Ca sa nu ziceti ca sunt baiat rau, accept ca fiind corecta propozitia : "Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai". Lc.23: 43
Asta este e apreciat. Eu un mic pas inainte.
La aceasta propozitie, o adaug pe urmatoarea, rostita de Mantuitorul, a treia zi dupa ce vorbise cu talharul: "Nu ma tinea, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu" (Ioan 20:17).
Cum se impaca cele 2 propozitii (aparent contradictorii): Sfanta Scriptura descrie moartea intaia ca pe un somn (expresie folosita des de Mantuitorul - a nu se lua in ras), in care nu exista constienta. Talharul de pe cruce a inchis ochii (a trecut la odihna), iar in clipa urmatoare va deschide ochii in fata Mantuitorului, la
INVIERE (dupa fagaduinta Domnului:
voia Tatãlui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede în El, sã aibã viata vesnicã, si Eu îl voi învia în ziua de apoi." -Ioan 6:40). Cei morti nu constientizeaza trecerea timpului. Pentru ei, moartea este doar " o clipita, o clipeala de ochi". Talharul stie doar ca a inchis ochii si i-a deschis, in clipa urmatoare, in prezenta Mantuitorului. Fagaduinta Domnului Iisus Hristos este valabila pentru talharul pocait.
Dvs. cum impacati cele doua "propozitii" (Luca 23:43 si Ioan 20:17)? Am auzit o explicatie ciudata, ceva de genul "in mormant cu trupul, in iad cu duhul si ,nu mai stiu ce, in rai".
Ne-răspunsul adventiştilor la postarea Pr. "dumio" (de mai sus) şi a mea (de dinaintea sfinţiei sale), le considerăm ca răspuns în favoarea variantei de text şi dogmă ortodoxe, şi nu numai.
De ce nu declarati ca "ati castigat polemica" si sa inchideti topicul (cum ati facut si altadata)?
Pai e castigata inainte de a incepe. Si nu e o gluma.
PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI
Volumul 41
SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI
SCRIERI PARTEA A PATRA
COMENTARIU LA EVANGHELIA SFÂNTULUI IOAN
".................
Sensul acestui cuvânt nu e uşor de înţeles de către cei mulţi, căci în el este ascunsă o
taină. Deci e de folos să fie cercetat, fiindcă Domnul ne va dărui cunoaşterea cuvintelor Lui.
Opreşte deci pe femeie să se atingă de El şi nu o lasă să-I cuprindă picioarele, aşa cum
doreşte. Iar, lămurindu-ne pricina acestui fapt, zice: „încă nu M-am suit la Tatăl Meu" Dar să
căutăm ce se arată prin aceasta. Ce înseamnă că nu poate fi atins, dacă nu S-a suit încă la Tatăl?
Cum ar fi acesta un motiv îndestulător, ca cei ce-L iubesc să nu se atingă de Sfântul lui Trup?
Oare nu va socoti cineva, în mod greşit, că Domnul se fereşte de întinarea atingerii, arătând că
trebuie să fie curat când Se va înălţa la Tatăl în ceruri? Dar cum nu ar fi acela lipsit de înţelegere
sau de minte? Căci firea dumnezeiască nu poate fi întinată niciodată. Fiindcă, precum raza
soarelui, atingând noroiul sau alte necuraţii, nu suferă nici o pagubă, ci rămâne ceea ce este,
adică neîntinată şi nepărtaşă deloc la mirosul urât al celor atinse, aşa şi dumnezeiasca şi
atotsfânta fire a lui Dumnezeu nu poate fi întinată. Deci, din ce pricină este împiedicată Maria să
se apropie de El şi să se atingă cu bucurie de Sfântul Lui trup? Şi ce voieşte să spună Domnul,
zicând: „încă nu M-am suit la Tatăl Meu?" Trebuie să căutăm să înţelegem aceasta pe cât ne
este cu putinţă. Vom spune ca motivele venirii Mântuitorului nostru au fost multe şi diferite, dar
unul dintre ele, cel mai important, este acesta: „N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei
păcătoşi la pocăinţă" (Mt. 9, 13).
Deci, înainte de crucea mântuitoare şi de Învierea din morti, iconomia cea pentru noi
nefiind încă la sfârşitul cuvenit, Se amestecă cu cei drepţi şi cu cei păcătoşi, mănâncă şi cu
păcătoşii şi vameşii, îngăduind celor ce voiau să se atingă liber de Sfântul Lui Trup, ca pe toţi
să-i sfinţească şi să-i cheme la cunoştinţa adevărului şi să aducă pe cei bolnavi la sănătate, şi pe
cei slăbiţi de bolile păcatelor la deprinderea sănătoasă. De aceea le-a şi spus acestora: „n-au
trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi" (Lc. 5, 31). De aceea, înainte de Învierea din
morţi, Se amesteca cu cei drepţi şi cu cei păcătoşi şi nu respingea pe nici unul dintre cei ce se
apropiau de El. Mai mult, fiind chemat odată în casa unui fariseu, o femeie a venit la El
plângând; era o femeie păcătoasă din cetate, precum s-a scris, care, despletindu-şi părul,
părăsind vechile ei păcate, Îi ştergea cu el picioarele, iar El nu o împiedica (Lc. 7, 37-38). Când
mergea să învie pe fiica mai-marelui sinagogii, apropiindu-se o femeie ce suferea de curgerea
sângelui şi atingându-se de marginea hainei Lui, nu-L vedem supărându-Se deloc, ci mai
degrabă folosind-o cu un cuvânt mângâietor: „îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi
în pace" (Lc. 8, 48). Deci atunci îngăduia, spre mântuire, şi celor încă necuraţi la trup şi la minte
să se atingă de Sfântul Său Trup şi să se bucure de toată binecuvântarea de la El. Dar, după ce a
împlinit toată iconomia, a răbdat crucea şi moartea pe cruce, şi a înviat, şi a arătat că firea Sa e
mai tare ca moartea, împiedică pe cei ce vin la El să se atingă de însuşi Sfântul Lui Trup, făcând
din aceasta un chip al lucrării şi Taina Împărtăşirii de El.73 Aceasta a arătat-o şi Legea dată prin
preaînţeleptul Moise, când a poruncit să se junghie mielul ca chip al lui Hristos, căci zice: „tot
cel netăiat împrejur să nu mănânce din el" (Ieş. 12, 48), numind netăiat împrejur pe cel necurat,
iar după firea ei trebuie cugetată în mod cuvenit umanitatea. Căci ce este firea omului faţă de
curăţia ce aparţine lui Dumnezeu? Deci, dacă suntem încă netăiaţi împrejur, adică necuraţi, nu
trebuie să ne atingem de Sfântul Trup, ci numai după ce am devenit curaţi prin adevărata tăiere
împrejur, în Duh. Căci: „tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh," după cuvântul lui Pavel
(Rom. 2, 29). Dar nu se produce în noi tăierea împrejur duhovnicească dacă nu Se sălăşluieşte în
noi Sfântul Duh, prin credinţă şi prin Sfântul Botez.74 Deci cum nu s-ar fi oprit deocamdată
Maria de la atingerea Trupului Său, de vreme ce umanitatea nu primise încă Duhul Sfânt.
Fiindcă, deşi Hristos Se sculase din morţi, Duhul nu fusese încă dat omenirii de către Tatăl prin
El (prin Fiul). Căci abia după înălţarea Lui la Dumnezeu-Tatăl, L-a trimis pe Duhul.75 De aceea
a şi zis: „Vă este de folos ca să Mă duc. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la
voi, iar dacă Mă voi duce, Il voi trimite la voi" (In 16, 7). Deci, nefiind încă trimis la noi Sfântul
Duh, fiindcă nu Se înălţase la Tatăl, El opreşte pe Maria să-L atingă, deoarece ea nu primise încă
pe Duhul, spunând: „Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu," adică, nu Lam
trimis încă pe Sfântul Duh la voi. Acest model poate fi aplicat Bisericii. De aceea, oprim de
la Sfânta masă pe cei ce sunt încă în stare de catehumeni, care cred în Dumnezeire, dar nu s-au
îmbogăţit cu Sfântul Duh. Căci Acesta nu Se sălăşluieşte în cei încă nebotezaţi. Dar, după ce
devin părtaşi ai Sfântului Duh, nu mai este nici o piedică de a se atinge de Domnul nostru Iisus
Hristos. De aceea, şi slujitorii Tainelor dumnezeieşti strigă către cei ce vor să se împărtăşească
cu Taina Sfintei Împărtăşanii: „Sfintele, Sfinţilor," arătând că numai celor sfinţiţi în Duh li se
cuvine să se împărtăşească de cele sfinte."