Nu stiu daca aici este locul potrivit pentru o astfel de discutie, dar, daca totusi vrem sa divagam, atunci mai inainte de toate trebuie sa lamurim un lucru: calendarul in sine, ca mod de organizare a timpului nu a fost dogmatizat de nimeni. Sfinta noastra Biserica dupa citeva secole de la inceputuri a hotarit ca este bine ca toti crestinii sa tina sfintele slujbe in aceeasi zi pe cit posibil si pentru aceasta a fost adoptat in mod natural calendarul iulian folosit la acea vreme in intreaga lume romana. In functie de acest calendar s-a hotarit sa fie pascalia (calculul zilei Sfintelor Pasti) si toate slujbele au fost asezate in ordinea lor urmind organizarea zilelor din an dupa acel calendar, ceea ce a dus la aparitia Menologhionului care este manualul Bisericii dupa care stim ce sfinti se cinstesc in fiecare zi si ce se citeste. Acest manual in 12 volume (si nu calendarul!) a devenit parte a Traditiei pe care noi, ortodocsii, o numim sfinta pentru ca este lucrarea Duhului Sfint care i-a inspirat pe Sfintii Parinti ai Bisericii.Am 3 întrebări către Lukianos, la care vreau să-mi răspunde în ordine şi cât mai scurt:
- Ce este calendarul?
- Când sărbătoreşti matale, de exemplu, Adormirea Maicii Domnului?
- De unde ştii că data la care o sărbătoreşti este cea corectă din punct de vedere calendaristic?
Mulţumesc.
Păi şi ăsta vi se pare un motiv neserios, din moment ce data echinocţiului influenţează data Paştelui? Cu toţii ştim că există 3 reguli pt stabilirea datei Paştilor:In 1582 romano – catolicii... au schimbat si calendarul pe motiv ca cel existent (iulian) introducea erori cu privire la data echinoctiului de primavara.
Asta e o chestiune convenţională, ca şi întreg calendarul. Şi-atunci de ce convenţia noastră condamnă convenţia altora? Şi se pare că uneori băgăm Duhul Sfânt în chestiuni pe care El le-a lăsat la latitudinea noastră, că doar nu Duhul Sfânt a rânduit ca lunile iulie şi august să fie numite în cinstea unor împăraţi păgâni şi să rămână aşa chiar şi după Constantin cel Mare.Adormirea Maicii Domnului cade in fiecare an la data de 15 august dupa Calendarul Bisericii, adica la 28 august pe calendarul lumesc.
Ba încă mai avem și Sfinți cu moaște întregi. Cardinalul Humbert a aruncat odinioară anatema asupra Bisericii de Răsărit (greu blestem!), dar i s-a întors la cap; așa obișnuiește blestemul, se întoarce pe capul cui îl rostește dacă destinatarul nu-i "vrednic".Conform anatemei date de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 reprodusă mai sus de Lukianos:
“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată..."
... ar trebui ca trupurile tuturor credincioşilor BOR care au fost înmormântate în cimitire după schimbarea din 1924, să fie acum neputrezite. Şi totuşi în practică, se constată că nu e aşa. Înseamnă că blestemul nu s-a lipit de ei. De ce oare? Întrebarea e retorică. Eu nu am nevoie de răspuns.
Biserica ortodoxă "încalcă" regula a-2-a, dar respectă Canoanele chiar şi cu această mică excepţie, care apare menţionată şi în V.T. la Numeri 9, 7-11. E mai important de respectat regulile 1 şi 3.Cu toţii ştim că există 3 reguli pt stabilirea datei Paştilor:
1. Să fie în zi de duminică
2. În prima lună plină după echinocţiul de primăvară
3. După paştele iudaic.
În anul 2013 ortodocşii vor încălca regula a 2-a, pentru că Paştele va fi în a doua lună plină după echinocţiul de primăvară, iar romano-catolii o vor încălca pe a 3-a, pentru că vor face paştele înaintea evreilor.
Auziți, luminăția voastră, dar Sfinții Părinți și Apostolii încălcau a doua regulă? Sau au spus ca vreuna din cele 3 reguli sunt la F.F. (Fără Frecvență)? Ooo, dar aceia nu aduceau un omagiu calendarului, nefiind hronolatri!Biserica ortodoxă "încalcă" regula a-2-a, dar respectă Canoanele chiar şi cu această mică excepţie, care apare menţionată şi în V.T. la Numeri 9, 7-11. E mai important de respectat regulile 1 şi 3.Cu toţii ştim că există 3 reguli pt stabilirea datei Paştilor:
1. Să fie în zi de duminică
2. În prima lună plină după echinocţiul de primăvară
3. După paştele iudaic.
În anul 2013 ortodocşii vor încălca regula a 2-a, pentru că Paştele va fi în a doua lună plină după echinocţiul de primăvară, iar romano-catolii o vor încălca pe a 3-a, pentru că vor face paştele înaintea evreilor.
Rigurozitatea astronomica (stiintifica), precum si calendarul in sine, asa cum am aratat mai sus, nu sint relevante, nu fac obiectul discutiei. Problema, dupa cum indica parintii Bisericii, este modificarea Sfintei Traditii.Păi şi ăsta vi se pare un motiv neserios, din moment ce data echinocţiului influenţează data Paştelui? Cu toţii ştim că există 3 reguli pt stabilirea datei Paştilor:In 1582 romano – catolicii... au schimbat si calendarul pe motiv ca cel existent (iulian) introducea erori cu privire la data echinoctiului de primavara.
1. Să fie în zi de duminică
2. În prima lună plină după echinocţiul de primăvară
3. După paştele iudaic.
În anul 2013 ortodocşii vor încălca regula a 2-a, pentru că Paştele va fi în a doua lună plină după echinocţiul de primăvară, iar romano-catolii o vor încălca pe a 3-a, pentru că vor face paştele înaintea evreilor.
Asta e o chestiune convenţională, ca şi întreg calendarul. Şi-atunci de ce convenţia noastră condamnă convenţia altora? Şi se pare că uneori băgăm Duhul Sfânt în chestiuni pe care El le-a lăsat la latitudinea noastră, că doar nu Duhul Sfânt a rânduit ca lunile iulie şi august să fie numite în cinstea unor împăraţi păgâni şi să rămână aşa chiar şi după Constantin cel Mare.Adormirea Maicii Domnului cade in fiecare an la data de 15 august dupa Calendarul Bisericii, adica la 28 august pe calendarul lumesc.
Si care ar fi invatatura de aici? Ca patriarhul ecumenic Chiril al V-lea cu tot clerul, precum si ceialalti semnatari ai Sigilionului de la 1756, patriarhul Matei al Alexandriei si patriarhul Partenie al Ierusalimului, care sint in ceea ce priveste calendarul intr-un glas cu toti cei de dinainte si cu toti cei de dupa pina la 1923 au fost “nevrednici”? Iar daca au fost cu adevarat “nevrednici”, ce anume ii face “vrednici” pe cei care “au atins cu mai mult decit un deget hotaririle stravechi care insemneaza slava Bisericii noastre”?Ba încă mai avem și Sfinți cu moaște întregi. Cardinalul Humbert a aruncat odinioară anatema asupra Bisericii de Răsărit (greu blestem!), dar i s-a întors la cap; așa obișnuiește blestemul, se întoarce pe capul cui îl rostește dacă destinatarul nu-i "vrednic".Conform anatemei date de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 reprodusă mai sus de Lukianos:
“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată..."
... ar trebui ca trupurile tuturor credincioşilor BOR care au fost înmormântate în cimitire după schimbarea din 1924, să fie acum neputrezite. Şi totuşi în practică, se constată că nu e aşa. Înseamnă că blestemul nu s-a lipit de ei. De ce oare? Întrebarea e retorică. Eu nu am nevoie de răspuns.
Am văzut în Sf. Munte la Prdromu (în 2004), în gropnița mănăstirii, un cap mai înnegrit, și am întrebat pe ieromonahul care era de față ce este cu acel cap. El mi-a răspuns:"Nu-i de la noi. Un părinte l-a adus din altă parte aici; este al unui monah zelotist (stilist). De obicei așa arată capetele lor la deshumare - înnegrite." Ieromonahul acela trăiește; puteți să-l întrebați.
Învățătura trasă de aici este aceea că extremele nu-s bune - nici ecumenismul, nici stilismul. Poziția adoptată de Patriarhii, de Bisericile surori între ele este cea corectă, nu aceea adoptată de grupările radicale (ecumeniste ori stilist-zelotiste), deoarece ambele greșesc doctrinar.Si care ar fi invatatura de aici?Ba încă mai avem și Sfinți cu moaște întregi. Cardinalul Humbert a aruncat odinioară anatema asupra Bisericii de Răsărit (greu blestem!), dar i s-a întors la cap; așa obișnuiește blestemul, se întoarce pe capul cui îl rostește dacă destinatarul nu-i "vrednic".Conform anatemei date de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 reprodusă mai sus de Lukianos:
“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată..."
... ar trebui ca trupurile tuturor credincioşilor BOR care au fost înmormântate în cimitire după schimbarea din 1924, să fie acum neputrezite. Şi totuşi în practică, se constată că nu e aşa. Înseamnă că blestemul nu s-a lipit de ei. De ce oare? Întrebarea e retorică. Eu nu am nevoie de răspuns.
Am văzut în Sf. Munte la Prdromu (în 2004), în gropnița mănăstirii, un cap mai înnegrit, și am întrebat pe ieromonahul care era de față ce este cu acel cap. El mi-a răspuns:"Nu-i de la noi. Un părinte l-a adus din altă parte aici; este al unui monah zelotist (stilist). De obicei așa arată capetele lor la deshumare - înnegrite." Ieromonahul acela trăiește; puteți să-l întrebați.
Va indepartati mult de la subiect, asa ca va raspund incercind sa fiu cit mai succinct.[
Învățătura trasă de aici este aceea că extremele nu-s bune - nici ecumenismul, nici stilismul. Poziția adoptată de Patriarhii, de Bisericile surori între ele este cea corectă, nu aceea adoptată de grupările radicale (ecumeniste ori stilist-zelotiste), deoarece ambele greșesc doctrinar.
Mie mi-a plăcut lămurirea aceasta:
Că anatemele unui sinod local n-au prins, e limpede din faptul că Duhul Sfânt lucrează în ambele Biserici (de stil nou și de stil vechi).
Apoi nu știi frate că un sinod local nu reprezintă Biserica? Dar din mândrie și din lenevie s-au dedat unii cu stilismul zelotist, iar alții cu ecumenismul. Nici unii nici alții nu au urmat exemplul Protosinghelului Ioanichie Moroi.
Dar poate nu știi că dacă acuzi o Biserică de apostazie, însă Duhul Sfânt lucrează evident în ea, te faci vinovat de hulă împotriva Duhului Sfânt? Nu vei putea scăpa de vina aceasta când vezi moaștele Sfinților de la Aiud ori ale Pr. Ilie Lăcătușu.
Ce zici de asta?
De ce “citiva”? Ierarhi, monahi, cler si mireni din bisericile dumneavoastra, asa cum am aratat mai sus, vorbesc de “multi”, dar si acela nu este decit jumatate din adevar, pentru ca ecumenismul a fost si este introdus si impus prin decizii sinodale, adica cu acceptul si semnatura tuturor ierarhilor, indiferent de ce unii dintre ei or fi vorbind pe la colturi.Frate Lukianos, nu cumva câțiva ierarhi și teologi reprezintă Biserica? Nu cumva restul ierarhilor, preoților, călugărilor, laicilor sunt trecuți cu vederea? Uitați că grecii au avut vreo sută de ani patriarhi și nu puțini ierarhi iconoclaști? Dar tocmai grecii (zelotiștii) închid ochii la acestea.
Aveti grija de unde citati pentru ca afirmatia de mai sus (in rosu) nu este numai neortodoxa, ci de-a dreptul satanica. Nu exista ierarh care sa marturiseasca drept atita timp cit se impartaseste cu ereticii, pentru ca paharul comun in aceasta situatie sta chiar impotriva invataturii Domnului nostru Iisus Hristos si a Duhului Sfint prin gurile Sfintilor Parinti.Atâta vreme cât într-o Biserică se găsește și se va găsi măcar un ierarh care să mărturisească adevărul de credință în totalitate de-a-lungul existenței acelei Biserici, aceea este dovada că acea Biserică este vie, adică Duhul Adevărului este prezent lucrător (sfințitor) în ea, prin aceasta adeverindu-se cuvintele Mântuitorului:
"Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti."Ioan.16:13
(Cazul Bisericii Ortodoxe, când cu Sinodul unionist de la Ferrara - Florența, în care un singur ierarh a ținut Ortodoxia, este de notoriu în acest sens.)
Doresc sa-mi exprim opiniile in mod si mai detaliat, acum, cind moartea mi se apropie, asa incit sa dau dovada de consecventa de la inceput si pina la sfarsit, ca nimeni sa nu creada ca am gindit unele lucruri, dar am si ascuns altele, pentru ca m-as face de ocara acum, la ceasul mortii.
Cu privire la Patriarh spun asa, ca nu cumva sa se intimple sa vrea sa arate anumita consideratie trupului meu la ingropaciune sau sa trimita la mormantul meu pe oricare din ierarhii si clerul sau, sau, in general, pe oricare din cei care se afla in comuniune cu el, ca sa ia parte la rugaciune sau sa se alature preotilor invitati din rindurile noastre, socotind ca vreodata sau probabil in secret am permis impartasirea cu el. Si ca nu cumva tacerea mea sa dea ocazie celor care nu-mi cunosc conceptiile bine si complet sa suspecteze vreo oarecare forma de reconciliere, prin aceasta afirm si marturisesc in fata atator oameni de valoare prezenti aici ca nu doresc, in nici un fel si categoric, si ca nu accept impartasire cu el sau cu cei care sint de partea sa, nici in aceasta viata, si nici dupa moarte mea, asa cum nu accept nici unirea sau dogmele latinilor, pe care el si acolitii sai le-au acceptat si pentru implementarea carora el a ocupat acest cin de conducere cu scopul de a rasturna dogmele adevarate ale Bisericii. Sunt absolut convins, cu cat mai departe ma tin fata de el si cei care ii seamna, cu atat mai aproape sunt de Dumnezeu si de toti sfintii, si cu cat mai mult ma despart de el, cu atat mai mult sunt in unire cu Adevarul si cu Sfintii Parinti, teologii Bisericii; si de asemenea sunt convins ca cei care se socotesc de partea lui sunt departe tare de Adevar si de binecuvantatii invatatori ai Bisericii. Si din aceasta cauza va spun: asa cum in cursul intregii mele vieti am fost separat de ei, tot asa si in momentul despartirii, ba chiar dupa moartea mea ma tin departe de a avea legatura si impartasire cu ei si ma jur, si va pretind, ca nici unul dintre ei sa nu vina pe-aproape la inmormintarea sau mormintul meu si, de asemenea, sa nu se apropie de nici unul dintre voi cu scopul de a incerca sa vi se alature si sa faceti impreuna Dumnezeiestile slujbe; pentru ca aceasta ar insemna sa amestecam ceea ce nu poate fi amestecat, dar lor li se cuvine sa stea complet despartiti de noi pina cind Dumnezeu va aduce indreptare si pace Bisericii Sale. (Orthodox Word, Vol III, p. 89)
Stilistii nu fac dogma din calendar, ci, daca vreti, din imuabilitatea Sfintei Traditii (vedeti mesajele mele de mai sus), dar care, pina la urma, este chiar dogma facuta de Sfintii Parinti la cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic.Asemeni acelora sunt și ecumeniștii și stiliștii zelotiști de azi (care fac dogmă din calendar), din Bisericile de pe stilul nou și vechi.
Oare chiar asa sa fie? Haideti sa le luam pe rind:- Așa se face că nu putem concepe ca având Taine valide biserici ca: Biserica R-C, Biserica Anglicană, etc. Căci ar însemna să călcăm în picioare cuvintele Mântuitorului care nu vor trece (cf.Lc.21:33), conform celor subliniate cu albastru de mine mai sus.
Sf. Ioan Maximovici in lista dumneavoastra?! Atunci iata ce avea sfintul de spus despre calendar, Patriarhia Ecumenica si Biserica din Rusia:Mă mir cum de treceți cu vederea mari sfinți contemporani care nu au făcut dogmă din calendar și au rămas în comuniune cu BO de pe stilul nou, sau au făcut parte din Biserici Ortodoxe care au comuniune cu cele de pe stilul nou, sau chiar sunt din Biserici de stil nou, între care enumăr: Siluan Athonitul, Porfirie, Paisie Aghioritul, Ioan Maximovici, Nicolae Velimirovici, Iustin Popovici, Gheron Iosif, Gheorghe Karslidis, Iacov Tsalikis, Ieronim Simonopetritul, Noul mucenic Ioan din Santa Cruz, Evghenie Rodionov, etc. Nu mai vorbesc de cei de la noi, din România (neo-martiri, mărturisitori, cuvioși, etc.).
(Este drept ca nu odata Sf. Ioan Maximovici a aplicat iconomie larga in ce priveste primirea celor de stil nou inapoi la Biserica, fapt speculat de multi pentru a-l adopta pe acest sfint cu moaste intregi si facator de minuni (in viata si dupa moarte) in bisericile lor, dar in ciuda iesirilor sale “excentrice” Sf Ioan a ramas fidel ortodoxiei si Bisericii, prin si in ROCOR, pina la capat.)Autoritatea morala a patriarhilor Constantinopolului a decazut de asemenea foarte mult datorita instabilitatii lor extreme in problemele bisericesti. In acest sens, Patriarhul Meletie IV a pus la cale un “congres pan – ortodox” cu reprezentati din diferite biserici care a decretat introducerea Noului Calendar. Acest decret, recunoscut numai de o parte a Bisericii a produs o schisma infricosatoare intre crestinii ortodocsi. Patriarhul Grigore VII a acceptat deciziile consiliului Bisericii Vii [biserica renovationista sprijinita de bolsevici in Russia pentru a le servi interesele] cu privire la inlaturarea Patriarhului Tihon [al Bisericii Ortodoxe Ruse], pe care nu cu mult timp mai inainte Sinodul din Constantinopol il declarase “marturisitor al credintei”, intrind mai apoi in comuniune cu “renovationistii” din Rusia si raminind asa pina astazi.
In concluzie, Patriarhia Ecumenica, care in teorie cuprinde aproape intreg universul, dar care in fapt isi extinde autoritatea numai asupra citorva episcopii, iar in unele parti are doar atributii superficiale de control care ii aduc anumite venituri, persecutata acasa de stat si fara sprijin guvernamental in strainatate, pierzindu-si semnificatia de stilp al adevarului si devenind ea insasi o sursa de diviziune si care, in acelasi timp, fiind posedata in extrem de dragoste pentru putere, reprezinta un spectacol jalnic care aduce aminte de cele mai rele perioade din istoria Episcopiei Constantinopolului. (Sf. Ioan Maximovici, Declinul Patriarhiei Constantinopolului, in Orthodox Word, vol.8, nr. 4(45), iulie – august 1972, p. 174 – 175)
Habar nu am care o fi Biserica Ortodoxa care pastreaza “ADEVARUL”.Pun si eu o intrebare, ca unul mai prost ce ma aflu... care e Biserica Ortodoxa care pastreaza "ADEVARUL"? Ca vad ca ni se indica (a se citi ca ni se tin lectii de corectitudine eclesiologic-dogmatica) dar... nu se indica decat personajul "negativ", nu si cel "pozitiv".
Majoritatea celor din BOR nu se fac vinovati in nici un fel pentru aceasta.
Înapoi la “ASPECTE ŞI PROBLEME CONCRETE DIN VIAŢA BISERICILOR ORTODOXE”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori