Constituţia omului: trup - suflet - duh

Învăţătura de credinţă ortodoxă pt "începători" şi "avansaţi"
Laurescu
Mesaje: 17
Membru din: 26 Oct 2013, 17:48
Confesiune: ortodox
Preocupări: freelancer

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Laurescu » 12 Feb 2014, 15:55

În avanscena ereziilor hristologice intră cu multe pretenţii Apollinarie din Laodiceea. Şi în timp ce a fost condamnat de Sinodul II Ecumenic, învăţătura lui a prezentat consecinţe în toate ereziile hristologice ulterioare. Învăţătura eretică a lui Apollinarie l-a avut premergător pe Arie, care nu a considerat Cuvântul doar ca făptură, ci în acelaşi timp a afirmat că Logosul a luat un trup neînsufleţit. Înaintea lui Apollinarie, Arie pune problema asumării şi a integrităţii firii umane. În principiu, aici nu există ezitarea gnosticilor docheţi, în ceea ce priveşte realitatea întrupării şi, prin urmare, nu este contestată posibilitatea apropierii lumii inteligibile şi sensibile. Axioma filozofiei dualiste „Dumnezeu n-are amestec cu omul” nu pare să-i preocupe pe cei interesaţi de problema unirii celor două firi ale lui Hristos, Logosul „are amestec cu omul”, dar problema se mută la modul amestecului şi la felul firii umane. Astfel Apollinarie, urmându-l pe Arie în ceea ce priveşte erezia hristologică, admite că trupul pe care L-a luat Cuvântul a fost lipsit de minte (νούς). În consecinţă, urmând împărţirea tripartită a sufletului după Platon în parte raţională, parte irascibilă şi parte poftitoare, sau în suflet raţional şi iraţional, Apollinarie susţine că Logosul a luat trup fără suflet raţional (λογική ψυχή), cu alte cuvinte, a luat un trup fără minte (νούς). Este vorba deci despre tema asumării şi integrităţii sau a desăvârşitei firi omeneşti a lui Hristos.

Ce raţiuni concrete l-au îndemnat pe Apollinarie spre teoria de mai sus? Negreşit, după cum a fost subliniat, a fost vorba despre cunoscutele premize filozofice. Totuşi, raţiunile concrete care l-au condus pe Apollinarie spre formularea unei asemenea învăţături nu sunt îndeajuns de lămurite. Dacă Apollinarie nu a făcut distincţie între termenul fire ca ceva comun, şi termenul persoană ca ceva particular sau ca purtător al firii, atunci el admite că cele două firi sunt în acelaşi timp şi două persoane, drept care Hristos n-ar fi putut avea două persoane. Mutilând însă integritatea firii umane (în învăţătra sa, se înţelege), de vreme ce-i elimina mintea, separa persoana de trupul iraţional, care a fost după Apollinarie firea umană a lui Hristos. El spunea deci că două lucruri desăvârşite nu pot deveni una, prin urmare trebuia jertfită desăvârşirea firii umane. Altă explicaţie care interpretează teoria lui Apollinarie este frica lui ca nu cumva firea omenească a lui Hristos să fie considerată păcătoasă pentru că mintea este cea care produce mişcarea liberului arbitru în om şi prin urmare păcatul însuşi, de fiecare dată când porunca este greşită. Totuşi, este posibil ca aceasta explicaţie să nu fie corectă, ci relativă şi apropiată. Apollinarie a avut intenţia să interpreteze evenimentul mântuirii omului prin reprezentări înalte, mistice şi pur ”spirituale”. Cuvântul asumă trup iraţional din moment ce este izvorul raţiunii şi al minţii şi, prin urmare, nu este nevoie de ceva foarte jos în raport cu superioritatea Sa. În aceste fel, acest trup iraţional constituie doar o punte care leagă omul şi lumea de piscul (dumnezeirii) Cuvântului. Firea umană se pierde în lăuntrul sânurilor Cuvântului. În mod corect, Apollinarie este considerat premergător al monofizitismului. Omul este chemat să se unească mistic şi spiritual cu Logosul, iar nu cu Dumnezeu-Om ca Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit. Şi în om firesc, după cum se va vădi şi în monofizitism, această relaţie mistică nu este menţionată deloc ca rod al comunicării nemijlocite dintre necreat şi creat, care are ca rezultat îndumnezeirea firii umane întregi. Această fire este aproape inexistentă. În final fiecare om stabileşte cu Dumnezeu o relaţie mistică şi morală, nu după transformarea firii create integrale prin intermediul lucrărilor dumnezeieşti.

Capadocienii nu sunt de acord cu opiniile lui Apollinarie pentru că premizele lor sunt în mod clar altele. Relaţia nemijlocită dintre Dumnezeu şi lume, constituind o „legitate universală” în conformitate cu firea, oferă creaţiei posibilitatea de a se învrednici să fie transfigurată şi în final să se împărtăşească de slava dumnezeiască. Prin urmare această relaţie are o întâietate ontologică şi constituie ideea de bază a operei de mântuire, pe care teologia ortodoxă o consideră ca vindecare a creaţiei (legate). Prin urmare, asumarea firii omeneşti desăvârşite (integrale) înseamnă vindecare desăvârşită a trupului şi a sufletului. Sf. Grigorie Teologul îl combate pe Apollinarie prin argumente pur soteriologice şi în acelaşi timp cosmologice. Într-un mod tranşant şi categoric spune că opinia lui Apollinarie desfiinţează premiza mântuirii însăşi ca vindecare a omului. Dacă Cuvântul nu a asumat suflet raţional şi prin urmare nu l-a asumat pe om, în esenţă nu este posibilă mântuirea lui. Însă Cuvântul care S-a Întrupat nu este doar Întrupat, ci şi însufleţit (εμψυχομένος). În spaţiul grecesc nu este suficient să se afirme că Logosul a luat trup, în timp ce această afirnaţie este suficientă pentru spaţiul iudaic, aceasta pentru că în aceste spaţiu trup înseamnă întregul om. Prin urmare, în limba greacă şi în mentalitatea greacă trebuie ca cineva să spună că Logosul S-a întrupat şi S-a înomenit. Doar în aceste fel se respinge pericolul Apollinarismului, care în teorie şi în practică a fost cu adevărat un factor vătămător al mentalităţilor sănătoase ale teologiei ortodoxe. Deci diferenţa nu este o problemă a cuvintelor şi a termenilor, ci a experienţei şi a vieţii înlăuntrul comunităţii bisericeşti. Desigur au existat încurcături şi între termenii teologici dar aceasta este o problemă pur tehnică şi, negreşit, se încadrează în întregul cadru al vieţii eclesiastice şi al conflictelor cauzate de experienţele diferite.

În apollinarism nu se discută modul unirii celor două firi. Apollinarie admite o unire firească şi reală. Insistă însă asupra problemei integrităţii şi desăvărşirii firii umane, mutilând-o şi făcând imposibilă mântuirea vindecătoare.
(Teologie Dogmatică şi Simbolică II / Nikolaos Matsoukas - Bucureşti: Ed. Bizantină, 2006)

De aici reiese că mintea (νούς) este creată. Rămâne totuşi întrebarea: pneuma, "duhul" cu "d" mic, din versetele biblice de la (Ioan 3, 6), (Evrei 4,12) sau (I Tes. 5, 23), este necreat sau este creat ??
Ultima oară modificat 15 Oct 2015, 03:02 de către Laurescu, modificat 1 dată în total.

Avatar utilizator
mardadisho
Mesaje: 92
Membru din: 02 Ian 2014, 17:24
Confesiune: ortodox
Preocupări: pacea in partea noastra de Univers
Localitate: Bucuresti

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde mardadisho » 13 Feb 2014, 00:40

D-nii Laurescu si esenin au pus, intr-un mod ordonat si provocator in acelasi timp, niste probleme foarte profunde. Cumva, simt ca de rezolvarea, sau mai bine zis exprmarea lor corecta in duhul Bisericii, depinde modul in care foarte multi se vor relationa in raport cu mantuirea. Pentru ca omul zilellor noastre vrea sistematizari si conceptualizari clare, vrea ca minti deopotriva scormonitoare si smerite sa ii aseze in fata o cit mai limpede imagine a Creatiei si a drumului mintuirii.
De felul in care ne vedem pe noi, si nu ma refer doar la disputa dihotomie-trihotomie, depinde si felul in care intelegem mai bine lucrarea lui Dumnezeu, si in ultima instanta, intr-un mod foarte subtil, mantuirea. Eu asa vad: antropologia corecta spiritual si mantuirea au o relatie de cauzalitate. Pentru ca trebuie sa ne fie orbitor de limpede mesajul Facatorului, prin Biserica si parintii ei, despre cine si ce suntem, ca sa stim "cum ne apucam de treaba", spre salvarea noastra. Sper sa nu ma insel, dar asa simt/gindesc in aceasta chestiune.
Cu respect.
P. S. Excelente analize ale hristologiei apollinariene si ulterior monofizite, d-le Laurescu. Ar fi interesant totusi de adus in discutie si punctul de vedere al Parintilor din Edessa si Nisibe, adica din extensiile siriofone ale Scolii Antiohiene.

Laurescu
Mesaje: 17
Membru din: 26 Oct 2013, 17:48
Confesiune: ortodox
Preocupări: freelancer

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Laurescu » 13 Feb 2014, 14:02

ÎPS Bartolomeu Anania într-o notă de la (I Tes. 5,23) dă următoarea explicaţie:

Pentru aparenta trihotomie a fiintei umane vezi nota de la Rm 1, 9. Duhul si sufletul nu sunt doua entitati deosebite; în timp ce prin suflet se întelege, în general, sediul afectelor, principiul vital, duhul este partea superioara, fina, a acestuia, capabila de a se pune în contact cu Sfântul Duh si de a-I deveni salas.
http://www.dervent.ro/s/b/index-D.php?i ... 05-23&c=01

"martor îmi este Dumnezeu, Caruia cu duhul meu Îi slujesc întru Evanghelia Fiului Sau, ca ne'ncetat fac pomenire despre voi". (Romani 1,9)

Aici ni se dă următoarea notă:
Apostolatul este prin excelenta închinare si slujire duhovniceasca. Antropologia paulina face distinctii terminologice între psyhè = suflet, pneuma = duh (partea superioara a lui psyhè), si nóos (nous) = minte, cugetare, inteligenta, ratiune (partea superioara a lui pneuma si cea mai fina a lui psyhè), toate în opozitie cu sárx = carne (ca materie) si soma = trup (forma organizata a lui sárx). Cu toate aceste nuantari, dihotomia suflet-trup ramâne constanta.
http://www.dervent.ro/s/b/index-D.php?i ... 01-09&c=01

Cred că adevărata problema a plecat de la concepţiile filozofice ale grecilor, care au împărţit sufletul în nu ştiu câte părţi şi l-au numit în nenumărate feluri. Grecii au teologi de mare valoare, însă aici la problema sufletului, au încurcat treburile şi le-au complicat.

Nu există nici un text originar, ebraic sau latin, al Noului Testament de pe vremea Sfinţilor Apostoli, care să nu fie tradus după cel grec, ca să putem face o comparaţie de termeni ??

Bănuiesc că atunci când s-a adresat evreilor în epistola sa (Evrei 4,12), Sf. Apostol Pavel nu li s-a adresat în limba greacă. Iar dacă li s-a adresat cu darul vorbirii în limbi cineva trebuie să fi notat, ori le-a trimis direct textul scris, ori le-a predicat ??

Avatar utilizator
mardadisho
Mesaje: 92
Membru din: 02 Ian 2014, 17:24
Confesiune: ortodox
Preocupări: pacea in partea noastra de Univers
Localitate: Bucuresti

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde mardadisho » 13 Feb 2014, 14:32

ÎPS Bartolomeu Anania într-o notă de la (I Tes. 5,23) dă următoarea explicaţie:

Pentru aparenta trihotomie a fiintei umane vezi nota de la Rm 1, 9. Duhul si sufletul nu sunt doua entitati deosebite; în timp ce prin suflet se întelege, în general, sediul afectelor, principiul vital, duhul este partea superioara, fina, a acestuia, capabila de a se pune în contact cu Sfântul Duh si de a-I deveni salas.
http://www.dervent.ro/s/b/index-D.php?i ... 05-23&c=01

"martor îmi este Dumnezeu, Caruia cu duhul meu Îi slujesc întru Evanghelia Fiului Sau, ca ne'ncetat fac pomenire despre voi". (Romani 1,9)

Aici ni se dă rmătoarea notă:
Apostolatul este prin excelenta închinare si slujire duhovniceasca. Antropologia paulina face distinctii terminologice între psyhè = suflet, pneuma = duh (partea superioara a lui psyhè), si nóos (nous) = minte, cugetare, inteligenta, ratiune (partea superioara a lui pneuma si cea mai fina a lui psyhè), toate în opozitie cu sárx = carne (ca materie) si soma = trup (forma organizata a lui sárx). Cu toate aceste nuantari, dihotomia suflet-trup ramâne constanta.
http://www.dervent.ro/s/b/index-D.php?i ... 01-09&c=01

Cred că adevărata problema a plecat de la concepţiile filozofice ale grecilor, care au împărţit sufletul în nu ştiu câte părţi şi l-au numit în nenumărate feluri. Grecii au teologi de mare valoare, însă aici la problema sufletului, au încurcat treburile şi le-au complicat.

Nu există nici un text originar, ebraic sau latin, al Noului Testament de pe vremea Sfinţilor Apostoli, care să nu fie tradus după cel grec, ca să putem face o comparaţie de termeni ??

Bănuiesc că atunci când s-a adresat evreilor în epistola sa (Evrei 4,12), Sf. Apostol Pavel nu li s-a adresat în limba greacă. Iar dacă li s-a adresat cu darul vorbirii în limbi cineva trebuie să fi notat, ori le-a trimis direct textul scris, ori le-a predicat ??
Banuiesc ca daca ne raportam la ceva non-grec, Peshitta, fie si tradusa in engleza, dar adnotata de experti in siriaca, care sa inteleaga nuantele teologice, ar fi de ajutor.
Am atasat epistola paulina respectiva, varianta din Peshitta. Deasemenea, un Tanakh bilingv. Acestea sunt surse neviciate de obsesia greceasca a filosofarii din orice.
Fişiere ataşate
www_aramaicpeshitta_com_AramaicNTtools_Etheridge_etheridge_romans.pdf
(135.56 KiB) Descărcat de 345 ori
tanakh.pdf
(34.96 MiB) Descărcat de 398 ori

Laurescu
Mesaje: 17
Membru din: 26 Oct 2013, 17:48
Confesiune: ortodox
Preocupări: freelancer

Re: Compoziţia omului - în prezent şi viitor

Mesaj necititde Laurescu » 13 Feb 2014, 15:07

Mulţumesc mardadisho pentru fişiere şi pentru sugestii.

Mi-a placut tălcuirea Sf. Ioan Gură de Aur lăsată de către anastasys. Cred că Sf. Ioan s-a apropiat cel mai mult de Adevăr prin această tâlcuire, fără să pună în pericol dihotomia omului (trup şi suflet integre):

Iată cum tâlcuieşte Sf. Ioan Gura de Aur acest pasaj din 1Tes. 5,23: Şi Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în chip desăvârşit; şi întregul vostru duh şi suflet şi trup păzească-se fără prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
“Ce numeşte el Duh aici? Harul primit, căci dacă călătorim de aici spre cer având faclele aprinse vom intra in cămara cea de nuntă, iară dacă nu le vom avea vom rămânea afară. De aceea şi zice el « întreg Duhul vostru », căci acela fiind neştirbit şi celelalte rămân intacte. Şi sufletul, zice, şi trupul vostru, căci nici acela nici acesta nu primesc nimic rău in ele.» viewtopic.php?p=32686#p32686

„Când a intrat în trup şi s-a unit cu el, sufletul nu s-a micşorat pe măsura trupului, ci de multe ori, stând trupul în pat nemişcat, ca şi mort, sufletul, potrivit puterii sale, e treaz şi veghează, înălţându-se peste firea trupului”.
(Cuvânt împotriva elinilor, 33. Cf. Nemesius de Emessa Despre natura omului, III PG 40, 597A.)

„Dacă sufletul este cel care mişcă trupul, fără a fi el însuşi mişcat de altele, înseamnă că sufletul se mişcă de la sine şi că deci se mişcă prin el însuşi şi după ce trupul a fost pus în pământ. Căci sufletul nu moare, ci moare trupul din pricina plecării sufletului. Dacă sufletul ar fi mişcat de trup, urmarea ar fi că, plecând cel ce-l mişcă, ar muri şi sufletul. Dar dacă sufletul mişcă trupul, e necesar mai degrabă ca el însuşi să se mişte pe sine. Şi dacă sufletul se mişcă prin sine, în mod necesar trăieşte şi după moartea trupului. Căci mişcarea sufletului nu e nimic altceva decât viaţa lui”.
(A se vedea Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, 33)
bun, aşa întrebare - ce au animalele, spirit(duh), sau altceva? Să înţeleg că suflet nu pot avea. Ce se întîmplă cu animalele după ce mor. Ce ne diferenţiază de animale, anume conştiinţa (intelegenţa), care cum se afirmă a şi fost suflată de Duhul Sfînt în Adam?
Sf. Grigorie Palama dezvoltă o concepţie care arată cu o şi mai mare precizie ce deosebeşte, omul de animal: Sufletul fiecăreia din făpturile necuvântătoare [...] are viaţă nu ca fiinţă, ci ca lucrare, nefiind viaţă în sine, ci viaţă pentru altul. Căci această viaţă nu se vede să aibă nimic altceva decât ceea ce lucrează prin trup. De aceea, desfăcându-se acesta, se desface numaidecât şi ea [...]. Sufletul fiecăruia dintre oameni este şi viaţa trupului însufleţit [...]. Dar are viaţa nu numai ca lucrare, ci şi ca fiinţă, întrucât sufletul e viu prin el şi pentru el însuşi. Căci se arată având viaţa raţională şi înţelegătoare, ca una ce e în chip vădit alta decât viaţa trupului şi a celor ce sunt prin trup. De aceea, chiar desfăcându-se trupul, sufletul nu se destramă [...] şi rămâne nemuritor, întrucât nu se arată să-fie-pentru-altul, ci are viaţa prin sine ca fiinţă”.
(150 de capete despre cunoştiinţa naturală, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptuire, 31-32).

Laurescu
Mesaje: 17
Membru din: 26 Oct 2013, 17:48
Confesiune: ortodox
Preocupări: freelancer

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Laurescu » 15 Feb 2014, 12:48

Locuri din Scriptură unde apare termenul "duh":

"Omul firesc (sufletesc) nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;" (I Corinteni 2,14-15)

"Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi, cei duhovniceşti, îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită." (Galateni 6, 1) ---> aici cred că este clar vorba despre "roada Duhului" sau "cele ale Duhului", după expresiile utilizate de Sfântul Apostol Pavel

"Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este." (Ioan 3,6) ---> cred că şi aici la fel

"Se seamănă trup firesc (sufletesc), învie trup duhovnicesc. Dacă există trup firesc(sufletesc), există şi trup duhovnicesc,
Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă"; (I Corinteni 15,44) ---> cred că la fel

"Ci eu, deşi departe cu trupul, dar de faţă cu duhul, ca şi cum aş fi de faţă l-am şi judecat pe cel ce a făcut una ca aceasta: În numele Domnului nostru Iisus Hristos, voi şi duhul meu fiind adunaţi cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, pe unul ca acesta să-l daţi Satanei spre pieirea trupului, pentru ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus!" (I Corinteni 5,3-5) ---> ???

"Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului." ( I Corinteni 7,34) ---> ?

"martor îmi este Dumnezeu, Caruia cu duhul meu Îi slujesc întru Evanghelia Fiului Sau, ca ne'ncetat fac pomenire despre voi." (Romani 1,9) ---> în acest caz cel mai probabil sinonim cu sufletul

"mai înainte ca praful să se'ntoarcă în pământ aşa cum a fost
şi suflarea să se'ntoarcă la Dumnezeu, la Cel care a dat-o"(Eclesiast 12,7) ---> din versiunea Anania, însă în alte traduceri apare "duh" iar alteori "suflet"...

"Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul." (Matei 27,50) ---> ??

"Şi s'a întors duhul ei, şi ea în chiar clipa aceea a înviat; şi El a poruncit să i se dea să mănânce." (Luca 8,55) ---> ??

După cum se vede, e foarte important cum sunt înţeleşi termenii, fiindcă de la o înţelegere greşită asupra termenilor se poate ajunge la o concepţie greşită. În această chestiune, dar şi la modul general, nu trebuie făcută confuzia între creat şi necreat. Atâta timp cât se face această distincţie între creat şi necreat, chiar dacă sunt folosite expresiile Sfântului Apostol Pavel, orice credincios poate să-şi dea seama care sunt elementele din care este constituit omul creat (trup şi suflet), şi care este "elementul" necreat, dăruit omului ca o înzestrare de către Dumnezeu. Pornind de aici, nu se mai poate face confuzia cum că omul este trihotomic, întălnită la Origen, de vreme ce duhul (când nu e sinonim cu sufletul) nu este creat ca în cazul omului (trup şi suflet raţional), care este creat.

De exemplu, în Biserica Ortodoxă a Greciei, există cazul intelectualului grec Apóstolos Makrákis (1831-1905), care printre alte prostii, învăţa că omul este trihotomic, alcătuit din trup, suflet şi duh. Susţinea că Sfintele Scripturi învaţă caracterul trihotomic al omului, şi refuza recursul la gândirea patristică asupra acestei teme, susţinând că Părinţii nu erau unanimi în această privinţă, fapt pentru care a fost excomunicat ca eretic şi nesupus de către Sfântul Sinod grec.
http://www.pemptousia.ro/2013/02/papadi ... bizantina/
http://orthodoxwiki.org/Apostolos_Makrakis

"Aşadar numai Dumnezeu nu poate să decadă din Fiinţă(1); toată creaţia poate să decadă din realaţia cu aceasta, iar dacă acest lucru nu se întâmplă, asta se datorează participării pe care creaţia o are la Fiinţă. Acest adevăr, atât de cuprinzător şi dinamic, şi în acelaşi timp atât de impresionanta lui expresie, aşa cum în cazul de faţă este promovat de Sf. Dionisie Areopagitul, este aşezat de către teologia ortodoxă în centrul întregii învăţături dogmatice. Într-o evaluare diferită şi într-o altă orientare, teologia îşi pierde drumul şi absolutizează alte poziţii corecte, dar secundare sau subordonate faţă de acest principiu de bază, şi prin urmare produce o multitudine de confuzii. De pildă, distincţia de bază şi primordială a teologiei ortodoxe este cea între creat şi necreat, iar nu între material şi spiritual, sensibil şi inteligibil, văzut şi nevăzut, trupesc şi sufletesc. Aceste distincţii sunt în principiu filozofice, şi în mod sigur naturalizate şi asimilate într-un mod viguros şi în teologie, iar prin urmare, ele sunt extrem de utile şi tehnice, dar foarte primejdioase dacă nu sunt înţelese continuu prin prisma distincţiei de bază dintre necreat şi creat. Înger, trup, suflet, minte şi altele au semnificaţii relative care sunt înţelese doar în relaţie cu starea limitativă a creaţiei. adică toate cele de mai sus sunt lucruri create şi, prin urmare, punctul de plecare pentru orice considerare, porneşte de la acest caracter creat şi ajunge la corecta concepţie a relativităţii tuturor făpturilor. Sf. Ioan Damaschin de pildă, nu ezită deloc să ne spună că până şi îngerul este trupesc şi material dacă este comparat cu Dumnezeu. În relaţie cu noi însă este netrupesc. Totuşi aceste distincţii şi diferenţieri sunt secundare pentru că, din perspectiva importanţei teologice, primordială este starea limitativă a caracterului creat al făpturilor. Toate făpturile ca şi create, comparate cu Dumnezeu sunt considerate negreşit materiale, cu alte cuvinte că sunt supuse "legităţii universale" a creaţiei. În realitate doar Dumnezeu este netrupesc şi imaterial." (Teologie Dogmatică şi Simbolică II / Nikolaos Matsoukas - Bucureşti: Ed. Bizantină, 2006, pag. 133)

(1) Sf. Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeieşti 8, 6 PG 3, 893B: "Dar Dumnezeu nu poate cădea din existenţă şi a nu fi nu este".

Constantinos
Mesaje: 446
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Constantinos » 15 Feb 2014, 22:42

Nu cred ca se poate spune ca omul este alcatuit din trup , suflet si duh necreat cum este harul . Cresterea din slava in slava si " har peste har " parca tinea de asemanarea cu Dumnezeu nu de chipul Lui .
" Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Facerea 1.26 .
Cativa sfinti au scris ca si ingerii sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu . Ce inseamna chipul ? Posibil duhul stapanitor , vorbirea intelegatoare si constienta cu Dumnezeu .
Sunt tentat sa fac o analogie ( nereusita ) intre cele 9 feluri de cete ingeresti si puterile omului ; Heruvimi , Serafimi , Tronuri , Domnii , Stapanii , Puteri , Incepatorii , Arhangheli , Ingeri cu - minte , cuvant ( ratiune ) , duh , constiinta , suflet , memorie , inima , simtire si importanta dorinta ( vointa ) - in Razboiul Nevazut scrie " Dumnezeu a inzestrat voia noastra cu o perfectiune asa de mare si o putere asa de covarsitoare incat, chiar de s-ar inarma impotriva ei toate simturile, toti demonii si toata lumea, si ar lupta in contra ei cu putere, totusi vointa noastra poate cu toata libertatea sa le dispretuiasca"
Am citit pe net o fraza care suna ca o condamnare a trihotomismului si era atribuita unui sinod ecumenic dar din pacate nu o mai gasesc . Oare sinodul care l-a condamnat pe Apóstolos Makrákis ar fi reusit sa faca aceasta si cu Nicolae Velimorovici pentru cele scrise in Taina si semnificatia bataliei de la Kosovo ?
Posibil ca in Cele 5 cuvantari teologice, eu sa nu inteleg ce vrea sa zica sfantul Grigorie Teologul : " Filosofează-mi despre lume, sau despre lumi, despre materie, despre suflet, despre naturile raţionale mai bune sau mai rele, despre învierea morţilor, despre judecata de apoi, despre recompensele şi pedepsele de atunci, despre patimile lui Hristos. Căci nici de izbuteşti în aceste chestiuni nu este fără de folos şi nici dacă greşeşti nu este primejdios " .

Laurescu
Mesaje: 17
Membru din: 26 Oct 2013, 17:48
Confesiune: ortodox
Preocupări: freelancer

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Laurescu » 16 Feb 2014, 15:37

Este bine să fie folosite expresiile biblice se la Sfinţii Apostoli sau de la Mântuitorul şi nu cred că poate fi considerat primejdios un astfel de limbaj.
Cred că importantă este înţelegerea corectă a contextului care poate exista dincolo de expresiile folosite în Biblie.
De exemplu nu se poate spune că Mântuitorul a greşit exprimând-se:

„Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
Vântul suflă unde vrea şi tu îi auzi glasul, dar nu ştii de unde vine şi nici unde se duce. Aşa este cu tot cel ce e născut din Duhul.“ (Ioan 3, 5-8)

sau Sf. Apostol Pavel când spune:

Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un trup cu ea? Că vor fi – zice Scriptura – cei doi un trup.
Iar cel ce se lipeşte de Domnul este un duh cu El. (I Corinteni 6,17-18)

Numirea de fiu a lui Dumnezeu începe să prindă contur prin conştientizarea "naşterii din Duhul" sau a "naşterii de sus" prin Taina Botezului. care fiu trebuie să arate cumva că este compatibil să primească aceasta moştenire ca fiu adoptiv.
Hristos spune: „Eu sunt parintele tau, Eu sunt fratele tau, Eu sunt mirele sufletului tau, Eu sunt scaparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt imbracamintea ta, eu sunt radacina ta, Eu sunt sprijinul tau, Eu sunt tot ce-ti doresti tu. Cand Ma ai pe Mine, nu-ti lipseste nimic. Eu sunt slujitorul tau, pentru ca am venit sa slujesc, nu sa fiu slujit. Eu sunt prietenul tau si madular al trupului tau si capul tau si fratele tau si sora ta si mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decat sa stai langa Mine. Pentru tine, Eu M-am facut sarac si pribeag, pentru tine am ridicat crucea si am coborat in mormant, am venit pe pamant pentru tine, trimis de Tatal, iar in cer Ma rog pentru tine Parintelui Meu. Tu esti totul pentru Mine, si frate si impreuna-mostenitor si prieten si madular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decat atat? De ce Il dispretuiesti pe Cel care te iubeste atat de mult?" (Sfântul Ioan Gură de Aur)
"Dumnezeu Cuvantul este prototipul zidirii omului. Fiul lui Dumnezeu este chipul lui Dumnezeu celui nevazut (Col. 1, 15), iar omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu, adica dupa chipul Cuvantului. Potrivit Sfantului Ioan Damaschin, omul a fost zidit dupa chipul Cuvantului, adica i s-a dat ratiune si libertate, si dupa asemanare, adica a primit desavarsirea in virtuti, atat cat i-a fost cu putinta firii omenesti. Insa, prin incalcarea poruncilor, asemanarea s-a intunecat si omul s-a golit de comuniunea cu Dumnezeu, consecinta fireasca fiind patrunderea in om a stricaciunii si a mortii. Drept urmare, Cuvantul S-a intrupat pentru ca sa il rezideasca pe om si sa il indrume spre ceea ce ar fi putut sa infaptuiasca el insusi, prin harul lui Dumnezeu si prin propria lui nevointa.

Atunci cand ne-a creat, Dumnezeu ne-a dat cele mai de sus, adica chipul si asemanarea, dar noi nu le-am pastrat, ci le-am pierdut. Acum insa, prototipul creatiei noastre, adica Dumnezeu Cuvantul, vine si ia asupra Sa cele mai de jos, adica firea noastra, ca sa ne elibereze de stricaciune, sa reinnoiasca vasul care se murdarise si se zdrobise si de asemenea, ca sa ne izbaveasca de robia diavolului si sa ne invete drumul spre noua viata.

Dar pentru ca in urma pacatului in om intrasera moartea si stricaciunea, intoarcerea omului la Dumnezeu nu mai era doar o chestiune de pocainta, asa cum ne invata Atanasie cel Mare. Prin urmare, era necesar ca moartea sa fie biruita. Astfel, prin intruparea Sa, Cuvantul lui Dumnezeu a luat din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu trup preacurat, dar supus mortii si patimii, pentru ca sa biruiasca moartea si pe Diavol si sa Se faca prototipul noii creatii." (ÎPS Hierotheos Vlachos)
Tot pe această temă ar mai fi discutat despre conştiinţă despre care unii Părinţi au spus că este glasul lui Dumnezeu din om. Dacă luăm această expresie la propriu înseamnă că "glasul lui Dumnezeu" este necreat.
Dacă o luăm ca pe o simplă expresie la figurat, atunci poate însemna cu totul altceva...
Ultima oară modificat 17 Feb 2014, 08:45 de către Laurescu, modificat 1 dată în total.

anastasys
Mesaje: 82
Membru din: 17 Aug 2012, 16:50
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicina (profesie), carti, pelerinaje

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde anastasys » 16 Feb 2014, 20:59

Posibil ca in Cele 5 cuvantari teologice, eu sa nu inteleg ce vrea sa zica sfantul Grigorie Teologul : " Filosofează-mi despre lume, sau despre lumi, despre materie, despre suflet, despre naturile raţionale mai bune sau mai rele, despre învierea morţilor, despre judecata de apoi, despre recompensele şi pedepsele de atunci, despre patimile lui Hristos. Căci nici de izbuteşti în aceste chestiuni nu este fără de folos şi nici dacă greşeşti nu este primejdios " .
Cred că traducerea păr. Stăniloae e mai lămuritoare decât cea a păr. Gh. Tilea. Sf. Grigorie Teologul este foarte greu de tradus. Nu se încumetă oricine să-l traducă.

"Filosofează-mi despre lume sau despre lumi, despre materie, despre suflet, despre firile raţionale ale celor bune şi rele, despre înviere, despre judecată, despre răsplată, despre patimile lui Hristos. Căci în acestea reuşita nu e nefolositoare şi nereuşita este fără pericol (16). Căci noi ne întîlnim cu Dumnezeu acum în parte, puţin mai tîrziu mai desăvîrşit în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

(16) Sfîntul Grigorie nu vrea să spună că Patimile şi învierea lui Hristos n-au nimic a face cu credinţa. El gîndeşte mai degrabă că în acestea nu e totul definitiv, sau deplin explicat în Scriptură. Deci o greşeală în acestea nu este o erezie. Ea nu e o alegere în datul revelat, care privează pe acela de sensul lui adevărat. Ea este o ipoteză explicativă nepotrivită (Paul Gallay, op. cit. p. 96-97)."

http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/27/vo ... eunomieni/

Laurescu
Mesaje: 17
Membru din: 26 Oct 2013, 17:48
Confesiune: ortodox
Preocupări: freelancer

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Laurescu » 17 Mar 2014, 19:22

Nu cred ca se poate spune ca omul este alcatuit din trup , suflet si duh necreat cum este harul . Cresterea din slava in slava si " har peste har " parca tinea de asemanarea cu Dumnezeu nu de chipul Lui .
" Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Facerea 1.26 .
Cativa sfinti au scris ca si ingerii sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu . Ce inseamna chipul ? Posibil duhul stapanitor , vorbirea intelegatoare si constienta cu Dumnezeu .
Expresia "har peste har" arată foarte bine faptul că nu există creştin ortodox botezat care să nu aibă harul lui Dumnezeu într-o oarecare măsură. Faptul că harul se poate înmulţi, arată că urcuşul duhovnicesc poate continua la nesfârşit/infinit şi deci nu este, ca la catolici, o stare statică de beatitudine, o limită până la care se poate ajunge.
Fiecare are o anumită vârstă duhovnicească, unii urcă mai greu, alţii urcă mai uşor, unii cad mai des, alţii cad mai rar, unii se chinuie să se menţină, iar alţii sunt total nepăsători faţă de harul primit la Botez. Aceştia din urmă ajung să vadă harul lui Dumnezeu ca pe un foc care îi arde. Teologul Romanides vorbeşte despre vechile icoane, în care apare tronul lui Dumnezeu, din care izvorăşte acelaşi "râu de foc" şi unii îl văd ca lumină, iar alţii ca pe un foc care îi arde...
Am citit pe net o fraza care suna ca o condamnare a trihotomismului si era atribuita unui sinod ecumenic dar din pacate nu o mai gasesc . Oare sinodul care l-a condamnat pe Apóstolos Makrákis ar fi reusit sa faca aceasta si cu Nicolae Velimorovici pentru cele scrise in Taina si semnificatia bataliei de la Kosovo ? .
Nici eu nu găsesc fraza respectivă, însă am găsit că este vorba despre cel de al 8-lea Sinod Ecumenic din anul 869, unde se spune că ar fi fost condamnat trihotomismul.
Nu ştiu dacă în zilele noastre ar fi trăit Sf. Apostol Pavel ar fi fost condamnat, însă până la urmă este vorba despre înţelegerea eronată a unor termeni. Acolo cred că este condamnată trihotomia platonică. Sfinţii părinţi când vorbeau de trihotomie înţelegeau cu totul altceva.
Deci până la urmă contează ceea ce înţelegi, fiindcă o înţelegerea greşită te poate duce la erezie. Dacă stau să mă gândesc, dogmatic vorbind, este logic că nu se poată spune că natura omului este trihotomică, dacă este să ne raportăm la tâlcuirea Sf. Ioan Gură de Aur pentru (I Tes. 5,23) care i-a fost şoptită la ureche de însuşi Sf. Apostol Pavel, după cum se spune în Tradiţie.
viewtopic.php?p=32686#p32686
Asta ar însemna să se spună că duhul (care este de fapt harul) este creat, când de fapt el este necreat sau ar însemna să se identifice omenitate cu dumnezeirea, ceea ce, din punct de vedere dogmatic, înseamnă panteism.

Eu când am citit prima dată hotărârile Sfintelor Sinoade nu am reuşit să înţeleg mare lucru. Abia după ce am citit despre evenimentele în preajma cărora au fost întrunite, despre teoriile lor şi despre cum gândeau cei care au fost combătuţi de Sinoade, am reuşit să mai înţeleg câte ceva. Aproape toate Sinoadele Ecumenice au fost convocate din cauza ideologiilor stârnite de către filozofi.

Sunt numeroşi teologi care spun că dogma fundamentală a Ortodoxiei este aceea că Necreatul nu se identifică cu creatul şi pentru mulţi părinţi era de la sine înţeles acest lucru, de aceea nici nu au mai stat să intre şi în detalii.

Iată şi un fragment despre Sf. Irineu de Lyon:

"el aşază învierea trupurilor în lumina întrupării, abordând alături de textele pauline care afirmă realitatea învierii trupului şi pe cele răstălmăcite de eretici. Primul text la care se opreşte este cel din / Tes. V , 23 : «...întreg duhul vostru şi sufletul şi trupul să se păzească fără prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos». Unii comentatori au văzut în afirmaţia paulină trihotomia greacă, sinteză a concepţiei lui Platon şi Aristotel Dar Episcopul Lyonului reia acest text, folosit de adversari, tocmai pentru a se opune interpretării gnostice a trihotomiei spunând : «Dumnezeu va fi slăvit de Creaţia Sa, când o va arăta în conformitate şi asemănătoare Fiului Său. Prin mâinile Tatălui, într-adevăr, adică prin Fiul şi Duhul, omul — şi nu o parte din om — devine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dar sufletul şi duhul pot fi o parte din om şi nu omul. Omul întreg (perfect) este combinaţia sufletului primind Duhul (harul) de la Tatăl, unit cu trupul, făcut după chipul lui Dumnezeu» Acest text este de o importanţă capitală. El descrie structura omului — şi a tuturor oamenilor de la început până la sfârşitul istoriei, aşa cum a ieşit el din «mâinile» lui Dumnezeu, Fiul şi Duhul. Omul poartă amprenta dublă a Fiului şi a Duhului, primul ca model, al doilea ca desăvârşire. Omul nu se poate defini doar prin noţiunea de «cel de sus» (sufletul, cum o făceau gnosticii : «Basilide zice că numai sufletul se mântuieşte.
http://www.scribd.com/doc/203856171/Marin-Ciulei

anastasys
Mesaje: 82
Membru din: 17 Aug 2012, 16:50
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicina (profesie), carti, pelerinaje

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde anastasys » 08 Dec 2017, 13:35

Despre dihotomie: trup şi suflet
"Ce este spusa Apostolului:"Voi cânta cu Duhul, dar voi cânta şi cu mintea"?(I Cor. 14,15)
Cineva cântă cu duhul când rosteşte cele cântate numai cu limba, dar cântă cu mintea când, cunoscând puterea celor cântate, se bucură de contemplarea lor."
Sf. Maxim Mărturisitorul, din Întrebări şi nedumeriri

Constantinos
Mesaje: 446
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Constantinos » 09 Dec 2017, 20:20

https://prieteniisfmunteathos.files.wor ... ciunii.pdf
" ctrl " apasat , apoi " f " cautare " duh " in casuta din dreapta sus , apoi se folosesc sageatile .

anastasys
Mesaje: 82
Membru din: 17 Aug 2012, 16:50
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicina (profesie), carti, pelerinaje

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde anastasys » 30 Dec 2017, 18:39

https://prieteniisfmunteathos.files.wor ... ciunii.pdf
" ctrl " apasat , apoi " f " cautare " duh " in casuta din dreapta sus , apoi se folosesc sageatile .
Cartea este o antologie de texte din diferiţi autori - nu e citat doar Sf. Teofan -, dar cu un limbaj mai puţin ortodox: "gând secret sau viziune interioară"... "Spirit, trup, suflet" este doar părerea autorului compilaţiei; si se observă traducerea din franceză deficitară lingvistic. Până şi administratorii blogului îşi exprimă îndoiala în privinţa trihotomiei într-un comentariu din josul paginii.
Sf. Teofan Zăvorâtul are o carte despre rugăciune profundă şi cu adevărat duhovnicească, tradusă şi în limba română cu titlul Ştiinţa rugăciunii.

Constantinos
Mesaje: 446
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Constantinos » 30 Dec 2017, 22:14

Pe la inceputul acestei carti neelectronice spune si despre duhul omenesc : http://www.librariasophia.ro/carti-Ruga ... -3462.html
Apoi la pagina 44 din Patericul Lavrei Sfantului Sava : " Ia seama , deci: nu uita a săvârşi rugăciunile arătate la vremea trapezei tale, ca să
fie sfinţite mâncarea şi băutura ta . Când te scoli de la masă , iarăşi să zici de trei ori, dând mulţumită: „Milostiv şi bun este Domnul! Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. După această slavoslovie, adaugă şi rugăciunea următoare: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Atotţiitorule, al Cărui nume este mai presus de orice nume! Îţi mulţumim Ţie şi Te lăudăm că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăşi de bunătăţile Tale, ale acestei hrane trupeşti . Ne rugăm Ţie şi cerem: Doamne, învredniceşte-ne şi de primirea hranei cereşti . Dă-ne nouă a ne teme de înfricoşatul şi preaslăvitul Tău nume şi a nu călca poruncile Tale. Legea Ta şi îndreptările Tale pune-le în inimile noastre şi ne sfinţeşte nouă duhul , sufletul şi trupul prin Preaiubitul Tău Fiu , Iisus Hristos Domnul nostru , dimpreună cu Care Ţie se cuvine slava , stăpânirea , cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin”. http://www.manastirea-sireti.md/uploads ... 20Sava.pdf
Daca Nicolae Velimorovici si Iustin Popovici nu au avut o viziune in care sa li se descopere faptul ca Ingerul l-a invatat pe Sfantul Lazar cele despre duh , suflet si trup ci au inventat asta doar pentru a scrie o carte ,avand o asemenea indrazneala ei nu pot fi considerati sfinti ci eretici .

Constantinos
Mesaje: 446
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Constantinos » 07 Ian 2018, 18:17


anastasys
Mesaje: 82
Membru din: 17 Aug 2012, 16:50
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicina (profesie), carti, pelerinaje

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde anastasys » 08 Ian 2018, 22:14

Referitor la fragmentul de rugaciune pe care l-ati postat trebuie sa recunosc ca nu am mai intalnit pana acum expresia sfinteste-mi duhul. La fel cum spuneam si mai sus poate fi o traducere deficitara, dar sa presupunem ca e redat fidel termenul. Aceasta nu inseamna ca trebuie luat in sens pur literal, ci poate ca parintele respectiv se referea la locul cel de taina al sufletului - din Acatistul catre Sf. Duh - sau la expresia lumineaza-mi gandul cel tainic al inimii din Acatistul catre Mantuitorul Iisus Hristos. Intarirea unei idei prin aparenta repetitie poate fi intalnita si in Sf. Scriptura:
"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Marcu 12,30),
"S-au umplut toti de Duhul Sfant si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu.
32. Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una si nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obste." (Faptele Apostolilor 4,32)
Mai sunt si alte exemple dar deocamdata acestea mi-au venit in minte.

Dar daca tot am amintit de Acatistul catre Sf. Duh sa vedem ce scrie autorul acestei rugaciuni, tradusa in 1997 si la noi din limba rusa.
In condacul al 3-lea: "Unind Tu trupul și sufletul într-o minunată alcătuire, zidit-ai neamul omenesc; pentru aceasta toată suflarea Ta laudă și cântă: Aliluia!"
In Icosul 7: "Dă-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel împuținat la suflet";
Condacul al 8-lea: "Pogoară și în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul Preasfântului Tău Duh, Cel de viață făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nașteri pe toți cei ce cântăm: Aliluia!"
In Icosul al-8-lea: "Vino și dăruiește duh de pocaință, ca să se risipească prin aceasta scârbele ce stau să vină asupra lumii spre pedepsire."
Dupa ce se trece prin curatire si iluminare, la Icosul al 12-lea calatoria omului spre desavarsire duhovniceasca ajunge la ultima treapta a sfintirii omului, indumnezeirea. Deci nu se spune nimic despre tripla alcatuire, ci de suflet si trup, iar harul Duhului se daruieste nu oricui ci celui care trece prin primele doua etape.
Icosul al 12-lea: "Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu – Ierusalimul Ceresc - ca pe o mireasă împodobită, cu chip de soare, în sărbătoare. Aud săltarea drepților la Cina Domnului, aud glasurile îngerilor și pe Prealuminatul nostru Domn Hristos între aleșii Sai, iar durerea, întristarea și suspinarea au pierit. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte, învrednicește-ne prin înșeptita cunună a darurilor Tale să ne împărtășim în Domnul de bucuria veșnica."
Deci numai cei indumnezeiti pot vedea ierusalimul cel de Sus.
"Atunci cand Dumnezeu vine la cei ce se roaga, uneori El ii scoate inafara lor si acestia experiaza stari de extaz si rapiri dumnezeiesti, iar alteori dimpreuna cu ele, Dumnezeu face ca toate aceste taine inefabile sa se petreaca atat in suflet cat si in trup", asa cum spunea si IPS Hieroteos Vlachos, in cartea Sf. Grigorie Palama Aghioritul. Astfel s-a petrecut si cu Sf. Porfirie Kavsokalivitul, - amintit intr-o postare mai sus in acest topic - care calatorea in spatiu.
In original, in limba rusa, acatistul se gaseste aici:
https://akafistnik.ru/god/akafist-svyatomu-dukhu/

As mai avea multe de citat din Sf. Parinti despre complexitatea sufletului, despre substanta (ousia) sufletului si a trupului si energiile create comune trupului si suflletului, dar timpul putin disponibil nu ma lasa. Despre faptul ca sufletul nu este complet imaterial vedeti Cuvant despre moarte, de Sf. Ignatie Briancianinov.
Daca aveti pagini scanate din Dogmatica Sf. Iustin Popovici referitor la dihotomie va rog sa le postati.

Constantinos
Mesaje: 446
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Constantinos » 09 Ian 2018, 10:18

Nu cred ca Acatistul Sfantului Duh sa fi fost scris de catre un sfant mare iar daca ar fi fost scris chiar si de un sfant nu inseamna ca toti sfintii au stiut corect cele despre alcatuirea omului . De pilda Sfantul Antonie cel Mare a reusit sa-l amageasca si pe Sfantul Serafim de Sarov ca intre luminati sau Sfantul Serafim a primit direct aceasta descoperire : " Mulţi tâlcuiesc versetul din Biblie "Dumnezeu a suflat suflare de viaţă în faţa lui Adam",
întâiul-zidit, cel ce a fost făcut de El din ţărână , cum că până în acel moment nu era nici suflet omenesc , nici duh în Adam , ci exista doar trupul făcut din ţărână. Această tâlcuire este greşită , pentru că Domnul l-a zidit pe Adam din ţărână , aşa cum descrie Sfântul Apostol Pavel: "Întreg duhul vostru , şi sufletul , şi trupul să se păzească , fără de prihană , întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos." (1 Tesaloniceni 5:23). Şi toate acesta părţi
ale firii noastre au fost făcute din ţărână , şi Adam nu a fost zidit mort , ci o fiinţă lucrătoare , ca toate făpturile Domnului ce vieţuiesc pe pământ.
Important este lucrul că dacă Domnul Dumnezeu nu ar fi suflat după aceea în faţa sa , această suflare de viaţă - adică harul Domnului Dumnezeului nostru Sfântul Duh, Care purcede din Tatăl, şade în Fiul şi este trimis în lume de dragul Fiului - Adam ar fi rămas fără Sfântul Duh în el . Sfântul Duh e Cel care L-a înălţat pe Adam la demnitatea dumnezeiască . Deşi desăvârşit , el a fost făcut şi superior celorlalte făpturi ale Domnului , ca o încununare a zidirii pe pământ ; el ar fi fost ca toate celelalte făpturi , care deşi au un trup , suflet şi duh , fiecare după felul său , nu au pe Sfântul Duh într-înşele .
Dar când Domnul Dumnezeu a suflat în faţa lui Adam suflarea de viaţă , atunci, după cuvintele lui Moisi: "Adam s-a făcut fiinţă vie" (Facerea 2:7), adică plinit şi asemenea lui Dumnezeu în toate felurile , şi ca El, pururea nemuritor. "
Multumesc pentru informatie ! Si aici scrie ca sufletul si duhul nu sunt complet imateriale . Nu stiu cat de tanar era Sfantul Iustin Popovici cand a scris Dogmatica , la batranete omul se schimba daca are mai multa partasie cu Dumnezeu . Iar daca nu s-a schimbat Iustin Popovici cu privire la subiect inseamna ca istorisirea despre Sfantul Lazar este descoperirea lui Nicolae Velimorovici . Daca bagam in seama si scrierile care nu le pricepem bine sau care nu ne convin inseamna ca nu mergem pe calea celor care s-au indreptat spre erezii . " Binecuvântaţi , voi duhuri şi suflete ale drepţilor , pe Domnul , lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci. " Cantarea celor trei tineri .
Daca duhul necurat poate fi izgonit din minte sau inima inseamna ca duhul omenesc este la fel de subtire ca si duhul necurat si nu poate fi posedat de catre demoni la fel ca sufletul sau trupul ci se poate uni cu Duhul Sfant prin har .

anastasys
Mesaje: 82
Membru din: 17 Aug 2012, 16:50
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicina (profesie), carti, pelerinaje

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde anastasys » 15 Ian 2018, 21:27

  • Vorbiti serios sau glumiti? Dar de unde stiti cat de mare sau mic sau dogmatic era pustnicul - nu ca nu ar fi - , care spunea acea rugaciune amintita de dvs. mai sus? Daca acest acatist catre Sf. Duh este acceptat atat la rusi cat si in acatistierele si cartile noastre de rugaciuni cu binecuvantarea ierarhilor atunci aceasta rugaciune este canonica si nu se abate de la dogmele Bisericii Ortodoxe.
    Va sfatuiesc ca daca tot aveti printre preocuparile de la avatar cartile Sf. Parinti chiar sa le cititi, mai ales pe cele care au definit dogmatica Bisericii dreptslăvitoare: Sf. Ioan Damaschin, Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Grigorie Palama etc. Nu sa veniti cu citate din cartulii care nu au pretentia de a fi teologice si nici de a prezenta dogmatica Bisericii ortodoxe, ci sunt mistice. Si nici sa veniti cu interpretari si pareri personale pentru ca ajungeti sa afirmati apoi niste erezii. O sa revin la asta mai incolo.
    " Binecuvântaţi, voi duhuri şi suflete ale drepţilor, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci."
    Sfintii Parinti,- mi se pare ca la Sf. Ioan Gura de Aur am citit -, spun ca aici duhurile sunt Puterile ceresti, sau cetele ingeresti, iar sufletele dreptilor sunt oamenii care se mantuiesc.

    Pentru ca nu ati citat din cartile dogmatice ale sfintilor pe care ii tot aduceti ca argumente in favoarea parerilor dvs., am cautat sa vad daca nu sunt fragmente pe net din carti autentice teologic-dogmatice. Si iata ce am gasit.
    Parintele Dorin Piciorus citeaza din Dogmatica Sf. Iustin Popovici: “Omul are trup și suflet, p. 356. „viața sufletului este de la Duhul Sfânt”, p. 359. Sfântul Macarios cel Mare a afirmat faptul că Dumnezeu a făcut sufletul „după chipul virtuților Duhului”, p. 359.”
    (sursa este https://www.teologiepentruazi.ro/2017/0 ... vol-1-iii/)

    Din Catehismul Bisericii Ortodoxe scris de Sf. Nicolae Velimirovici
    (http://www.stmaryanaheim.org/docs/Cateh ... rovici.pdf):
    “Când mădularele Bisericii mor pe pământ, se despart de trupurile lor, dar nu şi de Biserică. Sufletele lor merg în Biserica Cerească. De aceea există două părţi ale Bisericii: partea văzută şi cea nevăzută.” (pagina 21 in varianta elecronica, pag. 63 in cea pe hartie)
    “Ce înseamnă „învierea morţilor”? Aceasta înseamnă că Dumnezeu, prin puterea Sa, va face nemuritoare nu numai sufletele, ci şi trupurile noastre. Şi mai înseamnă că fiecare suflet nemuritor va să fie, după faptele sale, înveşmântat în trupul său nemuritor.” (pag. 24 in varianta electronica, pag.72 cea pe hartie)
    “Ce am mai putea spune despre această hrană a sufletelor noastre? Trupurile noastre sunt din pământ, pentru că se hrănesc cu hrană pământească, dar sufletele noastre sunt de esenţă cerească, pentru aceea trebuie să se hrănească cu hrană cerească. Şi Hristos a spus despre Sine: „Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer” (Ioan VI, 58), (paginile 31, respectiv 92).
    “Cum lucrează harul lui Dumnezeu în această Sfântă Taină (a Sf. Maslu)? Harul tămăduieşte trupul de slăbiciuni şi curăţă sufletul de păcate” (pag. 34, respectiv 102).
    “Care este scopul postului? Curăţirea trupului, întărirea voinţei. Înălţarea sufletului deasupra trupului. Mai presus de toate, preamărirea lui Dumnezeu şi cinstirea sfinţilor Lui.”(pg.58, 174)
    Deci e clar ca, daca acele carti pe care le tot aduceti in discutie chiar ar fi fost scrise de Sfintii Iustin Popovici si Nicolae Velimirovici, atunci acolo nu se refera la trei principii alcatuitoare ale omului ci se refera la duh ca la partea superioara sau cea mai fina a sufletului.

    IPS Hierotheos Vlachos afirma ca o concluzie a unor invataturi ale Sf. Grigorie Palama “că îndumnezeirea omului este o îndumnezeire a sufletului şi a trupului, deoarece omul nu este compus doar din suflet sau doar din trup, ci din amândouă la un loc. Există activităţi comune sufletului şi trupului care trebuie să conducă pe om la îndumnezeire cu ajutorul Harului” si ca este foarte important sa avem o teologie sanatoasa, ortodoxa, caci “este foarte caracteristic faptul că o erezie se poate manifesta clar în modul de viaţă ascetic. Pe de o parte, o metodă ascetică eronată duce la o cale "teologică" eronată, la erezie, iar pe de altă parte, o "teologie" eronată se exprimă în felul de viaţă al persoanei respective. Sfântul Grigorie Palama acordă o mare semnificaţie şi o mare importanţă acestui punct. Prin viaţa ascetică văzută prin post, priveghere şi rugăciune, făcute în cadrul întregii atmosfere ortodoxe şi înarmat cu dogmele şi învăţăturile teologice pe care marele părinte şi teolog le descrie, şi noi putem urma o viaţă duhovnicească curată şi nerătăcitoare.”
    http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Sf_ ... Palama.pdf (pag.145, 150)

    Mai mult, in Teologia dogmatica şi simbolică a prof. N. Chiţescu, la pagina 383 citim:
    Natura omului. Din referatul biblic despre creatia omului rezulta ca omul este constituit din doua elemente: trup si suflet. Biserica aşa a invatat totdeauna. Trupul omului este luat din pamant, are ceva comun cu toate vietuitoarele de pe pamant şi prin el, omul sta strans legat de pamant şi de toate cele ale pamantului; iar sufletul provine de la Dumnezeu prin creatie, nu prin emanatie, şi prin el omul sta in legatura cu Dumnezeu şi cu lumea spirituala…
    Din acestea se vede cu claritate ca Sfiinta Scriptura invata dihotomia naturii omeneşti. Acelasi adevar il marturiseşte şi Sfiinta Traditie. Dumnezeu este creator şi al trupului şi al sufletului, din care se compune omul; iar om nu este trupul singur sau sufletul singur, ci omul consta din suflet şi trup (Fer. Augustin). Viata omului este impreuna petrecere a trupului şi a sufletului, iar moartea este despartirea sufletului de trup (Sf. Irineu, Clement Alexandrinul, Origen, Fer. Augustin)
    Apolinariştii, sprijinindu-se pe filozofia lui Platon si Plotin şi incercand sa gaseasca un oarecare temei pentru erezia lor, sustineau o conceptie trihotomista asupra naturii omului. Dupa ei, omul se compune din trup, suflet şi spirit. Omul ar avea astfel un suflet animal şi altul rational, adica principiul imaterial din om ar fi impartit in doua substante: suflet şi spirit. Conceptia aceasta se intalneşte şi mai tarziu, la unii teologi protestanti. Baza scripturistica a trihotomismului se cauta in special in 1 Tes 5, 23 si Evr 4, 12, unde se deosebesc in om: trup, suflet şi spirit: ,Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarşit, şi spiritul vostru şi sufletul şi trupul sa se pazeasca fara de prihana, pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos"; ,viu şi lucrator este cuvantul lui Dumnezeu ... şi strabate pana la despartitura dintre suflet şi spirit, dintre incheieturi şi maduva, şi este judecator al simtirilor şi gandurilor inimii". S 'ar parea ca in aceste locuri se sustine existenta a trei elemente componente ale naturii umane. Dar Apostolul Pavel, deşi intrebuinteaza trei termeni, totuşi nu se disting trei parti constitutive ale omului, cum vor trihotomiştii. In primul rand este de observat ca Apostolul Pavel afirma categoric dihotomismul naturii omului (1 Co 5, 3, 5; 7, 34); in al doilea rand, in Sfanta Scriptura termenii suflet şi spirit se intrebuinteaza cum am vazut, amestecat, unul pentru altul, denumind aceeaşi parte din om. Prin urmare, daca in cele doua texte amintite, se vorbeşte despre spirit şi despre suflet, prin aceasta nu se inteleg doua principii deosebite, ci numai doua functiuni sau puteri ale aceleiaşi naturi spirituale a omului, anume puterea vietii organice şi puterea vietii spirituale. Nu se afirma aici doua elemente in natura imateriala a omului, ci se determina cele doua aspecte ale aceleiaşi naturi; aspectul inferior al vietii vegetative organice, adica al sufletului şi aspectul superior al cunoasterii si vointei rationale, adica al spiritului. Aceeaşi natura spirituala umana se numeşte suflet cand se raporteaza la cele ale trupului, indeplinind functiuni organice şi se numeşte spirit cand se raporteaza la cele strict spirituale şi indeplineşte functiuni in sfera spiritualului. Ca acesta este adevaratul înteles al textelor pauline în discutie, rezulta şi din examinarea contextului lor. În primul text se disting în om, de o parte sufletul şi spiritul, iar ceea ce se vede e trupul; omul trebuie sa se pastreze nepatat psihic sau duhovnicesc, prin harul Dumnezeiesc, pentru venirea Domnului. In al doilea text se disting în om, pe de o parte sufletul şi spiritul, iar de alta lncheieturile şi maduva, pana la despartitura carora strabate cuvantul lui Dumnezeu; şi dupa cum încheieturile şi maduva nu sunt substante deosebite, ci numai parti deosebite ale aceleiaşi naturi trupeşti a omului, diferite numai dupa locul ce-l ocupa şi dupa functiune, tot aşa şi sufletul şi spiritul nu sunt substante deosebite, ci numai functiuni deosebite ale aceleiaşi substante spirituale din om. Spiritul este sufletul dupa natura lui spirituala. Deci ceea ce exprima acest text nu-i o conceptie trihotomista, ci presupunand tocmai dihotomismul naturii omeneşti sau dualismul antropologic, arata ca cuvantul dumnezeiesc este atat de strabatator încât patrunde în cele mai intime şi mai tainice simturi şi ganduri ale omului, ca sa fie judecator al lor. Constitutia dihotomica a omului reiese şi din întelesul moral al cuvintelor suflet şi spirit din textele pauline. Omul legat de cele pamanteşti nu se ridica la o viata spirituala superioara, ramanand psihic sau trupesc. Aceasta este o categorie a oamenilor psihici, care n'au spirit" (luda 19). Omul care duce o viata pe plan superior, în duhul lui Hristos, şi avand harul divin, este om duhovnicesc, spiritual. Ca urmare, spiritul se numeşte suflet întrucat ramane în sfera naturalului şi sufletul se numeşte spirit, întrucat este ridicat în sfera supranaturala a harului divin. Astfel, opozitia dintre omul psihic sau trupesc şi omul duhovnicesc (1 Co 11, 14-15; 15, 45; Ga 5, 17), nu-i fiintiala, ci morala; ea adica nu se bazeaza pe existenta unor principii deosebite în componenta spirituala a omului, ci pe viata deosebita a aceluiaşi principiu spiritual, a sufletului. Unii dintre Parintii şi scriitorii bisericeşti mai vechi fac şi ei distinctie în om lntre trup, suflet şi spirit, dar nu în sens trihotomist, ci, ca şi Scriptura, întelegand prin suflet şi spirit numai doua functiuni ale naturii spirituale umane, nu doua substante, sau denumind prin spirit principiul vietii supranaturale în om, adica harul dumnezeiesc.
    Trihotomismul este aşadar o doctrina straina de Sfânta Scriptura şi Sfânta Traditie, desi în unele locuri ale acestora se întrebuinteaza doi termeni: suflet şi spirit, pentru denumirea părţii nemateriale din om. Intrebuintarea acestor termeni şi distinctia făcută între ei sunt în sine indreptatite, daca se pastreaza dreapta intelegere asupra elementelor constitutive ale naturii omeneşti. Dupa ivirea apolinarismului însă, s'a evitat tot mai mult oprirea la distinctia dintre suflet şi spirit, pentru ca sa nu se dea prilej la alunecare în erezie.”
    http://teologie.md/wp-content/uploads/2 ... vol.-1.pdf

    Cititi dvs. mai departe pentru ca e mult de copiat si sa nu incarcam forumul cu citate lungi.

Constantinos
Mesaje: 446
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Constituţia omului: trup - suflet - duh

Mesaj necititde Constantinos » 16 Ian 2018, 01:16

In nici-un caz nu este valabila talcuirea cu ingerii caci pe ei ii pomeneste mai sus : '' 36. Binecuvântaţi , îngeri , pe Domnul , lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci. '' si apoi la final '' 63. Binecuvântaţi , voi duhuri şi suflete ale drepţilor , pe Domnul , lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.'' Sunt prezenti pe forum preoti care nu sunt de acord cu multe dintre acatistele recent inventate . Aveti toata libertatea sa aveti numai suflet si trup , va rog lasati pe altii sa fie dupa chipul lui Dumnezeu Intreit . „ Măreşte suflete al meu pe Domnul , şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu , Mântuitorul meu ” . Acele carti sunt foarte dogmatice caci dogma are legatura cu mistica . In viitor ar putea fi declarata dogma trihotomismul , eventual si cu duhul naste trupul si purcede sufletul sau cu relatiile schimbate intre ele . Aveti ceva personal cu mine din moment ce nu v-a placut nici faptul ca si mirenii ar putea preface painea si vinul : " Avva Grigore, care a fost soldat inainte de-a se calugarii, ne povestea: In chilia Hozeva era un frate care invata slujba sfintei Proscomidii. Intr-o zi a fost trimis sa aduca prescuri. In drum spre manastire a rostit slujba sfintei Proscomidii dupa toata randuiala. Diaconii au luat prescurile si le-au pus pe disc in sfantul altar spre ale proscomedi avva Ioan, supranumit Hozevitul, pe atunci preot , care mai tarziu a ajuns episcop al Cezareii Palestinei. Pe cand slujea insa, n-a vazut ca de obicei pogorarea Duhului Sfant, s-a dus in diaconion aruncandu-se cu plansete cu fata la pamant. Si i s-a aratat ingerul Domnului spunandu-i ca fratele, pe cand aducea prescurile, a rostit pe drum sfanta Slujba si au fost sfintite, asa ca ele sunt desavarsite. Si de atunci a dat porunca batranul ca nimeni, daca nu-i hirotonit sa nu mai invete pe de rost slujba sfintei Proscomidii si nici sa n-o rosteasca la intamplare, in orice vreme, in afara de altar. "
Din moment ce invata slujba nu se poate spune ca fratele era preot sub acoperire , aceasta istorisire are o legatura esentiala cu rezolvarea situatiei preotilor caterisiti si a nepomenitorilor prezente astazi in viata bisericii . Mistic si dogmatic , Luca si Cleopa nu erau preoti sau ierarhi la frangerea paiinii , orice mirean care Il are pe Hristos poate fi in comuniune cu El euharistic : 29 " Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. 30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. " Luca capitolul 24 . In nici-un caz nu voi renunta la acea carte scrisa de Sfantul Nicolae Velimorovici fiindca este o carte care ajuta la mantuirea lumii, fara propovaduirea aceasta in fata tuturor romanilor nu va veni niciodata Hristos caci nu vine sfarsitul "14. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. " Cele despre trup si suflet asa le-am stiut si eu peste 20 ani dar de 2 ani am gasit mai adevarat .


Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron