Au fost altii mult mai destepti decat un simplu "parinte" cu peri albi, care au fost ditamai patriarhii si episcopii si care au cazut in erezie Nu pentru faptul ca a fost "parinte" si i s-a sarutat mana, dar mai apoi a trecut la nu stiu de confesiune, i se datoreaza cinstire si respect pentru ca acolo a gasit pe Dumnezeu.
Eu cred ca totusi este jenant. Si eu am parasit ortodoxia [ca denominatie, caci ca religie nu prea am cunoscut-o], dar nu as indrazni sa spun ceva impotriva celor prin care a lucrat Hristos cand eram ortodoxa. Am vazut harul coborandu-se prin anumiti preoti si ei au ramas parintii mei chiar daca anumite idei de-ale lor le consider ne-crestine. Si acum recunosc un preot cu har si respect institutia pe care o reprezinta.
Insa daca iti permiti sa-l faci eretic pe un om inseamna ca tu te consideri un crestin grozav de bun si nu-ti mai vezi mizeria in care te scalzi, asa cum invata Ortodoxia. E drept ca sunt anumiti oameni pusi de Dumnezeu sa demaste ereziile, dar ma indoiesc ca sunt prea multi pe acest forum.
De ce nu ai cunoscut ortodoxia? Si daca acum ai cunoscut-o (daca ai cunoscut-o) de ce nu te intorci la ea, daca intr-adevar o consideri Biserica cea adevarata care invata si indruma corect pe calea mantuirii? Despre preotii cu har si cei fara de har pot spune urmatoarele: toti preotii, indiferent de starea morala au har (ca taina a hirotoniei) prin care Insusi Hristos lucreaza spre a noastra mantuire. In aceasta consta taina. Sigur ca intervine responsabilitatea fiecarui slujitor sa faca cunoscuta calea lui Hristos nu numai cu vorba si cu slujirea corecta in Biserica, ci si cu fapta vieti sale. Pentru aceasta trebuie sa se pregateasca in mod deosebit pentru cele sfinte, are un anumit canon, se spovedeste mai des (pentru ca se impartaseste la fiecare liturghie), sa aiba o familie ordonata (sau sa fie exemplu de ascultare in manastire), sa fie smerit, sa se pregateasca si intelectual ca sa poata raspunde la toate provocarile vremii etc.etc.etc. Dar, peste toate acestea, trebuie sa asculte de episcopul sau si de sinodul Bisericii, in sensul ca respecta invatatura de credinta chiar prin juramant (si mi se pare normal sa jure odata ce vrea sa slujeasca lui Hristos asa cum militarul jura sa-su\i apere tara chiar cu pretul vietii, ca altfel si unul si altul dezerteaza foarte usor cand nu-i convine ceva) si se supune regulamentului bisericesc. Preotul trebuie sa fie exemplu de ascultare si de ordine, ca si ceilalti sa asculte de Biserica, pentru ca ascultarea este mantuitoare. In felul acesta putem explica de ce un credincios din biserica, chiar daca nu are pregatire teologica se mantuieste, pt. ca asculta si crede ceea ce Biserica il invata. Are credinta ca ceea ce primeste ii este de folos spre mantuire. Daca toti s-ar razvrati si ar parasi Biserica pt. a infinta alte confesiuni sau ar adera la alte credinte, unde am ajunge? Nu pot toti hotari si nici conduce in Biserica, ci doar cei chemati si pregatiti, dar mai ales sfintiti.
Totusi, in caz de erezie (si aici nu este nevoie de un sinod sa constate), slujitorul (preotul) cade din har si perde orice autoritate. Daca un preot are pacate (din punct de vedere moral si disciplinar) opritoare de la cele ale preotiei, el este caterisit (este oprit de a sluji, fara a-si pierde harul preotiei, care devine doar nelucrator, pentru ca nu are autoritatea din partea mai-marelui sau), dar atunci cand cade in erezie, el pierde efectiv harul preotiei. Orice slujire pe care o face este fara valabilitate. Asa se exprima canoanele Bisericii formulate in cadrul sinoadelor ecumenice (despre care spunem ca au asistenta Duhului Sfant) si fata de care trebuie sa ascultam si sa ne supunem, caci ascultand de Biserica, ascultam de Insusi Hristos, Capul ei.