Păi să spună care sunt acestea şi apoi discutăm. Prea repede ne punem în ascultarea celor care doar vorbesc despre canoane, dar poate că nici nu le-au citit măcar o dată.Nu ni s-a spus exact care sunt canoanele, dar a facut referire la acestea.
1. Împărtăşirea de 4 ori pe an este un formalism care e doar mai bine ambalat decât cel cu împărtăşirea o dată pe an. Tot ce este strict legat de post şi ca un act "extra-ordinar" nu intră în domeniul articolului de mai sus.Poate ca pe cei ce vin sa se împărtășească odată pe an ar trebui să-i oprim, însă nu și pe cei care vin de 4 ori pe an. Porunca bisericii, chiar dacă este din sec. XVII, nu poate fi aruncată la coș, ci trebuie înțeleasă ca un minim admisibil.
De acord. Dar ştiţi că oamenii reproşează în special 2 lucruri:Atentia noastra ca preoti este să încurajăm credincioșii să depășească acest minim, dar această depășire ar fi bine de făcut cu pași mici. Adică nu de venit dintr-o dată duminical, ci de format o clasă de mijloc, a celor care vin odată pe lună, pentru început, apoi la două săptămâni.
Însă fără dorința lor, nici acest mijloc nu poate fi atins.
Este o cale lungă, dar ea deja a fost parcursă şi poate chiar prea departe. Când spun 3-4 săptămâni, eu de fapt dau înapoi puţin, ca să nu ajungem la spovedanii formale în cazul celor care deja practică împărtăşirea săptămânală.În privința spovedaniei, discuția este mult mai complicată. Dacă ar fi să ne lăsăm conduși de normele primului mileniu, așa cum propuneți în privința primirii Euharistiei, ar fi în vigoare pe mai departe Spovedania doar pentru păcate de moarte, și doar de 2-3 ori în viață. De aici pînă la Spovedania la 3-4 săptămâni, este o cale taaare lungă, nu credeți ?
Da, diferenţa trebuie păstrată, pentru că lucrurile diferă foarte mult. E una să analizezi monahismul din afară şi eu cu totul altceva să-l trăieşti. Ispitele, dar şi idealul monahilor diferă mult de cele ale mirenilor. Şi aici nu mă refer doar la ispita trupului, care fără îndoială există, ci mai ales la căutări duhovniceşti. Dacă în mănăstire majoritatea monahilor doreasc să aibă "rugăciunea inimii", cât mai puţin somn şi cât mai multă ascultare şi tăiere a voii, în lume puţini care măcar îşi pun probleme de genul ăsta.Pe de altă parte, comparând cu practica mărturisirii zilnice a monahului către starețul său (practică din primul mileniu, de asemenea, dar cu continuitate mai bună spre timpurile noastre), mulți s-ar putea întreba: cum de acei monahi, renunțând la toate cele lumești și deșarte, trăind într-o rugăciune de zeci de ori mai intensă decât a mirenilor, aveau nevoie de această mărturisire zilnică, iar noi, care trăim așa cum trăim, nu avem nevoie decît odată pe lună ?
Cel care le-a formulat a fost un sfant al Bisericii noastre, probabil cel mai mare al veacului XVII. În acea perioadă de asalt, el a fost omul providențial pentru credința ortodoxă, așa cum a fost, la altă scară, desigur, Sf. Maxim cu o mie de ani mai devreme. Mărturisirea lui, cu toate influențele ei catolice, a primit acordul tuturor Patriarhiilor Ortodoxe, în repetate rânduri. În plus, Sinodul de la Iași a fost cel mai important Sinod în perioada cuprinsă între secolele XIV și XX. Ar fi, așadar, nedrept să considerăm neoficiale articolele acestei Mărturisiri, printre care se află și Poruncile bisericești.Dacă cineva formulează nişte "porunci ale Bisericii", nu înseamnă că ele şi sunt "ale Bisericii". Eu nu ştiu ca Biserica Ortodoxă Universală să fi formulat aşa ceva. Ceea ce a formulat Biserica Ortodoxă Universală este cu totul altceva. Şi nu trebuie să oficializăm nişte texte apărute în perioade de "asalt ideologic" asupra Bisericii.
Aici apare problema: de ce această cale a Spovedaniei este ireversibilă, iar calea Euharistiei este reversibilă ?Este o cale lungă, dar ea deja a fost parcursă şi poate chiar prea departe.
Imi cer scuze ca m-am blocat, dar am fost plecat prin tara. Chiar si in aceasta calatorie am vazut manastiri unde monahii si pelerinii se impartaseau zilnic. Este un lucru bun care se petrece in ultimii 20 de ani: tot ai multi crestini se apropie mai des de Potir, avand duhovnici ravnitori care nu-i pun la spovedit de fiecare data. Lucrurile avanseaza foarte incet, dar nu le putem grabi, pentru ca atunci am ajunge la abuzuri precum in Grecia, si nimeni nu are nevoie de asa ceva.Deci este important e să se pună aceste probleme şi să nu ne blocăm la primul schimb de replici.
Buna ziua.Eu chiar o cale de mijloc am propus. Ce am văzut în Grecia nu mi-a plăcut nici mie. Şi m-am mirat că s-a reacţionat tăios, de parcă aş fi anulat spovedania sau aş fi propus reforme radicale.
Daca e sa pornim de la aceasta perspectiva, atunci doar tabara a 4-a este bine fundamentata in Traditia primului mileniu. Da, fiecare credincios trebuie sa se impartaseasca la fiecare Liturghie - o spune Domnul insusi - dar cel care ii primeste pe credinciosi este preotul, care trebuie de asemeni sa ii cunoasca. Cunoscandu-i, pe unii ii primeste, pentru ca stie straduintele lor, iar pe altii nu ii primeste, fie ca nu-i cunoaste, fie ca stie ca mai au de lucrat la credinta si la viata lor. Ca unii pot veni la spovedit la 2-4 saptamani, este una, iar ca altii pot veni la 2-4 luni, este de asemeni valabil, pe raspunderea preotului.careva „tabere adverse” există şi ele practic nu comunică una cu alta, ci doar se atacă mai mult sau mai puţin frăţeşte şi, de obicei, fără argumente istorice şi canonice irefutabile. Unii citează anumiţi duhovnici, alţii îi citează pe alţii, dar puţini dintre ei încearcă să raporteze tradiţiile dintr-un anumit timp şi spaţiu concret la Sfânta Tradiţie a Bisericii Universale.
Acum la ruşi asta se discut foarte intens. S-a elaborat un document care urmează să fie aprobat de Sinod. Aceasta a fost supus dezbaterilor publice timp de jumătate de an (azi e ultima zi) şi observăm aceleaşi 4 tabere, numai că prima este în minoritate absolută (spre deosebire de BOR). Observ mai multă deschidere la ruşi. Foarte mulţi sunt din tabăra a 4-a, iar printre ei sunt preoţi şi ierarhi cu autoritate - lucru care în BOR de asemenea nu prea există.Dar in Biserica Rusa, cum este tratata aceasta problema?
Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori