Doamne ajută! Sunt destul de liniştit la citirea acestor postări ale dumneavoastră, şi chiar nu am de ce să mă supăr. Cum a spus şi Cozmin, el face doar să informeze. Ei bine, sunt destul de informaţi despre mine majoritatea persoanelor care dau pe google numele Veniamin Ilie, întrucât sunt unul dintre puţinii care am zis ceea ce am avut de zis, pe faţă, semnând cu luare aminte, şi luându-mi totul asupra mea. Nu mi-a fost aşa plăcut să citesc postarea sfinţiei voastre, părinte, întrucât nu-mi amintesc să fi vorbit sau să fi cerut să intru în vre-o mănăstire a BOR, sau a Basarabiei, ci dacă aveţi bunăvoinţa ca să vă interesaţi, aflaţi că am fost invitat, dar nu m-am dus. Sunt genul de om (dacă nu doriţi să recunoaşteţi preoţia mea), care nu încerc să cerşesc, sau să mă înjosesc, pentru o funcţie sau pentru o cinste; mai bine prefer să fiu public doar pe o pagină de web, pentru toţi românii care vor să mă întrebe sau să mă citească, şi în rest stau destul de retras, unde numai eu ştiu şi puţinii apropiaţi, preoţi şi fraţi întru Hristos.
Deviez puţin de la acest subiect şi specific că:
Nu este deloc întâmplător ca în anul 2008, un domn din Craiova mă contactează şi încearcă să mă manipuleze (sau prosteală pe limba română) şi să mă atragă spre a-i boteza fica... la Craiova. După ce a încercat de multe ori şi a observat el că nu are cum să mă descopere mai mult, pentru că "discreţia" sa dădea multe de înţeles, am refuzat a mai avea vre-o convorbire telefonică cu acesta, şi când mă suna chiar încercam să răspund "da da
" şi în realitate să fie "nu nu
" După un timp, aflu că unul dintre infiltraţii în Mitropolia de Milano, nu-i dau numele, pentru că presa încă nu a vorbit despre el; este din Craiova; şi din coincidenţă... mă cunoştea şi chiar avea habar de multe dintre convorbirile pe care le-a avut la telefon "Cătălin" cu mine, când încerca să mă tot cheme la Craiova sub pretextul să-i botez fica... Am refuzat, întrucât eu nu sunt în măsură să intru în parohia altui preot, sau să intru pe teritoriul chiar al Bisericii de Stil vechi de la Slătioara, care nu am nicio treabă cu aceasta.
După o vreme, aflu pe net nişte aberaţii destul de "interesante" despre mine, scrise tot de unul din Craiova, de data aceasta "claudiu Devreme", care ulterior, cu eforturi mai, am aflat cine este, tot de la "priteni" de-ai săi. Nu pot să mă exprim mai mult, pentru că nu am de ce, şi la urma urmei chiar trebuie să-mi văd de treaba mea, cum a spus un părinte cu care am vorbit în seara aceasta, nu întâmplător, tot din Craiova
Are Dumnezeu grijă de toate, tot prin oameni, pentru că ce zideşte omul, dărâmă Dumnezeu; dar ce zideşte Dumnezeu, nimeni nu poate strica.
Am observat mult mai multe polemici pornite la adresa numelui "Veniamin Ilie", şi chiar eram oarecum indignat la început, dar acum chiar mă simt privilegiat să văd cum sunt "criticat" pe alte pagini web. Aşa cel puţin mi se face o publicitate, indiferent dacă este pro sau contra, şi ceea ce mă deranjează cel mai mult este faptul că cine postează nu are curaj să scrie măcar numele. Sunt oameni care se consideră mai "canonici" decât mine, deşi zac în erezii foarte mari, în structuri eclesiastice destul de căzute în erezii zguduitoare, şi sunt în stare să mă critice pe mine pentru că nu ştiu ce episcopi dintr-un Sinod în care am fost demult, şi căruia se ştie ce fel de "nume" i s-a făcut în presă (unde, întâmplător, apare şi numele meu), din voinţa unora, nicidecum a mea; pentru că dacă ar fi fost după mine, piatră pe piatră nu ar fi rămas în ogrăzile eretice; însă, are grijă Dumnezeu să facă toată ordinea; şi cred că ograda eretică nu este cea de la Milano, ci este cu totul alta; pentru că, să fim puţin serioşi: una este erezia, alta este nebunia, inocenţa, lipsa de experienţă a unor oameni, fie ei clerici sau ierarhi.
Am tot vorbit şi am tot vorbit, am scris sute de articole din care mi-au mulţumit foarte mulţi oameni pentru că s-au folosit din acele texte în care chiar pun suflet. Cine nu mă ştie, mă judecă; dar zice Hristos: "judecata voastră să fie dreaptă". NU sunt genul de om care să blestem, să anatematisesc sau să canonisesc; însă, mă rog atât de mult, ca Dumnezeu să treacă întâi prin foc orice lucru cum zice Sfântul Apostol Pavel, apoi prin ruşine, prin nedreptatea oamenilor, şi într-un final să descopere trădarea şi lipsa de sinceritate, şi atunci să înţeleagă ce este bine şi ce este rău. Acum toţi ştiu să mă critice, mă refer la cei care mă cunosc din poze, de pe internet, sau care m-au văzut o dată sau de 3 ori în viaţa lor. Nu cred că au aceleaşi păreri oameni care s-au folosit din predicile mele, sfaturile date, deşi sunt un "copil", cum spune Cozmin. Am văzut undeva în articolele de mai sus părţi din predicile mele sau din articolele care cu adevărat merită citite? Nicidecum! Am observat cum se scriu părţi din "biografia" mea, dar nimic despre trăirea mea duhovnicească, din ceea ce am scris şi eu, sau din ceea ce cu adevărat este de folos din ceea ce scriu, pentru că nu am văzut care să intre la mine pe blog şi să nu lase un mesaj de mulţumire, ci pe ici pe colo mai apărea câte o "doamnă" sau un "domn" cu diverse nume ironice, care tocmai aceia comentau în râs.
Eu am învăţat un lucru de la un duhovnic: când mergi la cules, caută-ţi pomii cei mai îanlţi, înverziţi şi care au roade coapte; pentru că atunci când cauţi pomii cei uscaţi, plini de omidă şi de putregai, nu vei afla nimic în ei. Aşa şi cu cei ce cred că sunt verde, să vină să culeagă, nu să-mi numere petele, care din câte văd eu, îşi dau cu părerea mulţi, deşi nu mă cunosc... iar cei ce văd ceva putregai în mine, şi care cred ei că nu au cum să se folosească de la mine, să-şi caute livada cea mai curată, bună şi plină de rod, şi fără uscătură, şi aşa se va odihni.
Aşa de rău îmi pare că nu există deloc sinceritate în toate acestea care sunt scrise despre mine! Nu pot să le privesc nici cu ură, nici cu dispreţ, nici cu bucurie, pentru că le privesc cu o oarecare tristeţe. Oare, atâta curaj să ai să batjocoreşti pe cineva şi să vezi cu ochii tău cum faci exact din adinsul exagerări doar pentru a-l denigra, şi să te consideri îndreptăţit? Eu nu mai judec, critic, supăr pe nimeni; ci mă rog la Dumnezeu să umple el de belşug casa celui ce a născut sau a crescut povestea aceasta nu tocmai frumoasă în care apare numele meu, DACĂ AU AVUT SINCERITATE; dacă nu au avut, mă rog să se umple casele lor de ceea ce rânduieşte Dumnezeu, pentru că nu ştiu eu nici ce merită, nici ce le trebuieşte. Dumnezeu i-a făcut pe oameni, şi el ştie ce le lipseşte, ce nu le ajunge sau ce îndreptare le foloseşte; precum o mamă ştie că-i trebuie scutece, casă şi pat unde să crească pruncul nou născut.
Să vă dea Dumnezeu sănătate la toţi care mai vă amintiţi de numele meu! Nu ştiu dacă chiar din ură scrieţi, sau din iubire, ci eu consider că toţi scriu acestea ca să-i judec eu că ei scriu contra mea, iar ei rugându-se pentru mine deâncetat! Dumnezeu să-i răsplătească cu bucurie, dacă eu i-am judecat greşit, să mă ierte!
Hristos a înviat!
?
Măcar de m-ai cunoaşte... Poate tu spui păcatele tale doar preotului la care te spovedeşti. Eu le spun la toată lumea, nu şu public, bineânţeles. Şi asta naşte mult respect din partea ucenicilor şi susţinătorilor mei. Apoi, care-s greşelile mele, aşa de grave...? Spui acolo "râvna faţă de cele sfinte" ca şi cum tu le-ai avea, eu nu... sau ca şi cum aş fi chiar în stare să umblu cu epitrahilul de gât pe stradă să mă vadă lumea că spun preot 
