Pomenirea mortilor. Obiceiuri şi superstiţii

[Pr Haralambie]

Daca s-a dat Duhul Sfant, ce nevoie avem de niste ramasite pamantesti?

Daca s-a dat Duhul Sfint ce nevoie mai aveti de biblie?
Pt noi ,tocmai moastele sunt o marturia ca sa dat Duhul Sfint ,

[electric77]

Daca s-a dat Duhul Sfint ce nevoie mai aveti de biblie?

Ca sa verific duhurile. Adica orice invatatura sau poate o proorocie, orice lucrare, trebuie facute in concordanta cu Scripturile si sa nu contrazica invataturile biblice.

[electric77]

de ce trebuie mortii pomeniti, cand in Scripturi este interzisa comunicarea cu ei?

[david]

Cer scuze pentru insistenţă!

In Basarabia precum şi în Moldova (din RO) - pt că in alta parte a tarii nu am fost - la pomenirea mortilor si la unele slujbe precum sfintirea casei, acatiste se da de pomana prosop cu lumânare - (numit la noi tătuşie). As vrea sa stiu va rog care este semnificatia si simbolistica prosopului in cult?

[protosinghel]

In Basarabia precum şi în Moldova (din RO) - pt că in alta parte a tarii nu am fost - la pomenirea mortilor si la unele slujbe precum sfintirea casei, acatiste se da de pomana prosop cu lumânare - (numit la noi tătuşie). As vrea sa stiu va rog care este semnificatia si simbolistica prosopului in cult?

Îmi cer scuze că am fost ocupat cu altele, apoi am şi uitat de acest mesaj.
Nu sunt specialist foarte mare în obiceiurile populare (şi nici nu vreau să fiu), dar din câte-mi dau seama, aceste prosoape nu au nicio semnificaţie religioasă. Cândva, când nu era dezvoltată industria textilă, mai ales cea chinezească , femeile țeseau singure aceste prosoape şi le dădeau peotului ca un dar de preţ şi cât se poate de util. La fel era şi cu diferite covoraşe mai mari sau mai mici. Acum însă acest lucru este lipsit de utilitate întrucât, mai ales la preoţiii din Basarabia, casele sunt pline de tot felul de şervete şi prosoape, încât nu mai ştiu ce să facă cu ele.
Îmi aduc aminte că pe la începutul anilor 90 era mare criză de astfel de prosoape, şi atunci preotesele le vindeau enoriaşilor, după care aceştia le dădeau iarăşi preotului. Bineînţeles era mai simplu să-i dai direct banii şi să nu faci parodia asta cu şervetele, dar ce să-i faci dacă respectarea obiceiurile de multe ori anulează inclusiv gândirea logică a omului.
La înmormântare este suficient să-i dai preotului o lumânare mai mare de ceară în mână, iar restul contribuției/jertfei să fie sub formă de bani, că ştie preotul ce să facă cu ei: atât pentru biserică, cât şi pentru familie. Cam tot aşa e şi cu sfinţirea caselor, iar la Acatiste / Tedeumuri aceste prosoape chiar nu au nici un rost.
Cred că preoţii ar trebui să înceapă a dezrdăcina toate astea, ca poate peste 30-50 de ani ele să nu mai fie.

[david]

Mulţumesc mult!
Blagosloviţi şi iertaţi!

[danadoina]

...........
Îmi aduc aminte că pe la începutul anilor 90 era mare criză de astfel de prosoape, şi atunci preotesele le vindeau enoriaşilor, după care aceştia le dădeau iarăşi preotului........

[IOACHIM]

de ce trebuie mortii pomeniti, cand in Scripturi este interzisa comunicarea cu ei?

ai primit deja un raspuns!

[presviter]

Ce ne puteți spune despre pomenirea de obște de la începutul lunii noiembrie (așa numiții moși de toamnă)?
Este la fel de importantă ca celelalte două (de dinainte de Postul Mare și de dinainte de Rusalii ) ?

[protosinghel]

Ce ne puteți spune despre pomenirea de obște de la începutul lunii noiembrie (așa numiții moși de toamnă)?
Este la fel de importantă ca celelalte două (de dinainte de Postul Mare și de dinainte de Rusalii ) ?

Nici vorbă! Este o pomenire introdusă în Biserica Rusă, în legătură cu războiul dus de Dimitrii Donskoi. De aceea a fost aşezată înainte de sărbătoarea Sf. Mc. Dimitrie (care, din cauza diferenţelor de stil calendaristic, ajunge la începutul lunii noiembrie). Interesant, nu?

[presviter]

Este o pomenire introdusă în Biserica Rusă, în legătură cu războiul dus de Dimitrii Donskoi. De aceea a fost aşezată înainte de sărbătoarea Sf. Mc. Dimitrie

Eu credeam că vine din Ardeal, plecând de la pomenirea generală a morților pe care o fac catolicii pe 2 noiembrie.
Dar când și cum am ajuns noi să luăm așa ceva de la ruși ?

[protosinghel]

Eu credeam că vine din Ardeal, plecând de la pomenirea generală a morților pe care o fac catolicii pe 2 noiembrie.

Nu exclud şi influenţa catolică, dar la ei pomenirea e legată mai mult de sărbătoarea "Tuturor Sfinţilor" şi e făcut pe dată, nu sâmbăta.

Dar când și cum am ajuns noi să luăm așa ceva de la ruși ?

Nu ştiu, dar asta afirmă pr. Ene Branişte şi înclin să-i dau dreptate. Cultul românesc este foarte mult influenţat de cel rusesc şi asta nu doar până în sec. 17, chiar chiar până la jumătatea sec. 19. Deci pomenirea putea să fie adusă de Sf. Paisie de la Neamţ sau de altcineva.

[Andrey]

Văzând subiectul vreau şi eu să vă fac cunoscut un lucru.
În satul meu natal, această pomenire generală a morţilor (la noi în zonă se mai zice luminaţie) se face în sâmbăta lui Lazăr, şi nu ca în toate satele vecine şi respectiv în toată ţara adică la începutul lui noiembrie.
Deci eu nu am mai auzit ca într-o altă parohie să se facă ca la noi iar acum mă gândesc oare cum se face că la noi se ţine în sâmbăta lui Lazăr, în timp ce în toate satele din zonă se face în noiembrie.

[teofilact12]

Varianta mai corectă este: "făcând tânguire de îngropare CU cântarea: Aliluia".
Şi, apropo, ruşii cântă tot timpul Icosul, pe când multe ediţii greceşti ale Evhologhiului nici nu-l au.

[porfirie]

Văzând subiectul vreau şi eu să vă fac cunoscut un lucru.
În satul meu natal, această pomenire generală a morţilor (la noi în zonă se mai zice luminaţie) se face în sâmbăta lui Lazăr, şi nu ca în toate satele vecine şi respectiv în toată ţara adică la începutul lui noiembrie.
Deci eu nu am mai auzit ca într-o altă parohie să se facă ca la noi iar acum mă gândesc oare cum se face că la noi se ţine în sâmbăta lui Lazăr, în timp ce în toate satele din zonă se face în noiembrie.

Acest lucru nu este corect, Sâmbăta lui Lazăr ar trebui să aibă un anumit specific. El se deduce din cuprinsul slujbelor acestei zile... Pomenirea morților, mă iertați, nu își are locul...Faceți ceva!

[ccristi]

Va rog sa ma ajutati cu un caz
De curand a trecut la cele vesnice un tanar cei drept zic eu nepregatit (neimpartasit ,nespovedit ,fara lumina si nici nu frecventa biserica). Mama acestuia se intreaba cum ar putea sa-i fie de ajutor fiului sau.
Vrand nevrand a intrat in legatura cu niste sectari si bineinteles ca i s-a spus ca nu poate face absolut nimic si pomenirile randuite de biserica ortodoxa sunt nefolositoare.
Acum aceasta femeie este complet dezorientata si v-as ruga sa ma ajutai ca la randul meu sa pot explica de ce se fac pomenirile (eventual trimiteri la scriptura ) si daca pomenirtile din biserica ortodoxa il ajuta si cum pe cel trecut la cele vesnice (daca avem ceva si din scriptura ar fi nemaipomenit).
Va multumesc

[protosinghel]

1. Biserica (Ortodoxa) se roaga doar pt cei care "au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice" si nicidecum pt cei care niciodata n-au vrut sa fie membri ai Bisericii. Mantuire cu forta nu exista, iar preotul, ca si mama tanarului, poate doar cere MILA LUI DUMNEZEU. Nimeni nu-i poate porunci lui Dumnezeu sa mantuiasca pe cineva.
2. Faptul ca cineva moare cu sau fara lumanare, N-ARE NICIO RELEVANTA.
3. Mama sa se pocaiasca ca n-a stiut sau poate nici n-a vrut sa-si educe crestineste copilul. Nu stim in ce masura ii putem ajuta pe cei adormiti, caci avem doar nadejde, de aceea tb sa ne apropiem de Domnul cat suntem in viata.
4. (Si) la acest capitol gandirea sectara este exclusivista, dar in unele privinte ei au dreptate. Nu putem si nu avem dreptul sa prohodim si sa ne rugam pt oricine.

[presviter]

Biserica (Ortodoxa) se roaga doar pt cei care "au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice" si nicidecum pt cei care niciodata n-au vrut sa fie membri ai Bisericii.

Nu putem si nu avem dreptul sa prohodim si sa ne rugam pt oricine.

De acord, insa stim ca bine ca de secole bune, desi lumea s-a tot afundat in necredinta, niciun ortodox nominal n-a fost lipsit de inmormantare si pomeniri (cu cateva exceptii rasunatoare: Tolstoi, Kazantzakis, si buna parte a sinucigasilor si a incineratilor).
A trece la astfel de masuri de refuz ar aduce mai multa scandalizare decat in cazul refuzului botezurilor si cununiilor (care, in fond, sunt doar niste amanari).
Se practica asa ceva in zilele noastre ?
Si, mai ales, cine se incumeta sa faca trierea, si pe ce criterii ?
Nu se naste astfel riscul unui mare fariseism, si mai putin conform cu Judecata dumnezeiasca decat actuala rugaciune pentru mantuirea (sau macar mangaierea) tuturor sufletelor ?

[protosinghel]

Subiectul este într-adevăr foarte complicat. Aş vrea să scriu un articol la această temă, dar încă trebuie să mă documentez. Ar fi bine însă să punctăm împreună nişte idei. Iată ce-mi vine acum la moment:

- Nu trebuie şi nu poate fi vorba de o judecată subiectivă a preotului pe cine să înmormânteze şi pe cine nu. Aceasta depinde de viaţa omului însuşi. Toate canoanele şi descrierile vechilor rânduieli liturgice vorbesc despre o disciplină a frecventării Bisericii şi a împărtăşirii. Unele canoane fixează un minimum euharistic de o săptămână, altele de 3 săptămâni, iar la Simeon al Tesalonicului se vorbeşte de un minimum de 40 de zile. Noi astăzi călcăm în picioare toate astea şi indiferent dacă omul a mers în ultimul an cel puţin o dată la Biserică sau nu a mers deloc, îi înmormântăm pe toţi. Şi culmea, facem asta nu pentru chiar am dori să înălţăm rugăciuni fierbinţi pentru mântuirea celui adormit (căci puţini preoţi se roagă pentru adormiţii din parohie în rugăciunile lor particulare), ci mai mult pentru a linişti rudele, care foarte uşor se lasă amăgiţi de ritualuri în care nu se angajează niciodată profund. Deci se poate formula, de exemplu, un principiu foarte simplu: înmormântăm doar pe cei care s-au împărtăşit cel puţin de 4 ori pe an şi n-au murit de beţie, droguri sau într-o relaţie de (prea)curvie. Un tânăr, care ştie foarte bine (cel puţin de la lecţiile de religie) că curvia e păcat, dar el continuă să facă asta (şi nu numai cu o singură fată), apoi la o beţie se trânteşte cu motocicleta într-un stâlp şi moare, cu ce ocazie să fie înmormântat? Prin ce şi-a arătat el dorinţa de mântuire, dacă el sfida tot ce e mai sfânt şi la tot pasul înjura de Dumnezeu? Sau care e finalitatea tuturor rugăciunilor făcute pentru el? Sau poate nici nu ne uităm ce scrie în ele?!

- Se pot compune 2 rânduieli diferite de înmormântare. Cu actuala rânduială să fie înmormântaţi "oamenii de Biserică"; iar cu alta, în care să nu fie "Cu sfinţii odihneşte, Hristoase...", "Veşnica pomenire" şi multe altele, să fie înmormântaţi cei care vor doar consolare, nu şi viaţă veşnică.

Sper că e un bun început de discuţie...

[IoanR]

Am auzit recent pe un preot folosind următoarea formulare la ectenia morţilor: "Încă ne rugăm pentru odihna robiilor lui Dumnezeu (N) împăcaţi cu Dumnezeu, spovediţi şi împărtăşiţi". De asemenea acel preot susţinea că la fiecare îmormântare ar trebui să se spuna dupa nume "spovedit şi împărtăşit" sau "nespovedit şi neîmpărtăşit", după caz. Zicea că în unele părţi aşa se face şi că aşa trebuie să se facă. Sincer să fiu mi s-a părut o formulare naivă şi defectuoasă, deoarece numai Dumnezeu ştie inima şi felul morţii fiecăruia.