ierurgie. Consultând mai multe materiale pe această temă am aflat că unii Sfinţi Părinţi, îi atribuie "Tunderii în monahism" importanţa Tainei Sf. Botez şi alţii, a Tainei Pocăinţei. Cum consideraţi ar putea fi "Tundera în monahism" Taină sau nu? Care sunt argumentele dvs. pro şi contra?
Va mulţumesc!
Şi nu credeţi că-i tot aşa şi cu Taina Nunţii?Tunderea in monahism nu este o Sfanta Taina. Devine taina doar cat de sus se inalta sau se coboara duhovniceste cel ce s-a tuns in monahism. Tunderea in monahism este un proces fin si indelungat de schimbare, de preschimbare a firii umane cu cea ingereasca. Cati reusesc? Multi, in loc sa devina ingeri in trup devin membrii ai unei ,,caste,, care au uitat ce si-au dorit: sa devina ingeri in trup. Aceasta poate fi o Taina: cat de mult reusesc sa isi insuseasca firea ingereasca. Iertare!
In sfanta Taina a Nuntii cred eu ca e cu totul altceva. Taina consta in re-facerea din nou a omului creiat la inceput de Dumnezeu. Daca la inceput, Dumnezeu a luat o frantura din omul creat si a facut femeia, prin taina Nuntii BARBATUL si FEMEIA devin un trup, devin om. pana in acel moment barbatul este barbat iar femeia, femeie, iar prin Taina Nuntii devin Om, acel om pt care Hristos a murit si a inviat.Nunta e o Taina, asemeni celorlalte prin care omul se poate mantui. Caci ,,din pricina neinfranarii voastre fiecare sa isi aiba femeia sa....,, dupa cum ne invata Sf. Ap. Pavel. Deci cred ca NUNTA e o TAINA pt ca RESTAUREAZA, iar MONISMUL poate deveni o TAINA doar prin efortul depus de cel ce vrea sa isi PRESCHIMBE firea umana intru una ingereasca.Şi nu credeţi că-i tot aşa şi cu Taina Nunţii?Tunderea in monahism nu este o Sfanta Taina. Devine taina doar cat de sus se inalta sau se coboara duhovniceste cel ce s-a tuns in monahism. Tunderea in monahism este un proces fin si indelungat de schimbare, de preschimbare a firii umane cu cea ingereasca. Cati reusesc? Multi, in loc sa devina ingeri in trup devin membrii ai unei ,,caste,, care au uitat ce si-au dorit: sa devina ingeri in trup. Aceasta poate fi o Taina: cat de mult reusesc sa isi insuseasca firea ingereasca. Iertare!
Pentru ce? Pentru speculaţii sterile? Chiar vă rog, nu vă supăraţi. Aşa mi se par mie...IERTARE!
Gestionarea averii Bisericii nu înseamnă renunţarea la votul sărăciei. Iar dacă, pe lângă sediul şi casa episcopală oferite de Eparhie, ierarhul îşi agoniseşte bogăţii pe care le foloseşte în interes personal şi nu comun (bisericesc), atunci el încalcă votul monahal.1. cum e posibil ca astăzi un ierarh să poată ţine votul sărăciei şi ascultării, odată ce le-a depus la Tunderea sa în monahism?
Nu e nevoie de o altă rânduială, iar cei care vor să facă asistenţă socială, o pot face şi fără a fi monahi. Nu e treaba călugărilor să se ocupe cu asistenţa socială, iar cine crede altfel (fie el şi patriarh), înseamnă că nu a înţeles NIMIC din monahismul ORTODOX.2. Nu consideraţi că Biserica ar avea nevoie de o "nouă" Rânduială de monahism? De exemplu, pentru cei ce mai mult activează în societate spre binele acesteia (în ştiinţă, filantropie ş.a), dar nu în mănăstiri?
Călugărul nu are nicio datorie de a se ruga pt lume! Să ajute societate cu atât mai puţin! Ce înţelegeţi dvstră prin monahism?3.Călugărul, prin vocaţia sa, în afară de datoria de a se ruga pt lume, este chemat de Dumnezeu să ajute societatea la nevoile sale?
Adevărat. Şi toate astea se dobândesc doar în isihie.Prin monahism înţeleg: venirea la Dumnezeu, învrednicirea preschimbării chipului omenesc în cel îngeresc prin dobândirea harului Duhului Sfânt. Pentru mine monahismul este unirea "celor cereşti cu cele pământeşti", călugării intrând în rândurile îngerilor într-o măsură maximă au posibilitatea să se asemene lui Hristos. Monahismul, este cel mai puternic foc al dragostei umane pentru Dumnezeu, care astăzi s-a transformat într-un jăratic, cu posibilitatea recăpătării intensităţii văpăii sale fierbinţi, cât şi a stingerii lui. Este focul arderii de tot pentru Hristos. Monahismul – este unirea cu Dumnezeu şi trăirea în El. Este desăvârşirea maximă a omului în Dumnezeu. Călugărul fiind chemat să fie Apostol a lui Dumnezeu.
Numai daună.Această coborâre a monahismului, apropiere de societate, aduce mai multă daună sau folos?
Nu e dezacord, ci căi paralele care, după legile geometriei nu trebuie să se intersecteze, dar duc în aceeaşi direcţie. Sunt ca cele două şine ale căilor ferate.Aceasta nu înseamnă că monahismul intră într-un dezacord cu societatea, nu, dar oare nu e prea mare riscul intrării duhului lumesc în mănăstiri, care poate duce până la confundarea şi dizolvarea duhului monahicesc?
Care "autorităţi bisericeşti"? Cele care au trecut prin monahism ca trenul prin gară doar pt a ajunge episcopi?Un părinte duhovnicesc zicea că monahismul este "inima şi pulsul Bisericii" şi eu mă întreb oare care mai este intensitatea bătăilor sale, şi cine dinte autorităţile bisericești se îngijeşte ca să nu să se producă vre-un un "stop cardiac", pentru că cel puţin o "hipotensiune arterială" există.
Există o teză remarcabilă de master, aparţinând surorii Monica Grama - monicagrama@gmail.com. Acolo aveţi tot.Va rog frumos parinte, daca doriti, sa ma ajutati cu obtinerea unei bibliografii referitoare la tunderea in monahism, slujba in sine, si la evolutia acesteia de-a lungul secolelor. Va multumesc mult!
P.S. Ar fi bine in limba romana.
Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori