Da, este un început la care am contribuit şi eu, în limitele timpului liber...Foarte interesantă teza de master a Monicăi Grama, însă, ca orice studiu istoric, aduce lumină în unele privinţă dar lasă loc altor nedumeriri, mai mult sau mai puţin importante.
1. În creştinism se spune clar că Botezul nu se repetă!Cum vedeţi afirmaţia contradictorie a lui N Palmov faţă de a sf Teodor Studitul, la pagina 3: teoria că, Schima Mare ca al doilea botez, nu s-a putut menţine nici măcar în conştiinţa monahală deorece este contrară învăţăturii besericeşti?
În trecut monahii nu purtau părul lung, ci chiar destul de scurt. Prima tundere o făcea preotul în semnul crucii, iar monahii / monahiile o continuau în pridvor pentru fratele / sora tuns(ă). Între timp se citea Psalmul 118. În unele mănăstiri părul era pus şi păstrat în altar, sub Sfânta Masă. Dacă cineva vrea să iasă din mănăstire este trimis să-şi ia singur părul de sub Sf. Masă, ceea ce bineînţeles nu se întâmplă, căci ori se răzgândeşte, ori pleacă fără să-i mai pese de asta.Se vorbeşte de 2 tunderi, una de către preot în altar, apoi alta făcută de monahi în pridvor, oare a doua tundere ce referinţă mai avea?
Nu cunoaştem f. multe detalii, dar cineva se ocupă în prezent de căutarea tuturor acestor informaţii şi deja a găsit câteva ceva. Când voi avea ceva concret, le voi face publice.Se intra în altar, probabil prin uşile împărăteşti ca la hirotonia întru diacon şi preot? Dacă ar fi să aplicăm această rânduială, aşa ar trebui? Apoi se vorbeşte de mai multe intrări şi ieşiri din altar în timpul slujbei, acestea oare cum se făceau?
Cu aprobarea episcopului - DA!Consideraţi că s-ar putea pune în practică această rânduială foarte frumoasă în timpul nostru?
Bineînţeles. Maicile sunt în aceeaşi treaptă cu monahii şi diferenţele de rânduială ar trebui să fie minore sau să nu fie deloc.Credeţi că şi pt femei la fel ar trebui?
Teoretic şi la greci există 2 schime precedate de rasoforie. În prezent însă, odată cu "învierea" Sf. Munte, este se obişnuieşte doar schima mare, uneori chiar şi fără rasoforie. În acest sens se invocă tradiţia studiată moştenită de Muntele Athos.Dacă e să ţinem cont de Sf Teodor Studitul, ar trebui doar o singură rânduială să avem, aceea a schimei mari , sau a unei singure schime. Consideraţi că este o greşeală dacă se ţine cont de acestă recomandare în practică şi se trece peste cele doă anterioare, rasoforia şi Schima Mică?
Eu înţelesesem că la greci şi acum ar fi doar un singur chip al schimei, înafară de rasoforie, dar studiul spune altceva, că ar fi toate trei. Există poate practici diferite şi la greci?
Formula veche este cu un singur "Amin" la sfârşit.Încă o problemă. La tundere, este normal să se spune Amin, după pomenirea fiecarei persoane a Sfintei Treimi, sau un singur Amin după toate trei, ca la Botez în vechime?
1. Biserica începând cu sec. 13-14 învaţă că sunt 7 Taine. Dar lucrurile nu sunt chiar aşa; vezi aici.Tunderea in monahism nu este o Taina, caci Biserica invata ca sunt doar 7 Taine: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Impartasania, Cununia, Maslul si Preotia. Nu confunda preotia cu monahismul. Preotul poate sluji toate Sfintele Taine mai putin Preotia, si celelalte slujbe (cu exceptii), reprezentandu-L pe Hristos Insusi. El primeste harul, fiind succesorul Apostolilor. Monahul nu primeste acest har, el nu Il reprezinta pe Hristos, ci ostasul Sau.
Din momentul în care apar mărturisirile de credinţă, Ortodoxia a intrat de fapt în captivitate şi nu aveţi cum să găsiţi aşa ceva. Dacă spusele lui Dionisie Areopagitul şi Teodor Studitul nu reprezintă o autoritate pt Dvstră, atunci nu are rost să mai vorbim. Totul porneşte de la faptul că ortodocşii nu mai înţeleg Tainele în sens ortodox, ci 90% romano-catolic.Am adresat şi altă dată solicitarea unor justificări pentru a considera tunderea în monahism şi înmormântarea ca Sfinte Taine. Am văzut că nu s-a răspuns şi reiau solicitarea, pentru că nu am auzit în nici un simbol de credinţă a Bisericii, în nici o mărturisire de credinţă a Bisericii, în nici un tratat de dogmatică ortodoxă ca acestea două de mai sus să fie considerate, mărturisite şi dogmatizate ca Sfinte Taine. Prin urmare nu cred că se justifică poziţia acelora care le consideră Sfinte Taine şi se pune întrebarea dacă nu cumva poziţia lor este chiar eretică din punctul de vedere al Bisericii.
Taina desăvârşirii monahale şi Cele ce se întâmplă pentru, sau cu, cei adormiţi, nu-i tot una cu tunderea şi înmormântarea. Tunderea, este doar începutul, până la desăvârşirea este cale lungă.Am adresat şi altă dată solicitarea unor justificări pentru a considera tunderea în monahism şi înmormântarea ca Sfinte Taine.
Dar în care simbol al credinţei aţi văzut vorbindu-se despre Maslu sau Nuntă ?Am văzut că nu s-a răspuns şi reiau solicitarea, pentru că nu am auzit în nici un simbol de credinţă a Bisericii, în nici o mărturisire de credinţă a Bisericii,
Despre care tratate, cele dinainte de anul1400? sau cele recente copiate de la catolici?în nici un tratat de dogmatică ortodoxă ca acestea două de mai sus să fie considerate, mărturisite şi dogmatizate ca Sfinte Taine.
Dacă nu cumva şi sf Maxim Mărturisitorul pe lângă sf Teodor Studitul şi Sf Dioniseie Areopagitul sunt eretici, nu? Iar Catolicii sunt mai ortodocşi la acest capitol, aşa-i?Prin urmare nu cred că se justifică poziţia acelora care le consideră Sfinte Taine şi se pune întrebarea dacă nu cumva poziţia lor este chiar eretică din punctul de vedere al Bisericii.
Vai, "Dionysie", încă nu ai citit nici măcar un studiu despre Împărtăşanie, Spovedanie, Sf Maslu ş.a ale Pr. Petru. Dacă nu, atunci să ştiţi că ele se găsesc şi pe blogul dlui . Dar ca să înţelegi în sens ortodox trebuie să te şi rogi ortodox, nu uita bine !?Citind ceea ce a scris pr. prof. Pruteanu aş vrea să îl întreb care este înţelegerea ortodoxă a Sfintelor Taine, şi eventual tot aşa nişte referinţe bibliografice asupra acestei probleme.
Citiţi în Opere Complete pe Sfinţii Dionisie Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul. Şi pe Sfântul Teodor Studitul în cartea Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi. Vol 1. Scrisoarea 489. Fiului Grigorie. În ediţia din 2006, se găseşte la pagina145.Îmi cer scuze încă o dată dar nu ştiu ce au spus Dionisie Areopagitul şi Teodor Studitul. Nu am văzut nici un citat din operele lor sau măcar o sinteză asupra poziţiilor lor. Este de studiat ceea ce înţelegeau aceşti sfinţi prin noţiunea de taină sau de mister, pentru că este posibil să avem noţiuni diferite deşi utilizăm aceleaşi cuvinte. Aş vrea deci dacă se poate să daţi nişte referinţe, chiar bibliografice, care tratează conceptul de taină la aceşti Sfinţi ai Bisericii. Dacă nu aveţi bibliografie atunci măcar nişte citate din aceşti sfinţi asupra problemei.
Taina, este o lucrare sfântă care sub un aspect văzut( slujba) se revarsă peste sufletul cel credincios, harul nevăzut al lui Dumnezeu. Dacă vreţi mai mult, luaţi orice manual de dogmatică şi citi, înafară de schema lui Lombardo cu cele 7 taine, explicaţia despre ce sunt Tainele este oarecum bună, chiar dacă în stil scolastic.I-aş ruga deasemenea pe cei de mai sus să explice ce înţeleg dumnealor prin Taine sau Sfinte Taine, care este, înţelegerea ortodoxă despre Sfintele Taine, aceea care nu este "otrăvită" sau prinsă în captivitate, şi ţinând cont de ceea ce ar fi Sfintele Taine, în ce fel s-ar încadra monahismul sau tunderea în monahism între Sfintele Taine. Şi ridic aceste probleme pentru că de fapt consider că până acum nu s-au lămurit astfel de lucruri pe acest topic (sau aşa mi se pare mie).
Un comentariu complex nu ştiu să existe.Exista vreun comentariu la slujba Tunderii in monahism?
La greci, după tradiţia studită şi athonită, practic nu este tundere în schima mică, ci direct în cea mare, uneori şi fără rasoforie. Dar chiar chiar şi rasoforii merg în pantaloni şi în cămaşă albă mirenească, se închină la icoane şi-şi cere iertare de la fraţi, apoi stă în picioare în faţa altarului. Tunderea, de obicei, se face în cadrul Liturghiei.Exista deosebiri notabile in savarsirea slujbei intre greci, rusi si romani?
Preotul de mir nu poate face tunderi în monahism, întrucât nu poate da ceea ce el însuşi nu are. Dar orice ieromonah poate face tunderi în monahism atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor. În această priviinţă nu este nici o deosebire. Cel mai important lucru care trebuie precizat e că o tundere în monahism se face doar într-o mănăstire şi doar cu binecuvântarea episcopului locului sau, cum e tradiţia athonită, cu aprobarea "sfatului bătrânilor". Nu poate un ieromonah să meargă pe la casele oamenilor sau prin biserici de parohie şi să facă tunderi în monahism.Am citit diferite cărţi cu vieţile Sf.Părinţi unde se spune despre tunderea tainică în monahism a femeii de un ieromonah sau ieroschimonah, dar n-am observat undeva ca să fie descris vre-un caz unde tunderea în monahism a unui bărbat să fie efectuată de un ieromonah sau ieroschimonah. Se poate face tunderea în monahism a unui bărbat de un ieromonah, ieroschimonah sau preot de mir?
În trecut nu se schimba numele la călugărie, apoi tot mai des s-a generalizat această tradiţie, pe alocuri dându-se un nume care începe cu aceeaşi literă ca şi numele de botez. Dar nu există nici o regulă în această privinţă. Stareţul poate face aşa cum doreşte..., este la latitudinea lui. Desigur, mai alest pentru cineva care a avut un mod de viaţă mai păcătos, schimbarea numelui chiar e un lucru important, pentru că-l face să se simte altul, rupând orice legătură cu trecutul lui, inclusiv cu numele pe care l-a purtat.Am observat că la unele tunderi se atribuie acelaşi nume de mir penitentului la monahism, rasoforie. Nu este aceasta o încălcare, ori schimbarea numelui nu e obligatorie, ci e numai o parte mai puţin importantă a ritualului de tundere în monahism, asupra căruia nu se pune principalul accent? Poate un preot de mir să fie tuns în monahism?
Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori