Despre lumânari

[Florina]

Multa lume exagerează rolul simbolistic al lumânării și ii acorda acesteia o supra-importanta. Lumânarea este un simbol al luminii și al jertfei: ea arde topindu-se. Pe pomelnice însa, la morți, lumea scrie: "Mort ne-spovedit, neîmpărtășit, fără lumânare", de parca lumânarea ar putea mântui pe cineva. Si când lumea da Sfânta Liturghie sau se împărtășește, uita acest rol pur simbolic. In alte tari ortodoxe lumea exagerează rolul lumânării, ca aici?

[floring]

Cred ca fara lumanare,aceasta exprimare ,arata ca nici macar un credincios formal nu a fost in preajma lui in momentul mortii.

[Florina]

Dar pot fi și creștini practicanți care pur și simplu nu au o lumânare la îndemână. Eu cred ca nu are nicio valoare lumânarea. Au fost călugări în pustie care au murit neștiuți de nimeni și au fost primiți în Împărăția Cerurilor. Lumânarea nici nu mantuieste, nici nu osândește.

[protosinghel]

Dar pot fi și creștini practicanți care pur și simplu nu au o lumânare la îndemână. Eu cred ca nu are nicio valoare lumânarea. Au fost călugări în pustie care au murit neștiuți de nimeni și au fost primiți în Împărăția Cerurilor. Lumânarea nici nu mantuieste, nici nu osândește.

AMIN!

[floring]

Dar pot fi și creștini practicanți care pur și simplu nu au o lumânare la îndemână. Eu cred ca nu are nicio valoare lumânarea. Au fost călugări în pustie care au murit neștiuți de nimeni și au fost primiți în Împărăția Cerurilor. Lumânarea nici nu mantuieste, nici nu osândește.

nici nu mantuieste,nici nu osandeste,dar nici nu strica.

[protosinghel]

Dar pot fi și creștini practicanți care pur și simplu nu au o lumânare la îndemână. Eu cred ca nu are nicio valoare lumânarea. Au fost călugări în pustie care au murit neștiuți de nimeni și au fost primiți în Împărăția Cerurilor. Lumânarea nici nu mantuieste, nici nu osândește.

nici nu mantuieste,nici nu osandeste,dar nici nu strica.

Tot mai mult se uită că înainte de apărea "lumina lui Ilici" aşa cum am fost eu învăţat la şcoală despre curentul electric , lumânările erau un lucru indispensabil dpdv practic. Simbolismele au apărut mai târziu. Şi aici mă refer la folosirea lor în general în cult, nu doar legat de înmormântare.

[Ioann]

imi plac foarte mult luminarile. se face o atmosfera deosebita. dar kind aprind o luminare mereu imi aduc aminte de primii crestini care au fost prigoniti. asa stiu...unul din simbolurile care inseamane luminarea у aceea....kind vine cineva la biserica si aprinde o luminare ar trebui sasi aduca aminte de primii crestini prigoniti. astfel putem arata prin asta ca suntem uniti cu prin care ni sa transmis credinta....

[Danie1]

Vreau sa va spun o povestioara adevarata.
Intr-o duminica la sfirsitul Sf. Liturgii a venit momentul Sf. Impartasanii asa ca mamele si-au luat pruncii nerabdatori si sa-u apropiat de altar. Una dintre mame si-a dat seama ca nu avea luminare si s-a intors spre pangar sa cumpere una. Copilasul "fara minte" n-a mai asteptat-o s-a dus in fata si s-a impartasit si a plecat ferici tinind un colacel in mina sa-si caute mama care nu gasea bani potriviti de luminare!
Si eu cred ca adesea punem mult prea mult accent pe lucrurile fara mare valoare, uitind de cele cu adevarat valoroase.
Copilasul in puritatea lui s-a grabit sa intre in imparatie...inainte sa se inchida usile!

[protosinghel]

Vreau sa va spun o povestioara adevarata.
Intr-o duminica la sfirsitul Sf. Liturgii a venit momentul Sf. Impartasanii asa ca mamele si-au luat pruncii nerabdatori si sa-u apropiat de altar. Una dintre mame si-a dat seama ca nu avea luminare si s-a intors spre pangar sa cumpere una. Copilasul "fara minte" n-a mai asteptat-o s-a dus in fata si s-a impartasit si a plecat ferici tinind un colacel in mina sa-si caute mama care nu gasea bani potriviti de luminare!
Si eu cred ca adesea punem mult prea mult accent pe lucrurile fara mare valoare, uitind de cele cu adevarat valoroase.
Copilasul in puritatea lui s-a grabit sa intre in imparatie...inainte sa se inchida usile!

Frumos!

[OLGA]

De ce trebuie să aprindem lumânare când ne spovedim şi când ne împărtăşim?

[OLGA]

imi plac foarte mult luminarile. se face o atmosfera deosebita. dar kind aprind o luminare mereu imi aduc aminte de primii crestini care au fost prigoniti. asa stiu...unul din simbolurile care inseamane luminarea у aceea....kind vine cineva la biserica si aprinde o luminare ar trebui sasi aduca aminte de primii crestini prigoniti. astfel putem arata prin asta ca suntem uniti cu prin care ni sa transmis credinta....

Şi lumea ce face când aprinde lumânările, ştiţi? Crede că iartă Dumnezeu nişte păcate.

[Florina]

Da, multă lume spune: "Merg duminica la biserică, aprind lumânari şi plec acasă. Deci sunt credincios."
Li se pare lucru mai mare decât a asculta cu evlavie Sfânta Liturghie.

În schimb, aduc şi un argument pro lumânari: Încă din Vechiul Testament, în cult s-au folosit tămâia şi lumânările din ceară curată în sfeşnice. "Să se indrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta..." (Psalmul 140,2).

[unsuflet]

Dar pot fi și creștini practicanți care pur și simplu nu au o lumânare la îndemână. Eu cred ca nu are nicio valoare lumânarea. Au fost călugări în pustie care au murit neștiuți de nimeni și au fost primiți în Împărăția Cerurilor. Lumânarea nici nu mantuieste, nici nu osândește.

Ai dreptate Florina, lumanarea nici nu mantuieste nici nu acuza. Si asa cred si eu, nu conteaza daca a murit cu lumanare sau fara, aici n-are nici o valoare lumanarea.
Altfel, lumanarea are si ea rolul ei si chiar valoare, pentru ca, atunci cand un om aprinde lumanarea in Biserica (sau acasa) , isi ridica si mintea la Dumnezeu si se roaga !
Lumanarea aia il ajuta sa-si duca mintea si sufletul la Dumnezeu, si e mare lucru asta.

Cat despre cei care intra in Biserica, aprind o lumanare sau mai multe si apoi pleaca...eu zic ca o sa-i faca Dumnezeu sa stea si la Liturghie. Cel care intra in Biserica, de catre Dumnezeu e atras sa intre, asa ca o sa vina o zi cand o sa ramana si la Liturghie.

Si daca atunci cand te Impartasesti vrei sa ai lumanare aprinsa, mie mi se pare normal asa sa fie, face parte din Traditia Bisericii, tot la fel cum in Biserica trebuie sa fie candela aprinsa si icoana, iar preotul trebuie sa poarte vesminte, si femeia capul acoperit etc. Si la ele nu trebuie renuntat, niciodata, nici macar la lumanarea care se aprinde in Biserica.
Chiar daca stii ca Dumnezeu iti aude gandul si atunci cand te rogi pe drum si in autobuz, si oriunde ai fi, in Biserica, sufletul tau asta vrea sa vada, icoane, candele, lumanari, preoti in vesminte etc.







c

[dimitrie]

Dacă Biserica foloseşte lumânările, atunci au rostul lor, rost care nu se schimbă nici când unii îl ignoră, nici când alţii îl amplifică fără temei. Dacă lumânările n-ar fi avut rost, nu mai scria acestea în FA:

"7. În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.
8. Iar în camera de sus, unde erau adunaţi, erau multe lumini aprinse." FA.20

Ceva edificator din contemporaneitate:

Avorturile sunt un păcat infricosător
[interviu cu parintele Paisie Aghioritul - Muntele Athos]
- Părinte, o oarecare femeie de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia. Bărbatul ei o amenintă că va divorta dacă nu face avort.

- Dacă va face avort, vor plăti ceilalti copii cu boli si accidente. Astăzi părintii îsi omoară copiii prin avorturi si nu au binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năstea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă murea, pleca îngeras. Dar părintii aceluia rămâneau cu alti copii sănătosi si astfel aveau binecuvântarea lui Dumnezeu. Astăzi, însă, părintii îsi omoară copiii sănătosi cu avorturile si tin în viată pe cei bolnăviciosi. Apoi aleargă în Anglia si America să-i vindece. Iar acesti copii dacă vor trăi, vor face familie si poate să dea nastere la alti copii bolnavi. In timp ce, dacă ar fi făcut si alti copii, nu ar fi alergat atât de mult pentru unul, pentru cel bolnav, si nu s-ar fi mâhnit atât de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat îngeras de aici.

- Părinte, am citit undeva că în fiecare an, în întreaga lume, se fac cinci milioane de avorturi si două sute de mii de femei mor din cauza întreruperilor de sarcină pe care le fac.

- Ii omoară pe copii, pentru că, asa cum spun ei, dacă se va înmulti lumea, oamenii nu se vor putea întretine si nu vor avea ce să mănânce. Există atâtea suprafete necultivate, atâtea păduri, care, în putină vreme, cu mijloacele care există astăzi, ar putea să le facă, de pildă, plantatii de măsline, si să le dea celor ce nu au proprietăti. Ei spun că nu taie copaci, deoarece nu va mai exista apoi oxigen, însă măslinii tot copaci sunt. In America ard grâul, iar în Grecia aruncă fructele în gropi de gunoi, în timp ce în Africa oamenii mor de foame. Atunci când în Etiopia mureau oamenii de foame pentru că era mare secetă, i-am spus unui oarecare cunoscut, care era armator si ajuta în astfel de cazuri, să meargă la o astfel de groapă de gunoi, să-i roage să-l lase să încarce un vapor de fructe si să-l ducă acolo în dar. Insă sub nici un chip nu i-au dat voie.

Câte mii de embrioni mor în fiecare zi! Avortul este un păcat înfricosător. Este o ucidere, si încă una mare, căci copiii mor nebotezati. Părintii trebuie să înteleagă că viata începe în clipa zămislirii.

Intr-o noapte, Dumnezeu a îngăduit să văd o înfricosătoare vedenie, care mi-a arătat care este soarta acelor copii. Era în noaptea spre Martea Luminată. Aprinsesem două lumânări în două tinichele, asa cum obisnuiesc să fac chiar si atunci când dorm, pentru cei ce suferă sufleteste si trupeste, vii si morti. La ora douăsprezece, în miezul noptii, în timp ce rosteam rugăciunea lui Iisus, văd un ogor mare, înconjurat cu un gard de zid, semănat cu grâu care abia începuse să crească. Eu stăteam în afara ogorului si aprindeam lumânări pentru cei moiti, pe care le lipeam de zidul împrejmuitor. In partea stângă era un teren viran, plin de stânci si văgăuni, care se miscau mereu din pricina unui vuiet puternic alcătuit din mii de tipete sfâsietoare, care-ti rupeau inima. Chiar si cel mai împietrit om s-ar fi umilit, dacă le-ar fi auzit. In timp ce sufeream din pricina acelor tipete sfâsietoare si mă întrebam de unde provin si ce înseamnă toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunându-mi: "Ogorul cu grâu, care încă nu a dat în spic, este cimitirul cu sufletele mortilor care vor învia. Iar în locul care se cutremură de tipetele sfâsietoare, se află sufletele copiilor care au fost omorâti prin avorturi". După această vedenie mi-a fost cu neputintă să-mi revin multă vreme, din pricina marei dureri ce am simtit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici măcar să mă odihnesc după aceea, cu toate că eram istovit de oboseală.

- Părinte, se poate face ceva pentru a se abroga legea cu privire la avorturi?

- Se poate, dar trebuie să se miste putin guvernul, Biserica, etc., astfel încât lumea să fie informată despre consecintele ce le va avea subnatalitatea. Preotii să explice lumii că legea pentru avorturi este împotriva poruncilor evanghelice. La fel si medicii să vorbească despre pericolele prin care trece femeia care face avort. Vezi, europenii au avut nobletea si au lăsat-o mostenire copiilor lor. Noi am avut frica de Dumnezeu, dar am pierdut-o si nu am lăsat-o mostenire generatiei următoare, de aceea acum legiferăm avorturile, căsătoria civilă, etc.

Atunci când un om încalcă o poruncă a Evangheliei, responsabil este numai el. Dar când un lucru care se opune poruncilor evanghelice se face din partea statului, atunci vine urgia lui Dumnezeu peste tot neamul ca să se îndrepte.

[OLGA]

Dar sunt şi mulţi oameni care cred că tot ce este important la moartea unui om este să moară cu lumânare. Pentru ei nu are nicio importanţă dacă a fost sau nu împărtăşit vreodată, ci dacă a murit sau nu cu lumânare. Şi sunt atât de mulţi. De exemplu, eu cred că în satul meu şi cei care merg la biserică cred lumânarea asta de maximă importanţă.

[unsuflet]

Dar sunt şi mulţi oameni care cred că tot ce este important la moartea unui om este să moară cu lumânare. Pentru ei nu are nicio importanţă dacă a fost sau nu împărtăşit vreodată, ci dacă a murit sau nu cu lumânare. Şi sunt atât de mulţi. De exemplu, eu cred că în satul meu şi cei care merg la biserică cred lumânarea asta de maximă importanţă.

Olga, vorbeste despre asta cu Parintele de la Biserica satului tau. Parintele le poate vorbi intr-o predica, sau cand considera dansul ca e timpul, despre rolul lumanarii in Biserica.
si asa, ii ajuti pe oameni sa inteleaga.

[OLGA]

Dar sunt şi mulţi oameni care cred că tot ce este important la moartea unui om este să moară cu lumânare. Pentru ei nu are nicio importanţă dacă a fost sau nu împărtăşit vreodată, ci dacă a murit sau nu cu lumânare. Şi sunt atât de mulţi. De exemplu, eu cred că în satul meu şi cei care merg la biserică cred lumânarea asta de maximă importanţă.

Olga, vorbeste despre asta cu Parintele de la Biserica satului tau. Parintele le poate vorbi intr-o predica, sau cand considera dansul ca e timpul, despre rolul lumanarii in Biserica.
si asa, ii ajuti pe oameni sa inteleaga.

Nu m-a înţeles părintele Mi-a zis nici să nu mă mai duc să mă spovedesc la dânsul. Nici nu-mi plăcea să mă spovedesc la dânsul, dar nu am avut de ales.

[unsuflet]

[/quote]
Nu m-a înţeles părintele Mi-a zis nici să nu mă mai duc să mă spovedesc la dânsul. Nici nu-mi plăcea să mă spovedesc la dânsul, dar nu am avut de ales.[/quote]

cine stie cum i-ai zis...
Dumnezeu stie ce-a fost acolo de fapt.
sfatul meu e sa te impaci cu Parintele, si nu mai spune nimanui ca nu te-a inteles, si ca nu-ti placea sa te spovedesti la dansul, pentru ca vrajmasii preotilor se bucura si Dumnezeu se intristeaza...

[OLGA]

Nu m-a înţeles părintele Mi-a zis nici să nu mă mai duc să mă spovedesc la dânsul. Nici nu-mi plăcea să mă spovedesc la dânsul, dar nu am avut de ales.[/quote]

cine stie cum i-ai zis...
Dumnezeu stie ce-a fost acolo de fapt.
sfatul meu e sa te impaci cu Parintele, si nu mai spune nimanui ca nu te-a inteles, si ca nu-ti placea sa te spovedesti la dansul, pentru ca vrajmasii preotilor se bucura si Dumnezeu se intristeaza...[/quote]
Vă mulţumesc pentru intenţie, dar nu vă înţeleg.

[unsuflet]

Vă mulţumesc pentru intenţie, dar nu vă înţeleg

.

ce vreau eu sa spun e ca de cate ori criticam vrun preot, cu voie sau fara voie, se bucura vrajmasii preotilor (adica dracii) si se intristeaza Dumnezeu, atunci cand cu voie sau fara sa ne dam seama spunem ceva care loveste in preot.
Dumnezeu se intristeaza de altfel de cate ori lovim unul in altul, de voie sau fara voie, crezand ca noi facem bine de fapt...

sper ca m-ai inteles ce vreau sa spun, acum.
Ia-o ca pe un sfat, nu considera ca te-am judecat, certat, sau altceva rau.

iti doresc numai bine in viata asta, si mantuire sufletului
sa ma pomenesti si pe mine in rugaciunile tale, daca-ti amintesti de mine. multumesc