﻿SFÂNTA EVANGHELIE
 DE LA LUCA
    
    CAP. 1.
    Naşterea lui Ioan Botezãtorul. Bunavestire. Închinãciunea Mariei la Elisabeta şi cântarea ei. Dezlegarea limbii lui Zaharia şi prorocia lui.
    De vreme ce mulţi s-au apucat a alcãtui povestire pentru lucrurile cele ce au fost adeverite întru noi, 
    2. Precum au dat nouã cei ce dintru început am fost singuri vãzãtori şi slujitori cuvântului.816
    3. Pãrutu-mi-s-a şi mie, urmând toate dintâi cu deamãnuntul, pe rând a scrie ţie, puternice Teofile.817
    4. Ca sã cunoşti întãrirea cuvintelor de care te-ai învãţat.
    5. Fost-a în zilele lui Irod, împãratul Iudeei, un preot oarecare anume Zaharia, din rândul preoţiei lui Avia, şi femeia lui din fetele lui Aaron, şi numele ei Elisavet.818
    6. Şi erau drepţi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi îndreptãrile Domnului, fãrã prihanã.819
    7. Şi n-aveau ei feciori, pentru cã Elisavet era stearpã, şi amândoi erau bãtrâni în zilele lor.
    8. Şi a fost când a slujit el, în rândul sãptãmânii sale, înaintea lui Dumnezeu.
    9. Dupã obiceiul preoţiei, i s-a întâmplat a tãmâia, intrând în biserica Domnului.820
    10. Şi toatã mulţimea norodului era rugându-se afarã în vremea tãmâierii.821
    11. Şi i s-a arãtat lui îngerul Domnului, stând dea dreapta altarului tãmâierii.
    12. Şi s-a înspãimântat Zaharia vãzându-l, şi fricã a cãzut peste dânsul.822
    13. Iar îngerul a zis cãtre dânsul: nu te teme, Zaharia, cã s-a auzit rugãciunea ta, şi femeia ta Elisavet va naşte ţie fiu şi vei chema numele lui: Ioan.823
    14. Şi va fi fie bucurie şi veselie, şi mulţi de naşterea lui se vor bucura.
    15. Cã va fi mare înaintea Domnului, şi vin şi sichera nu va bea, şi se va umplea de Duh Sfânt, încã din pântecele maicii sale.
    16. Şi pe mulţi din fiii lui Israil va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
    17. Şi el va merge înaintea lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca sã întoarcã inimile pãrinţilor spre fii şi pe cei neascultãtori întru înţelepciunea drepţilor; sã gãteascã Domnului norod mai înainte gãtit.824
    18. Şi a zis Zaharia cãtre înger: din ce voi cunoaşte aceasta? Cã eu sunt bãtrân şi femeia mea trecutã în zilele sale.825
    19. Şi rãspunzând îngerul, a zis lui: eu sunt Gavriil, cela ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis a grãi cãtre tine şi a vesti ţie acestea.826
    20. Şi iatã, vei fi tãcând, şi neputând a grãi pânã în ziua când vor fi acestea, pentru cã n-ai crezut cuvintelor mele, care se vor împlini la vremea lor.
    21. Şi aştepta norodul pe Zaharia şi se mira cã zãbovea el în bisericã.
    22. Şi ieşind, nu putea sã grãiascã lor, şi au cunoscut ei cã vedere a vãzut în bisericã, cã fãcea semn cu mâna, şi a rãmas mut.
    23. Şi a fost dacã s-au umplut zilele slujbei lui, s-a dus la casa sa.
    24. Iar dupã zilele acelea, a îngrecat Elisavet muierea lui, şi s-a tãinuit pe sine în cinci luni, zicând:
    25. Cã aşa a fãcut mie Domnul în zilele în care au socotit sã ia ocara mea dintre oameni.
    26. Iar în luna a şasea, trimis a fost îngerul Gavriil de la Dumnezeu în cetatea Galileei, cãrei numele era Nazaret,
    27. La fecioarã logoditã cu bãrbat, cãrui numele Iosif, din casa lui David; şi numele fecioarei: Mariam.827
    28. Şi intrând îngerul la dânsa, a zis: bucurã-te ceea ce eşti plinã de dar, Domnul este cu tine, binecuvântatã eşti tu între femei.
    29. Iar ea vãzând s-a înspãimântat de cuvântul lui, şi cugeta în ce chip va fi închinarea aceasta.
    30. Şi a zis ei îngerul: nu te teme Mariam, cã ai aflat Dar la Dumnezeu.
    31. Şi iatã vei zãmisli în pântece, şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus.828
    32. Acesta va fi mare, şi Fiul celui de sus se va chema; şi-i va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David tatãl lui,829
    33. Şi va împãraţi peste casa lui Iacov în veci, şi împãrãţiei lui nu va fi sfârşit.830
    34. Şi a zis Mariam cãtre înger: cum va fi aceasta, de vreme ce de bãrbat nu ştiu?
    35. Şi rãspunzând îngerul, a zis ei: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, şi puterea celui de sus te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul ce se va naşte din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu.831
    36. Şi iatã Elisaveta rudenia ta, şi aceia a zãmislit fiu la bãtrâneţile ei, şi a şasea lunã este ei aceasta, celei ce se chema stearpã.832
    37. Cã la Dumnezeu nici un cuvânt nu este cu neputinţã.833
    38. Şi a zis Mariam: iatã roaba Domnului; fie mie dupã cuvântul tãu. Şi s-a dus de la dânsa îngerul.
    39. Şi sculându-se Mariam în zilele acelea, mers-a la munte cu degrabã, în cetatea Iudei.834
    40. Şi a intrat în casa Zahariei şi s-a închinat Elisavetei.
    41. Şi a fost când a auzit Elisavet închinãciunea Mãriei, sãltat-a pruncul în pântecele ei; şi s-a umplut de Duh Sfânt Elisavet,
    42. Şi a strigat cu glas mare şi a zis: binecuvântatã eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tãu.
    43. Şi de unde mie aceasta, ca sã vie Maica Domnului meu la mine?
    44. Cã iatã, cum fu glasul închinãrii tale întru urechile mele, sãltat-a pruncul cu bucurie în pântecele meu.
    45. Şi fericitã este ceea ce a crezut cã va fi sãvârşire celor zise ei de la Domnul.
    46. Şi a zis Mariam:
    47. Mãreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu;
    48. Cã a cãutat spre smerenia roabei sale. Cã iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile;
    49. Cã mi-a fãcut mie mãrire cel puternic, şi sfânt numele lui,
    50. Şi mila lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de el.
    51. Fãcut-au tãrie cu braţul sãu, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.835
    52. Pogorât-au pe cei puternici de pe scaune, şi a înãlţat pe cei smeriţi.836
    53. Pe cei flãmânzi i-a umplut de bunãtãţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afarã deşerţi.837
    54. Luat-au pe Israil sluga sa, ca sã pomeneascã mila;
    55. Precum au grãit cãtre pãrinţii noştri, lui Avraam şi seminţie-i lui pânã în veac.838
    56. Şi a rãmas Mariam împreunã cu dânsa ca la trei luni, şi s-a întors la casa sa.
    57. Iar Elisavetei i s-a împlinit vremea sã nascã, şi a nãscut fiu;
    58. Şi au auzit cei ce locuiau împrejur şi rudeniile ei, cã a mãrit Domnul mila sa cu dânsa, şi se bucurau împreunã cu dânsa.839
    59. Şi a fost în ziua a opta, au venit sã taie împrejur pruncul; şi-l chemau pe numele tatãlui lui: Zaharia.840
    60. Şi rãspunzând muma lui a zis: nu, ci se va chema Ioan.
    61. Şi au zis cãtre dânsa, cã nimeni nu este întru rudenia ta, care sã se cheme cu numele acesta.
    62. Şi au fãcut semn tatãlui lui, cum ar vrea sã-l cheme pe dânsul.
    63. Şi cerând el panahidã a scris, zicând: Ioan va fi numele lui. Şi s-au mirat toţi.
    64. Şi i s-a deschis gura lui îndatã, şi limba lui, şi grãia, lãudând pe Dumnezeu.
    65. Şi s-a fãcut fricã peste toţi cei ce locuiau împrejurul lor; şi întru toatã latura de prin munţii Iudei s-au vestit toate cuvintele acestea.
    66. Şi au pus toţi cei ce auzeau în inima lor, zicând: oare ce va sã fie pruncul acesta? Şi mâna Domnului era cu dânsul.841
    67. Şi Zaharia tatãl lui s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
    68. Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, ca au cercetat şi a fãcut rãscumpãrare norodului sãu,842
    69. Şi a ridicat corn de mântuire nouã, în casa lui David slugii sale;843
    70. Precum au grãit prin gura sfinţilor celor din veac prooroci ai lui.844
    71. Mântuire de vrãjmaşii noştri, şi din mâna tuturor celor ce ne urãsc pe noi;
    72. Sã facã milã cu pãrinţii noştri şi sã-şi aducã aminte de legãtura lui cea, sfântã,
    73. De jurãmântul care s-a jurat cãtre Avraam pãrintele nostru;845 
    74. Sã ne dea nouã, fãrã de fricã, din mâinile vrãjmaşilor noştri izbãvindu-ne.846
    75: Sã slujim lui întru sfinţenie şi întru dreptate, înaintea lui în toate zilele vieţii noastre.847
    76. Şi tu, pruncule, prooroc celui Preaînalt te vei chemã, cã vei merge înaintea feţei Domnului sã gãteşti cãile lui;848
    77. Ca sã dai cunoştinţa mântuirei norodului lui întru iertarea pãcatelor lor,849
    78. Pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru, în care ne-a cercetat pe noi rãsãritul din înãlţime.850
    79. Ca sã lumineze celor ce şedeau întru întunerec şi în umbra morţii, sã îndrepte picioarele noastre în calea pãcii.851
    80. Iar pruncul creştea şi se întãrea cu duhul, şi a fost în pustie pânã în ziua arãtãrii lui cãtre Israil.
    
    C AP. 2.
    Naşterea lui Hristos. Îngerii vestesc pãstorilor naşterea lui. Aducerea lui Iisus în Bisericã. Simeon şi Ana. Iisus în Bisericã întrebându-se cu dascãlii
    Legii
    Şi a fost în zilele acelea, ieşit-a poruncã de la Cezarul Avgust, sã se scrie toatã lumea.
    2. Aceastã scrisoare întâi s-a fãcut, domnind în Siria, Chirineu.852
    3. Şi mergeau toţi sã se scrie, fiecare în cetatea sa.
    4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret la Iudeea, în cetatea lui David, care se cheamã Vitleem, pentru cã era el din casa şi din seminţia lui David.
    5. Sã se scrie cu Mariam, cea logoditã lui femeie, fiind grea.
    6. Şi a fost când erau ei acolo, s-au umplut zilele ca sã nascã ea.
    7. Şi a nãscut pe fiul sãu cel întâiu nãscut şi l-a înfãşat pe dânsul l-a culcat în iesle, pentru cã nu aveau ei loc la gazdã.853
    8. Şi pãstori erau în aceeaş lãturã petrecând şi pãzind streji de noapte împrejurul turmei lor.
    9. Şi iatã îngerul Domnului a stãtut înaintea lor, şi slava Domnului a strãlucit împrejurul lor, şi s-au înfricoşat cu fricã mare.
    10. Şi le-a zis lor îngerul: nu vã temeţi, cã iatã (vã) vestesc vouã bucurie mare, care va fi la tot norodul.
    11. Cã s-a nãscut vouã astãzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
    12 Şi acesta va, fi vouã semn: afla-veţi un prunc înfãşat, culcat în iesle.
    13 Şi îndatã s-a fãcut împreunã cu îngerul, mulţime de oaste cereascã, lãudând pe Dumnezeu şi zicând:854
    14. Slavã lui Dumnezeu întru cei de sus şi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire.855
    15. Şi a fost dacã s-au dus de la dânşii îngerii la cer şi pãstorii au zis unii cãtre alţii: sã mergem dar pânã la Vitleem şi sã vedem cuvântul acesta ce s-a fãcut, care Domnul au arãtat nouã.
    Io. Şi au venii degrabã şi au aflat pe Mariam şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle.
    17. Şi vãzând au spus pentru cuvântul ce se grãise lor de pruncul acesta.
    18. Şi toţi cei ce au auzit s-au mirat de cele ce s-au zis de pãstori cãtre dânşii,
    19. Iar Mariam pãzea toate cuvintele acelea, punându-le întru inima sa,
    20. Şi s-au întors pãstorii, slãvind şi lãudând pe Dumnezeu de toate cele ce au auzit şi au vãzut, precum s-au zis cãtre dânşii.
    21. Şi când s-au umplut opt zile, ca sã-l taie pe el împrejur, s-a chemat numele lui: Iisus, care s-a numit de înger mai înainte de a se zãmisli el în pântece.856
    22. Şi când s-au umplut zilele curãţirii ei, dupã legea lui Moise, l-au suit pe el în Ierusalim, ca sã-l punã înaintea Domnului,857
    23. Precum este scris în legea Domnului: toatã partea bãrbãteascã ce deschide pântecele, sfânt Domnului se va chema;858
    24. Şi ca sã dea jertfã, dupã ceea ce s-a zis în legea Domnului, o pereche de turturele, sau doi pui de porumbel.859
    25. Şi iatã era un om în Ierusalim anume Simeon, şi omul acela era drept şi temãtor de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israil şi Duhul Sfânt era peste dânsul.
    26. Şi era lui fãgãduit de la Duhul Sfânt sã nu vadã moartea pânã ce va vedea pe Hristosul Domnului.
    27. Şi a venit cu Duhul în bisericã, când au adus înlãuntru pãrinţii pe Iisus pruncul, ca sã facã ei dupã obiceiul legii pentru el.
    28. Şi acela l-a luat pe dânsul în braţele sale şi bine a cuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
    29. Acum slobozeşte pe robul tãu Stãpâne, dupã cuvântul tãu în pace;
    30. Cã vãzurã ochii mântuirea ta,
    31. Care o ai gãtit înaintea Feţei tuturor noroadelor;
    32. Luminã spre descoperirea neamurilor şi slava norodului tãu Israil.860
    33 Şi era Iosif şi muma lui mirându-se de cele ce se grãiau pentru dânsul.
    34. Şi i-a binecuvântat pe dânşii Simeon, şi a zis cãtre Mariam muma lui: iatã, acesta este pus spre cãderea şi scularea a multora întru Israil, şi spre semnul cãruia i se va zice împotrivã.861
    35. Şi prin însuşi sufletul tãu va trece sabie, ca sã descopere de la multe inimi cugetele.
    36. Şi era Ana proorociţa, fata lui Fanuil, din neamul lui Asir. Aceasta îmbãtrânise în zile multe, care trãise cu bãrbatul sãu şapte ani din fecioria sa.
    37. Şi aceasta a fost vãduvã ca la optzeci şi patru de ani, care nu se depãrta de la bisericã, cu posturi şi cu rugãciuni slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea;862
    38. Şi aceea într-acel ceas venind se mãrturisea Domnului şi grãia pentru dânsul tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.
    39. Şi dupã ce au sãvârşit ei toate dupã legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
    40. Iar pruncul creştea şi se întãrea cu Duhul, umplându-se de înţelepciune; şi Darul lui Dumnezeu era peste dânsul.
    41. Şi se duceau pãrinţii lui în fiecare an în Ierusalim, la praznicul paştilor.863
    42. Şi când a fost de doisprezece ani, suindu-se ei în Ierusalim dupã obiceiul praznicului,
    43 Şi sfârşind zilele, când s-au întors ei, au rãmas Iisus pruncul în Ierusalim, şi n-au ştiut Iosif şi muma lui.
    44. Şi socotind cã este el cu alte soţii, au venit cale de o zi, şi l-au cãutat pe el prin rudenii şi prin cunoscuţi,
    45. şi neaflându-l, s-au întors în Ierusalim, cãutându-l pe el.
    46. Şi a fost dupã trei zile l-au aflat îţi bisericã, şezând în mijlocul dascãlilor, ascultându-i şi întrebându-i pe ei.
    47. Şi se minunau toţi, cei ce-l auzeau pe dânsul, de priceperea şi de rãspunsurile lui.864
    48. Şi vãzându-l pe el, s-au înspãimântat şi a zis cãire el muma lui: fiule, cãci (de ce) ai fãcut nouã aşa? iatã, tatãl tãu şi eu dorindu-te te cãutam.
    49. Şi a zis cãtre dânşii: ce este cã mã cãutaţi? Au n-aţi ştiut cã întru cele ce sunt ale Tatãlui meu se cade mie sã fiu?
    50. Şi ei n-au înţeles graiul care au grãit lor.
    51. Şi s-au pogorât împreunã cu dânşii şi au venit în Nazaret şi era supunându-se lor. Iar muma lui pãzea toate graiurile acestea în inima sa.
    52. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu Darul la Dumnezeu şi la oameni.865
    
    
    CAP. 3
    Propovãduirea lui Ioan şi mãrturia lui
    despre Hristos. Botezul lui Hristos şi
    povestirea neamului sãu,
    Iar în anul al cincisprezecelea al împãrãţiei lui Tiberie Chesarului domnind Pilat din Pont în Iudeea şi Irod stãpânind a patra parte pe Galileea, iar Filip fratele lui, stãpânind a patra parte pe Ituria şi pe latura Trahoniei, şi Lisanie a patra parte stãpânind pe Avilinia;
    2. În zilele Arhiereilor Ana şi Caiafa, fost-a cuvântul lui Dumnezeu cãtre Ioan fiul Zahariei în pustie.
    3. Şi a venit în toatã latura Iordanului, propovãduind botezul pocãinţei întru iertarea pãcatelor;866
    4. Precum este scris în cartea cuvintelor Isaiei proorocului, care zice: glasul celui ce strigã în pustie: gãtiţi calea Domnului, drepte faceţi cãrãrile lui.867
    5. Toatã valea se va umplea, şi tot muntele şi mãgura se va smeri; şi vor fi cele strâmbe drepte, şi cele colţuroase cãi netede;
    6. Şi va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu.868
    7. Deci zicea noroadelor celor ce mergeau sã se boteze de la el: pui de nãpârci, cine v-a arãtat vouã ca sã fugiţi de mânia ceea ce va sã fie?869
    8. Faceţi dar roduri vrednice de pocãinţã, şi nu începeţi a zice întru voi: tatã avem pe Avraam; cã zic vouã, cã poate Dumnezeu şi din pietrele acestea sã ridice fii lui Avraam.
    9. Cã iatã şi securea la rãdãcina pomilor zace; deci, tot pomul care nu face roadã bunã se taie şi în foc se aruncã.
    10. Şi-l întrebau pe el noroadele, zicând: dar ce vom face?
    11. Rãspunzând, zicea lor: cel ce are douã haine, sã dea celui ce n-are; şi cel ce are bucate, asemenea sã facã.
    12. Şi au venit şi vameşii sã se boteze de la dânsul, şi au zis cãtre el: Învãţãtorule, ce vom face?
    13. Iar el a zis cãtre dânşii: nimic mai mult decât este rânduit vouã, sã nu faceţi.
    14. Şi-l întrebau şi ostaşii, zicând: şi noi ce vom face? Şi a zis cãtre dânşii: pe nimeni sã nu asupriţi, nici sã clevetiţi, şi sã vã îndestulaţi cu lefile voastre.
    15. Iar aşteptând norodul şi cugetând toţi întru inimile lor de Ioan, ca nu cumva el sã fie Hristos,
    16. Rãspuns-a Ioan tuturor, zicând: eu cu apã vã botez pe voi; dar vine cel mai tare decât mine, cãruia nu sunt vrednic a-i dezlega cureaua încãlţãmintelor lui. Acesta (vã) va boteza pe voi cu Duhul Sfânt şi cu foc;
    17. A cãrui lopata este în mâna lui, şi va curãţi aria sa, şi va aduna grâul în jitniţa sa, iar plevele le va arde cu focul nestins.
    18. Multe încã şi altele binevestea norodului, mângâindu-l.
    19. Iar Irod, cel a patra parte stãpânitor, mustrat fiind da el, pentru Irodiada muierea frãţine-sãu, şi pentru toate relele care a fãcut Irod,
    20. A adaus şi aceasta peste toate, şi a închis pe Ioan în temniţã.870
    21. Şi a fost dacã s-a botezat tot norodul, şi Iisus botezându-se şi rugându-se, s-a deschis cerul,871
    22. Şi s-au pogorât Duhul Sfânt cu chip trupesc, ca un porumbel, peste dânsul; şi glas din cer s-a fãcut, zicând: tu eşti Fiul meu cel iubit, întru tine bine am voit.872
    23. Şi acest Iisus era ca de treizeci de ani începând, fiind (precum se socotea) fiul lui Iosif, al lui Ili,
    24. Al lui Matat, ai lui Levi, al lui Melhi, al lui Iona, al lui Iosif,
    25. Al lui Matatia, al lui Amos, al lui Naum, al lui Esli, ai lui Nanghe,
    26. Al lui Maât, ai lui Matatia, al lui Semei, al lui Iosif, al lui Iuda,
    27. Al lui Ioana, al lui Risa, al lui Zorovavel, ai lui Salatiil, al lui Niri,
    28. Al lui Melhi, al lui Adi, al lui Cosam, al lui Elmodam, al lui Ir,
    29. Al lui Iosi, al lui Eliezer, al lui Iorim, al lui Matat, al lui Levi, 
    30. Al lui Simeon, al lui Iuda, al lui Iosif, al lui Ionan, al lui Eliachim,
    31. Al lui Melea, al lui Mainan, al lui Matata, al lui Natan, ai lui David,873
    32. Al lui Iese, ai lui Ovid, al lui Vooz, al lui Salmon, al lui Naason,874
    33. Al lui Aminadav, al lui Aram, al lui Esrom, al lui Fares, ai lui Iuda,875
    34. Al lui Iacov, al lui Isaac, al lui Avraam, al lui Tara, al lui Nahor,
    35. Al lui Saruh, al lui Ragav, al lui Falec, al lui Ever, al lui Sala.
    36. Al lui Cainan, al lui Arfaxad, al lui Sim, al lui Noe, al lui Lameh.
    37. Al lui Matusala, al lui Enoh, al lui Iared, al lui Maleleil, al lui Cainan.
    38. Al lui Enos, al lui Sit, al lui Adam, al lui Dumnezeu.
    
    CAP. 4.
    Postul şi ispitirea lui Iisus. El învaţã în sinagogii. Este ameninţat de Iudei. Vindeca felurite boli
    Iar Iisus plin de Duhul Sfânt s-a întors de la Iordan, şi s-a dus de Duhul în pustie.876
    2. Patruzeci de zile ispitindu-se de diavolul. Şi n-a mâncat nimic în zilele acelea. Şi sfârşindu-se ele, mai pe urmã a flãmânzit.
    3. Şi a zis lui diavolul: de eşti Fiul lui Dumnezeu, zi pietrei acesteia sã se facã pâine.
    4. Şi a rãspuns Iisus cãtre el, zicând: scris este, cã nu numai cu pâine va trãi omul, ci cu tot graiul lui Dumnezeu.877
    5. Şi suindu-l pe el diavolul într-un munte înalt, i-a arãtat lui toate împãrãţiile lumii, într-o clipealã de vreme.878
    6. Şi i-a zis lui diavolul: ţie voi da stãpânirea aceasta toatã şi slava lor, cã mie este datã, şi ori cãruia voiesc o dau pe ea.
    7. Deci, tu de te vei închina înaintea mea, va fi a ta toatã.
    8. Şi rãspunzând Iisus, a zis lui: mergi înapoia mea, satano, cã scris este: Domnului Dumnezeului tãu sã te închini, şi lui unuia sã-i slujeşti.879
    9. Şi la dus pe el în Ierusalim şi l-a pus pe dânsul pe aripa bisericii, şi i-a zis lui: de eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te pe sineţi de aici jos.
    10. Cã scris este, cã îngerilor sãi va porunci pentru tine, ca sã te pãzeascã;880
    11. Şi pe mâini te vor ridica, ca sã nu-ţi împiedeci de piatrã piciorul tãu.
    12. Şi rãspunzând Iisus, a zis lui, cã s-a zis: sã nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tãu.881
    13. Şi sfârşind diavolul toatã ispita, a fugit de la dânsul pânã la o vreme.
    14. Şi s-a întors Iisus întru puterea Duhului în Galileea, şi vestea a ieşit despre el în toatã latura aceea.882
    15. Şi el învãţa în sinagogile lor, slãvindu-se de toţi.
    16. Şi a venit în Nazaret, unde era crescut, şi a intrat dupã obiceiul sãu în ziua sâmbetei în sinagogã, şi s-a sculat sã citeascã.883
    17. Şi i s-a dat lui cartea Isaiei prorocului. Şi deschizând cartea, a aflat locul unde era scris:
    18. Duhul Domnului peste mine. pentru care m-a uns bine a vesti sãracilor; m-a trimis a tãmãdui pe cei zdrobiţi la inimã, a propovãdui robilor iertare şi orbilor vedere, a slobozi pe cei sfãrâmaţi, întru uşurare,884
    19. A propovãdui anul Domnului primit.
    20. Şi închizând carte, a dat-o slugii, şi au şezut; şi ochii tuturor din sinagogã erau privind spre el.
    21. Şi a început a zice cãtre dânşii, cã astãzi s-a plinit scriptura aceasta întru urechile voastre.
    22. Şi toţi îl mãrturiseau pe el şi se mirau de cuvintele darului care ieşeau din gura lui. Şi zicea: nu este acesta Feciorul lui Iosif?
    23. Şi a zis cãtre ei: cu adevãrat veţi zice mie pilda aceasta: doctore, vindecã-te pe tine; câte am auzit cã s-au fãcut în Capernaum, fã şi aici în patria ta.885
    24. Şi a zis: amin grãiesc vouã, cã nici un prooroc nu este primit în patria sa;
    25. Şi într-adevãr grãiesc vouã: multe vãduve erau în zilele lui Ilie în Israil, când s-a încuiat cerul trei ani şi şase luni, cât s-a fãcut foamete mare peste tot pãmântul.886
    25. Şi cãtre nici una din acestea n-a fost trimis Ilie, fãrã numai la Sarepta Sidonului, la o muiere vãduvã887
    27. Şi mulţi leproşi erau în zilele lui Elisei proorocului în Israil şi nici unul dintr-înşii nu s-a curãţit, fãrã numai Neeman Sirianul.888 
    28. Şi s-au umplut toţi de mânie în sinagogã, auzind acestea.
    29. Şi sculându-se l-au scos pe el afarã din cetate, şi l-au dus pe el pânã în sprinceana muntelui pe care era ziditã cetatea lor, ca sã-l arunce jos;
    30. Iar el trecând prin mijlocul lor, s-a dus.889
    31. Şi s-a pogorât în Capernaum, cetate, a Galieei, şi era învãţându-i pe ei sâmbãta.890
    32. Şi se înspãimântau de învãţãtura lui, cãci cu stãpânire era cuvântul lui.891
    33. Şi în sinagogã era un om, care avea duh de drac necurat, şi a strigat cu glas mare,
    34. Grãind: lasã, ce este nouã şi ţie Iisuse Nazarineanule? Ai venit sã ne pierzi pe noi? Te ştim pe tine cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.892
    35. Şi l-a certat pe el Iisus grãind: taci şi ieşi dintr-însul. Şi aruncându-l pe el dracul în mijloc, a ieşit dintr-însul, nimic vãtãmându-l pe el.
    36. Şi s-a fãcut spaimã piste toţi, şi se întrebau între dânşii, zicând: ce este cuvântul acesta? Cãci, cu stãpânire şi cu putere porunceşte duhurilor celor necurate şi ies.
    37. Şi se ducea vestea de el în tot locul cel de primprejur.
    33. Şi sculându-se din sinagogã, a intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era cuprinsã de friguri mari, şi l-au rugat pe el pentru dânsa.893
    39. Şi stând lângã ea a certat frigurile şi au lãsat-o pe dânsa şi îndatã sculându-se, slujea lor.
    40. Şi apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi cu multe feluri de boli i-au adus pe ei cãtre Dânsul; iar el pe fiecare din ei punându-şi mâinile, i-a tãmãduit pe ei.894
    41. Şi ieşeau şi draci din mulţi, strigând şi grãind, cã tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Şi certându-i, nu-i lãsa pe dânşii sã grãiascã, cãci ştiau cã el este Hristos.
    42. Iar fãcându-se ziuã, ieşind s-a dus în loc pustiu, şi noroadele (îl) cãutau pe dânsul, şi au venit pânã la dânsul, şi-l ţineau pe el ca sã nu se ducã de la dânşii.
    43. Şi el a zis cãtre ei: se cade mie sã vestesc şi altor cetãţi împãrãţia lui Dumnezeu, cã spre aceasta sunt trimis.
    44. Şi era propovãduind în sinagogile Galileei.
    
    
    CAP. 5.
    Minunata pescuire. Leprosul. Slãbãnogul. Levi vameşul. Ospãţul lui Iisus cu vameşii. Despre post.
    Şi a fost când îl îmbulzea pe el norodul, ca sã audã cuvântul lui Dumnezeu, şi el sta lângã izerul Ghenisaretului,895 
    2. Şi au vãzut douã corãbii stând lângã iezer; iar pescarii ieşind dintr-însele, spãlau mrejele.
    3. Şi intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-au rugat pe el s-o depãrteze puţin de la pãmânt; şi şezând învãţa pe noroade din corabie.
    4. Iar dacã a încetat a grãi, a zis cãtre Simon: depãrteazã-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre spre vânare
    5. Şi rãspunzând Simon, a zis lui: Învãţãtorule, toatã noaptea ostenindu-ne, nimic n-am prins, dar dupã cuvântul tãu voi arunca mreaja.
    6. Şi aceasta fãcând, au prins mulţime multã de peşti, şi se rupea mreaja lor.
    7. Şi au fãcut semn soţiilor sale, care erau în altã corabie, ca sã vinã şi sã le ajute lor. Şi au venit şi au umplut amândouã corãbiile, încât se afundau ele.
    8 Iar Simon Petru vãzând, a cãzut la picioarele lui Iisus, grãind: ieşi de la mine, cã om pãcãtos sunt Doamne.
    9. Cã-l cuprinsese pe el spaimã, şi pe toţi cei ce erau cu dânsul, pentru vânarea peştilor pe care prinseserã,
    10. Aşijderea şi pe Iacov şi pe Ioan, feciorii lui Zevedei, care erau soţii lui Simon. Şi a zis Iisus cãtre Simon: nu te teme, de acum vei vâna oameni.
    11. Şi scoţând amândouã corãbiile la pãmânt, lãsând toate, au mers dupã dânsul.
    12. Şi a fost când era el într-una din cetãţi, iatã un om era plin de leprã, şi vãzând pe Iisus, a cãzut pe faţa sa, şi s-a rugat lui, grãind: Doamne, de vei vrea, poţi sã mã curãţeşti.896
    13. Şi tinzând mâna, s-a atins de dânsul, zicând: voiesc; curãţeşte-te.
    Şi îndatã lepra s-a dus de la dânsul.
    14. Şi el a poruncit lui, nimãnui sã nu spunã; ci mergi de te aratã pe sineţi preotului, şi du pentru curãţenia ta, precum a poruncit Moise, întru mãrturie lor.897
    15. Iar cuvântul mai mult strãbãtea pentru dânsul, şi se adunau noroade multe ca sã audã şi sã se tãmãduiascã de la dânsul de bolile sale.
    16. Iar el se ducea în pustie şi se ruga.898
    17. Şi a fost într-una din zile, şi el era învãţând; şi şedeau Fariseii şi învãţãtorii legii, care veniserã din toate satele Galileei şi ale Iudeei şi ale Ierusalimului; şi puterea Domnului era spre a-i tãmãdui pe ei.
    18. Şi iatã, nişte bãrbaţi purtând în pat pe un om, care era slãbãnog, şi cãutau sã-l ducã pe el înãuntru şi sã-l punã înaintea lui.899
    19. Şi neaflând pe unde sã-l ducã, pentru norod, suindu-se deasupra acoperemântului, printre cãrãmizi l-au slobozit pe dânsul cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.
    20. Şi vãzând credinţa lor, a zis lui: omule, iartã-ţi-se ţie pãcatele tale.
    21. Şi au început a cugeta Cãrturarii şi Fariseii, grãind: cine este acesta ce grãieşte hule? Cine poate sã ierte pãcatele, fãrã numai unul Dumnezeu?900
    22. Iar cunoscând Iisus gândurile lor, rãspunzând a zis cãtre dânşii: ce gândiţi întru inimile voastre?
    23. Ce este mai lesne a zice: iartã-ţi-se ţie pãcatele tale, sau a zice: scoalã şi umblã?
    24. Ci ca sã ştiţi, cã putere are Fiul Omului pe pãmânt a ierta pãcatele (a zis slãbãnogului): ţie grãiesc: scoalã, şi luând patul tãu, mergi la casa ta.
    25. Şi îndatã sculându-se înaintea lor, a luat patul pe care zãcea şi s-a dus la casa sa, slãvind pe Dumnezeu.
    26. Şi spaimã a cuprins pe toţi, şi slãveau pe Dumnezeu, şi s-au umplut de fricã, grãind: am vãzut lucruri minunate astãzi.
    27. Şi dupã acestea a ieşit şi a vãzut pe un vameş, anume Levi, şezând la vamã, şi i-a zis lui: vino dupã mine.901
    28, Şi lãsând toate, s-a sculat şi a mers dupã dânsul.
    29. Şi i-a fãcut Levi lui ospãţ mare în casa sa. Şi era norod mult de vameşi şi de alţii, care şedeau cu ei.
    30. Şi cârteau Cãrturarii lor şi Fariseii cãtre ucenicii lui, grãind: pentru ce cu vameşii şi cu pãcãtoşii mâncaţi şi beţi?
    31. Şi rãspunzând Iisus a zis cãtre ei: n-au trebuinţã de doctor cei sãnãtoşi, ci cei bolnavi.
    32. Nu am venit sã chem pe cei drepţi, ci pe cei pãcãtoşi la pocãinţã.
    33. Iar ei au zis cãtre el: pentru ce ucenicii lui Ioan postesc adese ori şi rugãciuni fac, aşijderea şi ai Fariseilor, iar ai tãi mãnâncã şi beau?902
    34. Iar el a zis cãtre dânşii: au doarã puteţi pe fiii nunţii sã-i faceţi sã posteascã pânã când este mirele cu dânşii?
    35. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la dânşii, şi atunci vor posti într-acele zile.
    36. Şi grãia şi pildã cãtre dânşii: nimeni nu pune petec de hainã nouã la hainã veche; iar de nu, şi pe cea nouã o rupe, şi la cea veche nu se potriveşte petecul cel ce este de la cea nouã.
    37. Şi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, va sparge vinul cel nou pe foi, şi el se va vãrsa, şi foile vor pieri;
    38. Ci vinul nou se cade sã-l punã în foi noi; şi amândoi se vor ţine.
    39 Şi nimenea care bea din cel vechi, îndatã voieşte de cel nou; cã zice: cel vechi mai bun este.
    
    CAP. 6.
    Ucenicii rup spice sâmbãta. Omul cu mâna uscatã. Chemarea Apostolilor. Fericirile. Iubirea de vrãjmaşi. A nu judeca pe aproapele. Zidirea pe temelie bunã.
    Şi a fost într-o sâmbãtã, a doua dupã cea dintâi, trecea el prin semãnãturi şi smulgeau ucenicii lui spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile.903
    2. Iar oarecare din Farisei le-au zis lor: (de) ce faceţi ce nu se cade a face sâmbãta?
    3. Şi rãspunzând Iisus, a zis cãtre dânşii: nici aceasta n-aţi cetit ce a fãcut David când a flãmânzit el şi cei ce erau cu dânsul?
    4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat, şi a dat şi celor ce erau cu el, care nu se cãdea sã le mãnânce, fãrã numai preoţii?904
    5. Şi zicea lor: cã Domn este Fiul Omului şi al sâmbetei.
    6. Şi a fost şi în altã sâmbãtã a intrat el în sinagogã şi învãţa. Şi era acolo un om a cãrui mâna cea dreaptã era uscatã.
    7. Şi îl pândeau pe el Cãrturarii şi Fariseii, de-l va vindeca sâmbãta ca sã aibã vinã asupra lui.
    8. Dar el ştia gândurile lor, şi a zis omului care avea mâna uscatã: scoalã-te şi stai în mijloc. Iar el sculându-se, a stãtut.
    9. Atunci a zis Iisus cãtre dânşii: întreba-voi pe voi: ce se cade sâmbãta, bine a face sau rãu a face? suflet a mântui sau a pierde?
    10. Şi cãutând spre toţi aceştia, a zis lui: întinde-ţi mâna ta. Iar el a fãcut aşa. Şi a venit mâna lui la starea cea dintâi, sãnãtoasã ca şi cealaltã.
    11. Iar ei s-au umplut de nebunie şi vorbeau unul cu altul, ce ar fi fãcut lui Iisus.
    12. Şi a fost în zilele acestea, au ieşii la munte sã se roage, şi toatã noaptea au petrecut întru rugãciunea lui Dumnezeu.
    13. Şi când s-a fãcut ziuã, a chemat pe ucenicii sãi şi alegând dintre dânşii doisprezece, pe care şi apostoli i-a numit.905
    14. Pe Simon, pe care l-a şi numit Petru, şi pe Andrei fratele lui, pe Iacov pe Ioan, pe Filip şi pe Vortolomei,
    15. Pe Matei şi pe Toma, pe Icov al lui Aifei şi pe Simon ce se cheamã Zilotis,
    16. Pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a fãcut şi vânzãtor.
    17. Şi pogorându-se cu dânşii, au stãtut în loc şes, şi mulţimea ucenicilor lui, şi mulţime multã de norod din toatã Iudeea şi din Ierusalim şi de pe lângã marea Tirului şi a Sidonului, care veniserã sã-l asculte pe el şi sã se tãmãduiascã de neputinţele lor.906
    18. Şi cei ce se chinuiau de duhuri necurate şi se vindecau.
    19. Şi tot norodul cãuta sã se atingã de el, cã putere ieşea din el, şi vindeca pe toţi.
    20. Şi el ridicându-şi ochii sãi spre ucenicii lui, zicea: fericiţi sunteţi sãracilor, cã a voastrã este împãrãţia lui Dumnezeu.
    21. Fericiţi sunteţi care flãmânziţi acum, cã vã veţi sãtura, Fericiţi sunteţi care plângeţi acum, cã veţi râde.
    22. Fericiţi veţi fi când vã vor urî pe voi oamenii, şi când vã vor despãrţi pe voi şi vã vor ocãrî, şi vor scoate numele vostru ca un rãu pentru Fiul Omului.
    23. Bucuraţi-vã într-acea zi şi sãltaţi, cã iatã, plata voastrã multã este în ceruri; ca într-acest chip fãceau proorocilor pãrinţii lor.
    24. Însã vai vouã bogaţilor, cã vã luaţi mângâierea voastrã.907
    25. Vai vouã celor ce sunteţi sãtui acum, cã veţi flãmânzi. Vai vouã celor ce râdeţi acum, cã veţi plânge şi vã veţi tângui.908
    26. Vai vouã, când vã vor zice bine toţi oamenii, cã într-acest chip fãceau proorocilor celor mincinoşi pãrinţii lor.
    27. Ci vouã (vã) grãiesc, celor ce auziţi: iubiţi pe vrãjmaşii voştri, bine faceţi celor ce vã urãsc pe voi.
    28. Binecuvântaţi pe cei ce vã blestemã pe voi, şi vã rugaţi pentru cei ce vã fac vouã necaz.
    29 Celui ce te bate pe tine peste o faţã a obrazului, întoarce-i lui şi cealaltã; şi celui ce îţi ia haina, nu-i opri lui şi cãmaşa.
    30. Şi tot celuia ce cere de la tine, dã-i; şi de la cela ce îţi ia ale tale, nu cere înapoi.909
    31. Şi precum voiţi ca sã vã facã vouã oamenii, şi voi faceţi lor aşijderea.910
    32. Şi de iubiţi pe cei ce vã iubesc pe voi, ce dar este vouã? Cã şi pãcãtoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe dânşii.911
    33. Şi de faceţi bine celor ce vã fac vouã bine, ce dar este vouã? Cã şi pãcãtoşii aceeaşi fac,
    34. Şi de daţi împrumut celor de la care nãdãjduiţi a lua, ce dar este vouã? Cã şi pãcãtoşii dau pãcãtoşilor împrumut, ca sã ia întocmai.912
    35. Ci iubiţi pe vrãjmaşii voştri, şi faceţi bine, şi daţi împrumut, nimic nãdãjduind, şi va fi plata voastrã multã, şi veţi fi fii celui Preaînalt; cã el este bun spre cei nemulţumitori şi spre cei rãi.913
    36. Deci, fiţi milostivi precum şi Tatãl vostru este milostiv.914
    37. Nu judecaţi, şi nu vã veţi judeca; nu osândiţi, şi nu vã veţi osândi; iertaţi, şi vi se va ierta;915
    38. Daţi, şi vi se va da vouã; mãsurã bunã, îndesatã şi clãtitã şi pe deasupra vãrsându-se vor da în sânul vostru; cãci, cu aceeaşi mãsurã cu care veţi mãsura, se va mãsura vouã.916
    39. Şi le-au zis lor şi pildã: au doarã poate orb pe orb sã povãţuiascã? Au nu amândoi vor cãdea în groapã?
    40. Nu este ucenic mai presus de dascãlul sãu; dar tot cel desãvârşit, va fi ca dascãlul sãu.917
    41. Şi (de) ce vezi ştercul cel ce este în ochiul fratelui tãu, iar bârna care este în ochiul tãu n-o simţi?918
    42. Sau cum poţi zice fratelui tãu: frate, lasã sã scot ştercul care este în ochiul tãu, însuţi nevãzând bârna care este în ochiul tãu? Fãţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tãu, şi atunci vei vedea sã scoţi ştercul care este în ochiul fratelui tãu.
    43. Cã nu este pom bun, care face roadã rea, nici pom rãu, care face roadã bunã.
    44. Cã tot pomul din roadã sa se cunoaşte; cã nu adunã smochine din mãrãcini, nici din rug (nu) culeg struguri.
    45. Omul cel bun din vistieria cea bunã a inimii sale scoate cele bune; şi omul cel rãu din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele rele; cã din prisosinţa inimii grãieşte gura lui.919
    46. Şi ce mã chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi cele ce vã zic?
    47. Tot cela ce vine cãtre mine şi aude cuvintele mele şi le face pe ele, voi arãta vouã cui este asemenea.920
    48. Asemenea este omului ce-şi zideşte casã, care a sãpat şi a adâncit şi a pus temelia pe piatrã; şi vãrsare de ape fãcându-se, a lovit râul în casa aceea, şi nu a putut-o clãtina pe ea, cãci era întemeiatã pe piatrã.
    49. Iar cela ce a auzit şi n-a fãcut, asemenea este omului care şi-a zidit casa sa pe pãmânt fãrã de temelie, în care a lovit râul şi îndatã a cãzut, şi s-a fãcut sfãrâmarea casei aceea mare.
    
    CAP. 7.
    Vindecarea slugii Sutaşului. Învierea
    fiului vãduvei din Nain. Trimişii lui
    Ioan. Muierea cea pãcãtoasã. Pilda cu cei doi datornici.
    Şi dupã ce a sfârşit toate cuvintele sale întru auzul norodului, a intrat în Capernaum.
    2. Iar sluga unui sutaş fiind bolnavã, era sã moarã, care era la dânsul de cinste.921
    3. Şi auzind de Iisus, a trimis la dânsul bãtrâni ai Iudeilor, rugându-l pe el ca sã vinã sã mântuiascã sluga lui.
    4. Iar ei venind cãtre Iisus, îl rugau pe el cu dinadinsul, zicând: cã este vrednic acela cãruia îi vei da aceasta.
    5. Cãci iubeşte neamul nostru, şi sinagoga el a zidit-o nouã.
    6. Iar Iisus mergea cu dânşii. Şi nefiind el departe de casã, a trimis la dânsul sutaşul prieteni, grãind lui: Doamne nu te osteni cã nu sunt vrednic ca sã intri sub acoperãmântul meu.
    7. Pentru aceia nici pe mine nu m-am socotit a fi vrednic a veni cãtre tine, ci zi cu cuvântul şi se va tãmãdui sluga mea. 
    8. Cã şi eu sunt om rânduit sub dregãtorie, având sub mine slujitori, şi zic acestuia: mergi, şi merge; şi altuia: vino şi vine; şi slugii mele: fã aceasta şi face.
    9. Iar Iisus auzind acestea, s-a minunat de el, şi întorcându-se a zis norodului, care mergea dupã dânsul: grãiesc vouã, cã nici întru Israil n-am aflat atâta credinţã.
    10. Şi întorcându-se trimişii acasã, au aflat pe sluga cea bolnavã sãnãtoasã.
    11. Şi a fost dupã acestea mergea într-o cetate ce se chema Nain, şi împreunã cu dânsul mergeau ucenicii lui mulţi şi norod mult.
    12. Iar dacã s-au apropiat cãtre poarta cetãţii, iatã, scoteau pe un mort, fiu unul nãscut al maicii sale, şi aceea era vãduvã; şi norod mult din cetate era cu dânsa.
    13. Şi vãzând-o pe dânsa Domnul, i s-a fãcut milã de ea, şi a zis ei: nu plânge.922
    14. Şi apropiindu-se, s-a atins de pat; iar cei ce îl duceau, au stãtut, şi el a zis: tânãrule, ţie îţi grãiesc: scoalã-te!
    15. Şi a şezut drept mortul şi a început a grãi. Şi l-a dat pe el maicei lui.
    16. Şi a luat fricã pe toţi, şi slãveau pe Dumnezeu, grãind, cã prooroc mare s-a sculat întru noi, şi cã a cercetat Dumnezeu pe norodul sãu.
    17. Şi a ieşit cuvântul acesta de el, întru toatã Iudeea şi întru toatã latura.923
    18. Şi au vestit lui Ioan, ucenicii lui, de toate acestea.
    19. Şi chemând Ioan pe doi din ucenicii sãi, i-a trimis cãtre Iisus, zicând: tu eşti cela ce vine, sau pe altul sã aşteptãm?
    20. Şi venind cãtre el bãrbaţii aceia, a zis: Ioan Botezãtorul ne-a trimis pe noi cãtre tine, zicând: tu eşti cela ce vine, sau pe altul sã aşteptãm?
    21. Şi într-acel ceas a tãmãduit pe mulţi de boli şi de rãni şi de duhuri rele, şi a dat vedere multor orbi.
    22. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi vãzut şi aţi auzit; cã orbii vãd, şchiopii umblã, leproşii se curãţesc, surzii aud, morţii se scoalã, sãracilor bine se vesteşte.924
    23. Şi fericit este cel ce nu se va sminti întru mine.
    24. Iar dacã s-au dus vestitorii lui Ioan, au început a grãi cãtre noroade de Ioan: ce aţi ieşit în pustie sã vedeţi? Au trestie clãtinatã de vânt?925
    25. Dar ce aţi ieşit sã vedeţi? Au om îmbrãcat în haine moi? Iatã, cei ce sunt în haine scumpe şi petrec întru desfãtare, în casele împãrãteşti sunt.
    26. Dar ce aţi ieşit sã vedeţi? Au prooroc? Adevãr grãiesc vouã: şi mai mult decât prooroc.
    27. Acesta este de care este scris: iatã eu trimit îngerul meu înaintea feţei tale, care va gãti calea ta înaintea ta;
    28. Cã zic vouã: mai mare prooroc între cei nãscuţi din muieri de cât Ioan Botezãtorul, nimeni nu este, iar cel mai mic întru împãrãţia lui Dumnezeu, mai mare decât el este.
    29. Şi tot norodul auzind, drept a mãrturisit pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.
    30. Iar Fariseii şi legiuitorii au lepãdat de la sine sfatul lui Dumnezeu, nebotezându-se de la dânsul.926
    31. Deci cu cine voi asemãna pe oamenii neamului acestuia? Şi cu cine sunt asemenea?927
    32. Asemenea sunt cu copiii ce şed în târg şi strigã unii cãtre alţii şi zic: fluierat-am vouã şi n-aţi jucat; cântat-am de jale vouã şi n-aţi plâns.
    33. Cã a venit Ioan Botezãtorul, nici pâine mâncând, nici vin bând, şi ziceţi: drac are.
    34. A venit Fiul Omului mâncând şi bând şi ziceţi: iatã om mâncãtor şi bãutor de vin, prieten al vameşilor şi al pãcãtoşilor.
    35. Şi s-a îndreptat înţelepciunea de la toţi fiii sãi.
    36. Şi-l ruga pe el unul din Farisei, ca sã mãnânce cu el. Şi intrând în casa Fariseului, a şezut.
    37. Şi iatã, o muiere din cetate, care era pãcãtoasã înţelegând cã şade în casa Fariseului, aducând un alabastru cu mir,
    38. Şi stând lângã picioarele lui dinapoi, plângând a început a uda picioarele lui cu lacrãmi, şi cu perii capului ei le ştergea, şi sãruta picioarele lui, şi le ungea cu mir.
    39. Iar vãzând Fariseul care chemase pe el, a zis întru sine, grãind: acesta de ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel de muiere este ceea ce se atinge de el, cã este pãcãtoasã.
    40. Şi rãspunzând Iisus, a zis cãtre el: Simone, am oarece sã-ţi zic. Iar el a zis: Învãţãtorule, zi.
    41. Doi datornici erau oarecãrui cãmãtar datori; unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celãlalt cu cincizeci;
    42. Şi neavând ei cu ce plãti, amândurora le-a dãruit. Deci care dintr-înşii, spune-mi, mai mult va iubi pe el?
    43. Iar Simon rãspunzând, a zis: socotesc cã acela cãruia i-u dãruit mai mult. Iar el a zis lui: drept ai judecat.
    44. Şi întorcându-se cãtre muiere, a zis lui Simon: vezi pe aceastã muiere? Am intrat în casa ta, apã pe picioarele mele n-ai dat, iar aceasta cu lacrãmi mi-a udat picioarele mele şi le-a şters cu pãrul capului ei.
    45. Sãrutare mie nu mi-ai dat, iar aceasta de când am intrat, n-a încetat sãrutându-mi picioarele mele.
    46. Cu untdelemn capul meu nu l-ai uns, iar aceasta cu mir mi-a uns picioarele mele.
    47. Pentru aceea grãiesc ţie: iartã-se pãcatele ei cele multe, cã a iubit mult. Iar cui se iartã puţin, iubeşte mai puţin.
    48. Şi a zis ei: iartã-ţi-se ţie pãcatele tale.928
    49. Şi au început cei ce şedeau cu dânsul a grãi întru sine: cine este acesta care iartã şi pãcatele?
    50. Şi a zis cãtre muiere: credinţa ta te-a mântuit, morgi în pace.
    
    CAP. 8.
    Pilda Semãnãtorului. Muma şi fraţii
    lui Iisus. Certarea apelor. Legheon.
    Fata mai marelui Sinagogii. Femeia
    ce-i curgea sânge.
    Şi a fost dupã aceasta şi el umbla prin cetãţi şi prin sate, propovãduind şi bine-vestind împãrãţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece cu dânsul,
    2. Şi nişte femei care erau tãmãduite de duhuri rele şi de boli: Maria ce se chema Magdalena, din care ieşiserã şapte draci,929
    3. Şi Ioana femeia lui Husa, Ispravnicul lui Irod, şi Susana şi altele multe, care slujeau lui din avuţiile lor.
    4. Şi adunându-se norod mult, şi cei de prin cetãţi venind cãtre dânsul, a zis prin pildã930:
    5. Ieşit-a semãnãtorul sã semene sãmânţa sa. Şi semãnând el, una a cãzut lângã cale şi s-a cãlcat şi pasãrile, cerului au mâncat-o.
    6. Şi alta a cãzut pe piatrã, şi dacã a rãsãrit s-a uscat, pentru cã n-avea umezealã.
    7. Şi alta a cãzut în mijlocul spinilor, şi crescând spinii au înecat-o pe ea.
    8. Şi alta a cãzut pe pãmânt bun, şi crescând a fãcut rod însutit. Acestea grãind, a strigat: cel ce are urechi de auzit, sã audã.
    9. Şi l-au întrebat pe el ucenicii lui, zicând: ce este pilda aceasta?
    10. Iar el a zis: vouã (vã) este dat a şti tainele împãrãţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca vãzând sã nu vadã, şi auzind sã nu înţeleagã.931
    11. Iar pilda este aceasta: sãmânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
    12. Iar cea de lângã cale sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând sã se mântuiascã.
    13. Iar cea de pe piatrã, sunt cei care când aud, (şi) cu bucurie primesc cuvântul; dar aceştia n-au rãdãcinã, care cred pânã la o vreme şi în vreme de ispitã se leapãdã.
    14. Iar ceea ce a cãzut în spini, aceştia sunt care au auzit, dar cu grijile şi cu bogãţiile şi cu dulceţurile vieţii acesteia umblând, se îneacã şi nu sãvârşesc roadã.
    15. Iar cea de pe pãmânt bun, aceştia sunt (cei) care cu inimã bunã şi curatã auzind cuvântul, îl ţin şi fac roadã întru rãbdare.932
    16. Şi nimeni aprinzând lumina o acopere pe dânsa cu vas, sau o pune supt pat, ci o pune în sfeşnic, ca cei ce intrã sã vadã luminã.933
    17. Cã nu este lucru de tainã, care sã nu se arate, nici lucru ascuns care sã nu se cunoascã şi întru arãtare sã vie.934
    18. Deci vedeţi cum auziţi; cã cel ce are, se va da lui, şi cel ce n-are, şi ce i se pare cã are, se va lua de la dânsul.935
    19. Şi au venit cãtre dânsul muma lui şi fraţii lui, şi nu puteau sã vorbeascã cu dânsul pentru norod.936
    20. Şi i-a spus lui zicând: muma ta şi fraţii tãi stau afarã, vrând sã te vadã pe tine.
    21. Iar el rãspunzând, au zis cãtre dânşii: muma mea şi fraţii mei sunt aceştia, care aud cuvântul lui Dumnezeu şi-l fac pe dânsul.
    22. Şi a fost într-una din zile, şi ei au intrat în corabie şi ucenicii lui, şi a zis cãtre ei: sã trecem de ceea parte de iezer; şi s-au slobozit.937
    23. Iar mergând ei cu corabia, a adormit el. Şi s-a pogorât vifor de vânt în iezer, şi se umpleau şi se primejduiau.
    24. Şi apropiindu-se l-au deşteptat pe dânsul, grãind: Învãţãtorule, Învãţãtorule, pierim, iar el sculându-se, a certat vântul şi valul apei; şi au încetat, şi s-a fãcut linişte.
    25. Şi au zis cãtre ei: unde este credinţa voastrã? Iar ei spãimântându-se, s-au mirat, grãind unul cãtre altul: cine este acesta, cã şi vânturilor şi apei porunceşte, şi-l ascultã pe dânsul?
    26. Şi au venit cu corabia în latura Gadarenilor, care este de ceea parte de Galileea.938
    27. Şi ieşind el la uscat, l-a întâmpinat pe el un om oarecare din cetate, care avea draci de mulţi ani, şi în hainã nu se îmbrãca şi în casã nu petrecea, ci în mormânturi.
    28. Iar vãzând pe Iisus şi strigând, a cãzut înaintea lui, şi cu glas mare a zis: ce este mie şi ţie Iisuse Fiul lui Dumnezeu celui prea înalt? Rogu-te, nu mã munci pe mine.
    29. Cã poruncea duhului celui ne curat sã iasã din omul acela, pentru ca de mulţi ani îl rãpise pe dânsul, şi-l legau pe el cu lanţuri de fier şi cu obezi, pãzindu-se, dar sfãrâmând legãturile, se gonea de dracul prin pustie.
    30. Şi l-a întrebat pe el Iisus, grãind: cum îţi este numele? Iar el a zis: legheon; cã draci mulţi intraserã într-însul.
    31. Şi-l rugau pe el ca sã nu porunceascã lor sã meargã întru adânc.
    32. Şi era acolo o turmã de porci mulţi, ce se pãşteau în munte, şi-l rugau pe el sã le dea voie lor sã intre într-înşii; şi le-a dat lor voie.
    33. Şi ieşind dracii din om, au intrat în porci, şi s-a pornit turma de pe ţãrmuri în iezer şi s-a înecat.
    34. Iar pãstorii vãzând ceea ce se fãcuse, au fugit şi au spus în cetate şi prin sate.
    35. Şi au ieşit sã vadã ce s-a fãcut, şi au venit la Iisus, şi au aflat pe omul dintru care ieşiserã dracii, îmbrãcat şi întreg la minte, şezând lângã picioarele lui Iisus, şi s-au temut.
    36. Şi le-a spus lor şi cei ce vãzuserã, cum s-a mântuit cel îndrãcit.
    37. Şi l-a rugat pe dânsul tot norodul ţinutului Gadarenilor, sã se ducã de la dânşii, cã erau cuprinşi de mare fricã. Iar el intrând în corabie, s-au întors.
    33. Iar bãrbatul dintru care ieşiserã dracii, ruga pe el ca sã ţie cu dânsul; dar Iisus l-a slobozit pe el, grãind:
    39. Întoarce-te în casa ta şi povesteşte câte ţi-au fãcut ţie Dumnezeu. Şi s-a dus propovãduind prin toatã cetatea câte i-au fãcut Iisus lui.
    40. Şi a fost când s-a întors Iisus, l-a primit pe el norodul, cã toţi îl aşteptau pe el.
    41. Şi iatã, a venit un om cãruia îi era numele Iair, şi acesta era mai marele sinagogii, şi cãzând la picioarele lui Iisus, îl ruga pe el ca sã intre în casa lui,939
    42. Cã avea o fiicã una nãscutã, ca de doisprezece ani, şi aceea murea. Iar când mergea el, îl împresurau noroadele.
    43. Şi o muiere fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care cheltuise la doctori toatã avuţia sa, şi nici de la unul n-a putut sã se vindece,940
    44. Apropiindu-se dinapoi, s-a atins de poala hainei lui, şi îndatã a stãtut curgerea sângelui ei.
    45. Şi au zis Iisus: cine este cel ce s-a atins de mine? Iar lepãdându-se toţi, a zis Petru şi cei ce erau cu el: învãţãtorule, noroadele te îmbulzesc şi te strâmtoreazã, şi zici: cine este cei ce s-a atins de mine?
    46. Iar Iisus a zis: s-a atins de mine oarecine, cã eu am cunoscut puterea care a ieşit din mine.
    47. Iar vãzând muierea cã nu s-a ascuns, a venit tremurând, şi cãzând înaintea lui, i-a spus lui, înaintea a tot norodul, pentru care pricinã s-a atins de el şi cum cã s-a tãmãduit îndatã.
    48. Iar el i-a zis ei: îndrãzneşte fiicã; credinţa la te-a mântuit, mergi în pace.
    49. Încã grãind el, vine oarecare de la mai marele sinagogii, grãind lui, cã a murit fiica ta; nu supãra pe învãţãtorul.941
    50. Iar Iisus auzind, a rãspuns lui, grãind: nu te teme; crede numai şi se va mântui.
    51. Iar intrând în casã, n-au lãsat nici pe unul sã intre, fãrã numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi pe tatãl fecioarei şi pe muma ei.
    52. Şi plângeau toţi şi se tânguiau de dânsa; iar el a zis: nu plângeţi; n-a murit, ci doarme.942
    53. Şi-şi râdeau de dânsul, ştiind cã a murit.
    54. Iar el scoţând pe toţi afarã, şi apucând-o de mânã, a strigat, grãind: fecioarã, scoalã-te!
    55. Şi s-a întors duhul ei, şi a înviat îndatã; şi a poruncit sã-i dea ei sã mãnânce.
    56. Şi s-au înspãimântat pãrinţii ei; iar el a poruncit lor, sã nu spunã nimãnui ceea ce se fãcuse.
    
    CAP. 9.
    Trimiterea Apostolilor la propovãduire.
    Cinci pâini. Lepãdarea de sine şi luarea Crucii. Schimbarea la faţã. Lunatecul. Cearta pentru întâietate.
    Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai sãi, le-a dat lor putere şi stãpânire peste toţi dracii şi a vindeca bolile.943
    2. Şi i-a trimes pe dânşii sã propovãduiascã împãrãţia lui Dumnezeu şi sã tãmãduiascã pe cei bolnavi.
    3. Şi a zis cãtre dânşii: nimic sã nu luaţi pe cale: nici toiag, nici traistã, nici pâine, nici argint, nici câte douã haine sã aveţi.
    4. Şi ori în care casã veţi intra, acolo sã petreceţi, şi de acolo sã ieşiţi.944
    5. Şi ori câţi nu vã vor primi pe voi, ieşind din cetatea aceea, şi praful de pe picioarele voastre scuturaţi-l, întru mãrturie asupra lor.945
    6. Şi ieşind, umblau prin sate, binevestind şi tãmãduind pretutindenea.
    7. Şi a auzit Irod tetrarhul, toate cele ce se fãceau de el, şi nu se pricepea, pentru cã unii ziceau, cã Ioan s-a sculat din morţi,946
    8. Iar alţii, cã Ilie s-a arãtat, iar alţii, cã un prooroc din cei de demult a înviat.
    9. Şi a zis Irod: pe Ioan eu l-am tãiat; dar acesta cine este, de care eu aud unele ca acestea? Şi cãuta sã-l vadã pe el.
    10 Şi întorcându-se Apostolii au spus lui toate câte au fãcut. Şi luându-i pe dânşii, s-au dus deosebi în loc pustiu al cetãţii ce se cheamã Vitsaida.947
    11. Iar noroadele înţelegând, au mers dupã dânsul, şi primindu-i pe dânşii, le grãia lor de împãrãţia lui Dumnezeu, şi pe cei ce aveau trebuinţã de tãmãduire, îi vindeca,
    12. Iar ziua a început a se pleca şi venind cei doisprezece, au zis lui: slobozeşte noroadele, ca mergând în satele şi în oraşele cele de prin prejur, sã gãzduiascã şi sã-şi afle hranã, cã aici suntem în loc pustiu.948
    13. Iar el a zis cãtre dânşii; daţi-le lor voi sã mãnânce. Iar ei au zis: nu este la noi mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, fãrã decât sã ne ducem noi şi sã cumpãrãm la tot norodul acesta bucate.
    14. Cã erau ca cinci mii de bãrbaţi. Şi a zis cãtre ucenicii sãi: puneţi-i pe dânşii cete, câte cincizeci
    15. Şi au fãcut aşa şi i-au aşezat pe toţi,
    16. Deci luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, cãutând la cer, le-a binecuvântat şi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor sã le punã înaintea norodului.
    17. Şi au mâncat şi s-au sãturat toţi, şi au luat din fãrâmiturile care rãmãseserã lor douãsprezece coşuri.
    18. Şi a fost când se ruga el deosebi, erau cu dânsul ucenicii lui, şi i-a întrebat pe dânşii zicând: cine-mi zic noroadele cã sunt?
    19. Iar ei rãspunzând, au zis: Ioan Botezãtorul, iar alţii, Ilie; iar alţii, cã prooroc oarecare din cei de demult a înviat.
    20. Şi le-a zis lor: dar voi cine-mi ziceţi cã sunt? Iar Petru rãspunzând a zis: Hristosul lui Dumnezeu.949
    21. Iar el certându-i pe dânşii, le-a poruncit, nimãnui, sã nu spunã aceasta,
    22. Zicând: cã se cade Fiului Omului multe a pãtimi, şi a se defãima de Bãtrâni şi de Arhierei şi de Cãrturari, şi a se omorî şi a treia zi a învia.950
    23. Şi grãia cãtre toţi: oricine va voi sã vie dupã mine, sã se lepede de sine şi sã-şi ia crucea sa în toate zilele şi sã-mi urmeze mie.951
    24. Cã cine va voi sã-şi mântuiascã sufletul sãu, pierde-l-va pe el; iar cine-şi va pierde sufletul sãu pentru mine, acesta îl va mântui pe dânsul952
    25. Cã ce folos este omului de va dobândi lumea toatã iar pe sine se va pierde sau se va pãgubi?
    26. Cã oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, de acesta Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava sa şi a Tatãlui şi a sfinţilor îngeri.953
    27. Şi vã grãiesc vouã cu adevãrat sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte, pânã când vor vedea împãrãţia lui Dumnezeu,
    28. Şi a fost dupã cuvintele acestea ca la opt zile, şi luând pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, s-au suit în munte sã se roage.954
    29. Şi s-a fãcut, când se ruga el, chipul feţei lui altul şi îmbrãcãmintea lui albã, strãlucind.
    30. Şi iatã doi bãrbaţi vorbeau cu dânsul, care erau Moise şi Ilie,
    31. Care arãtându-se în slavã; grãiau de ieşirea lui, care vrea sã o plineascã în Ierusalim:
    32. Iar Petru şi cei ce erau cu dânsul erau îngreuiaţi de somn şi deşteptându-se, au vãzut slava lui, şi pe cei doi bãrbaţi stând împreunã cu dânsul.
    33. Şi a fost când s-au despãrţit ei de la dânsul, a zis Petru cãtre Iisus: Învãţãtorule, bine este nouã sã fim aici şi sã facem trei colibe: una ţie şi una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce grãia.
    34. Şi acestea grãind el, s-a fãcut nor, şi i-a umbrit pe dânşii şi s-au înspãimântat când au intrat ei în nor,
    35. Şi glas a fost din nor, zicând: acesta este Fiul meu cei iubit, pe acesta sã ascultaţi.955
    36. Şi dupã ce a fost glasul, s-au aflat Iisus singur. Şi ei au tãcut şi nimãnui n-au spus în zilele acelea nimic din cele ce vãzuserã.
    37. Şi a fost, a doua zi, pogorându-se ei din munte, l-a întâmpinat pe el norod mult.956
    38. Şi iatã, un bãrbat din norod a strigat, grãind: Învãţãtorule, rogu-te cautã spre fiul meu, cã unul nãscut îmi este mie.
    39. Şi iatã, duh îl apucã pe el, şi de nãpraznã strigã; şi-l zdrobeşte pe el cu spumã, şi abia se duce de la el, sfãrâmându-l pe el.
    40. Şi m-am rugat de ucenicii tãi sã-l scoatã, şi n-au putut.
    41. Iar Iisus rãspunzând, a zis: o neam necredincios şi îndãrãtnic, pânã când voi fi cu voi şi voi suferi pe voi? Adu-mi pe fiul tãu aici.
    42. Şi încã apropiindu-se el, l-a trântit pe el dracul şi l-a scufundat. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat, şi a tãmãduit copilul, şi l-a dat tatãlui sãu.
    43. Şi se spãimântau toţi de mãrimea lui Dumnezeu. Şi mirându-se toţi de toate care a fãcut Iisus, au zis cãtre ucenicii sãi:
    44. Puneţi voi în urechile voastre cuvintele acestea, cã Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor.957
    45. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, şi era acoperit de cãtre dânşii, ca sã nu-l priceapã; şi se temeau sã-l întrebe pe el de cuvântul acesta.958
    46. Şi a intrat gând întru dânşii: cine ar fi dintre ei mai mare?959
    47. Iar Iisus ştiind gândul inimii lor, luând un prunc, l-a pus pe el lângã sine.
    48. Şi a zis lor: oricine va primi pruncul acesta întru numele meu, pe mine mã primeşte; şi oricine mã va primi pe mine, primeşte pe cela ce m-a trimis pe mine; cã cela ce este mai mic întru voi toţi, acesta va fi mare.960
    49. Iar Ioan rãspunzând, a zis: Învãţãtorule, am vãzut pe oarecare în numele tãu scoţând draci, şi l-am oprit pe el, cã nu umblã pe urma ta cu noi.
    50 Şi a zis cãtre el Iisus: nu-l opriţi, cã cel ce nu este împotriva noastrã, pentru noi este.
    51. Şi a fost când s-au împlinit zilele înãlţãrii lui, el şi-a îndreptat faţa ca sã meargã în Ierusalim.
    52. Şi a trimis vestitori înaintea feţei sale; şi mergând au intrat într-un oraş al Samarinenilor, ca sã-i gãteascã lui.961
    53. Şi nu l-au primit pe dânsul, cã faţa lui era mergând spre Ierusalim.
    54. Şi vãzând ucenicii lui, Iacov şi Ioan, au zis: Doamne, voieşti sã zicem ca sã se pogoare foc din cer şi sã-i mistuiascã pe ei, precum şi Ilie a fãcut?962
    55. Iar Iisus întorcându-se i-au certat pe dânşii şi a zis: nu ştiţi ai cãrui duh sunteţi voi;
    56. Cã Fiul Omului n-a venit sã piardã sufletele oamenilor, ci sãi mântuiascã. Şi au mers într-alt sat.963
    57. Şi a fost când mergeau ei pe cale, a zis oarecine cãtre el: Doamne, voi sã merg dupã tine, ori unde vei merge.964
    58. Şi a zis Iisus lui: vulpile au vizuini şi pasãrile cerului cuiburi, iar Fiul Omului n-are unde sã-şi plece capul.
    59. Şi a zis cãtre altul: vino dupã mine. Iar el a zis: Doamne, dã-mi voie întâi sã merg sã îngrop pe tatãl meu.
    60. Iar Iisus a zis lui: lasã morţii sã-şi îngroape pe morţii lor, ier tu mergi de vesteşte împãrãţia lui Dumnezeu,
    61. Şi a zis şi altul; voi sã merg dupã tine, Doamne, dar întâi dã-mi voie sã rânduiesc cele ce sunt în casa mea.
    62. Iar Iisus a zis cãtre el: nimeni punându-şi mâna sa pe plug, şi cãutând înapoi, este îndreptat întru împãrãţia lui Dumnezeu.
    
    CAP. 10
    Cei şaptezeci de Apostoli. Legiuitorul
    doritor de viaţa de veci. Pilda celui
    cãzut între tâlhari. Marta şi Mãria.
    
    Iar dupã acestea a arãtat Domnul şi pe alţi şaptezeci şi au trimis pe dânşii câte doi înaintea feţei sale, întru tot oraşul şi locul unde vrea ei sã meargã.
    2. Şi zicea cãtre dânşii: secerişul este mult iar lucrãtorii puţini; deci rugaţi pe Domnul secerişului, ca sã scoatã lucrãtori la secerişul sãu.965
    3. Mergeţi, iatã eu vã trimit pe voi ca mieii în mijlocul lupilor.966
    4. Sã nu purtaţi pungã, nici traistã nici încãlţãminte; şi pe nimenea sã nu întrebaţi de sãnãtate în cale.967
    5. Şi ori în care casã veţi intra întâi ziceţi: pace casei aceştia,
    6. Şi de va fi acolo fiul pãcii se va odihni peste dânsul pacea voastrã; iar de nu, la voi se va întoarce.
    7. Şi întru aceiaşi casã petreceţi, mâncând şi bând cele de la dânşii; cã vrednic este lucrãtorul de plata sa. Sã nu vã mutaţi din casã în casã.968
    8. Şi ori în care cetate veţi intra şi vã vor primi pe voi, mâncaţi cele ce se vor pune înaintea voastrã.
    9. Şi tãmãduiţi bolnavii care vor fi într-însa şi grãiţi lor: s-a apropiat spre voi împãrãţia lui Dumnezeu.
    10. Iar ori în care cetate veţi intra, şi nu vã vor primi pe voi, ieşind la uliţele ei cele late, ziceţi:
    11. Şi praful ce s-a lipit de noi din cetatea voastrã, îl scuturãm vouã. Însã aceasta sã ştiţi, cã s-a apropiat spre voi împãrãţia lui Dumnezeu.
    12. Grãiesc vouã: cã mai uşor va fi Sodomului în ziua aceea, decât cetãţii acelea.
    13. Vai ţie, Horazine! Vai ţie Vitsaido! Cã de s-ar fi fãcut în Tir şi în Sidon puterile care s-au fãcut întru voi, de mult în sac şi în cenuşã şezând s-ar fi pocãit,969
    14. Însã Tirului şi Sidonului mai uşor va fi la judecatã decât vouã.
    15. Şi tu Capernaume, care pânã la cer te-ai înãlţat, pânã la iad te vei pogorî,
    16. Cela ce ascultã pe voi, pe mine mã ascultã, şi cela ce se leapãdã de voi, de mine sã leapãdã. Iar cela ce se leapãdã de mine, se leapãdã de cela ce m-a trimis pe mine,970
    17. Şi s-au întors cei şaptezeci cu bucurie, zicând: Doamne şi dracii se pleacã nouã întru numele tãu.
    18. Şi a zis lor: vãzut-am pe satana ca un fulger din cer cãzând.971
    19. Iatã dau vouã stãpânire sã cãlcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toatã puterea vrãjmaşului şi nimic pe voi nu vã va vãtãma.972
    20. Însã pentru aceasta nu vã bucuraţi, cãci duhurile se pleacã vouã; ci vã bucuraţi mai vârtos, cã numele voastre s-au scris în ceruri.973 
    21. Întru acest ceas s-au bucurat cu duhul Iisus şi au zis: mãrturisescu-mã ţie, Pãrinte, Doamne al cerului şi al pãmântului, cã ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperii pe ele pruncilor, adevãrat Pãrinte, cã aşa a fost buna voinţã înaintea ta.974
    22. Şi întorcându-se cãtre ucenicii sãi a zis: toate îmi sunt date mie de la Tatãl meu, şi nimenea nu ştie cine este Fiul, fãrã numai Tatãl, şi cine este Tatãl, fãrã numai Fiul, şi cãruia va voi Fiul sã-i descopere.975
    23. Şi întorcându-se cãtre ucenici deosebi a zis: fericiţi ochii care vãd cele ce voi vedeţi.976
    24. Cã grãiesc vouã, cã mulţi prooroci şi împãraţi au voit sã vadã cele ce vedeţi voi şi un au vãzut şi sã audã cele ce auziţi şi nu au auzit.977
    25. Şi iatã, un legiuitor s-a sculat, ispitindu-l pe el şi zicând: Învãţãtorule, ce voi, face sã moştenesc viaţa cea veşnicã?978
    26. Iar el a zis: în lege ce este scris? cum citeşti?
    27. Iar el rãspunzând a zis: sã iubeşti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ia şi din toi sufletul tãu şi din toatã vârtutea ta, şi din tot cugetul tãu şi pe aproapele tãu ca însuţi pe tine.979
    28. Şi i-a zis lui; drept ai rãspuns: aceasta fã şi vei fi viu.980
    29. Iar el vrând sã se îndrepteze pe sine, a zis cãtre Iisus: şi cine este aproapele meu?981
    30. Iar Iisus rãspunzând, a zis: un om oarecare se pogora din Ierusalim în Ierihon şi a cãzut între tâlhari, care dezbrãcându-l pe el şi rãnindu-l, s-au dus, lãsându-l abia viu.
    31. Şi dupã întâmplare un preot se pogora pe calea aceea şi vãzându-l pe dânsul, a trecut pe alãturea.
    32. Aşijderea şi un Levit, fiind la acel loc, viind şi vãzându-l pe el, a trecut pe alãturea.
    33. Iar un Samarinean mergând pe cale, a venit la el şi vãzându-l i s-a fãcut milã.
    34 Şi apropiindu-se, a legat rãnile lui, turnând untdelemn şi vin şi punându-l pe dobitocul lui, l-a dus într-o casã de oaspeţi şi a purtat grijã de el.
    35. Şi a doua zi ieşind şi scoţând doi dinari, a dat gazdei şi i-a zis lui: poartã grijã de dânsul şi orice vei mai cheltui, eu când mã voi întoarce, voi da ţie.
    36. Deci care dintru acei trei, ţi se pare a fi de aproape celui ce cãzuse între tâlhari?
    37. Iarã el a zis: cela ce a fãcut milã cu dânsul. Iar Iisus a zis lui: mergi şi fã şi tu asemenea.
    38. Şi a fost când se duceau ei, şi el a intrat într-un sat; iar o muiere (cu) numele ei Marta l-a primit pe el în casa sa.982
    39. Şi aceea avea o sorã ce se chema Maria, care şezând lângã picioarele lui Iisus, asculta cuvintele lui.
    40. Iar Marta se silea spre multã slujbã şi stând a zis: Doamne, au nu socoteşti cã sorumea singurã m-a lãsat sã slujesc? Ci zii ca sã-mi ajute.
    41. Şi rãspunzând Iisus, a zis ei, Marto, Marto, te grijeşti şi spre multe te sileşti;
    42. Ci un lucru trebuieşte, iar Maria partea cea bunã şi-a ales, care nu se va lua de la dânsa.
    
    CAP. 11.
    Rugãciunea Domneasca. Vindecarea unui mut. O femeie, fericeşte pe Iisus. Iudeii cer semn din cer. Iisus învãţând la un ospãţ şi mustrându-i pe legiuitori.
    Şi a fost când era el la un loc rugându-se, dupã ce a încetat, a zis unul din ucenicii lui cãtre dânsul: Doamne, învaţã-ne pe noi sã ne rugãm, precum şi Ioan a învãţat pe ucenicii sãi.
    2. Şi le-au zis lor: când vã, rugaţi ziceţi: Tatãl nostru care eşti în ceruri, sfinţeascã-se numele tãu. Vie împãrãţia ta. Fie voia ta, precum în cer şi pe pãmânt.983
    3. Pâinea noastrã cea spre fiinţã dãne-o nouã în toate zilele.
    4. Şi ne iartã nouã pãcatele noastre, cã şi noi iertãm tuturor celor ce ne sunt datori nouã. Şi nu ne duce pe noi întru ispitã, ci ne izbãveşte de cel viclean.
    5. Şi a zis cãtre ei: cine dintre voi are prieten şi va merge cãtre dânsul la miezul nopţii şi va zice lui: prietene, dã-mi împrumut trei pâini;
    6. Cã a venit din cale un prieten la mine, şi n-am ce pune înaintea lui?
    7. Şi acela rãspunzând dinlãuntru, va zice: nu-mi face ostenealã, acum uşa s-a încuiat şi copiii mei sunt în aşternut cu mine, nu pot sã mã scol sã-ţi dau ţie.
    8. Grãiesc vouã: mãcar de nu i-ar da lui sculându-se, pentru cã este lui prieten, dar pentru obrãznicia lui sculându-se, va da lui câte îi trebuie.984
    9. Şi eu zic vouã: cereţi şi se va da vouã; cãutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouã.985
    10. Cã tot cela ce cere, va lua, şi cela ce cautã, va afla, şi celui ce bate, i se va deschide.
    11. Şi la care tatã dintre voi, de va cere fiul pâine, au doarã piatrã îi va da lui? Sau peşte, au doarã în loc de peşte, şarpe îi va da lui?
    12. Sau de va cere ou, au îi va da lui scorpie?
    13. Deci dacã voi fiind rãi, ştiţi sã daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatãl cel din cer va da Duh Sfânt celor ce cer de la dânsul?
    14. Şi era scoţând un drac şi acela era mut. Şi a fost dupã ce a ieşit dracul, a grãit mutul şi s-au mirat noroadele.986
    15. Iar oarecare dintr-înşii ziceau: cu veelzevul domnul dracilor scoate dracii.
    16. Iar alţii ispitindu-l, cereau de la dânsul semn din cer.987
    17. Iar el ştiind gândurile lor, a zis lor: toatã împãrãţia ce s-a împerecheat între sine se pustieşte şi casã peste casã cade.
    18. Deci şi satana dacã s-a împerecheat între sine, cum va sta împãrãţia lui? Cã ziceţi cã, cu veelzevul scot eu dracii,
    19. Iar dacã eu cu veelzevul scot dracii, feciorii voştri cu cine (îi) scot? Pentru aceasta ei vor fi vouã judecãtori.
    20. Iar dacã eu cu degetul lui Dumnezeu scot dracii, iatã a ajuns la voi împãrãţia lui Dumnezeu.988
    21. Când cel tare întrarmat fiind pãzeşte curtea sa, în pace sunt averile lui.
    22. Iar când va veni cel mai tare decât dânsul, şi-l va birul pe el, ia toate armele lui, întru care se nãdãjduia şi împarte prãzile lui.989
    23. Cela ce nu este cu mine împotriva mea este, şi cela ce nu adunã cu mine risipeşte.990
    24. Când duhul cel necurat va ieşi din om, umblã prin locuri fãrã de apã, cãutându-şi odihnã, şi neaflând zice: mã voi întoarce în casa mea de unde am ieşit.
    25. Şi venind o aflã mãturatã şi împodobitã.
    26 Atuncea merge şi ia alte şapte duhuri mai rele decât sine, şi intrând locuiesc acolo; şi se fac cele de pe urmã ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.991
    27. Şi a fost când zicea el acestea, ridicând o muiere glas din norod a zis lui: fericit este pântecele care te-a purtat şi ţâţele care ai supt.
    28. Iar el a zis: adevãrat, fericiţi cei ce ascultã cuvântul lui Dumnezeu şi-l pãzesc pe el.992
    29. Iar adunându-se noroadele au început a zice: neamul acesta viclean este; semn cere şi semn nu se va da lui, fãrã numai semnul lui Iona proorocul.
    30. Cã precum a fost Iona semn Ninevitenilor, aşa va fi şi Fiul Omului la neamul acesta;
    31. Împãrãteasa de la austru se va scula la judecatã cu bãrbaţii neamului acestuia, şi-i va osândi pe ei; cã a venit de la marginile pãmântului sã audã înţelepciunea lui Solomon, şi iatã mai mult decât Solomon aicea.993
    32. Bãrbaţii de la Ninive se vor scula la judecatã cu neamul acesta şi-l vor osândi pe el; cãci ei s-au pocãit pentru propovãduirea lui Iona, şi iatã mai mult decât Iona aici.994
    33. Nimenea aprinzând lumina o pune întru ascuns, nici supt obroc, ci în sfeşnic, ca cei ce intrã sã vadã lumina.995
    34. Lumina trupului este ochiul; deci când va fi ochiul tãu curat, tot trupul tãu va fi luminat; iar când va fi rãu, şi trupul tãu întuneric va fi.
    35. Drept aceea, socoteşte ca lumina care este întru tine sã nu fie întuneric.
    36. Deci dacã trupul tãu va fi tot luminat; neavând vreo parte întunecatã, va fi luminat tot, ca şi când lumina cu strãlucirea te lumineazã.
    37. Iar când grãia, îl ruga pe dânsul un Fariseu ca sã prânzeascã la el, şi intrând, au şezut.
    38. Iar Fariseul vãzând, s-a mirat cã nu s-au spãlat întâi mai înainte de prânz.996
    39. Iar Domnul a zis cãtre dânsul: acum voi Fariseii, partea cea dinafarã a paharului şi a blidului curãţiţi; iarã cea dinlãuntrul vostru este plinã de rãpire şi de vicleşug.997
    40 Nebunilor, au nu cela ce au fãcut cea dinafarã, a fãcut şi cea dinlãuntru?
    41. Însã cele ce sunt la voi, daţi-le milostenie, şi iatã, toate vor fi vouã curate.
    42. Şi vai vouã Fariseilor! Cã zeciuiţi izma şi ruta şi toate verdeţurile, şi treceţi judecata şi dragostea lui Dumnezeu; acestea se cãdea a le face, şi acelea a nu le lãsa.
    43. Vai vouã Fariseilor! Cã iubiţi scaunele cele mai de sus în sinagogi şi închinãciunile prin târguri.
    44. Vai vouã Cãrturarilor şi Fariseilor fãţarnici cã sunteţi ca mormintele cele ce nu se vãd şi oamenii ce umblã deasupra lor nu le ştiu.
    45. Şi rãspunzând unul din legiuitori, a zis lui: Învãţãtorule, acestea zicând şi pe noi ne ocãrãşti.
    46. Iar el a zis: şi vouã legiuitorilor, vai! Cã însãrcinaţi pe oameni cu sarcini, care nu se pot lesne purta; iar voi nici cu un deget al vostru nu vã atingeţi de sarcini.998
    47. Vai vouã! Cã zidiţi mormintele proorocilor şi pãrinţii voştri i-au ucis pe ei.999
    48. Deci mãrturisiţi şi împreunã voiţi lucrurile pãrinţilor voştri; cã aceia i-au ucis pe ei, iar voi zidiţi mormintele lor.
    49. Pentru aceasta şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: trimite-voi cãtre ei prooroci şi apostoli şi dintr-înşii vor ucide şi vor goni:
    50. Ca sã se cearã sângele tuturor proorocilor, ce s-a vãrsat din începutul lumii de la neamul acesta.
    51. De la sângele lui Avel pânã la sângele Zahariei, care a pierit între altar şi între bisericã; adevãrat zic vouã: se va cere de la neamul acesta.1000
    52. Vai vouã legiuitorilor! Cã aţi luat cheia cunoştinţei, voi nu aţi intrat şi pe cei ce vreau sã intre i-aţi oprit,
    53. Şi zicând el acestea cãtre ei, a început Cãrturarii şi Fariseii tare a se mânia spre dânsul şi a sta lui împotrivã de multe.
    , 54. Pândindu-l pe el şi cãutând ca sã vâneze ceva din gura lui, ca sã-l învinuiascã pe el.
    
    CAP. 12.
    Aluatul Fariseilor. De cine trebuie a se
    teme. Hula împotriva Duhului Sfânt.
    Curajul în izgoniri. Sfaturi împotriva
    lãcomiei. Defãimarea celor lumeşti. Ferirea de iubirea de argint. A nu se
    prici cu aproapele.
    Şi adunându-se mulţimi de noroade încât se cãlcau unii pe alţii, au început a zice ucenicilor sãi: mai întâi pãziţi-vã de aluatul Fariseilor, care este fãţãria.1001
    2. Cã nimic nu este acoperit, care nu se va descoperi, şi ascuns, care nu se va cunoaşte.
    3. Pentru aceea câte aţi zis la întuneric, la luminã se vor auzi, şi ce aţi grãit la ureche în cãmãri, se va propovãdui deasupra caselor.1002
    4. Deci grãiesc vouã prietenilor mei: nu vã temeţi de cei ce ucid trupul şi dupã aceea nu pot nimic mai mult sã facã.1003
    5. Ci voi arãta vouã de cine sã vã temeţi. Sã vã temeţi de acela ce are putere dupã ce l-a ucis, sã-l arunce în Gheena. Adevãr grãiesc vouã: de acela, sã va temeţi.
    6. Au nu se vând cinci pãsãri cu doi filiari? Şi nici una dintr-însele nu este uitatã înaintea lui Dumnezeu.
    7. Ci şi perii capului vostru toţi sunt numãraţi. Deci nu vã temeţi; cã voi sunteţi cu mult mai buni decât pãsãrile.1004
    8. Şi zic vouã: tot cel ce va mãrturisi întru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mãrturisi întru dânsul înaintea îngerilor lui Dumnezeu.1005
    9. Iar cela ce se va lepãda de mine înaintea oamenilor, lepãdat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
    10. Şi tot cela ce va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se vã ierta lui; iar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta.1006
    11. Iar când vã vor duce pe voi la soboare şi la dregãtori şi la stãpâni, nu vã grijiţi cum şi ce veţi rãspunde sau ce veţi zice;1007
    12. Cã Duhul Sfânt vã va învãţa pe voi întru acel ceas, cele ce se cade a zice.
    13. Şi a zis lui oarecare din norod: învãţãtorule, zi fratelui meu sã împartã ca mine moştenirea.
    14. Iar el a zis lui: Omule, cine m-a pus pe mine judecãtor sau împãrţitor peste voi?
    15. Şi a zis cãtre ei: vedeţi şi vã feriţi de lãcomie; cã nu întru a prisosi cuiva din avuţiile sale este viaţa lui.1008
    16. Şi a zis o pildã cãtre dânşii, grãind: unui om bogat i-a rodit ţarina.
    17. Şi cugeta întru sine, zicând: ce voi face, cã nu am unde aduna rodurile mele?
    18. Şi a zis: aceasta voi face: strica-voi jitniţele mele, şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate rodurile mele şi bunãtãţile mele.
    19. Şi voi zice sufletului meu: suflete, ai multe bunãtãţi strânse spre mulţi ani, odihneşte-te, mãnâncã, bea, veseleşte-te.
    20. Iar Dumnezeu i-a zis lui: nebune, în aceastã noapte sufletul tãu vor sã-l cearã de la mine; dar cele ce ai gãtit, ale cui vor fi?
    21. Aşa este cela ce strânge luiş comoarã, iar nu în Dumnezeu se îmbogãţeşte.
    22. Şi a zis cãtre ucenicii sãi; pentru aceasta zic vouã, nu vã grijiţi cu sufletul vostru, ce veţi mânca; nici cu trupul, în ce vã veţi îmbrãca.1009
    23. Sufletul mai mare este decât hrana şi trupul decât haina.
    24. Cãutaţi la corbi, cã nu seamãnã nici nu secerã; care nu au cãmãri nici jitniţe şi Dumnezeu îi hrãneşte pe ei; cu cât mai mult voi sunteţi mai buni decât pãsãrile?
    25. Şi cine din voi grijindu-se poate sã adauge statului sãu un cot?
    26. Deci dacã nici ce este mai mic nu puteţi face, ce vã mai grijiţi de celelalte?
    27. Socotiţi la crinii cum cresc; nu se ostenesc, nici nu torc; şi grãiesc vouã, cã nici Solomon întru toatã slava sa nu s-a îmbrãcat ca unul din aceştia.
    28. Şi de vreme ce iarba, care este astãzi în câmp şi mâine în cuptor se aruncã, Dumnezeu aşa o îmbracã; cu cât mai vârtos pe voi, puţin credincioşilor?
    29. Şi voi sã nu contaţi ce veţi mânca, sau ce veţi bea şi nu vã înãlţaţi.
    30. Cã toate acestea pãgânii lumii aceştia le cautã; iar Pãrintele vostru ştie ca vã trebuiesc acestea.
    31. Însã cãutaţi împãrãţia lui Dumnezeu şi acestea toate se vor adãuga vouã.
    32. Nu te teme turmã micã; cã bine a voit Tatãl vostru sã vã dea vouã împãrãţia.
    33. Vindeţi avuţiile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vã vouã pungi care nu se învechesc, comoarã neîmpuţinatã în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o stricã.1010
    34. Cã unde este comoara voastrã, acolo va fi şi inima voastrã,
    35. Sã fie mijloacele voastre încinse şi fãcliile aprinse;1011
    36 Şi voi asemenea cu oamenii care aşteaptã pe domnul lor, când se va întoarce de la nunţi; ca viind şi bãtând, îndatã sã-i deschidã lui.
    37. Fericite slugile acelea, pe care venind domnul, îl va afla priveghind. Amin zic vouã, cã se va încinge şi îi va pune pe dânşii sã şadã, şi venind va sluji lor.
    38. Şi de va veni la a doua strajã şi la a treia strajã de va veni, şi-i va afla aşa, fericite sunt slugile acelea.
    39. Iar aceasta sã ştiţi, cã de ar şti stãpânul casei în care ceas va veni furul, ar priveghea nu ar lãsa sã-i sape casa lui.1012
    40. Deci şi voi fiţi gata; cã în ceasul care nu gândiţi, Fiul Omului va veni.
    41. Şi a zis Petru lui: Doamne, cãtre noi zici pilda aceasta, sau şi cãtre toţi?
    42. Şi a zis Domnul: oare cine este iconomul cel credincios şi înţelept, pe care îl va pune domnul peste slugile sale, ca sã le dea la vreme mãsura de grâu.1013
    43. Fericitã este sluga aceea, pe care venind domnul lui îl va afla fãcând aşa.
    44. Adevãrat grãiesc vouã, cã-l va pune pe dânsul peste toate avuţiile sale.
    45. Iar de va zice sluga aceea întru inima sa: zãboveşte domnul meu a veni, şi va începe a bate pe slugi şi pe slujnice, şi a mânca şi a bea şi a se îmbãta;
    46. Veni-va domnul slugii aceea în ziua întru care nu gândeşte şi în ceasul întru care nu ştie, şi-l va tãia pe el în douã, şi partea lui cu necredincioşii o va pune.
    47. Iar sluga ceea ce a ştiut voia domnului sãu, şi nu a gãtit nici a fãcut dupã voia lui, seva bate mult.1014
    48. Iar cela ce nu a ştiut şi a fãcut cele vrednice de bãtãi, se va bate puţin. Şi tot cãruia s-a dat mult, mult se va cere de la el; şi cãruia i s-a încredinţat mult, mai mult vor cere de la ei.
    49. Foc am venit sã arunc pe pãmânt, şi ce voiesc, dacã acum s-a aprins?
    50. Şi cu botez am a mã botezã şi cum mã strâmtorez pânã ce se va sfârşi!
    51. Au vi se pare cã am venit sã dau pace pe pãmânt? Nu, zic vouã, ci împãrţire.1015
    52. Cã vor fi de acum înainte cinci întru o casã împãrţiţi, trei împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.
    53. Se va împãrţi tatãl împotriva feciorului şi feciorul împotriva tatãlui; muma împotriva fetei şi fata împotriva mumei; soacra împotriva nurorii şi nora împotriva soacrei.1016
    54. Şi zicea şi noroadelor: când vedeţi norul ridicându-se de la apus numai decât ziceţi, ca ploaie mare vine, şi este aşa.1017
    55. Şi când austrul suflând, ziceţi, cã zãduf va sã fie, şi este.
    56. Fãţarnicilor, faţa cerului şi a pãmântului ştiţi a cerca; dar vremea aceasta cum n-o cercaţi?1018
    57. Cãci nu judecaţi şi întru voi ce este drept?
    58. Şi când mergi cu pârâşul tãu la domn, pe cale, dã lucrare sã te izbãveşti de el; ca nu cumva sã te tragã la judecãtor şi Judecãtorul te va da temnicerului, şi temnicerul te va arunca în temniţã.1019
    59. Zic ţie, nu vei ieşi de acolo, pânã nu vei plãti şi filiarul cel mai de apoi.
    
    CAP. 13.
    Iisus îndeamnã la pocãinţã cu pilda Galileenilor, cu cei ucişi în Siloam şi cu pilda smochinului neroditor. Femeia cu duhul neputinţei. Grãunţul de muştar. Uşa cea strâmtã. Iisus ameninţat cu moarte din partea lui Irod. Ierusalimul ucigãtor de prooroci.
    Şi au venit oarecare întru acea vreme spunându-i lui de Galileenii, al cãror sânge Pilat i-a amestecat cu jertfele lor.
    2. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: au vi se pare cã Galileenii aceştia mai pãcãtoşi decât toţi Galileenii au fost, cãci au pãtimit acestea?
    3. Nu, ci zic vouã; ca de nu vã veţi pocãi, toţi aşa veţi pieri,1020
    4. Sau acei optsprezece, peste care a cãzut turnul în Siloam şi i-a omorât, vi se pare cã aceştia mai pãcãtoşi au fost decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?
    5. Nu, ci zic vouã: cã de nu vã veţi pocãi, toţi aşa veţi pieri.
    6. Şi zicea pilda aceasta: oarecine avea un smochin în via lui sãdit şi a venit cãutând roadã întru el şi nu a aflat.1021
    7. Şi a zis cãtre vierul: iatã, trei ani sunt de când vin cãutând roadã în smochinul acesta, şi nu aflu, taie-l pe el; pentru ce şi pãmântul împresoarã în zadar?
    8. Iar el rãspunzând zice lui: doamne, lasã-l pe ei şi într-acest an. pânã-l voi sãpa împrejur şi voi pune gunoi;
    9 Şi de va face roadã, iar de nu îl vei tãia în anul cel viitor. 
    10. Şi era învãţând întru una din sinagogi sâmbãta.
    11. Şi iatã o muiere era care avea duhul neputinţei de optsprezece ani, şi era gârbovã şi nu putea sã se ridice în sus nicidecum.
    12. Iar Iisus vãzându-o pe dânsa, a chemat-o şi a zis ei: muiere, te-ai slobozit de boala ta.
    13. Şi şi-a pus pe dânsa mâinile şi îndatã s-a îndreptat şi slãvea pe Dumnezeu.
    14. Iar mai marele sinagogii mâniindu-se cã o vindecase Iisus sâmbãta, rãspunzând zicea norodului: şase zile sunt întru care se cade a lucra; deci întru acestea venind vã vindecaţi, iarã nu în ziua sâmbetei.
    15. Iar Domnul a rãspuns lui şi a zis: fãţarnice, fiecare din voi sâmbãta au nu-şi dezleagã boul sãu sau asinul de la iesle, şi-l duce de-l adapã?1022
    16. Dar aceasta, fiicã a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iatã de optsprezece ani, au nu se cãdea a se dezlega din legãtura aceasta în ziua sâmbetei?
    17. Şi acestea zicând ei, se ruşinau toţi cei ce stau împotriva lui; şi tot norodul se bucura de toate cele slãvite ce se fãceau de dânsul.
    18. Şi zicea: cui este asemenea împãrãţia lui Dumnezeu? Şi cu ce o voi asemãna pe dânsa?
    19. Asemenea este grãunţului de muştar, pe care luându-l omul, l-a aruncat în grãdina sa, şi a crescut şi s-a fãcut copac mare, şi pãsãrile cerului s-au sãlãşluit în ramurile lui.1023
    20. Iarãşi au zis: cu ce voi asemãna împãrãţia lui Dumnezeu?
    21. Asemenea este aluatului, pe care luându-l muierea, l-a ascuns în trei mãsuri de fãinã, panã s-a dospit toatã.
    22. Şi umbla prin oraşe şi prin sate învãţând şi cale fãcând în Ierusalim.
    23. Şi i-a zis oarecine lui: Doamne, au puţini sunt cei ce se mântuiesc? Iar el a zis lor:
    24. Nevoiţi-vã a intra prin uşa cea strâmtã, cã mulţi, zic vouã, vor cãuta sã intre şi nu vor putea.1024
    25. Deci dupã ce se va scula stãpânul casei, şi va încuia uşa şi veţi începe a sta afarã şi a bate în uşã zicând: Doamne, Doamne, deschide nouã; şi rãspunzând va zice vouã: nu vã ştiu pe voi de unde sunteţi;
    26. Atunci veţi începe a zice: am mâncat înaintea ta şi am bãut şi în uliţele noastre ai învãţat.
    27. Şi va zice: zic vouã, nu vã ştiu pe voi de unde sunteţi, depãrtaţi-vã de la mine toţi lucrãtorii nedreptãţii.1025
    28. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii întru împãrãţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afarã.
    29. Şi vor veni de la rãsãrit şi de la apus şi de la amiazã-noapte şi de la amiazãzi şi vor şedea întru împãrãţia lui Dumnezeu.
    30. Şi iatã, sunt pe urmã care vor fi întâi, şi sunt întâi care vor fi pe urmã.1026
    31. În ziua aceea s-au apropiat oarecare din Farisei, zicând lui: ieşi şi te du de aici, cã Irod va sã te omoare.
    32. Şi a zis lor: mergând, spuneţi vulpii acesteia: iatã, scot draci şi fac vindecãri astãzi şi mâine şi a treia zi mã voi sfârşi.
    33. Însã mi se cade astãzi şi mâine şi în cealaltã zi a merge; cã nu este cu putinţã sã piarã prooroc afarã din Ierusalim.
    34. Ierusalime, Ierusalime, cel ce omori proorocii şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut sã adun pe fiii tãi, cum adunã gãina puii sã-i supt aripi şi nu aţi voit
    35. Iatã, se lasã vouã casa voastrã pustie, şi amin grãiesc vouã: cã nu mã veţi vedea de acum pânã va veni, când veţi zice: bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.
    
    
    CAP. 14.
    Iisus vindecã pe bolnavul de idropicã. Învaţã a nu cãuta locurile, dintâi la mese şi a chema pe sãraci. Pilda despre cei chemaţi la cinã. Adevãratul ucenic al lui Hristos.
    Şi a fost când a intrat el în casa oarecãruia din boierii Fariseilor sâmbãta, ca sa mãnânce pâine şi aceia îl pândeau pe el.
    2. Şi iatã un om bolnav de idropicã era înaintea lui.
    3. Şi rãspunzând Iisus, a zis cãtre Farisei şi cãtre legiuitori grãind: oare este slobod sâmbãta a vindeca?1027
    4. Iar ei au tãcut. Şi apucându-l l-a vindecat pe el şi l-a slobozit.
    5. Şi rãspunzând cãtre ei, a zis: cãruia dintre voi fiul sau boul de va cãdea în puţ, au nu îndatã îl va scoate pe el în ziua sâmbetei?1028
    6. Şi n-au putut rãspunde lui la acestea.
    7. Şi zicea cãtre cei chemaţi pildã, luând aminte cum îşi alegeau şederile mai sus, zicând cãtre dânşii:
    8. Când te va chema cineva la nuntã, nu şedea în locul cel mai de sus, ca nu cumva sã fie chemat de dânsul altul mai cinstii decât tine;
    9. Şi venind cela ce şi pe tine şi pe acela a chemat, va zice ţie: dã locul acestuia, şi atunci vei începe cu ruşine locul cel mai de jos a-l ţinea.
    10. Ci când te va chema, mergând şezi la locul cel mai de jos; ca, când va veni cel ce te-a chemat, sã-ţi zicã ţie: prietene, suie mai sus, atunci îţi va fi fie cinste înaintea celor ce vor şedea împreunã cu tine.
    11. Cã tot cel ce se înalţã, se va smeri, şi cel ce se smereşte, se va înãlţa.
    12. Şi zicea şi celui ce îl chemase pe el: când faci praznic sau cinã, nu chema prietenii tãi, nici fraţii tãi, nici rudele tale, nici vecini bogaţi; ca nu cândva sã te cheme şi ei pe tine, şi sã ţi se facã rãsplãtire.
    13 Ci când faci ospãţ, cheamã sãracii, neputincioşii, şchiopii şi orbii;
    14. Şi fericit vei fi, cãci nu pot sã-ţi întoarcã, cã ţi se va întoarce ţie întru învierea drepţilor.
    15. Şi auzind acestea unul din cei ce şedeau cu el, a zis: fericit este cel ce va prânzi întru împãrãţia lui Dumnezeu.
    16. Iar el a zis lui: un om oarecare a fãcut cinã mare şi a chemat pe mulţi;1029
    17. Şi a trimes pe sluga sa în ceasul cinei sã zicã celor chemaţi: veniţi, cã iatã gata sunt toate.
    18. Şi au început toţi dimpreunã a se lepãda. Cel dintâi a zis lui: ţarinã am cumpãrat, şi am nevoie sã ies şi sã o vãd, rogu-te sã mã ierţi.
    19. Şi altul a zis: perechi de boi am cumpãrat cinci, şi merg sã-i ispitesc; rogu-te sã mã ierţi.
    20. Şi altul a zis: muiere mi-am luat şi pentru aceasta nu pot veni.
    21. Şi întorcându-se sluga aceea, a spus domnului sãu acestea. Atunci mâniindu-se stãpânul casei, a zis slugii sale: ieşi curând la rãspântiile şi uliţele cetãţii, şi sãracii şi betegii şi şchiopii şi orbi adu-i aici.
    22. Şi a zis sluga: doamne, s-a fãcut cum ai poruncit şi încã mai este loc.
    23. Şi a zis domnul cãtre slugã: ieşi la drumuri şi la garduri şi-i sileşte sã intre ca sã se umple casa mea.
    24. Cã zic vouã: cã nici unul din bãrbaţii aceia ce erau chemaţi, nu va gusta cina mea.
    25. Şi mergeau cu dânsul noroade multe, şi întorcându-se, le-a zis lor:
    26. Oricine vine cãtre mine şi nu urãşte pe tatãl sãu şi pe mumã şi pe muiere şi pe fecior şi pe fraţi şi pe surori, încã şi pe sufletul sãu, nu poate fi ucenic al meu.1030
    27. Şi cel ce nu-şi poartã crucea sa şi vine dupã mine, nu poate fi ucenic al meu.1031
    28. Cã cine dintre voi vrând sã zideascã turn au nu întâi şezând, îşi socoteşte cheltuiala, de are cele spre sãvârşire?
    29. Ca nu cândva punând el temelia şi neputând sãvârşi, toţi cei ce vor vedea sã înceapã a-l batjocori, zicând:
    30. Cã acest om a început a zidi şi n-a puful sãvârşi.
    31. Sau care împãrat, mergând sã se loveascã cu alt împãrat la rãzboi, au nu şezând întâi, se sfãtuieşte de va putea cu zece mii sã se întâmpine cu cela ce vine asupra lui cu douãzeci de mii?
    32. Iar de nu, încã fiind el departe, trimiţând solie, se roagã de pace.
    33. Deci aşa fiecare dintre voi, care nu se leapãdã de toate avuţiile sale nu poale fi ucenic al meu.
    34. Bunã este sarea, iar dacã sarea se va împuţi, cu ce se va îndulci?1032
    35. Nici în pãmânt, nici în gunoi nu este de treabã, afarã o leapãdã pe ea. Cela ce are urechi de auzit, sã audã.1033
    
    
    
    CAP. 15.
    Pilda despre oaia şi drahma
    cea pierdutã. Fiul cel risipitor.
    Şi era apropiindu-se de dânsul toţi vameşii şi pãcãtoşii ca sã-l asculte pe el.1034
    2. Şi cârteau Fariseii şi Cãrturarii zicând: acesta pe pãcãtoşi primeşte şi mãnâncã cu dânşii.1035
    3. Şi a zis cãtre ei pilda aceasta, grãind:
    4 Care om dintre voi, având o sutã de oi şi pierzând una dintre ele, au nu lasã pe cele nouãzeci şi nouã în pustie şi merge dupã cea pierdutã, pânã când o aflã pe ea?1036
    5. Şi aflându-o o pune pe umerii sãi bucurându-se.
    6. Şi venind la casa sa, cheamã prietenii şi vecinii, zicând lor: bucuraţi-vã cu mine, cã am gãsit oaia mea cea pierdutã.
    7. Zic vouã: cã aşa va fi bucurie în cer de un pãcãtos ce se pocãieşte, decât de nouãzeci şi nouã de drepţi, cãrora nu le trebuieşte pocãinţã.1037
    8. Sau care muiere având zece drahme, de pierde o drahmã, au nu aprinde fãclia şi mãturã casa şi cautã cu dinadinsul pânã o aflã?
    9. Şi aflându-o, cheamã prietenele şi vecinele, zicând: bucuraţi-vã cu mine, cã am gãsit drahma care pe care am pierdut-o.
    10. Aşa zic vouã, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un pãcãtos ce se pocãieşte.
    11. Şi a zis: un om avea doi feciori;
    12. Şi a zis cel mai tânãr din ei tatãlui sãu: talã, dã-mi partea ce mi se cade de avuţie. Şi le-a împãrţit lor avuţia.
    13. Şi nu dupã multe zile, adunând toate, feciorul cel mai tânãr s-a dus într-o ţarã departe şi acolo a risipit toatã avuţia sa, vieţuind întru dezmierdãri.1038
    14. Şi cheltuind el toate, s-a fãcut foamete mare într-acea ţarã, şi el a început a se lipsi.
    15. Şi mergând s-a lipit de unul din locuitorii ţãrii aceleia şi l-a trimis pe el la ţarinele sale sã pascã porcii.
    16. Şi dorea sã-şi sature pântecele sãu de roşcovele ce mâncau porcii, şi nimeni nu-i da lui.
    17. Iar viindu-şi întru sine, a zis: câţi argaţi ai tatãlui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame!1039
    18. Scula-mã-voi şi mã voi duce la tatãl meu şi voi zice lui: tatã, greşit-am la cer şi înaintea ta.1040
    19. Şi nu mai sunt vrednic a mã chema fiul tãu, fã-mã ca pe unul din argaţii tãi.
    20. Şi sculându-se, a venit la tatãl sãu. Iar el încã departe fiind, l-a vãzut pe dânsul, tatãl lui, şi i s-a fãcut milã, şi alergând, a cãzut pe grumazii lui şi l-a sãrutat pe el.
    21. Şi a zis lui feciorul: tatã, greşit-am la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic a mã chema fiul tãu.
    22. Şi a zis tatãl cãtre slugile sale: aduceţi haina cea dintâi şi-l îmbrãcaţi pe el, şi daţi inel în mâna lui şi încãlţãminte în picioarele lui;
    23. Şi aducând viţelul cel hrãnit, îl junghiaţi, şi mâncând sã ne veselim;
    24. Cã fiul meu acesta mort era şi a înviat şi pierdut era şi s-a aflat. Şi au începui a se veseli.1041
    25. Iar feciorul lui cel mai mare era la ţarinã, şi dacã a venit şi s-a apropiat de casã, a auzit cântece şi jocuri.
    26. Şi chemând pe una din slugi, l-a întrebat, ce sunt acestea?
    27. Iar el a zis, cã fratele tãu a venit, şi a junghiat tatãl tãu viţelul cel hrãnit, pentru cã sãnãtos pe el l-a primit.
    28. Şi s-a mâniat şi nu voia sã intre, iar tatãl lui ieşind, îl ruga pe el.
    29. Iar el rãspunzând, a zis tatãlui sãu: iatã, atâţia ani slujesc ţie, şi niciodatã porunca ta n-am cãlcat, şi mie niciodatã nu mi-ai dat mãcar un ied, ca sã mã veselesc cu prietenii mei,
    30. Iar când veni fiul tãu acesta, care a mâncat avuţia la cu curvele, junghiaşi lui viţelul cel hrãnit.
    31. Iar el a zis lui: fiule, tu în toatã vremea eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt.
    32. Ci se cãdea a ne veseli şi a ne bucura, cãci fratele tãu acesta mort era şi a înviat, şi pierdut era şi s-a aflat.
    
    CAP. 16.
    Iconomul nedrept. Nimeni
    nu poate sluji la doi domni. A nu-şi
     lãsã omul femeia. Bogatul şi Lazãr.
    Şi zicea şi cãtre ucenicii sãi: era un om bogat, care avea un iconom, şi acesta a fost pârât la el cã risipeşte avuţiile lui.
    2. Şi chemând pe el, i-a zis lui: ce aud aceasta de tine? Dã seama de iconomia ta; cã nu vei putea mai mult a fi iconom.
    3. Iar iconomul a zis întru sine: ce voi face? Cã domnul meu ia iconomia de la mine; a sãpa nu pot, a cere îmi este ruşine.
    4. Ştiu ce voi face, cã dacã mã va schimba din iconomie, sã mã primeascã în casele lor.
    5. Şi chemând câte unul pe fiecare din datornicii domnului sãu, a zis celui dintâi: cu cât eşti dator domnului meu?
    6. Iar el a zis: cu o sutã de mãsuri de untdelemn. Şi a zis lui: ia-ţi zapisul tãu şi şezi curând de scrie cincizeci.
    7. Iar dupã aceea a zis altuia: dar tu cu cât eşti dator? Iar el a zis: cu o sutã de mãsuri de grâu.
    Şi a zis lui: ia-ţi zapisul tãu şi scrie optzeci.
    8. Şi a lãudat domnul pe iconomul nedreptãţii, cã înţelepţeşte a fãcut; cã fiii veacului acestuia mai înţelepţi sunt decât fiii luminii întru neamul lor.1042
    9. Şi eu zic vouã: fãceţi-vã vouã prieteni din mamona nedreptãţii; cã dacã veţi fi lipsiţi, sã vã primeascã pe voi în corturile cele veşnice.1043
    10. Cel ce este credincios întru puţin, şi întru mult credincios este, şi cel ce este nedrept întru puţin, şi întru mult nedrept este.1044
    11. Deci dacã întru cele nedrepte, (a lui) mamona, n-aţi fost credincioşi, pe cele adevãrate cine le va încredinţa vouã?
    12. Şi dacã întru cele streine n-aţi fost credincioşi, pe cel ce este al vostru cine îl va da vouã?
    13. Nici o slugã nu poate la doi domni sã slujeascã; pentru cã sau pe unu îl va urî şi pe altul va iubi, sau de unul se va ţinea şi de altul nu va griji. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona.1045
    14. Şi auzeau acestea toate şi Fariseii, care erau iubitori de argint, şi-l batjocoreau pe el.1046
    15. Şi le-a zis lor: voi sunteţi cei ce vã faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor; iar Dumnezeu ştie inimile voastre, cã ce este întru oameni înãlţat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.1047
    16. Legea şi proorocii pânã la Ioan; de atunci împãrãţia lui Dumnezeu bine se vesteşte şi fiecare spre aceea se sileşte.1048
    17. Mai lesne este cerul şi pãmântul sã treacã, decât din lege o cirtã sã cadã.1049
    18. Tot cela ce-şi lasã muierea sa şi ia alta, preacurveşte, şi tot cela ce ia lãsatã de bãrbat, preacurveşte.1050
    19. Era un om oarecare bogat, şi se îmbrãca în porfirã şi în vison, veselindu-se în toate zilele luminat.
    20 Şi era un sãrac oarecare anume Lazãr, care zãcea înaintea uşii lui plin de bube.
    21. Şi poftea sã se sature din fãrâmiturile care cãdeau din masa bogatului; ci şi câinii venind lingeau bubele lui.
    22. Şi a fost cã a murit sãracul şi s-a dus de îngeri în sânul lui Avraam, şi a murit şi bogatul şi s-a îngropat;1051
    23. Şi în iad ridicându-şi ochii sãi, fiind în munci, vede pe Avraam de departe şi pe Lazãr în sânurile lui.
    24. Şi el strigând, a zis: pãrinte Avraame, miluieşte-mã şi trimite pe Lazãr, sã-şi întingã vârful degetului lui în apã şi sã-mi rãcoreascã limba mea, cã mã chinuiesc în vãpaia aceasta.1052
    25. Iar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte cã ai luat cele bune ale tale în viaţa ta şi Lazãr aşijderea cele rele; iar acum acesta se mângâie iar tu te chinuieşti.
    26. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi prãpastie marc s-a întãrit; ca cei ce vor vrea sã treacã de aici cãtre voi, sã nu poatã, nici cei de acolo la noi sã treacã.
    27. Şi a zis: rogu-te dar, pãrinte, ca sa-l trimiţi pe dânsul în casa tatãlui meu:
    28. Cã am cinci fraţi; sã le mãrturiseascã lor, ca sã nu vie şi ei la acest loc de munca.
    29. Şi i-a zis Avraam lui: au pe Moise şi pe prooroci, sã-i asculte pe dânşii.1053
    30. Iar el a zis: nu, pãrinte Avraame; ci de va merge cineva din morţi la dânşii, se vor pocãi.
    31. Şi i-a zis lui: dacã nu ascultã pe Moise şi pe prooroci, mãcar de ar şi învia cineva din morţi, nu vor crede.
    CAP. 17.
    Despre scandal. Iertarea greşalelor
    aproapelui. Credinţa în Dumnezeu.
    Cei zece leproşi. Întrebarea despre a doua venire.
    Şi a zis cãtre ucenicii sãi: cu neputinţã este sã nu vie smintelile, dar vai aceluia prin care vin!
    2. Mai de folos i-ar fi lui, de s-ar lega o piatrã de moarã da grumazii lui şi sã se arunce în mare de cât sã sminteascã pe unul dintr-aceşti mai mici.1054
    3. Luaţi aminte de voi înşivã: de va greşi ţie fratele tãu, ceartã-l pe el, şi de se va pocãi, iartã-i lui.1055
    4. Şi mãcar de şapte ori în zi de va greşi ţie, şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: mã cãiesc, iartã-i lui.
    5. Şi au zis apostolii Domnului: adaugã-ne nouã credinţã1056
    6. Iar Domnul a zis: de aţi avea credinţã ca un grãunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: dezrãdãcineazã-te şi te sãdeşte în mare, şi v-ar asculta pe voi.1057
    7. Şi cine dintre voi având slugã arând sau pãstorind, care venind aceia din câmp, va zice îndatã: treci de şezi?
    8. Ci au nu-i va zice lui: gãteşte-mi ce voi cina, şi încingându-te, slujeşte-mi, pânã voi mânca şi voi bea, şi dupã aceea vei mânca şi vei bea tu.
    9. Au doarã va avea har slugii aceleia cãci a fãcut cele ce i s-a poruncit lui? Nu mi se pare.
    10 Aşa şi voi, când veţi face toate cele ce vi s-a poruncit vouã, ziceţi, cã slugi netrebnice suntem; cã ce am fost datori a face, am fãcut.1058
    11. Şi a fost când mergea el în Ierusalim şi el trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileei.1059
    12. Şi intrând el într-un sat l-au întâmpinat pe el zece bãrbaţi leproşi, care stãteau departe.
    13. Şi aceia au ridicat glas, zicând: Iisuse, Învãţãtorule, miluieşte-ne pe noi
    14. Şi vãzându-i, le-a zis lor: mergeţi şi vã arãtaţi preoţilor. Şi a fost când mergeau ei s-au curãţit.1060
    15. Iar unul dintre dânşii vãzând cã s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slãvind pe Dumnezeu.
    16. Şi a cãzut cu faţa la picioarele lui mulţumind lui, şi acela era Samarinean.
    17, Iar Iisus rãspunzând, a zis: au nu zece s-au curãţit? Dar cei nouã unde sunt?
    18. Nu s-au aflat sã se întoarcã sã dea slavã lui Dumnezeu, fãrã numai acesta, ce este de alt neam? 
    19. Şi i-a zis lui: scoalã-te şi mergi, credinţa ta te-a mântuit. 
    20. Şi întrebat fiind de Farisei, când va veni împãrãţia lui Dumnezeu, a rãspuns lor şi a zis: nu va veni împãrãţia lui Dumnezeu cu pândire.
    21. Nici (nu) vor zice, iat-o aici sau iat-o acolo; cã iatã împãrãţia lui Dumnezeu înlãuntru vostru este.1061
    22. Şi a zis cãtre ucenici: vor veni zile când veţi pofti una din zilele Fiului Omului sã vedeţi şi nu veţi vedea.
    23. Şi vor zice vouã: iat-o aici sau iat-o acolo, sã nu mergeţi, nici sã urmaţi.
    24. Cã precum fulgerul care fulgerã din partea cea de supt cer, peste partea cea de supt cer lumineazã; aşa va fi şi Fiul Omului în ziua sa.1062
    25. Iar întâi i se cade lui multe a pãtimi şi a fi lepãdat de neamul acesta.
    26. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului.1063
    27. Mâncau, beau, se însurau, se mãritau, pânã la ziua în care a intrat Noe în corabie, şi a venit potopul şi a pierdut pe toţi.1064
    28. Aşijderea şi precum a fost în zilele lui Lot, mâncau, beau, cumpãrau, vindeau, sãdeau, zideau;1065
    29. Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat foc şi piatrã pucioasã din cer, şi a pierdui pe toţi.
    30. În acest chip va fi în ziua în care Fiul Omului se va arãta.
    31. În acea zi cela ce va fi deasupra casei şi vasele lui în casã, sã nu se pogoare sã le ia pe ele, şi cel ce va fi în câmp, asemenea sã nu se întoarcã înapoi1066
    32. Aduceţi-vã aminte de muierea lui Lot.1067
    33. Oricine va cãuta sufletul sãu sã-l mântuiascã, îl va pierde pe el, şi cine îl va pierde, îl va învia pe el.1068
    34. Zic vouã: în aceastã noapte vor fi doi într-un pat; unul se va lua şi altul se va lãsa.1069
    35. Douã vor mãcina împreunã; una se va lua şi alta se va lãsa.
    36. Doi vor fi în câmp, unul se va lua şi altul se va lãsa.
    37. Şi rãspunzând au zis lui: unde Doamne? Iar el a zis lor: unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.1070
    
    CAP. 18.
    Despre rugãciune. Fariseul şi Vameşul. Lãsaţi pruncii sa vie la mine. Întrebarea bogatului: ce va face sã moşteneascã viaţa de veci. Iisus vesteşte patimile sale. Orbul din Ierihon.
    Şi (le) zicea lor şi pildã, cã se cade în toatã vremea a se ruga şi a nu se lenevi, zicând:1071
    2. Un judecãtor oarecare era într-o cetate, care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.
    3. Era şi o vãduva în cetatea aceea şi venea la dânsul, zicând: izbãveşte-mã de pârâşul meu.1072
    4. Şi nu a vrut multã vreme; iar dupã aceea a zis întru sine: deşi de Dumnezeu nu mã tem, şi de om nu mã ruşinez;
    5. Dar pentru cã îmi face supãrare vãduva aceasta, o voi izbãvi pe ea, ca nu pânã în sfârşit venind sã mã supere.
    6. Şi a zis Domnul: auziţi ce grãieşte judecãtorul nedreptãţii?
    7. Dar Dumnezeu au nu va face izbãvire aleşilor sãi, care strigã cãtre dânsul ziua şi noaptea, deşi îndelung îi rabdã pe dânşii?
    8. Zic vouã, cã va face izbãvirea lor curând. Însã când va veni Fiul Omului, oare va afla credinţa pe pãmânt?
    9. Şi a zis şi cãtre oarecare ce se nãdãjduiau întru sine cum cã sunt drepţi şi îi defãimau pe ceilalţi, pilda aceasta:
    10. Doi oameni s-au suit în Bisericã sã se roage, unul (era) Fariseu şi altul Vameş.
    11. Fariseul stând, aşa se ruga întru sine: Dumnezeule, mulţumescu-ţi, cã nu sunt ca ceilalţi oameni, rãpitori, nedrepţi, preacurvari, sau ca şi acest Vameş.1073
    12. Postesc de douã ori în sãptãmânã, dau zeciuialã din toate câte câştig.
    13. Iar Vameşul de departe stând nu voia nici ochii sãi la cer sã-i ridice, ci îşi bãtea pieptul sãu zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie pãcãtosului.
    14. Zic vouã, acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela, cã tot cel ce se înalţã pe sine, se va smeri; iar cel ce se smereşte pe sine, se va înãlţa.1074
    15. Şi aduceau la el şi pruncii, ca sã se atingã de ei; iar ucenicii vãzând, i-au certat pe dânşii.1075
    16. Iar Iisus chemându-i la sine pe ei, a zis: lãsaţi pruncii sã vinã la mine şi nu-i opriţi pe ei, cã a unora ca acestora este împãrãţia lui Dumnezeu.
    17. Amin zic vouã: oricine nu va primi împãrãţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra într-însa.
    18. Şi l-a întrebat pe el un boier zicând: Învãţãtorule bun, ce voi face sã moştenesc viaţa veşnicã?1076
    19. Iar Iisus i-a zis lui: de ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fãrã numai unul Dumnezeu.
    20. Poruncile ştii: sã nu curveşti. Sã nu ucizi. Sa nu furi. Sã nu fii mãrturie mincinoasã. Cinsteşte pe tatãl tãu şi pe muma ta.1077
    21. Iar el a zis: acestea toate le-am pãzit din tinereţile mele.
    22. Iar Iisus auzind acestea, i-a zis lui: încã una îţi lipseşte: toate câte ai vinde-le şi le împarte sãracilor şi vei avea comoarã în cer, şi vino, urmeazã mie.1078
    23. Iar el auzind acestea, s-a întristat, cã era bogat foarte.
    24. Şi vãzându-l Iisus cã s-a întristat, a zis: cât de anevoie vor intra întru împãrãţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
    25. Cã mai lesne este a trece cãmila prin urechile acului, decât bogatul a intra întru împãrãţia lui Dumnezeu.
    26. Iar cei ce au auzit acestea, au zis: şi cine poate sã se mântuiascã?
    27. Iar el a zis: cele ce nu sunt cu putinţã la oameni, sunt cu putinţã la Dumnezeu.1079
    28. Şi a zis Petru: iatã, noi am lãsat ţoale şi am urmat ţie.1080
    29. Iar el a zis lor: amin grãiesc vouã, cã nimeni nu este care şi-a lãsat casã, sau pãrinţi sau fraţi sau femeie, sau feciori pentru împãrãţia lui Dumnezeu,
    30. Care sã nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta şi în veacul cel viitor viaţã veşnicã.
    31 Şi luând cu sine pe cei doisprezece, a zis cãtre ei: iatã ne suim în Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci pentru Fiul Omului.1081
    32. Cã se va da neamurilor şi se va batjocori şi se va ocãrî şi se va scuipa.1082
    33. Şi bãtându-l, îl vor omorî pe el şi a treia zi va învia.
    34. Iar ei nimic din acestea n-au înţeles, şi era cuvântul acesta ascuns de la ei, şi nu cunoşteau cele ce se grãiau.1083
    35. Şi a fost când s-au apropiat el de Ierihon, un orb şedea lângã cale cerşind.1084
    36. Şi auzind norodul trecând, a întrebat ce este aceasta.
    37. Şi i-a zis lui, cã Iisus Nazarineanul trece.
    38. Şi a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mã.
    39. Iar cei ce mergeau înainte îl certau pe el sã tacã, iar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David, miluieşte-mã.
    40. Şi stând Iisus, a poruncit sã-l aducã pe el la sine; iar apropiindu-se el de dânsul, l-a întrebat zicând:
    41. Ce voieşti sã-ţi fac? Iar el a zis, Doamne, sã vãd.
    42. Şi Iisus i-a zis lui: vezi, credinţa ta te-a mântuit.1085
    43. Şi îndatã a vãzut, şi a mers dupã el, slãvind pe Dumnezeu, şi toi norodul vãzând, a dat laudã lui Dumnezeu.1086
    
    CAP. 19.
    Zaheu. Pilda despre arginţii încredinţaţi slugilor. Intrarea în Ierusalim. Iisus plânge pentru Ierusalim. Izgonirea vânzãtorilor din Bisericã.
    Şi intrând, trecea prin Ierihon. 
    2. Şi iatã un om anume Zaheu, şi acesta era mai mare vameşilor şi era bogat.
    3. Şi cãuta sã vadã pe Iisus cine este, şi nu putea de norod, cã era mic de stat.
    4. Şi alergând înainte, s-a suit într-un dud ca sã-l vadã pe el, cã pe acolo avea sã treacã.
    5. Şi dacã a venit la locul acela, cãutând Iisus, l-a vãzut pe dânsul, şi a zis cãtre dânsul: Zahee, grãbeşte de te pogoarã cã astãzi în casa ta mi se cade sã fiu.
    6. Şi grãbindu-se s-a pogorât, şi l-a primit pe dânsul bucurându-se.
    7. Şi vãzând toţi cârteau zicând: cã la un om pãcãtos a intrat sã gãzduiascã.
    8. Iar Zaheu stând, a zis cãtre Domnul: iatã jumãtate din avuţia mea, Doamne, o dau sãracilor, şi de am nãpãstuit pe cineva cu ceva, întorc împãtrit.
    9. Şi a zis cãtre el Iisus: astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia, pentru cã şi acesta fiu al lui Avraam este.
    10. Cã a venit Fiul Omului sã caute şi sã mântuiascã pe cel pierdut.1087
    11. Şi ascultând ei acestea, adãugând a zis o pildã, pentru cã era el aproape de Ierusalim, şi li se pãrea lor cum cã îndatã se va arãta împãrãţia lui Dumnezeu.
    12. Deci a zis: un om oarecare de bun neam, s-a dus într-o ţarã departe sã-şi ia lui împãrãţie şi sã se întoarcã.1088
    13. Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat lor zece mnas, şi a zis cãtre ei: neguţãtoriţi pânã voi veni.
    14. Iar cetãţenii lui îl urau pe el, şi au trimis solie dupã el zicând: nu voim pe acesta sã împãrãţeascã peste noi.
    15. Şi a fost când s-a întors el luând împãrãţia, a zis sã se cheme la dânsul slugile acelea, cãrora le dãduse argintul, ca sã ştie cine ce a neguţãtorit.
    16. Şi a venit cel dintâi zicând: doamne, mnaoa ta a agonisit zece mnas.
    17. Şi a zis lui: bine, slugã bunã, cã întru puţin ai fost credincios, sã ai putere peste zece cetãţi.
    18. Şi a venit cel deal doilea zicând: doamne, mnaoa ta a fãcut cinci mnas.
    19. Şi a zis şi acestuia: şi tu fii peste cinci cetãţi.
    20. Şi altul a venit zicând: doamne, iatã mnaoa ta, care am ţinut-o legatã în mahramã;
    21. Cã m-am temut de tine, pentru cã om aspru eşti; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semãnat.
    22. Şi i-a zis: din gura ta te voi judeca, slugã vicleanã. Ai ştiut cã eu om aspru sunt, luând ce n-am pus şi secerând ce n-am semãnat.1089
    23. Dar pentru ce n-ai dat argintul meu schimbãtorilor şi venind eu l-aş fi cerut cu dobândã?
    24. Şi celor ce stau înainte le-a zis: luaţi de la el mnaoa şi o daţi celui ce are zece mnas.
    25. Şi a zis lui: doamne, acela are zece mnas.
    26. Vã zic vouã, cã tot celui ce are i seva da, iar de la cela ce n-are şi ce are se va lua de la el.1090
    27. Însã pe vrãjmaşii mei aceia care n-au voit sã împãrãtesc peste dânşii, aduceţi-i încoace şi-i tãiaţi înaintea mea.
    28. Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-se în Ierusalim.1091
    29. Şi a fost când s-a apropiat ele Vithfaghi şi Vitania, cãtre muntele ce se cheamã ai Mãslinilor, a trimis doi din ucenicii sãi, zicând:1092
    30. Mergeţi în satul care este înaintea voastrã; întru care intrând veţi gãsi un mânz legat, pe care nimeni din oameni niciodatã n-a şezut, dezlegaţi-l pe el şi-l aduceţi.
    31. Şi de va întreba cineva pe voi: pentru ce îl dezlegaţi? Aşa sã ziceţi lui: cã Domnului îi trebuie.
    32. Şi mergând trimişii, au aflat cum le zisese lor.
    33. Şi dezlegând ei mânzul, au zis stãpânii lui cãtre ei: ce dezlegaţi mânzul?
    34. Iar ei au zis: Domnului îi trebuieşte.
    35. Şi l-au adus pe el la Iisus, şi aruncându-şi veşmintele sale pe mânz, au pus pe Iisus deasupra.
    36. Şi mergând el, aşterneau veşmintele lor pe cale.
    37. Şi apropiindu-se el la pogorâşul muntelui Mãslinilor, a început toatã mulţimea ucenicilor bucurându-se a lãuda pe Dumnezeu cu glas mare pentru toate puterile care vãzuse,
    38 Zicând: bine este cuvântat împãratul cel ce vine întru numele Domnului; pace în cer, şi slavã întru cei de sus.1093
    39. Şi oarecare Farisei din norod au zis cãtre el: învãţãtorule, ceartã-ţi ucenicii tãi.
    40. Şi rãspunzând, a zis lor: zic vouã, cã de vor tãcea aceştia, pietrele vor striga.1094
    41. Şi dacã s-au apropiat, vãzând cetatea, a plâns de dânsa,
    42. Zicând: de ai fi cunoscut şi tu, mãcar în ziua aceasta a ta, cele ce sunt cãtre pacea ta! Iar acum s-au ascuns de cãtre ochii tãi.
    43. Cã vor veni zile asupra ta, şi vor pune vrãjmaşii tãi şanţ împrejurul tãu şi te vor încunjura, şi te vor îmbulzi din toate pãrţile.
    44. Şi te vor face întocmai cu pãmântul, pe tine şi pe feciorii tãi întru tine; şi nu vor lãsa întru tine piatrã pe piatrã; pentru cã n-ai cunoscut vremea cercetãrii tale.1095
    45. Şi intrând în bisericã, a început a scoate pe cei ce vindeau într-însa şi cumpãrau, zicând lor:1096
    46. Scris este: casa mea casã de rugãciune este: iar voi aţi fãcut-o peşterã tâlharilor.1097
    47. Şi era învãţând în toate zilele în bisericã. Iar Arhiereii şi Cãrturarii şi Bãtrânii norodului cãutau pe el sã-l piardã.
    48. Şi nu aflau ce-i vor face; cã tot norodul se ţinea de el, ascultându-l pe dânsul.
    
    
    CAP. 2O.
    Iudeii întreabã pe Iisus despre puterea sa. Pilda viei. Întrebarea despre dajdie şi despre învierea morţilor. Al cui fiu este Hristos. Îngâmfarea Cãrturarilor. Lãcomia.
    Şi au fost într-una din zilele acelea, învãţând el norodul în bisericã, şi bine vestind, au venit Preoţii şi Cãrturarii cu Bãtrânii.1098
    2. Şi au grãit cãtre el, zicând: spune nouã, cu ce putere faci acestea? Sau cine este care ţi-a dat ţie puterea aceasta?1099
    3. Iar el rãspunzând, a zis cãtre ei: întreba-voi şi eu pe voi un cuvânt, şi sã-mi spuneţi:
    4. Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni?
    5. Iar ei cugetau întru sine, zicând: de vom zice, din cer, va zice: pentru ce dar n-aţi crezut lui?
    6. Iar de vom zice: de la oameni, tot norodul cu pietre ne va ucide; cãci este încredinţat cã Ioan prooroc a fost.1100
    7. Şi au rãspuns, cã nu ştiu de unde.
    8. Şi Iisus le-a zis lor: nici eu nu vã spun vouã cu ce putere fac acestea.
    9. Şi au început a zice cãtre norod pilda aceasta: un om a sãdit vie, şi a dat-o lucrãtorilor, şi s-a dus departe multã vreme.1101
    10. Şi la vreme a trimis cãtre lucrãtori o slugã, ca sã-i dea lui din rodul viei; iar lucrãtorii, bãtându-l pe el, l-au trimis deşert.
    11. Şi a adaos a trimite altã slugã; iar ei şi pe acela bãtându-l şi batjocorindu-l, l-au trimis deşert.
    12. Şi a adaos a trimite şi al treilea, iar ei şi pe acela rãnindu-l, l-au scos afarã.
    13. Şi a zis domnul viei: ce voi face? Trimite-voi pe fiul meu cel iubit; doarã vãzându-l pe dânsul, se vor ruşina.
    14. Iar lucrãtorii vãzându-l pe el, cugetau întru sine, zicând: acesta este moştenitorul; veniţi sã-l ucidem pe el, ca sã fie a noastrã moştenirea.1102
    15. Şi scoţându-l afarã din vie, l-au omorât. Ce va face dar lor domnul viei?
    16. Veni-va şi va pierde pe lucrãtorii aceştia, şi via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: sã nu fie.
    17. Iar el cãutând spre ei, a zis: ce este dar aceasta ce este scris: piatra pe care nu au bãgat-o în seamã ziditorii, aceasta s-a fãcut în capul unghiului.1103
    18. Tot cela ce va cãdea pe acea piatrã, se va sfãrâma; iar peste care va cãdea, îl va spulbera.
    19. Şi cãutau Arhiereii şi Cãrturarii ca sã-şi puie mâinile pe el într-acel ceas; şi s-au temut de norod; cãci înţeleseserã cãci cãtre dânşii au zis pilda aceasta.1104
    20. Şi pândindu-l, au trimis iscoade, care se prefãceau pe sine a fi drepţi, sã-l prindã pe el în cuvânt, ca sã-l dea pe el stãpânirii şi puterii dregãtorului.1105
    21. Şi l-au întrebat pe el, zicând: Învãţãtorule, ştim cã drept grãieşti şi înveţi, şi nu alegi (la) faţã, ci într-adevãr calea lui Dumnezeu înveţi:1106
    22. Cade-se nouã a da dajdie Cezarului, sau nu?
    23. Iar el ştiind vicleşugul lor, a zis cãtre ei: ce mã ispitiţi?
    24. Arãtaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scripturã are pe el? Iar ei raspunzand au zis: ale Cezarului.
    25. Iar el le-a zis lor: daţi înapoi dar cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
    26. Şi nu l-au putut prinde pe dânsul în cuvânt înaintea norodului; şi minunându-se de rãspunsul lui, au tãcut.
    27. Iar apropiindu-se unii din Saduchei, carii grãiesc împotrivã cã nu este înviere, l-au întrebat pe el zicând:1107
    28. Învãţãtorule. Moise a scris nouã: de va muri fratele cuiva, având muiere, şi acesta va muri fãrã feciori, sã ia fratele lui pe muierea aceea, şi sã ridice sãmânţã fratelui sãu.1108
    29. Deci şapte fraţi au fost, şi cel dintâi luând muiere, a murit fãrã de feciori.
    30. Şi a luat al doilea pe muierea aceea, şi acela a murii fãrã de feciori.
    31. Şi al treilea a luat-o pe ea; şi aşijderea câte şapte, şi n-au lãsat feciori, şi au murit.
    32. Iar mai apoi de toţi, a murit şi muierea.
    33. Deci la înviere, al cãruia dintr-înşii va fi muiere? Cãci câte şapte o au avut pe ea muiere
    34. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: fiii veacului acestuia se însoarã şi se mãritã,
    35. Iar cei ce se învrednicesc a dobândi acel veac şi învierea din morţi, nici (nu) se însoarã, nici (nu) se mãritã;
    36. Cã nici sã moarã nu mai pot; ci asemenea cu îngerii sunt, şi fiii lui Dumnezeu sunt, fiind fii ai învierii.1109
    37. Iar cum cã se vor scula morţii, şi Moise a arãtat la Rug, precum zice: Domnul Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.1110
    38. Iar Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor; cã toţi lui viazã.
    39. Şi rãspunzând oarecare din Cãrturari, au zis: învãţãtorule, bine ai zis.
    40. Şi nu mai îndrãzneau de aici sã-l mai întrebe pe el nimic.
    41. Şi a zis cãtre dânşii: cum zic cã Hristos este fiul lui David?1111
    42. Şi însuşi David zice în cartea Psalmilor: zis-au Domnul Domnului meu: şezi dea dreapta mea,1112
    43. Pânã ce voi pune pe vrãjmaşii tãi aşternut picioarelor tale.
    44. Deci David, Domn îl chiamã pe ei, şi cum este fiu al lui?
    43. Şi ascultând tot norodul, a zis ucenicilor sãi:
    46. Pãziţi-vã de cãrturari, care voiesc a umbla în podoabe, şi iubesc închinãciunile prin târguri, şi scaunele cele mai de sus în sinagogi, şi şederile cele mai întâi la ospeţe;1113
    47. Care mãnâncã casele vãduvelor, şi cu pricinã îndelung se roagã; aceştia vor lua mai multã osândã.
    
    CAP. 21
    Banii vãduvei. Întrebare despre sfârşitul lumii. Robirea Ierusalimului şi pustiirea lui. Semnele venirii a doua a lui Hristos.
    Şi cãutând, a vãzut pe cei bogaţi aruncând darurile lor în gazofilachie.1114
    2. Şi a vãzut şi pe o vãduvã sãracã aruncând acolo doi filiari.
    3. Şi a zis: adevãrat zic vouã, cã aceastã vãduvã sãracã, mai mult decât toţi a aruncat.
    4. Cã toţi aceştia din prisosinţa lor au aruncat la darurile lui Dumnezeu; iar aceasta din lipsa sa, toatã avuţia sa care a avut, a dato.
    5. Şi oarecare grãind pentru bisericã, cã este împodobitã cu pietre frumoase şi cu podoabe, a zis:1115
    6 Acestea care (le) vedeţi, vor veni zile întru care nu va rãmânea piatrã pe piatrã, care sã nu se risipeascã.
    7. Şi l-au întrebat pe el, zicând: Învãţãtorule, dar când vor fi acestea? Şi ce semn este când vor sã fie acestea?
    8. Iar el a zis: cãutaţi sã nu vã amãgiţi, cã mulţi vor veni întru numele meu, zicând cã: eu sunt, şi vremea s-a apropiat; ci sã nu mergeţi dupã ei.1116
    9. Şi când veţi auzi (de) rãzboaie şi rãzmeriţe, sã nu vã înspãimântaţi, cã se cade sã fie acestea întâi, şi nu va fi îndatã sfârşitul.
    10 Atunci, zicea lor, se va scula neam peste neam şi împãrãţie peste împãrãţie.
    11. Şi vor fi cutremure mari pe alocurea si foamete şi ciume şi spaime şi semne mari din cer vor fi.
    12. Iar mai înainte de acestea toate vor pune peste voi mâinile sale şi vã vor goni dându-vã la adunãri şi în temniţe, ducându-vã la împãraţi şi la domni pentru numele meu.1117
    13. Şi se va întâmpla vouã întru mãrturisire.
    14. Puneţi dar întru inimile voastre, sa nu gândiţi mai înainte ce veţi rãspunde.1118
    15. Cã eu vã voi da vouã gurã şi înţelepciune, cãreia nu-i vor putea grãi nici sta împotrivã, toţi care se vor pune împotrivã vouã.1119
    16. Şi veţi fi daţi şi de pãrinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni, şi vor omori din voi.1120
    17. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele meu.
    18. Şi pãr din capul vostru nu va pieri.1121
    19. Întru rãbdarea voastrã veţi dobândi sufletele voastre.1122
    20. Iar când veţi vedea Ierusalimul încunjurându-se de ostaşi, atunci sã ştiţi cã s-a apropiat pustiirea lui,1123
    21. Atunci cei ce vor fi în Iudeea sã fugã la munţi, şi cei ce vor fi în mijlocul lui sã se dea în lãturi, şi cei ce vor fi prin sate, sã nu intre într-însul.
    22. Cã zilele izbândirii sunt acestea, ca sã se împlineascã toate cele scrise.
    23. Iar vai celor ce vor avea în pântece, şi celor ce vor apleca în acele zilei. Cã va fi nevoie mare pe pãmânt şi mânie asupra norodului acestuia.
    24. Şi vor cãdea în ascuţitul sãbiei şi se vor duce robi în toate neamurile, şi Ierusalimul va fi cãlcat de neamuri, pânã se vor împlini vremile neamurilor.
    25. Şi vor fi semne în soare şi în lunã şi în stele, şi pe pãmânt mâhnire limbilor, cu nedomerire, sunet fãcând marea şi valurile;1124
    26. Mai murind oamenii de fricã şi de aşteptarea celor ce vor sã vie în lume, cã puterile cerurilor se vor clãtina.1125
    27. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavã multã.1126
    28. Deci începând acestea a se face. cãutaţi în sus şi ridicaţi capetele voastre; cã se apropie rãscumpãrarea voastrã.1127
    29. Şi le-a zis lor o pildã: vedeţi smochinul şi toţi copacii.1128
    30. Când înfrunzesc, vãzând din voi înşivã, ştiţi cã de acum aproape este vara.
    31. Aşa şi voi, când veţi vedea acestea fãcându-se, sã ştiţi cã aproape este împãrãţia lui Dumnezeu.
    32. Amin zic vouã, cã nu va trece neamul aceste, pânã când toate acestea vor fi.
    33. Cerul şi pãmântul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.1129
    34. Ci luaţi aminte de sine-vã, ca sã nu se îngreuneze inimile voastre cu saţiul mâncãrii şi cu beţia; şi cu grijile lumii, şi fãrã de veste sã vie asupra voastrã ziua aceea.1130
    35. Cãci ca o cursã va veni peste toţi cei ce şed pe faţa a tot pãmântul.1131
    36. Priveghiaţi dar, în toatã vremea rugându-vã, ca sã vã învredniciţi a scãpa de toate cele ce vor sã fie şi a sta înaintea Fiului Omului.
    37. Şi era ziua învãţând în bisericã, iar noaptea ieşind petrecea în muntele ce se cheamã al Mãslinilor.1132
    38. Şi tot norodul mâneca la dânsul în bisericã, ca sã-l asculta pe el.
    
    CAP. 22.
    Vinderea lui Iisus. Serbarea paştilor şi aşezarea Tainei Euharistiei. Apostolii disputã între sine pentru întâietate. Rugãciunea lui Iisus, prinderea şi ducerea lui la Arhiereu. Lepãdarea lui Petru.
    Şi se apropia praznicul azimelor, care se cheamã Paştele.1133
    2. Şi cãutau Arhiereii şi Cãrturarii cum l-ar omorî pe el; cã se temeau de norod.
    3. Iar satana a intrat în Iuda ce se chema Iscarioteanul, care era din numãrul celor doisprezece.1134
    4. Şi mergând, a grãit cu Arhiereii şi cu Voivozii, cum l-ar vinde pe el lor.
    5. Şi s-au bucurat, şi s-au tocmit cu dânsul sa-i dea bani.
    6. Şi el s-a fãgãduit lor şi cãuta vreme cu prilej ca sã-l vândã pe el lor fãrã de norod.
    7. Şi a venit ziua azimelor întru care se cãdea sã se jertfeascã paştele.1135
    8. Şi au trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: mergeţi de gãtiţi nouã paştele, sã mâncãm.
    9. Iar ei au zis lui: unde voieşti sã gãtim?
    10. Iar el a zis lor: iatã, intrând voi în cetate, (vã) va întâmpina pe voi un om ducând un vas de lut cu apã; mergeţi dupã dânsul în casa unde va intra.
    11. Şi ziceţi stãpânului casei: învãţãtorul zice ţie: unde este sãlaşul întru care sã mãnânc paştele cu ucenicii mei?
    12. Şi el vã va arãta vouã un foişor mare aşternut, acolo gãtiţi.
    13. Şi mergând ei, au aflat precum le zisese lor, şi au gãtit paştele.1136
    14. Şi când a venit ceasul, au şezut şi cei doisprezece Apostoli cu el.1137
    15. Şi a zis lor: cu poftã am poftit aceste paşti sã le mãnânc cu voi mai înainte de patima mea.
    16. Cã zic vouã, cã de acum nu voi mai mânca dintr-acestea, pânã când se vor plini întru împãrãţia lui Dumnezeu.
    17. Şi luând paharul, mulţumind a zis: luaţi acesta şi-l împãrţiţi vouã;
    18. Cã zic vouã: nu voi mai bea din rodul viţei, pânã când va veni împãrãţia lui Dumnezeu.1138
    19. Şi luând pâinea mulţãmind, a frânt şi a dat lor, zicând: acesta este trupul meu, carele se dã pentru voi, aceasta faceţi întru pomenirea mea.1139
    20. Aşijderea şi paharul dupã ce au cinat, zicând; acest pahar este legea cea noua întru sângele meu, care pentru voi se varsã.
    21. Însã, iatã mâna vânzãtorului meu cu mine este la masã.1140
    22. Şi Fiul Omului merge, dupã cum este rânduit; dar vai omului aceluia prin care se vinde!
    23. Şi ei au început a se întreba între sine, care ar fi dintre ei acela ce va sã facã aceasta?
    24. Şi s-a fãcut şi prigonire între dânşii, care dintre ei s-ar pãrea a fi mai mare.1141
    25. Iar el le-a zis lor: împãraţii pãgânilor îi domnesc pe ei; şi cei ce stãpânesc pe ei, fãcãtori de bine se cheamã.1142
    26. Iar voi nu aşa: ci cel ce este mai mare între voi, sã fie ca cel mai mic; şi cel ce este începãtor, ca cel ce slujeşte.1143
    27. Cã cine este mai mare, cel ce sade, sau cel ce slujeşte? Au nu este cel ce şade? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte.
    28. Iar voi sunteţi care aţi petrecut cu mine întru ispitele mele.1144
    29. Şi eu vã rânduiesc vouã împãrãţie, precum mi-a rânduit mie Tatãl meu;
    30. Ca sã mâncaţi şi sã beţi la masa mea întru împãrãţia mea, şi sã şedeţi pe scaune, judecând cele douãsprezece seminţii ale lui Israil.1145
    31. Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iatã satana v-a cerut pe voi, ca sã vã cearnã ca grâul.
    32. Iar eu m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinţa ta; şi tu oarecând întorcându-te, întãreşte pe fraţii tãi.
    33. Iar el i-a zis lui: Doamne, cu tine gata sunt şi în temniţã şi la moarte a merge.1146
    34. Iar el i-a zis: zic ţie Petre, nu va cânta astãzi cocoşul, mai înainte pânã ce de trei ori te vei lepãda cã nu mã ştii pe mine.
    35. Şi au zis lor: când v-am trimes pe voi fãrã de pungã şi fãrã de traistã şi fãrã de încãlţãminte, au avut-aţi lipsã de ceva? Iar ei au zis: de nimic.1147
    36. Zis-a drept aceea lor: acum dar cel ce are pungã, sã o ia, aşijderea şi traistã: iar cel ce n-are sabie, sã-şi vândã haina sa şi sã-şi cumpere.
    37. Cã zic vouã, încã aceasta ce este scrisã, cã se cade sã se plineascã întru mine, care zice: şi cu cei fãrãdelege s-au socotit; pentru cã cele pentru mine, sfârşit au.1148
    38. Iar ei au zis: Doamne, iatã aici douã sãbii. Şi ei a zis lor: destul este.
    39. Şi ieşind, au mers dupã obicei în muntele Mãslinilor; şi s-au dus dupã el şi ucenicii lui.1149
    40. Şi sosind la loc, au zis lor: rugaţi-vã ca sã nu intraţi în ispitã.
    41. Şi el s-a depãrtat de la dânşii ca de o aruncãturã de piatrã, şi îngenunchind se ruga,
    42. Zicând: Pãrinte, de voieşti, sã treacã paharul acesta de la mine; însã nu voia mea, ci a ta sã fie.
    43. Şi i s-a arãtat lui înger din cer, întãrindu-l pe el.
    44. Şi fiind întru nevoinţã, mai cu dinadinsul se ruga; şi se fãcuse sudoarea lui ca picãturile de sânge ce picã pe pãmânt.
    45. Şi sculându-se de la rugãciune, venind cãtre ucenici i-a aflat pe ei dormind de întristare.
    46. Şi le-a zis lor: ce dormiţi? Sculaţi-vã şi vã rugaţi, ca sã nu intraţi în ispitã.
    47. Iar încã grãind el, iatã venea mulţime, şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor, şi s-a apropiat de Iisus ca sã-l sãrute pe el. (Pentru cã acest semn se dãduse lor: pe care voi sãruta eu, acela este).1150
    48. Iar Iisus a zis lui: Iudo, cu sãrutare pe Fiul Omului vinzi?
    49. Şi vãzând cei ce erau pe lângã el, ceea ce vrea sã fie, i-a zis lui: Doamne, lovi-i-vom cu sabia?
    50. Iar unul dintr-înşii a lovit pe sluga arhiereului, şi i-a tãiat lui urechea cea dreaptã.
    51. Iar Iisus rãspunzând, a zis: lãsaţi pânã aici. Şi atingându-se de urechea lui, l-a vindecat pe el.
    52. Şi a zis Iisus celor ce veniserã la dânsul, Arhiereilor şi Voievozilor bisericii şi Bãtrânilor: ca la un tâlhar aţi ieşit, cu sãbii şi cu fuşti?
    53. În toate zilele fiind eu cu voi în bisericã, n-aţi întins mâinile asupra mea; ci acesta este ceasul vostru şi stãpânirea întunericului.
    54. Şi prinzându-l pe el, l-au adus şi l-au bãgat în casa arhiereului. Iar Petru mergea departe dupã dânsul.1151
    55. Şi fãcând ei foc în mijlocul curţii, şi şezând împreunã, a şezut şi Petru în mijlocul lor.
    56. Şi vãzându-l pe el o slujnicã şezând la foc, şi cãutând spre el, a zis: şi acesta a fost cu el.
    57. Iar el s-a lepãdat de dânsul, zicând: muiere, nu-l ştiu pe el.
    58. Şi dupã puţin, altul vãzându-l pe el, a zis: şi tu dintre ei eşti. Iar Petru a zis: omule, nu sunt.
    59. Şi trecând ca un ceas, altul întãrea, zicând: adevãrat, şi acesta cu el a fost; cã Galilean este.
    60. Iar Petru a zis: omule, nu ştiu ce zici. Şi îndatã încã grãind el, a cântat cocoşul.
    61. Şi întorcându-se Domnul, a cãutat spre Petru. Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese lui, cã mai înainte de va cânta cocoşul, de trei ori te vei lepãda de mine.
    62. Şi ieşind afarã Petru, a plâns cu amar.
    63. Iar oamenii cei ce-l ţineau pe Iisus, (îl) batjocoreau pe el, bãtându-l.1152
    64. Şi acoperindu-l pe el, îl loveau peste obraz, şi-l întrebau pe el, zicând: prooroceşte, cine este cel ce te-a lovit?
    65. Şi altele multe, hulind împotriva lui, ziceau.
    66. Şi dupã ce s-a fãcut ziuã, s-au adunat Bãtrânii norodului şi Arhiereii şi Cãrturarii, şi l-au dus pe el la soborul lor, zicând:1153
    67. De eşti tu Hristosul? Spune nouã. Şi le-a zis lor: de voi spune vouã, nu veţi crede;1154
    68. Şi de vã voi întreba, nu-mi veţi rãspunde, nici (nu) mã veţi slobozi.
    69. De acum va fi Fiul Omului şezând dea dreapta puterii lui Dumnezeu.1155
    70. Şi au zis toţi: dar tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis cãtre ei: voi ziceţi, cã eu sunt.
    71. Iar ei au zis: ce ne mai trebuie încã mãrturie? Cã noi singuri am auzit din gura lui.
    
    CAP. 23.
    Iisus înaintea lui Pilat şi a lui Irod.
    Rãstignirea şi tâlharul pocãit. 
    Îngroparea lui Iisus.
    Şi sculându-se toatã mulţimea lor, l-au dus pe el la Pilat.1156
    2. Şi au început a-l pârî pe el, zicând: pe acesta l-am aflat rãzvrãtind neamul şi oprind a da dajdie Cezarului, zicând cã este el Hristos Împãrat.1157
    3. Iar Pilat l-a întrebat pe el, zicând: tu eşti împãratul iudeilor? Iar el rãspunzând a zis lui: tu zici.
    4. Iar Pilat a zis cãtre Arhierei şi cãtre norod: nici-o vinã nu aflu în omul acesta.
    5. Iar ei se întãreau, zicând cã întãrâtã norodul, învãţând peste toatã Iudeea, începând din Galileea pânã aici.
    6. Iar Pilat auzind de Galileea, a întrebat, au Galileean este omul?
    7. Şi înţelegând cã din ţinutul lui Irod este, l-a trimis pe el la Irod, fiind şi el în Ierusalim într-acele zile.1158
    8. Iar Irod vãzând pe Iisus, s-a bucurat foarte; cã dorea de multã vreme sã-l vadã pe el, pentru cã auzea multe de el; şi nãdãjduia sã vadã vreun semn fãcându-se de el.1159
    9. Şi l-a întrebat pe el cu cuvinte multe; iar el nimic nu i-a rãspuns lui.
    10. Şi stãteau Arhiereii şi Cãrturarii cu dinadinsul pârându-l pe el.
    11. Iar Irod împreunã cu ostaşii sãi batjocorindu-l şi râzându-şi de el, l-a îmbrãcat într-un veşmânt luminat, si l-a trimis iarãşi la Pilat.
    12. Şi s-au fãcut prieteni Pilat şi Irod în aceiaşi zi unul cu altul; cã mai înainte erau învrãjbiţi între dânşii.
    13. Iar Pilat chemând pe Arhierei şi pe boieri şi pe norod,
    14. A zis cãtre ei: mi-aţi adus pe omul acesta, ca pe cela ce rãzvrãteşte norodul; şi iatã, eu înaintea voastrã întrebându-l, nici o vinã n-am aflat în omul acesta de care-l pârâţi pe el; 1160
    15. Ci nici Irod, cã v-am trimis pe voi la ei; şi iatã, nici un lucru vrednic de moarte (nu) este fãcut de dânsul.
    16. Deci cercetându-l, îl voi slobozi.
    17. Şi nevoie avea sã le slobozeascã lor la praznic un vinovat.1161
    18. Şi a strigat toatã mulţimea, zicând: ia-l pe acesta şi ne slobozeşte nouã pe Varava;
    19. Care pentru o zarvã oarecare şi ucidere ce se fãcuse în cetate, era aruncat în temniţã.
    20. Şi iarãşi Pilat a grãit cãtre ei, vrând sã slobozeascã pe Iisus.
    21. Iar ei strigau zicând: rãstigneşte-l, rãstigneşte-l pe el.
    22. Iar el a treia oarã a zis cãtre ei: dar ce rãu a fãcut acesta? Nici o vinã de moarte n-am aflat întru el; deci certându-l pe el, îl voi slobozi.
    23. Iar ei stau cu glasuri mari, cerându-l pe el sã se rãstigneascã. Şi se întãreau glasurile lor şi ale Arhiereilor.1162
    24. Deci Pilat a judecat sã se facã cererea lor.
    25. Şi a slobozit lor pe cel aruncat în temniţã pentru zarva şi uciderea, pe care îl cereau ei; iar pe Iisus l-a dat dupã voia lor.
    26. Şi când îl duceau pe el, prinzând pe un Simon, Chirinean, ce venea din ţarinã, au pus pe el crucea, ca sã o ducã dupã Iisus.1163
    27. Şi mergea dupã el mulţime multã de norod şi de muieri, care plângeau şi se tânguiau pentru dânsul.
    28. Şi întorcându-se cãtre ele Iisus, a zis: fiicele Ierusalimului, nu mã plângeţi pe mine, ci pe voi vã plângeţi şi pe fiii voştri.
    29. Cã iatã vin zile, în care vor zice, fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au nãscut, şi ţâţele care n-au aplecat.
    30. Atunci vor începe a zice munţilor: cãdeţi peste noi; şi dealurilor: acoperiţi-ne pe noi.1164
    31. Cã de fac acestea în lemnul cel verde, dar în cel uscat ce va fi?1165
    32. Şi duceau împreunã cu el, şi alţi doi fãcãtori de rele, sã-i piardã.1166
    33. Şi dacã au venit la locul ce se cheamã ai Cãpãţânei, acolo l-au rãstignii pe el, şi pe fãcãtorii de rele, unul dea-dreapta şi altui dea-stânga.1167
    34. Iar Iisus zicea: Pãrinte, iartã-le lor; cã nu ştiu ce fac. Şi împãrţind hainele lui, au aruncat sorţi.1168
    35. Şi stãtea norodul de privea. Şi îşi bãteau joc de dânsul şi boierii împreunã cu dânşii, zicând: pe alţii a mântuit; mântuiascã-se şi pe sine, de este acesta, Hristosul, alesul lui Dumnezeu.1169
    36. Şi îşi fãceau râs de dânsul şi ostaşii, apropiindu-se, şi oţet aducându-i lui,
    37. Şi zicând: de eşti tu împãratul Iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi.
    38. Şi era şi scrisoare scrisã deasupra lui cu slove Elineşti şi Râmlineşti şi Evreeşli, acesta este Împãratul Iudeilor.1170
    39. Iar unul din tâlharii cei rãstigniţi îl hulea pe dânsul, zicând: de eşti tu Hristosul, mântuieşte-te pe tine şi pe noi.
    40. Iar rãspunzând celãlalt îl certa pe el, zicând: nu te temi tu de Dumnezeu, cã în aceeaşi osândã eşti?
    41. Şi noi dupã dreptate; cã cele vrednice dupã faptele noastre luãm; iar acesta nici un rãu n-a fãcut.
    42. Şi zicea lui Iisus: pomeneşte-mã, Doamne, când vei veni întru împãrãţia ta.1171
    43. Şi a zis Iisus lui, amin zic ţie: astãzi împreunã cu mine vei fi în rai.
    44. Şi era ca la al şaselea ceas, şi întuneric s-a fãcut peste tot pãmântul pânã la al nouãlea ceas.1172
    45. Şi s-a întunecat soarele, şi s-a rupt catapeteasma bisericii prin mijloc
    46. Şi strigând cu glas mare Iisus a zis: Pãrinte, în mâinile tale încredinţez duhul meu; şi acestea zicând, şi-a dat duhul.1173
    47. Iar vãzând sutaşul ceea ce se fãcuse, a slãvit pe Dumnezeu, zicând: cu adevãrat, omul acesta drept a fost.
    48. Şi tot norodul ce venise împreunã la priveala aceea, vãzând cele ce se fãcuserã, bãtându-şi piepturile lor, se întorceau.
    49. Şi stãteau toţi cunoscuţii lui de departe, şi femeile care veniserã dupã el din Galileea, privind acestea.
    50. Şi iatã, un bãrbat anume Iosif din Arimatea, oraş al Iudeilor, sfetnic fiind; bãrbat bun şi drept.1174
    51. (Acesta nu se însoţise la sfatul şi fapta lor); care şi el aştepta împãrãţia lui Dumnezeu.
    52. Acesta venind la Pilat, a cerul trupul lui Iisus.
    53. Şi pogorându-l pe el, l-a înfãşurat în giulgiu, şi l-a pus în mormânt ce era sãpat în piatrã, în care nu fusese pus niciodatã nimeni.
    54. Şi ziua era vineri, şi se lumina spre sâmbãtã.1175
    55. Şi mergând dupã el şi femeile care veniserã cu dânsul din Galileea, au vãzut mormântul, şi cum s-a pus trupul lui.
    56. Şi întorcându-se au gãtit miresme şi miruri; şi sâmbãtã sau odihnit, dupã poruncã.1176
    
    CAP. 24.
    Femeile la Mormânt. Învierea lui Hristos. Arãtarea lui la doi ucenici pe cale spre Emaus. Arãtarea lui la toţi Apostolii mâncând împreunã cu ei. Înãlţarea. 
    Iar în prima zi a sãptãmânii (dupã sâmbãtã, la mânecare adâncã), au venit l-a mormânt, aducând miresmele cele ce (le) gãtise şi altele împreunã cu ele.1177
    2. Şi au aflat piatra rãsturnatã de pe mormânt.
    3. Şi intrând, n-au aflat trupul Domnului Iisus.
    4. Şi a fost, când se mirau ele de aceasta, şi iatã, doi bãrbaţi au stãtut înaintea lor în veşminte strãlucitoare.1178
    5. Şi înfricoşându-se ele, şi plecându-şi feţele la pãmânt, au zis cãtre dânsele: ce cãutaţi pe cel viu cu cei morţi?
    6. Nu este aici, ci s-a sculat; aduceţi-vã aminte cum a zis vouã încã fiind în Galileea,
    7. Zicând, cã trebuie sã se dea Fiul Omului în mâinile oamenilor pãcãtoşi, şi sã se rãstigneascã, şi a treia zi sã învieze.1179
    8. Şi şi-au adus aminte de cuvintele lui.
    9. Şi întorcându-se de la mormânt, au spus acestea toate celor unsprezece, şi tuturor celorlalţi.
    10. Şi era Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov, şi celelalte împreunã cu dânsele, care ziceau cãtre apostoli acestea.1180
    11. Şi s-au pãrut înaintea lor ca o minciunã cuvintele lor, şi nu le credeau pe dânsele.
    12. Iar Petru sculându-se, a alergat la mormânt; şi plecându-se, a vãzut giulgiurile singure zãcând, şi s-a dus de acolo, mirându-se întru sine de cele ce se fãcuserã.
    13. Şi iatã doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat, care era departe de Ierusalim ca la şase-zeci de stadii, al cãrui nume (era) Emaus.1181
    14. Şi aceia vorbeau între sine de toate cele ce se întâmplase.
    15. Şi a fost când vorbeau ei şi se întrebau, şi însuşi Iisus apropiindu-se, mergea împreunã cu dânşii.
    18. Iar ochii lor se ţineau, ca sã nu-l cunoascã pe el.
    17. Şi a zis cãtre ei: ce sunt cuvintele acestea de care vã întrebaţi între voi mergând, şi sunteţi trişti? 
    18. Şi rãspunzând unul, al cãrui nume era Cleopa, a zis cãtre el: tu singur eşti nemernic în Ierusalim, şi nu ştii cele ce s-au fãcut în el în zilele acestea?
    19. Şi el a zis lor, care? Iar ei au zis lui: cele pentru Iisus Nazarineanul, care era bãrbat prooroc, puternic în lucru şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tot norodul.1182
    20. Cum l-au dat pe el Arhiereii şi Boierii noştri spre judecatã de moarte şi l-au rãstignit pe dânsul.
    21. Iar noi nãdãjduiam cã acela este cel ce va sã izbãveascã pe Israil, ci cu toate acestea, a treia zi este astãzi de când s-au fãcut acestea.1183
    22. Ci şi nişte femei dintr-ale noastre ne-au înspãimântat pe noi, care au fost la mânecate la mormânt;1184
    23. Şi neaflând trupul lui, au venit zicând, cã şi vedere de îngeri sã fi vãzut, care zic cã este el viu.
    24. Şi s-au dus unii dintre noi la mormânt şi au aflat aşa precum şi femeile au zis; iar pe el nu l-au vãzut.
    25. Şi el a zis cãtre ei: o nepricepuţilor şi zãbavnici cu inima a crede toate câte au grãit proorocii;1185
    26. Au nu trebuia a pãtimi acestea Hristos, şi a intra întru slava sa?1186
    27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, tâlcuia lor din toate scripturile cele ce erau pentru el.1187
    28. Şi s-au apropiat de satul la care mergeau, şi el se fãcea a merge mai departe.
    29. Şi l-au îndemnat pe el zicând: rãmâi cu noi, cãci cãtre searã este şi s-a plecat ziua. Şi au intrat sã rãmâie cu dânşii.
    30. Şi a fost când au şezut el cu ei, luând pâinea, a binecuvântat şi frângând a dat lor.
    31. Şi li s-au deschis lor ochii şi l-au cunoscut pe dânsul; şi el s-a fãcut nevãzut de dânşii.
    32. Şi a zis unul cãtre altul: au nu era inima noastrã arzând întru noi, când grãia nouã pe cale şi când ne tâlcuia scripturile?
    33. Şi sculându-se într-acel ceas, s-au întors în Ierusalim, şi au aflat adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu dânşii,
    34. Care ziceau: s-a sculat Domnul cu adevãrat şi s-a arãtat lui Simon.1188
    35. Şi ei povesteau cele ce se fãcuse pe cale, şi cum s-a cunoscut de dânşii întru frângerea pâinii.
    36. Şi acestea grãind ei şi însuşi Iisus au stãtut în mijlocul lor, şi a zis lor: pace vouã.1189
    37. Iar ei înspãimântându-se şi înfricoşându-se, li sa pãrea cã vãd duh.
    38. Şi a zis lor: ce sunteţi tulburaţi? Şi pentru ce se suie gânduri în inimile voastre?
    39. Vedeţi mâinile şi picioarele mele, cã însumi eu sunt, pipãiţi-mã şi vedeţi cã duhul carne şi oase nu are, precum mã vedeţi pe mine având.1190
    40. Şi acestea zicând, le-a arãtat lor mâinile şi picioarele.
    41. Şi încã necrezând ei de bucurie şi mirându-se, le-a zis lor: aveţi ceva de mâncare aici?
    42. Iar ei au dat lui o parte din peştele fript şi dintr-un fagure de miere.1191
    43. Şi luând înaintea lor a mâncat.
    44. Şi a zis lor: acestea sunt cuvintele care am grãit cãtre voi, încã fiind cu voi, cã trebuie a se plini toate cele scrise în legea lui Moise şi în prooroci şi în psalmi pentru mine.
    45. Atunci le-a deschis mintea lor ca sã înţeleagã scripturile.
    46. Şi a zis lor: aşa este scris şi aşa trebuia sã pãtimeascã Hristos, şi a treia zi sã învieze din morţi;1192
    47. Şi sã se propovãduiascã întru numele lui pocãinţa şi iertarea pãcatelor în toate neamurile, începând de la Ierusalim.
    48. Iar voi sunteţi mãrturii acestora.
    49. Şi iatã, eu trimit fãgãduinţa Tatãlui meu întru voi, iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, pânã ce vã veţi îmbrãca cu putere de sus.1193
    50. Şi i-a scos pe ei afarã pânã în Vitania, şi ridicându-şi mâinile sale, i-a binecuvântat pe dânşii.1194
    51. Şi a fost când i-a binecuvântat pe ei, s-a depãrtat de la dânşii şi se înãlţa la cer.1195
    52. Iar ei închinându-se lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare;
    53. Şi erau în toatã vremea în bisericã, lãudând şi binecuvântând pe Dumnezeu, Amin.