﻿SFÂNTA EVANGHELIE
DE LA MARCU
    
    CAP. 1.
    Iisus botezat de Ioan. Ispitirea. Chemarea Apostolilor. Vindecãri de felurile boli.
    Începerea Evangheliei lui Iisus Hristos: Fiul lui Dumnezeu.548
    2. Precum s-a scris în prooroci: iatã, eu trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, care va gãti calea ta înaintea ta.
    3. Glasul celui ce strigã în pustie: gãtiţi calea Domnului, drepte faceţi cãrãrile lui.549
    4. Era Ioan botezând în pustie şi propovãduind botezul pocãinţei, întru iertarea pãcatelor.550
    5. Şi mergeau la dânsul toatã latura Iudeei şi Ierusalimitenii, şi se botezau toţi în râul Iordanului de la dânsul, mãrturisindu-şi pãcatele lor.
    6. Şi era Ioan îmbrãcat cu peri de cãmilã, şi cu brâu de curea împrejurul mijlocului lui, şi mânca acride şi miere sãlbaticã.551
    7. Şi propovãduia, zicând: vine dupã mine cel mai tare decât mine, cãruia nu sunt vrednic, plecându-mã, sã-i dezleg cureaua încãlţãmintelor lui.552
    8. Eu v-am botezat pe voi cu apã, iar acela vã va boteza pe voi cu Duh Sfânt.553
    9. Şi a fost în zilele acelea, a venit Iisus din Nazaretul Galileei şi s-a botezat de la Ioan în Iordan.
    10. Şi îndatã ieşind din apã, au vãzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorându-se peste dânsul;
    11. Şi glas a fost din ceruri: tu eşti Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit.554
    12. Şi îndatã l-a scos pe dânsul Duhul în pustie.555
    13. Şi era acolo în pustie patruzeci de zile ispitindu-se de satana, şi era cu fiarele, şi îngerii slujeau lui.
    14. Şi dupã ce s-a prins Ioan, a venit Iisus în Galileea, propovãduind Evanghelia împãrãţiei lui Dumnezeu,556
    15. Şi zicând, cã s-a plinit vremea şi s-a apropiat împãrãţia lui Dumnezeu; pocãiţi-vã şi credeţi în Evanghelie.557
    16. Şi umblând pe lângã marea Galileei, a vãzut pe Simon şi pe Andrei fratele lui, aruncând mreaja în mare, (cã erau pescari).558
    17. Şi le-a zis lor Iisus: veniţi dupã mine, şi vã voi face pe voi a fi vânãtori de oameni.
    18. Şi îndatã lãsându-şi mrejele, au mers dupã dânsul.
    19. Şi de acolo mergând mai înainte puţin, a vãzut pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan fratele lui, dregându-şi şi ei mrejele în corabie.559
    20. Şi îndatã i-a chemat pe dânşii; şi lãsând pe tatãl lor Zevedei în corabie, împreunã cu nãimiţii, s-au dus dupã dânsul.
    21. Şi au intrat în Capernaum; şi îndatã sâmbãta intrând în sinagogã, învãţa.
    22. Şi se spãimântau toţi de învãţãtura lui; cã era învãţându-i pe ei ca cela ce are putere, iar nu ca cãrturarii.560
    23. Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, şi a strigat grãind561:
    24. Lasã, ce este nouã şi ţie Iisuse Nazarineanule? Ai venit sã ne pierzi pe noi? Te ştiu pe tine cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.562
    25. Iar Iisus l-a certai pe el, grãind: taci şi ieşi dintr-însul.563
    26. Şi l-a scuturat pe el duhul cel necurat, şi strigând cu glas mare, a ieşit dintr-însul.
    27. Si s-au spãimântat toţi, cât se întrebai între ei, grãind: ce este aceasta? Ce este aceastã învãţãturã nouã? Cã, cu stãpânire porunceşte şi duhurilor celor necurate, şi-l ascultã pe dânsul.
    28. Şi a ieşit îndatã vestea lui în ţoalã laturea Galileei.
    29. Şi îndatã ieşind din sinagogã, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan.564
    30. Iar soacra lui Simon zãcea aprinsã de friguri; şi îndatã au spus lui pentru dânsa.
    31. Şi venind a ridicat-o pe ea, apucându-o de mânã, si a lãsat-o pe dânsa frigurile îndatã, şi slujea lor.
    32. Iar fãcându-se searã, când apunea soarele, aduceau la dânsul pe toţi bolnavii şi îndrãciţii,565
    33. Şi toatã cetatea era adunatã la uşã.
    34. Şi a vindecat pe mulţi, care pãtimeau rãu de mult?; feluri de boli şi mulţi draci a gonit; şi nu lãsa sã grãiascã dracii, cã îl ştiau pe el cã este Hristos.566
    35. Şi a doua zi foarte de noapte sculându-se, au ieşit şi s-au dus în loc pustiu, şi acolo se ruga.567
    36. Şi au mers dupã el Simon şi cei ce erau cu el.
    37. Şi gãsindu-l pe dânsul, i-au zis lui: toţi te cautã.
    38. Şi a grãit lor: sã mergem în oraşele şi în satele ce sunt mai aproape, ca sã propovãduiesc şi acolo; cã spre aceasta am venit.568
    39. Şi propovãduia în adunãrile lor, în toatã Galileea, şi dracii scotea.
    40. Şi a venit la dânsul un lepros, rugându-l pe el şi îngenunchind înaintea lui, şi zicând lui, cã de vei vrea, poţi sã mã curãţeşti pe mine.569
    41. Iar Iisus fãcându-i-se milã, au tins mâna sa, şi s-au atins de el, şi i-au zis lui: voiesc, curãţeşte-te.
    42. Şi zicând el, îndatã s-a depãrtat de la dânsul lepra, şi s-a curãţit.
    43. Şi rãstindu-se cãtre dânsul, numai decât l-a slobozit pe el!
    44. Şi i-au zis lui: vezi, nimãnui nimic sã nu spui, ci mergi de te aratã preotului, şi du pentru curãţirea ta, cele ce a poruncit Moise, întru mãrturie lor.570
    45. Iar el ieşind a început a propovãdui multe şi a vesti cuvântul, cât numai putea el aievea sã intre în cetate, ci era afarã, în locuri pustii, şi veneau la el de pretutindenea.571
    
    CAP. 2.
    Vindecarea slãbãnogului. Chemarea lui Matei şi ospãţul cu vameşii. Despre post. Ucenicii smulg spice sâmbãta.
    Şi au intrat iarãşi în Capernaum dupã câteva zile, şi s-a auzit cã este în casã.
    2. Şi îndatã s-au adunat mulţi, cât numai puteau încãpea nici pe lângã uşã, şi grãia lor cuvântul. 
    3. Şi au venit la el, aducând un slãbãnog, care se purta de patru.572
    4. Şi neputând ei a se apropia de el, pentru norod au descoperit casa unde era, şi spãrgând, au pogorât patul în care zãcea slãbãnogul.
    5. Iar Iisus vãzând credinţa lor, a zis slãbãnogului: fiule, iartãţi-se ţie pãcatele tale.
    6. Şi erau acolo unii din cãrturari şezând şi cugetând întru inimile lor.
    7. Ce acesta aşa grãieşte hule? Cine poate ierta pãcatele, fãrã numai unul Dumnezeu?
    8. Şi îndatã cunoscând Iisus, cu duhul sãu, cã aşa cugetau aceia întru sine, le-a zis lor: ce cugetaţi acestea întru inimile voastre?573
    9. Ce este mai lesne: a zice slãbãnogului, iartãţi-se ţie pãcatele, sau a zice: scoalã şi-ţi ridicã patul tãu şi umblã?
    10. Ci ca sã ştiţi cã putere are Fiul Omului pe pãmânt a ierta pãcatele (a zis slãbãnogului):
    11. ţie îţi zic: scoalã şi îţi ridicã patul tãu şi mergi la casa ta.
    12. Şi s-a sculat îndatã şi ridicându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, cât se spãimântau toţi şi lãudau pe Dumnezeu zicând, cã niciodatã n-am vãzut aşa.
    13. Şi au ieşit iarãşi la mare, şi toatã mulţimea venind la el şi îi învãţa pe dânşii.
    14. Şi trecând, a vãzut pe Levi a lui Alfeu, şezând la vamã şi i-a zis lui: vino dupã mine. Şi sculându-se, a mers dupã dânsul,574
    15. Şi a fost când au şezut în casa lui, mulţi vameşi şi pãcãtoşi şedeau împreunã cu Iisus şi cu ucenicii lui, cã erau mulţi şi mergeau dupã el.
    16. Iar Cãrturarii şi Fariseii vãzându-i pe ei cã mãnâncã cu vameşii şi cu pãcãtoşii, au zis ucenicilor lui: ce este cã, cu vameşii şi cu pãcãtoşii mãnâncã şi bea?
    17. Şi auzind Iisus, a zis lor: n-au trebuinţã cei sãnãtoşi de doctor, ci cei bolnavi; cã n-am venit sã chem pe cei drepţi, ci pe cei pãcãtoşi la pocãinţã,
    18. Şi erau ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postindu-se; şi au venit şi i-au zis lui: pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii tãi nu postesc?575
    19. Şi a zis lor Iisus: au doarã pot fiii nunţii sã posteascã pânã când este mirele cu dânşii? Câtã vreme au pe mirele cu ei, nu pot sã posteascã.
    20. Dar vor veni zile când se va lua de la dânşii mirele, şi atunci vor posti într-acele zile.
    21. Şi nimenea nu coase petic de pânzã nouã la hainã veche; iar de nu, îşi ia plinirea lui cel nou de la cea veche, şi mai rea spãrturã se face.576
    22. Şi nimenea nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, vinul cel nou sparge foii, şi vinul se varsã şi foii pier; ci vinul nou în foi noul se cuvine sã se puie.
    23. Şi a fost când mergea el sâmbãta prin semãnãturi, şi au început ucenicii lui a face cale smulgând spice;577
    24. Iar Fariseii au zis lui: vezi, ce fac sâmbãta ce nu se cuvine?578
    25. Iar el au zis lor: au niciodatã n-aţi cetii ce a fãcut David, când a avut lipsã şi a flãmânzit el şi cei ce erau cu dânsul?
    26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Aviatar Arhiereului, şi pâinile punerii înainte le-a mâncat, care nu i se cãdea sã le mãnânce, fãrã numai preoţilor, şi a dat şi celor ce erau împreunã cu el?579
    27. Şi a zis lor: sâmbãta pentru om s-a fãcut, iar nu omul pentru sâmbãtã.580
    28. Drept aceea, Domn este Fiul Omului şi al sâmbetei.581
    
    CAP. 3.
    Vindecarea celui cu mâna uscatã. Chemarea Apostolilor. Hula împotriva Duhului Sfânt. Muma şi fraţii lui Iisus.
    
    Şi au intrat iarãşi în sinagogã, şi era acolo un om având mâna uscatã.582
    2. Şi îl pândeau pe dânsul de îl va vindeca pe el sâmbãta, ca sã-l învinuiascã pe el.
    3. Şi a zis omului celui ce avea mâna uscatã: ridicã-te în mijloc.
    4. Şi a zis lor: se cuvine sâmbãta bine a face, sau rãu a face? Suflet a mântui sau a pierde? Iar ei tãceau.
    5. Şi cãutând spre ei cu mânie, întristându-se pentru împietrirea ini-mii lor, a zis omului: întinde-ţi mâna ta. Şi a întins-o; şi a venit mâna lui la starea cea dintâi, sãnãtoasã ca şi cealaltã.583
    6. Şi ieşind Fariseii, îndatã au fãcut sfat cu Irodianii împotriva Lui, ca sã-L piardã pe Dânsul.584
    7. Iar Iisus s-a dus cu ucenicii sãi cãtre mare, şi dupã dânsul a mers mulţime multã din Galileea şi din Iudeea,585
    8. Şi din Ierusalim şi din Idumea, şi din ceea parte de Iordan, şi cei dimprejurul Tirului şi al Sidonului, mulţime multã, auzind câte fãcea, a venit cãtre dânsul.
    9. Şi a zis ucenicilor sãi, ca sã stea o corãbioarã aproape de el, pentru norod, ca sã nu-l împresoare pe el;
    10. Cã pe mulţi a vindecat, încât nãvãleau spre El ca sã se atingã de Dânsul câţi aveau bãtãi.
    11. Şi duhurile cele necurate când îl vedeau pe el, cãdeau înaintea lui şi strigau, grãind: tu eşti Fiul lui Dumnezeu.586
    12 Şi mult îi certa pe dânşii ca sã nu-L facã arãtat pe el.587
    13. Şi s-au suit la munte şi au chemat pe care a vrut El însuşi, şi au venit la dânsul.
    14. Şi au fãcut doisprezece ca sã fie cu el şi sã-i trimitã pe dânşii sã propovãduiascã,588
    15. Şi sã aibã putere a vindeca bolile şi a goni dracii.
    16. Şi au pus lui Simon numele: Petru.589
    17. Şi pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan fratele lui Iacov, şi le-au pus lor numele: voanerghes, adicã: fiii tunetului.590
    18. Şi pe Andrei şi pe Filip şi pe Vartolomei şi pe Matei şi pe Toma şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Tadei şi pe Simon Cananitul,
    19. Şi pe Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut pe el.
    20. Şi au venit în casã, şi iarãşi s-a adunat norodul, cât nu puteau ei nici pâine sã mãnânce.591
    21. Şi auzind cei ce erau despre dânsul, au ieşit sã-l prindã pe el, zicând cã nu-şi este în fire.
    22. Şi cãrturarii cei ce se pogorâserã din Ierusalim ziceau cum cã veelzevul are, şi cum cã, cu domnul dracilor scoate dracii.592
    23. Şi chemându-i pe dânşii, în pilde grãia lor: cum poate satana sã scoatã pe satana?
    24. Şi dacã împãrãţia se va împerechea între sine, nu poate sã stea împãrãţia aceea.593
    25. Şi dacã casa se va împerechea între sine, nu poate sã stea casa aceea.
    26. Şi dacã satana s-a sculat însuşi asupra sa şi s-a împerecheat, nu poate sã stea, ci are sfârşit.
    27. Nimeni nu poate sã jefuiascã vasele celui tare, intrând în casa lui, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
    28. Amin grãiesc vouã: toate pãcatele se vor ierta fiilor oamenilor, şi hulele ori câte vor huli,
    29. Iar cine va huli împotriva Sfântului Duh, n-are iertare în veac, ci este vinovat judecaţii de veci.
    30. Pentru cã ziceau: duh necurat are.
    31. Atunci au veni fraţii şi muma lui, şi stând ei afarã, au trimis la el, chemându-l pe dânsul.
    32. Şi şedea norodul împrejurul lui, şi au zis lui: iatã muma ta şi fraţii tãi şi surorile tale afarã, te cautã pe tine.594
    33. Şi a rãspuns lor, grãind: cine este muma mea şi fraţii mei?
    34. Şi cãutând la cei ce şedeau împrejurul lui, a zis: iatã muma mea şi fraţii mei;
    35. Cã oricine va face voia lui Dumnezeu, acela fratele meu şi sora mea şi muma mea este.
    
    CAP. 4.
    Pilda seminţei.
    Certarea vântului şi a mãrii.
    Şi iarãşi a început a învãţa lângã mare, şi s-a adunat la dânşii norod mult, încât a intrat el în corabie şi a şezut pe mare, şi tot norodul sta pe uscat lângã mare.595
    2. Şi-i învãţa pe dânşii în pilde mult, şi grãia lor întru învãţãtura sa:
    3. Ascultaţii: Iatã a ieşit semãnãtorul sã semene.
    4. Şi a fost când semãna, una adicã a cãzut lângã cale, şi au venit pasãrile şi au mâncat-o pe dânsa;
    5. Iar alta a cãzut pe pietriş, unde n-avea pãmânt mult, şi îndatã a rãsãrit, cãci n-avea pãmânt adânc,
    6. Şi rãsãrind soarele, s-a pãlit, şi pentru cã n-avea rãdãcinã s-a uscat.
    7. Iar alta a cãzut în spini, şi s-au înãlţat spinii şi au înecat-o şi n-a dat rod;
    8. Iar alta a cãzut în pãmânt bun, şi a dat roadã înãlţându-se şi crescând, şi a adus: una treizeci, iar alfa şasezeci, iar alta o sutã.
    9. Şi zicea lor: cela ce are urechi de auzit, audã.
    10. Iar când au fost deosebi, l-au întrebat pe el de pildã, cei ce erau lângã el împreunã cu cei doisprezece.
    11. Şi le a zis lor: vouã s-a dat a şti taina împãrãţiei lui Dumnezeu, iar celor de afarã toate în pilde sunt lor;596
    12. Ca privind sã priveascã, şi sã nu vadã, şi auzind sã audã, şi sã nu înţeleagã, ca nu cumva sã se întoarcã şi sã se ierte lor pãcatele.
    13. Şi le-a zis lor: au nu ştiţi pilda aceasta? Şi cum veţi înţelege toate pildele?
    14. Cela ce seamãnã, cuvântul seamãnã.
    15. Şi aceştia sunt cei de lângã cale, unde se seamãnã cuvântul, şi când îl aud, îndatã vine satana şi ia cuvântul care este semãnat întru inima lor.
    16. Şi aceştia sunt aşijderea cei ce se seamãnã pe pietriş, care, când aud cuvântul, îndatã cu bucurie îl primesc pe el.
    17. Dar n-au rãdãcinã întru sineşi, ci sunt pânã la o vreme, dupã aceea fãcându-se necaz sau goanã pentru cuvânt, îndatã se smintesc.
    18. Şi aceştia sunt cei ce se seamãnã în spini, care aud cuvântul.
    19. Dar grijile veacului acestuia, şi înşelãciunea bogãţiei, şi pofta celorlalte intrând, îneacã cuvântul şi se face neroditor.
    20. Şi aceştia sunt cei semãnaţi în pãmânt bun, care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roadã: unul treizeci, iar altul şasezeci, iar altul o sutã.
    21. Şi zicea lor: au doarã fãclia se aduce ca sã se puie supt obroc, sau supt pat? Au nu ca sã se puie în sfeşnic?
    22. Cã nu este ceva tãinuit, care sã nu se vãdeascã; nici nu a fost ascuns, ci ca sã vie întru arãtare.597
    23. De are cineva urechi de auzit, audã,598
    24. Şi zicea lor: vedeţi de auziţi; cu ce mãsurã mãsuraţi, se va mãsura vouã, şi se va adãuga vouã celor ce auziţi;599
    25. Cã celui ce are, i se va da lui, iar cel ce n-are, şi ce (crede cã) are se va lua de la dânsul.600
    26. Şi zicea: aşa este împãrãţia lui Dumnezeu, în ce chip este dacã aruncã omul sãmânţa în pãmânt.
    27. Şi doarme, şi se scoalã noaptea şi ziua, şi sãmânţa rãsare şi creşte cum nu ştie el.
    28. Cã pãmântul din sine rodeşte, întâi iarbã, apoi spic, dupã aceea deplin grâu în spic.
    29. Iar când se coace rodul, îndatã trimite secera, cã a sosit secerişul.
    30. Şi zicea: cui vom asemãna împãrãţia lui Dumnezeu, sau cu ce pildã o vom potrivi pe ea?
    31. Asemenea este grãunţului de muştar, care, când se seamãnã în pãmânt, este mai mic decât toate seminţele pãmântului;601
    32. Iar dupã ce se seamãnã, creşte şi se face mai mare decât toate buruienile, şi face ramuri mari, încât supt umbra lui pot sã locuiascã pasãrile cerului.
    33. Şi cu pilde multe ca acestea le grãia lor cuvântul, precum puteau auzi.
    34. Şi fãrã de pilde nu grãia lor; iar deosebi ucenicilor sãi le dezlega toate.
    35. Şi a zis lor, în ziua aceea, fãcându-se searã: sã trecem de ceea parte.
    36. Şi lãsând el norodul, l-au luat pe dânsul aşa precum era, în corabie. Şi erau şi alte corãbii cu dânsul.602
    37. Şi s-a fãcut vifor mare de vânt, şi valurile intrau în corabie, încât mai se umplea ea.
    38. Şi el era la cârmã, dormind pe cãpãtâi; şi l-au deşteptat pe el, şi i-au zis lui: Învãţãtorule, au nu-ţi este grijã cã pierim?
    39. Şi sculându-se a certat vântul şi a zis mãrii: Taci, înceteazã! Şi a stat vântul, şi s-a fãcut linişte mare.603
    40. Şi a zis lor: ce sunteţi aşa fricoşi? Cum, n-aveţi credinţã?604
    41. Şi s-au înfricoşat cu fricã mare şi grãia unul cãtre altul: oare, cine este acesta, cã şi vântul şi marea îl ascultã pe el?605
    
    CAP. 5.
    Vindecarea unui om
     având duh necurat. Femeia ce-i curgea sânge. Învierea fiicei lui Iair.
    
    Şi au venit de ceea parte de mare, în latura Gadarenilor.606
    2. Şi ieşind el din corabie, îndatã l-a întâmpinat pe el un om din mormânturi, cu duh necurat,
    3. Care avea locuinţa în mormânturi, şi nici cu lanţuri de fier nimeni nu putea sã-l lege pe el.
    4. Pentru cã de multe ori fiind legat cu obezi şi cu lanţuri de fier, rupea lanţurile şi obezile le sfãrâma, şi nimeni nu putea sã-l domoleascã pe dânsul.
    5. Şi pururea, noaptea şi ziua, era prin munţi şi prin mormânturi, strigând şi tãindu-se de pietre.
    6. Iar vãzând pe Iisus de departe, a alergat şi s-a închinat lui.
    7. Şi strigând cu glas mare, a zis: ce este mie şi ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui prea Înalt? Juru-te pe Tine cu Dumnezeu, sã nu mã munceşti pe mine;
    8. Cã grãia lui: ieşi, duh necurat, din om.
    9. Şi l-a întrebat pe el: cum îţi este numele? Şi a rãspuns, grãind: legheon îmi este numele, cã mulţi suntem.
    10. Şi îl rugau pe el mult ca sã nu-i trimitã pe dânşii afarã din latura aceea.
    11. Şi era acolo lângã munte, o turmã mare de porci, pãscându-se.
    12. Şi l-au rugat pe dânsul toţi dracii, zicând: trimite-ne pe noi în porci, ca sã intrãm într-înşii.
    13. Şi i-a slobozit pe ei Iisus îndatã. Şi ieşind duhurile cele necurate, au intrat în porci. Şi s-a pornit turma de pe ţãrmuri în mare (şi erau ca la douã mii), şi s-au înecat în mare.
    14. Iar cei ce pãşteau porcii, au fugit şi au vestit în cetate şi în sate. Şi au ieşit sã vadã ce este ceea ce s-a fãcut.
    15. Şi au venit cãtre Iisus, şi au vãzul pe cel ce fusese îndrãcit, şezând şi îmbrãcat şi întreg la minte, pe cel ce avusese legheonul, şi s-au înspãimântat.
    16. Şi povesteau lor cei ce vãzuserã, ce s-a fãcut celui îndrãcit, şi pentru porci.
    17. Şi au început a-l ruga pe dânsul ca sã iasã din hotarele lor.607
    18. Şi intrând el în corabie, îl ruga pe el cela ce fusese îndrãcit, ca sã fie cu dânsul.
    19. Iar Iisus nu l-a lãsat pe el; ci i-a zis lui: mergi în casa ta cãtre ai tãi, şi vesteşte lor câte ţi-a fãcut ţie Domnul şi te-a miluit.
    20. Şi s-a dus şi a început a propovãdui în Decapole câte a fãcut Iisus lui; şi toţi se minunau.
    21. Şi trecând Iisus în corabie iarãşi de ceea parte, s-a adunat norod mult la el; şi era lângã mare,
    22. Şi iatã, a venit unul din mai marii sinagogii, cu numele Iair, şi vãzându-l pe dânsul, a cãzut la picioarele lui.608
    23. Şi-l ruga pe dânsul mult, zicând: fiica mea spre sfârşit este; vino de îţi pune mâinile pe dânsa, ca sã se mântuiascã şi sã trãiascã.
    24. Şi a mers Iisus cu dânsul; şi dupã dânsul a mers norod mult şi-l împresura pe el.
    25. Şi o muiere oarecare, fiind întru curgerea sângelui de doisprezece ani,609
    26. Şi multe pãtimind de la mulţi doftori, şi cheltuindu-şi toate cele ce avusese, şi nimic folosindu-se, ci mai vârtos mergând spre mai rãu,
    27. Auzind pentru Iisus, venind între norod dinapoi, s-a atins de haina lui610:
    28. Cã zicea: mãcar de hainele Lui de mã voi atinge, mã voi mântui.
    29. Şi îndatã a secat izvorul sângelui ei şi a simţit cu trupul cã s-a vindecat de boalã.
    30. Şi îndatã Iisus cunoscând întru sine puterea ce a ieşit dintru el, întorcându-se cãtre norod, a zis: cine s-a atins de hainele mele?
    31. Şi au zis lui ucenicii lui: vezi norodul îmbulzindu-te, şi zici: cine s-a atins de mine?
    32. Şi cãuta împrejur sã vadã pe ceea ce a fãcut aceasta.
    33 Iar muierea înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce s-a fãcut ei, a venit şi a cãzut înaintea lui şi i-a spus lui tot adevãrul.
    34. Iar el a zisei: fiicã, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace, şi fii sãnãtoasã de boala ta.
    35. Încã grãind el, au venit de la mai marele sinagogii, zicând: fiica ta a murit; ce mai superi pe învãţãtorul?
    36. Iar Iisus îndatã ce a auzit cuvântul ce s-a grãit, a zis mai marelui sinagogii: nu te teme, crede numai.611
    37. Şi n-a lãsat pe nici unul sã meargã dupã dânsul, fãrã numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.
    38. Şi au venit în casa mai marelui sinagogii, şi au vãzut tulburare, plângând aceia şi tânguindu-se mult.612
    39. Şi intrând, au zis lor: ce vã tulburaţi şi plângeţi? Fecioara n-a murit, ci doarme. Şi-şi râdeau de dânsul.613
    40. Iar el scoţând afarã pe toţi, a luat pe tatãl fecioarei şi pe muma ei şi pe cei ce erau cu el, şi au intrat unde era fecioara zãcând.
    41. Şi apucând pe fecioarã de mânã, i-a zis ei, talita oumi, ce se tâlcuieşte: fecioarã, ţie îţi zic: scoalã-te.614
    42 Şi îndatã s-a sculat fecioara şi umbla, cã era de doisprezece ani. Şi s-au înspãimântat cu spaimã mare.
    43. Şi le-a poruncit lor mult, ca nimeni sã nu ştie aceasta; şi a zis sã-i dea ei sã mãnânce.
    
    CAP. 6,
    Trimiterea Apostolilor la propovãduire.
    Ioan Botezãtorul şi Irod. Minunea înmulţirii pâinilor. Iisus umblând
    pe mare.
    Şi au ieşit de acolo şi au venit la, patria sa, şi dupã dânsul au mers ucenicii lui.
    2. Şi fiind sâmbãtã au început a învãţa în sinagogã; şi mulţi auzindu-l se mirau zicând: de unde îi sunt lui acestea? Şi ce este înţelepciunea ce i s-a dat lui, cã şi puteri ca acestea prin mâinile lui se fac?
    3 Au nu este acesta teslarul, feciorul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi ai lui Iuda şi al lui Simon? Şi au nu sunt surorile lui aici la noi? Şi se sminteau întru el.615
    4. Şi zicea lor Iisus: nu este prooroc necinstit, fãrã numai în patria sa, între rudenii şi în casa sa.616
    5. Şi nu putea acolo nici o putere sã facã, fãrã numai peste puţini bolnavi punându-şi mâinile i-a vindecat pe ei.
    6. Şi se mira pentru necredinţa lor, şi umbla în satele cele de prin prejur, învãţând.
    7. Şi a chemat pe cei doisprezece şi a început a-i trimite pe dânşii câte doi, câte doi, şi le-au dai lor putere asupra duhurilor celor necurate.617
    8. Şi le-a poruncit lor sã nu ia nimic pe cale, fãrã numai toiag; nici traistã, nici pâine, nici bani la brâu,
    9. Ci numai sã fie încãlţaţi cu sandale, şi sã nu se îmbrace cu douã haine.
    10. Şi grãia lor: ori unde veţi intra în casã, acolo rãmâneţi pânã ce veţi ieşi de acolo.
    11. Şi ori câţi nu vã vor primi pe voi, nici vor asculta pe voi, ieşind de acolo, scuturaţi praful de supt picioarele voastre întru mãrturie lor. Amin grãiesc vouã: mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei în ziua judecatei, decât cetãţii aceleia.618
    12. Şi ieşind ei propovãduiau, ca sã se pocãiascã;
    13. Şi draci mulţi scoteau, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i tãmãduiau.619
    14. Şi a auzii împãratul Irod (cãci arãtat se fãcuse numele lui), şi zicea, cã Ioan Botezãtorul s-a sculat din morţi, şi pentru aceasta lucreazã puterile întru el.620
    15. Alţii ziceau, cã Ilie este, iar alţii ziceau, cã prooroc este, sau ca unul din prooroci.
    16. Şi auzind Irod, a zis: acesta este Ioan pe care eu l-am tãiat; el s-a sculat din morţi.
    17. Cã Irod acesta trimiţând, a prins pe Ioan, şi l-a legat pe el în temniţã, pentru Irodiada muierea lui Filip fratele sãu, cãci o luase pe dânsa muiere.621
    18. Cã zicea Ioan lui Irod: nu ţi se cuvine sã aibi pe muierea fratelui tãu.622
    19. Iar Irodiada pizmuia lui, şi vrea sã-l omoare, şi nu putea;
    20. Cã Irod se temea de Ioan, ştiindu-l pe dânsul om drept şi sfânt îl socotea pe el; şi ascultându-l pe dânsul, multe fãcea şi cu dragoste îl asculta pe el.
    21: Şi întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod fãcea ospãţul naşterii sale, boierilor sãi, cãpitanilor şi celor mai mari ai Galileei,
    22. Şi intrând fata Irodiadei şi jucând şi plãcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul, a zis Împãratul, fetei: cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie.
    23. Şi s-a jurat el, cã orice vei cere de la mine voi da ţie, pânã la jumãtate din împãrãţia mea.
    24. Iar ea ieşind, a zis maicii sale: ce voi cere? Iar aceea a zis: capul lui Ioan Botezãtorul.
    25. Şi intrând îndatã cu sârguinţã la împãratul, a cerut, zicând: voi ca sã-mi dai mie acum în tipsie capul lui Ioan Botezãtorul.
    26. Şi împãratul foarte s-a întristat, dar pentru jurãmânt şi pentru cei ce şedeau împreunã cu dânsul, n-a vrut sã-i lepede cererea.
    27. Şi, îndatã trimiţând împãratul un speculator, a poruncit sã aducã capul lui. Iar acela mergând, i-a tãiat capul în temniţã,
    28. Şi l-a adus în tipsie, şi l-a dat pe el fetei, şi fata l-a dat maicii sale.
    29. Şi auzind ucenicii lui au venit şi au ridicat trupul lui cel cãzut şi l-au pus pe el în mormânt.
    30. Şi s-au adunat Apostolii la Iisus, şi i-au vestit lui toate câte au fãcut şi câte au învãţat.623
    31. Şi le-au zis lor: veniţi voi înşivã deosebi, în loc pustiu, şi vã odihniţi puţin; cã erau mulţi care veneau şi se duceau, şi n-aveau vreme nici sã mãnânce.
    32. Şi s-au dus în loc pustiu singuri cu corabia.
    33. Şi i-au vãzul pe dânşii noroadele mergând, şi i-au cunoscut pe ei mulţi, şi pedeştri din toate cetãţile alergau acolo, şi mai înainte decât ei au venit şi s-au adunat la dânsul.
    34. Şi ieşind Iisus, a vãzut norod mult şi i s-a fãcut milã de ei, pentru cã  erau ca oile ce n-au pãstor; şi a început a-i învãţa pe dânşii mult.624
    35. Şi iatã vreme multã fiind, s-au apropiat de dânsul ucenicii lui şi au zis: locul este pustiu şi iatã vreme a trecut multã.625
    36. Slobozeşte-i pe dânşii, ca mergând în oraşele cele dimprejur şi în sate, sã-şi cumpere loru-şi pâini, cã n-au ce sã mãnânce.
    37. Iar el rãspunzând, a zis lor: daţi-le voi lor sã mãnânce. Şi au zis ei lui: mergând se poate sã cumpãrãm pâini de douã sule de dinari şi sã le dãm lor sã mãnânce?
    38. Iar el a zis lor: câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi! Iar ei ştiind au zis: cinci şi doi peşti.
    39. Şi a poruncii Ier sã-i puie pe toţi mese, mese pe iarbã verde.
    40. Şi au şezut cele, cete, câte o sutã şi câte cincizeci.
    41. Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, cãutând la cer a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor sãi ca sã le puie înaintea lor, şi pe cei doi peşti i-a împãrţit la toţi.
    42. Şi au mâncat toţi şi s-au sãturat;
    43. Şi au luat douãsprezece coşuri pline de fãrâmituri, şi din peşti.
    44. Şi erau cei ce mâncaserã pâinile, ca la cinci mii de bãrbaţi.
    45. Şi îndatã i-a silit pe ucenicii sãi sã intre în corabie şi sã meargã mai înainte, de ceea parte, la Vitsaida, pânã ce va slobozi el norodul.626
    46. Şi dupã ce i-a slobozit pe ei, s-a dus în munte sã se roage.
    47. Şi fãcându-se searã, era corabia în mijlocul mãrii, şi el singur pe uscat.
    48. Şi i-a vãzut pe dânşii cã se chinuiesc vâslind, cã era vântul împotriva lor; iar întru a patra strajã a nopţii a venit la dânşii, umblând pe mare, şi voia sã treacã pe lângã ei.
    49. Iar ei vãzându-l pe dânsul umblând pe mare, li s-a pãrut cã este nãlucã, şi au strigat;
    50. Cã toţi l-au vãzut pe el şi s-au tulburat. Şi el îndatã a grãit cu dânşii şi le-a zis lor: îndrãzniţi; eu sunt, nu vã temeţi.
    51. Şi s-a suit la dânşii în corabie şi a încetat vântul; şi ei foarte peste mãsurã se înspãimântau întru sine şi se minunau;627
    52. Cã n-au priceput din pâini, de vreme ce era inima lor împietritã.
    53. Şi trecând au venit în pãmântul Ghenisaretului, şi au stat la liman.
    54. Şi ieşind ei din corabie, îndatã l-au cunoscut pe el aceia.
    55. Şi încunjurând toatã latura aceea, au început pe paturi a aduce bolnavii acolo unde auzeau cã este el
    56. Şi ori unde intra, în sate sau în cetãţi sau în oraşe, puneau la uliţe pe cei bolnavi şi-L rugau pe el ca mãcar de poalele veşmintelor lui sã se atingã; şi câţi se atingeau de el, se mântuiau.628
    
    CAP. 7.
    Fãţãrnicia Fariseilor.
    Fiica Hananiencei. Vindecarea
    unui surdo-mut.
    Şi s-au adunat la dânsul Fariseii şi unii din Cãrturari, care veniserã din Ierusalim.629
    2. Şi vãzând pe oarecari din ucenicii lui cu mâinile necurate, adicã nespãlate, mâncând pâine, i-au prihãnit.630
    3. Cã Fariseii şi toţi Iudeii, de nu-şi vor spãla mâinile pânã la cot, nu mãnâncã, ţinând aşezãmântul bãtrânilor.
    4. Şi din târg venind, de nu se vor spãla, nu mãnâncã; şi altele multe sunt, care au luat a le ţinea: spãlarea paharelor şi a ulcioarelor şi a cãldãrilor şi a paturilor.
    5. Dupã aceea l-au întrebat pe el Fariseii şi Cãrturarii: pentru ce ucenicii tãi nu umblã dupã aşezãmântul bãtrânilor, ci cu mâinile nespãlate mãnâncã pâine?
    6. Iar el rãspunzând, a zis lor: bine a proorocit Isaia pentru voi, fãţarnicilor, precum este scris: norodul acesta cu buzele mã cinsteşte, iar inima lor departe stã de la mine;631
    7. Şi în zadar mã cinstesc, învãţând învãţãturi, porunci omeneşti.
    8. Cã lãsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi aşezãmântul bãtrânilor, spãlarea ulcioarelor şi a paharelor şi alte asemenea ca acestea multe faceţi.
    9. Şi zicea lor: bine, lepãdaţi porunca lui Dumnezeu, ca sã pãziţi aşezãmântul vostru?
    10. Cã Moise a zis: cinsteşte pe tatãl tãu şi pe muma ta; şi cela ce va grãi de rãu pe tatãl sãu sau pe muma sa, cu moarte sã moarã.632
    11. Iar voi ziceţi: de va zice omul, tatãlui sãu sau mumei sale; corban, adicã: dar este aceea cu care te-ai fi folosit de la mine,
    12. Şi nu-l mai lãsaţi pe dânsul sã mai facã ceva tatãlui sãu sau mumei sale.
    13. Cãlcând cuvântul lui Dumnezeu pentru aşezãmântul vostru, care l-aţi dat; şi asemenea ca acestea multe faceţi.
    14. Şi chemând la sine pe tot norodul, a zis lor; ascultaţi-mã pe mine toţi şi înţelegeţi.633
    15. Nimic nu este dinafarã de om, ce intrã într-însul, care poate sã-l spurce pe el; ci cele ce ies dintr-însul, acelea sunt care îl spurcã pe om.
    16. De are cineva urechi de auzit, audã.
    17. Şi dupã ce au intrat în casã, de la norod, l-au întrebat pe el ucenicii lui pentru pildã.
    18. Şi le-au zis lor: şi voi aşa de neînţelegãtori sunteţi? Au nu vã pricepeţi, cã tot ce intrã în om dinafarã, nu poate sã-l spurce?
    19. Cã nu intrã în inima lui, ci în pântece, şi iese pe afedron, curãţind toate bucatele.
    20. Şi zicea, cã ceea ce iese din om, aceea spurcã pe om.
    21. Cã dinlãuntru, din inima oamenilor, ies gândurile cele rele, preacurviile, curviile, uciderile,
    22. Furtişagurile, asupririle, vicleşugurile, înşelãciunile, înverşunãrile, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia.
    23. Toate relele acestea ies dinlãuntru şi spurcã pe om.
    24. Şi sculându-se de acolo, s-au dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului, şi intrând în casã, vrea sã nu ştie nimeni de el, dar n-au putut sã se tãinuiascã.634
    25. Cã auzind o muiere pentru dânsul, a cãrei fiicã avea duh necurat, venind a cãzut la picioarele lui.
    26. Şi era muierea elinã, de neam din Finichia Siriei Şi-l ruga pe el ca sã goneascã dracul din fiica ei.
    27. Iar Iisus a zis ei: lasã sã se sature întâi fiii; cã nu este bine a lua pâinea fiilor şi a o arunca câinilor.635
    28. Iar ea rãspunzând a zis lui: adevãrat Doamne, cã şi câinii supt masã mãnâncã din fãrâmiturile fiilor.
    29. Şi a zis ei: pentru acest cuvânt, mergi, a ieşit dracul din fiica ta.
    30. Şi mergând la casa sa, a aflat pe dracul ieşit, şi pe fiicã zãcând în pat.
    31. Şi iarãşi ieşind din hotarele Tirului şi ale Sidonului, au venit la marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolei.636
    32. Şi au adus la dânsul un surd, grãind anevoie, şi l-au rugat pe dânsul ca sã-şi punã mâna peste el.637
    33. Şi luându-l pe el din mulţime deosebi, a pus degetele sale în urechile lui, şi scuipând, s-a atins de limba lui.638
    34. Şi cãutând la cer, a suspinat şi a zis lui: effatta, ce este: deschide-te.639
    35. Şi îndatã s-au deschis auzurile lui şi s-a dezlegat legãtura limbii lui şi grãia drept.
    36. Şi a poruncit lor ca sã nu spunã nimãnui; însã pe cât el le poruncea lor, ei mai mult vesteau;
    37. Şi peste mãsurã se mirau, zicând: toate le-a fãcut bine; şi pe surzi i-a fãcut de aud, şi pe muţi de grãiesc.640
    
    CAP. 8.
    Minunea cu cele şapte pâini. Iudeii cerând semn din cer. Aluatul Fariseilor. Mãrturisirea lui Petru şi certarea lui.
    
    În zilele acelea fiind norod mult foarte şi neavând ce mânca, chemând Iisus pe ucenicii sãi, le-a zis lor:641
    2. Milã-mi este de norod, cã iatã trei zile sunt de când aşteaptã lângã mine şi n-au ce mânca.
    3. Şi de-i voi slobozi pe dânşii flãmânzi la casele lor, vor slãbi pe cale, cã unii dintr-înşii au venit de departe.
    4. Şi au rãspuns lui ucenicii: de unde pe aceştia va putea cineva sã-i sature de pâine, aici în pustie?
    5. Şi i-a întrebat pe ei: câte pâini aveţi? Iar ei au zis: şapte.
    6 Şi a poruncit norodului sã şadã pe pãmânt; şi luând pe cele şapte pâini, mulţumind a frânt şi a dat ucenicilor sãi ca sã le punã înainte; şi le-au pus înaintea norodului.
    7. Şi aveau şi puţini peştişori, şi binecuvântând, a zis sã-i punã şi pe aceia înaintea lor.
    8. Şi au mâncat şi s-au sãturat; şi au luat rãmãşiţe de fãrâmituri şapte coşniţe.642
    9. Şi erau cei ce mâncaserã, ca patru mii. Şi i-au slobozit pe ei.
    10. Şi îndatã intrând în corabie cu ucenicii sãi, au venit în pãrţile Dalmanutei.
    11. Şi au ieşit Fariseii şi au început a se întreba cu dânsul, cerând de la dânsul semn din cer, ispitindu-l pe el.643
    12. Şi suspinând cu duhul sãu a zis: pentru ce neamul acesta cere semn? Amin zic vouã: nu se va da semn neamului acestuia.
    13. Şi lãsându-i pe dânşii, au intrat iarãşi în corabie şi au trecut de ceea parte.
    14. Şi ucenicii lui uitaserã sã ia pâine, şi mai mult decât o pâine n-aveau cu dânşii în corabie.644
    15. Şi le-a poruncit lor, zicând: cãutaţi de vã pãziţi de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod.645
    16. Şi cugetau întru sine, unul cãtre altul zicând, cã pâine n-avem;
    17. Iar Iisus cunoscând, a zis lor: de ce cugetaţi cã pâine n-aveţi? Încã nu înţelegeţi, nici pricepeţi? încã împietritã aveţi inima voastrã?646
    18. Ochi având, nu vedeţi? Şi urechi având, n-auziţi? Şi nu vã aduceţi aminte,
    19. Când am frânt pe cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coşuri pline de fãrâmituri aţi luai? Zis-au ei lui: douãsprezece.647
    20. Şi când pe cele şapte la cele patru mii, câte coşniţe pline de fãrâmituri aţi luat? Iar ei au zis, şapte.648
    21. Şi le-a zis lor: dar cum încã nu înţelegeţi?
    22. Şi au venit în Vitsaida, şi i-au adus lui un orb, şi l-au rugat pe el ca sã se atingã de dânsul.649
    23. Şi apucând pe orbul de mânã l-a scos pe el afarã din sat; şi scuipând pe ochii lui, şi punându-şi mâinile pe el, l-a întrebat de vede ceva.650
    24. Şi ridicându-şi ochii a zis: vãd oamenii ca copacii umblând.
    25. Dupã aceasta iarãşi şi-a pus mâinile pe ochii lui, şi l-a fãcut de a vãzut, şi s-a îndreptat şi a vãzut luminat pe toţi.
    26. Şi l-au trimis pe el la casa sa, zicând: nici în sat sã intri, nici sã spui cuiva în sat.651
    27. Şi a ieşit Iisus şi ucenicii lui în satele Chesariei lui Filip; şi pe cale a întrebat pe ucenicii sãi, zicând lor: cine zic oamenii cã sunt eu?652
    28. Iar ei au rãspuns: Ioan Botezãtorul; şi alţii, Ilie; iar alţii, unul din prooroci.
    29. Şi el le-a zis lor: dar voi cine ziceţi cã sunt eu? Şi rãspunzând Petru a zis lui: tu eşti Hristosul.653
    30. Şi i-a oprit pe ei ca sã nu spunã nimãnui pentru dânsul.
    31. Şi a început a-i învãţa pe ei, cã se cuvine Fiul Omului multe a pãtimi, şi a se defãima de bãtrâni şi de Arhierei şi de Cãrturari, şi a se omorî, şi dupã trei zile a învia.654
    32. Şi de faţã cuvântul acesta grãia. Şi apucându-l pe el Petru, a început a-i sta lui împotrivã.
    33. Iar el întorcându-se şi cãutând spre ucenicii sãi, a certat pe Petru, zicând; mergi înapoia mea satano, cã nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.655
    34. Şi chemând la sine pe norod împreunã cu ucenicii sãi, a zis lor: cela ce voieşte sã vinã dupã mine, sã se lepede de sine, şi sã-şi ia crucea sa, şi sã-mi urmeze mie.
    35. Cã cine va vrea sã-şi mântuiascã sufletul sãu, pierde-l-va pe el; iar cine-şi va pierde sufletul sãu pentru mine şi pentru evanghelie, acela îl va mântui pe el.656
    36. Cã ce va folosi omului de ar dobândi lumea toatã, şi-şi va pierde sufletul sãu?657
    37. Sau ce va da omul schimb pentru sufletul sãu?
    38. Cã cine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, în acest neam preacurvar şi pãcãtos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatãlui sãu cu sfinţii îngeri.658
    
    
    CAP. 9.
    Schimbarea la Faţã a lui Hristos. Vindecarea lunatecului. Cearta ucenicilor pentru întâietate.
    Ferirea de scandal.
    Şi le zicea lor: amin grãiesc vouã, cã sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte pânã când vor vedea împãrãţia lui Dumnezeu venind întru putere.659
    2. Şi dupã şase zile a luat Iisus pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a suit pe dânşii în munte înalt, deosebi, singuri. Şi s-a schimbat la faţã înaintea lor,
    3. Şi hainele lui erau strãlucind, albe foarte, ca zãpada, în ce chip nãlbitorul pe pãmânt nu poale sã nãlbeascã.660
    4. Şi s-a arãtat lor Ilie împreunã cu Moise şi grãia cu Iisus.
    5 Şi rãspunzând Petru a zis lui Iisus: Învãţãtorule, bine este nouã a fi aici şi sã facem trei colibe: ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una;
    6. Cã nu ştia ce grãia, cã erau înfricoşaţi.
    7. Şi s-au fãcut nor umbrindu-i pe ei, şi a venit glas din nor, grãind: acesta este Fiul meu cel iubii, pe acesta ascultaţi.661
    8. Şi de nãprasnã cãutând ei împrejur, pe nimeni n-au mai vãzut, ci numai pe Iisus împreunã cu dânşii.
    9. Iar pogorându-se ei din munte, le-a poruncii lor ca nimãnui sã nu spunã cele ce au vãzul, fãrã numai când Fiul Omului va învia din morţi.
    10. Şi ei au ţinut cuvântul întru sine, întrebându-se: ce este aceea, a învia din morţi?
    11. Şi l-au întrebat pe el, zicând: pentru ce zic Cãrturarii, cã Ilie se cuvine sã vie mai înainte?662
    12. Iar el rãspunzând, a zis lor: Ilie venind mai înainte, va aşeza toate. Şi cum este scris de Fiul Omului? Cã el va sã pãtimeascã multe şi sã fie defãimat.663
    13. Însã zic vouã, cã Ilie a şi venit, şi au fãcut lui câte au vrut, cum este scris de el.664
    14. Şi venind la ucenici, a vãzut norod mult împrejurul lor, şi Cãrturarii întrebându-se cu dânşii. 
    15. Şi îndatã tot norodul vãzându-l pe el, s-a înspãimântat, şi alergând s-a închinat lui.
    16. Şi au întrebat pe Cãrturari: ce vã întrebaţi între voi?
    17. Şi rãspunzând unul din norod, a zis: Învãţãtorule, am adus pe fiul meu la tine, având duh mut.665
    18. Şi ori unde îl apucã pe el, îl zdrobeşte, şi face spume, şi scrâşneşte cu dinţii, şi se usucã. Şi am zis ucenicilor tãi sã-l scoatã, şi n-au putut.
    19. Iar el rãspunzând a zis lui: o neam necredincios! Pânã când voi fi cu voi? Pânã când vã voi suferi pe voi? Aduceţi-l pe el la mine
    20. Şi l-au adus pe el la dânsul. Şi vãzându-l pe dânsul, îndatã duhul l-a scuturat pe el, şi cãzând la pãmânt, se tãvãlea spumând.
    21. Şi a întrebat pe tatãl lui: câtã vreme este de când i s-a fãcut lui aceasta? Iar el a zis: din copilãrie;
    22. Şi de multe ori pe el şi în foc l-a aruncat şi în apã, ca sã-l piardã; ci, de poţi ceva, ajutã-ne nouã, fiindu-ţi milã de noi
    23. Iar Iisus i-a zis lui: de poţi crede, toate sunt cu putinţã credinciosului.666
    24. Şi îndatã strigând cu lacrãmi tatãl copilului, a grãit: cred, Doamne, ajutã necredinţei mele!
    25. Iar vãzând Iisus cã nãvãleşte norodul, a poruncit duhului celui necurat, zicând lui: duh mut şi surd, eu ţie îţi poruncesc: ieşi dintr-însul, şi de acum sã nu mai intri în el.
    26. Şi strigând, şi mult scuturându-l pe el, a ieşit. Şi s-a fãcut ca un mort, încât mulţi ziceau cã a murit.
    27. Iar Iisus apucându-l pe el de mânã, l-a ridicat, şi s-a sculat
    28. Şi intrând el în casã, ucenicii lui l-au întrebat pe dânsul deosebi: pentru ce noi nu am putut sã-l scoatem pe el?667
    29. Iar el a zis lor: acest neam cu nimic nu poate ieşi, furã numai cu rugãciune şi cu post.
    30. Şi de acolo ieşind, mergea prin Galileea, şi nu vrea ca sã-l ştie cineva.
    31. Cã învãţa pe ucenicii sãi şi zicea lor: Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor, si-l vor omorî pe el, şi dupã ce-l vor omorî, a treia zi va învia.668
    32. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acela, şi se temeau sã-l întrebe pe el.
    33. Şi au venit în Capernaum, şi fiind în casã i-a întrebat pe dânşii: de ce vã prigoneaţi pe cale?
    34. Iar ei au tãcut; cã se pricise pe cale unul cu altul, cine ar fi mai mare.669
    35. Şi şezând a chemat pe cei doisprezece şi le-au zis lor: cela ce vrea sã fie întâiul, acesta sã fie mai de pe urmã de toţi şi tuturor slugã.670
    36. Şi luând un prunc l-a pus pe el în mijlocul lor, şi luându-l în braţe, a zis lor:
    37. Oricine va primi pe unul dintr-aceşti prunci întru numele meu, pe mine mã primeşte; şi oricine mã primeşte pe mine, nu pe mine mã primeşte, ci pe cel ce m-a trimis pe mine.671
    38. Şi a rãspuns Ioan lui, zicând: Învãţãtorule am vãzut pe oarecine întru numele tãu scoţând draci, care nu vine dupã noi, şi l-am oprit pe el, pentru cã nu vine dupã noi.672
    39. Iar Iisus a zis: nu-l opriţi pe el, cã nimeni nu este care va face putere întru numele meu, şi sã poatã degrabã a mã grãi de rãu.673
    40. Cã cel ce nu este împotriva noastrã, pentru noi este;674
    41. Cã oricine va adãpa pe voi cu un pahar de apã întru numele meu, cãci ai lui Hristos sunteţi, amin grãiesc vouã: nu-şi va pierde plata sa.675
    42. Şi oricine va sminti pe unul dintr-aceştia mici, care cred întru mine, mai bine ar fi lui de şi-ar lega o piatrã de moarã împrejurul grumazului lui şi sã se arunce în mare676
    43. Şi de te sminteşte pe tine mâna ta, taie-o pe ea; cã mai bine îţi este ţie sã intri în viaţã, decât douã mâini având, sã intri în gheena, în focul nestins,677
    44. Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.678
    45. Şi de te sminteşte pe tine piciorul tãu, taie-l pe el; cã mai bine îţi este ţie sã intri în viaţã şchiop, decât douã picioare având, sã fii aruncat în gheena, în focul nestins,679
    46. Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
    47. Şi de te sminteşte pe tine ochiul tãu, scoate-l pe el; cã mai bine îţi este ţie cu un ochi sã intri întru împãrãţia lui Dumnezeu, decât doi ochi având, sã fii aruncat în focul gheenei,680
    48. Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
    49. Cã fieştecine cu foc se va sãra, şi toatã jertfa cu sare se va sãra.681
    50. Bunã este sarea; iar de va fi sarea nesãratã, cu ce o veţi îndulci pe aceasta? Aveţi întru voi sare, şi pace aveţi între voi!682
    
    CAP. 10
    Întrebare despre despãrţenie. Iisus binecuvinteazã pruncii. Bogatul doritor de viaţa veşnica. Iisus vesteşte patimile sale. Fiii lui Zevedei. Vartimei orbul.
    Şi de acolo sculându-se, au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan; şi iarãşi s-au adunat noroadele la dânsul; şi precum îi era obiceiul, iarãşi îi învãţa pe ei.683
    2. Şi apropiindu-se Fariseii, l-au întrebat pe el, ispitindu-l: oare se cade bãrbatului sã-şi lase femeia?
    3. Iar el rãspunzând a zis lor: ce a poruncit vouã Moise?
    4. Iar ei au zis: Moise a dat voie sã-i scrie carte de despãrţire şi s-o lase.684
    5. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: dupã învârtoşarea inimii voastre a scris vouã porunca aceasta.
    6 Iar din începutul zidirei, bãrbat şi muiere i-au fãcut pe ei Dumnezeu.685
    7. Pentru aceasta va lãsa omul pe tatãl sãu şi pe muma sa şi se va lipi de muierea sa,
    8. Şi vor fi amândoi un trup; pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup.686
    9. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sã nu despartã.687
    10. Şi în casã iarãşi l-au întrebat pe el ucenicii lui de aceasta.
    11. Şi le-a zis lor: oricine îşi va lãsa muierea sa şi va lua alta, preacurveşte cu dânsa;688
    12. Şi muierea de-şi va lãsa bãrbatul şi se va mãrita dupã altul, preacurveşte.
    13. Şi aduceau la dânsul prunci, ca sã se atingã de ei; iar ucenicii îi certau pe cei ce îi aduceau.689
    14. Iar vãzând Iisus, nu i-a pãrut bine, şi a zis lor: lãsaţi pruncii sã vinã la mine şi nu-i opriţi pe ei, cã a unora ca acestora este împãrãţia lui Dumnezeu.
    15. Amin zic vouã: oricine nu va primi împãrãţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra întru ea.690
    16. Şi luându-i în braţe, şi-a pus mâinile peste ei şi i-a binecuvântat pe dânşii.691
    17. Şi ieşind ei în cale, a alergat oarecine, şi îngenunchind înaintea lui, îl întreba pe el zicând: Învãţãtorule bune, ce voi face ca sã moştenesc viaţa veşnicã?692
    18. Iar Iisus a zis lui: ce-mi zici bun? Nimeni nu este bun, fãrã numai unul Dumnezeu.
    19. Poruncile ştii? Sã nu curveşti, sã nu ucizi, sã nu furi, sã nu mãrturiseşti mãrturie mincinoasã, sã nu rãpeşti, cinsteşte pe tatãl tãu şi pe muma ta.693
    20. Iar el rãspunzând a zis lui: Învãţãtorule, toate acestea le-am pãzit din tinereţile mele.
    21. Iar Iisus cãutând spre el, l-a iubit pe dânsul, şi a zis lui: încã una îţi lipseşte: mergi, vinde-ţi câte ai şi le dã sãracilor, şi vei avea comoarã în cer, şi luând crucea, vino, urmeazã mie.694
    22. Iar el întristându-se de cuvântul acesta, s-a dus mâhnit, pentru cã avea avuţii multe.
    23. Şi cãutând Iisus, a zis ucenicilor sãi: cât de anevoie vor intra întru împãrãţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!695
    24. Iar ucenicii se spãimântau de cuvintele lui. Dur Iisus iarãşi rãspunzând, le-a zis lor: fiilor, cât de anevoie este sã intre întru împãrãţia lui Dumnezeu cei ce se nãdãjduiesc întru avuţii!696
    25. Mai lesne este a trece cãmila prin urechea acului, decât bogatul a intra întru împãrãţia lui Dumnezeu.
    26. Iar ei mai mult se îngrozeau, zicând unul cãtre altul: şi cine poate sã se mântuiascã?
    27. Şi cãutând Iisus la dânşii, a zis: la oameni este cu neputinţã, dar nu la Dumnezeu; cã la Dumnezeu toate sunt cu putinţã.697
    28. Şi a început Petru a zice lui: iatã, noi am lãsat toate şi am urmat ţie.698
    29. Şi rãspunzând Iisus a zis: amin grãiesc vouã: nimeni nu este care şi-a lãsat casã, sau fraţi, sau surori, sau tatã, sau mumã, sau muiere, sau copii, sau holde, pentru mine şi pentru evanghelie.
    30. Şi sã nu ia însutite acum în vremea aceasta, case şi fraţi şi surori şi tatã şi mumã şi copii şi holde cu prigoniri, şi în veacul cel viitor viaţã veşnicã.
    31. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmã, şi de pe urmã întâi.699
    32. Şi erau pe cale suindu-se în Ierusalim, şi mergea Iisus înaintea lor; iar ei se înspãimântau, şi mergând dupã dânsul le era fricã.700
    33. Şi luând iarãşi pe cei doisprezece, a început a le spune lor cele ce erau sã i se întâmple lui: iatã ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului se va da Arhiereilor şi Cãrturarilor, şi-l vor judeca pe el spre moarte, şi-l vor da pe el neamurilor,701
    34. Şi-l vor batjocori pe el, şi-l vor bate pe el, şi-l vor scuipa, şi-l vor omorî pe el, şi a treia zi va învia.
    35. Şi au venit la el Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedei, zicând: Învãţãtorule, voim ca ceea ce vom cere, sã ne faci nouã.702
    36 Iar el a zis lor: ce voiţi sã vã fac vouã?
    37. Iar ei au zis lui: dã-ne nouã ca sã şedem unul dea dreapta ta şi altul dea stânga ta, întru slava ta.
    38. Iar Iisus le-a zis lor: nu ştiţi ce cereţi. Puteţi sã beţi paharul (pe) care eu (îl) beau? Şi cu botezul cu care eu mã botez sã vã botezaţi?703
    39. Iar ei au zis lui: putem. Iar Iisus a zis lor: paharul pe care eu (îl) voi bea, cu adevãrat îl veţi bea, şi cu botezul cu care eu mã botez, vã veţi boteza;704
    40. Iar, a şedea dea dreapta mea şi dea stânga mea, nu este al meu a da, ci celor pentru care s-au gãtit.705
    41. Si auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe
    42. Iar Iisus chemându-i pe dânşii la sine, le-a zis lor: ştiţi cã celor ce li se pare cã sunt începãtori ai neamurilor, le stãpânesc pe ele, şi cei mai mari ai lor le domnesc pe dânsele.706
    43. Iar între voi nu va fi aşa, ci care va vrea sã fie mai mare între voi, sã fie vouã slugã,707
    44. Şi care va vrea sã fie între voi întâiul, sã fie tuturor slugã:708
    45. Pentru cã şi Fiul Omului n-a venit ca sã-i slujeascã lui, ci ca sã slujeascã ei şi sã-şi dea sufletul sãu rãscumpãrare pentru mulţi.
    46. Si au venit în Ierihon; şi ieşind el din Ierihon şi ucenicii lui şi norod mult, Vartimei orbul, fiul lui Timei, şedea lângã cale cerşind.709
    47. Şi auzind cã Iisus Nazarineanul este, a început a strige şi a zice: Iisuse, fiul lui David, miluieşte-mã!
    48. Si-l certau pe dânsul mulţi, ca sã tacã. Dar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David, miluieşte-mã!
    49. Şi stând Iisus, a zis sã-l cheme pe e! Şi au chemat pe orbul, zicându-i lui: îndrãzneşte; scoalã-te cã te cheamã.
    50. Iar el lepãdându-şi haina sa, s-a sculat şi a venit la Iisus.
    51. Şi rãspunzând Iisus, i-a zis lui: ce voieşti sã-ţi fac ţie? Iar orbul i-a zis lui: Învãţãtorule, sã vãd.
    52. Iar Iisus i-a zis lui: mergi, credinţa ta te-a mântuit; şi îndatã a vãzut, şi a mers dupã Iisus în cale.
    
    
    CAP. 11.
    Intrarea în Ierusalim.
    Blestemarea smochinului. 
    Izgonirea zarafilor din Bisericã.
    Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Vitfaghi şi Vitania, cãtre Muntele Mãslinilor, a trimis doi din ucenicii sãi.710
    2 Şi a zis lor: merge-ţi în satul care este înaintea voastrã; şi îndatã intrând într-însul, veţi afla un mânz legat, pe care nimeni din oameni n-a şezut; dezlegându-l pe el sã-l aduceţi.
    3. Si de va zice vouã cineva: de ce faceţi aceasta? Sã ziceţi, cã Domnului trebuieşte, şi numai decât îl va trimite pe el aici.
    4. Şi au mers şi au aflat mânzul legat lângã uşã afarã la rãspântie, şi l-au dezlegat pe el.
    5. Iar oarecare din cei ce stau acolo, au zis lor: ce faceţi de dezlegaţi mânzul?
    6. Iar ei au zis lor precum le poruncise Iisus; şi i-au lãsat pe ei.
    7. Şi au adus mânzul la Iisus, şi şi-au pus pe el hainele lor, şi au şezut pe dânsul.711
    8. Şi mulţi aşterneau veşmintele lor pe cale; iar alţii tãiau stâlpãri din copaci şi le aşterneau pe cale.
    9. Şi cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmã, strigau zicând: Osana! bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.712
    10. Bine este cuvântatã împãrãţia, care vine întru numele Domnului, a pãrintelui nostru David. Osana întru cei de sus!
    11. Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în bisericã; şi dupã ce a vãzut toate, fiind vremea înspre searã, a ieşit la Vitania cu cei doisprezece.
    12. Iar a doua zi ieşind ei din Vitania, au flãmânzit.713
    13. Şi vãzând un smochin de departe, având frunze, au venit, ca doarã va afla ceva într-însul; şi venind la el, nimic n-au aflat, fãrã numai frunze; cã încã nu era vremea smochinelor.
    14. Şi rãspunzând Iisus, a zis lui: de acum înainte nimeni sã nu mai mãnânce rod din tine în veac. Şi auzeau ucenicii lui.
    15. Şi au venit în, Ierusalim, şi intrând Iisus în bisericã, a început a scoate pe cei ce vindeau şi cumpãrau în bisericã, şi mesele schimbãtorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei le-a rãsturnat,714
    16. Şi nu lãsa sã poarte cineva vas prin bisericã.
    17. Şi învãţa zicând lor: au nu este scris: casa mea, casã de rugãciune se va chema, întru toate neamurile? Iar voi o aţi fãcut peşterã tâlharilor.715
    18. Şi au auzit Cãrturarii şi Arhiereii şi cãutau în ce chip l-ar fi pierdut pe el, cã se temeau de dânsul, cãci tot norodul se mira de învãţãtura lui.716
    19. Şi dacã s-a fãcut searã, au ieşit afarã din cetate.
    20. Şi a doua zi trecând, au vãzut smochinul uscat din rãdãcinã;717
    21. Şi aducându-şi aminte Petru, i-a zis lui: Învãţãtorule, vezi smochinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat.718
    22. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: aveţi credinţã în Dumnezeu;
    23. Cã amin zic vouã, cã cela ce ar zice muntelui acestuia: ridicã-te şi te aruncã în mare, şi nu se va îndoi întru inima sa, ci va crede cã ce va zice va fi, fi-va lui orice va zice.719
    24. Pentru aceasta zic vouã: toate câte cereţi, rugându-vã, sã credeţi cã veţi lua, şi va fi vouã.720
    25. Şi când staţi de vã rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatãl vostru cel din ceruri sã ierte vouã greşalele voastre.721
    26. Iar dacã voi nu veţi ierta, nici Tatãl vostru cei din ceruri nu va ierta vouã greşalele voastre.722
    27. Şi au venit iarãşi în Ierusalim; şi umblând ei prin bisericã, au venit la dânsul Arhiereii şi Cãrturarii şi Bãtrânii,723
    28. Şi au zis lui: cu ce putere faci acestea? Şi cine ţi-a dat ţie puterea aceasta ca sã faci acestea?724
    29. Iar Iisus rãspunzând, a zis lor: întreba-voi şi eu pe voi un cuvânt şi sã-mi rãspundeţi mie, şi voi spune şi eu vouã cu ce putere fac acestea.
    30. Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Rãspundeţi-mi mie.
    31. Şi ei cugetau întru sine, zicând: de vom zice: din cer, va zice: pentru ce dar n-aţi crezut lui?725
    32. Iar de vom zice: de la oameni, se temeau de norod, cã toţi (îl) aveau pe Ioan, cã, cu adevãrat prooroc a fost.726
    33. Şi rãspunzând, au zis lui Iisus: nu ştim. Şi Iisus rãspunzând, a zis lor: nici eu nu voi spune vouã cu ce putere fac acestea.
    
    CAP- 12.
    Pilda viei. Plata dajdiei. Saducheii tãgãduind învierea. Legiuitorul. Al cui Fiu este Hristos. Fãţãrnicia Cãrturarilor.
    Cei doi bani al vãduvei.
    Şi a început în pilde a grãi lor: un om a sãdit vie, şi a îngrãdit-o împrejur cu gard, şi a sãpat într-însa teasc, şi a zidit turn, şi a dat-o pe ea lucrãtorilor, şi s-a dus departe.727
    2. Şi la vreme a trimis o slugã la lucrãtori, ca sã ia de la lucrãtori din rodul viei.
    3. Iar ei apucându-l pe dânsul, l-au bãtut şi l-au trimis deşert.
    4. Şi iarãşi a trimis cãtre dânşii pe altã slugã; şi pe acela bãtându-l cu pietre, i-au sfãrâmat capul şi l-au trimis cu necinste
    5. Şi iarãşi a trimis pe altul; şi pe acela l-au omorât şi pe alţii mulţi pe unii bãtându-i, pe alţii omorându-i.
    6. Deci având încã un fiu iubit al sãu, l-a trimis şi pe acela mai pe urmã la ei, zicând: se vor ruşina de fiul meu.
    7 Iar lucrãtorii aceia au zis întru  sine: acesta este moştenitorul, veniţi sã-l ucidem pe el, şi va fi moşia a noastrã.728
    8. Şi apucându-l pe el, l-au omorât şi l-au scos afarã din vie.729
    9. Ce, dar, va face stãpânul viei? Veni-va şi va pierde pe lucrãtorii aceia şi via o va da altora.
    10. Au nici scriptura aceasta n-aţi cetit-o? Piatra care nu au bãgat-o în seamã ziditorii, aceasta s-a fãcut în capul unghiului;730 
    11. De la Domnul s-a fãcut aceasta, şi este minunatã întru ochii noştri.
    12. Şi cãutau sã-l prindã pe el, dar se temeau de norod; cãci au cunoscut cã împotriva lor a zis pilda; şi lãsându-l pe el, s-au dus.731
    13. Şi au trimis cãtre dânsul pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca sã-l prindã pe el în cuvânt.732
    14. Iar ei venind, i-au zis lui: Învãţãtorule, ştim cã adevãrat eşti, şi nu-ţi este ţie grijã de nimeni, cã nu cauţi în faţa oamenilor, ci întru adevãr calea lui Dumnezeu înveţi. Se cade a da dajdie Cezarului, sau nu? Sã dãm, sau sã nu dãm?
    15. Dar el ştiind fãţãrnicia lor, a zis lor: ce mã ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar sã-l vãd.
    16. Iar ei i-au adus. Şi a zis lor: al cui este chipul acesta şi scriptura cea de pe el? Şi ei i-au zis lui: ale Cezarului.
    17. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: daţi înapoi pe cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, şi pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi s-au mirat de dânsul.733
    18. Şi au venit la dânsul Saducheii, care zic cã nu este înviere, şi l-au întrebat pe el, zicând:734
    19. Învãţãtorule, Moise a scris nouã, cã de va muri fratele cuiva, şi-i va rãmânea muierea, şi feciori nu va lãsa, sã ia fratele lui pe muierea lui şi sã ridice sãmânţa fratelui sãu.735
    20. Deci şapte fraţi au fost, şi cel dintâi a luat muiere, şi murind n-a lãsat sãmânţã;
    21. Şi al doilea o a luat pe dânsa, dar a murit, şi nici acela n-a lãsat sãmânţã, şi al treilea aşijderea.
    22. Şi au luat-o pe dânsa toţi şapte şi n-au lãsat sãmânţã, iar mai pe urmã de toţi, a murit şi muierea.
    23. Deci la înviere, când vor învia, a cãruia dintr-înşii va fi muiere, cã toţi şapte au avut-o pe ea muiere?
    24. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: au nu pentru aceasta vã rãtãciţi, neştiind scripturile nici puterea lui Dumnezeu?
    25. Cãci dupã ce vor învia din morţi, nici (nu) se vor însura, nici (nu) se vor mãrita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
    26. Iar pentru morţi, cã se vor scula, au n-aţi cetit în cartea lui Moise, la rug, cum i-a grãit Dumnezeu lui, zicând: eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.736
    27. Nu este Dumnezeu al morţilor, ci Dumnezeu al viilor, deci voi mult vã rãtãciţi.
    28. Şi apropiindu-se unul din Cãrturari, care auzise pe ei prigonindu-se cu dânsul, şi vãzând cã bine le-a rãspuns lor, l-a întrebat pe el: care poruncã este mai întâi de toate?737
    29. Iar Iisus i-a rãspuns lui, cã mai întâi de toate poruncile este: auzi Israile: Domnul Dumnezeul nostru, Domnul unul este;738
    30. Şi sã iubeşti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta şi din tot sufletul tãu şi din tot cugetul tãu şi din toatã tãria ta; aceasta este porunca cea dintâi.
    31. Iar a doua, asemenea acesteia: sã iubeşti pe aproapele tãu, ca însuţi pe tine. Mai mare decât acestea altã poruncã nu este.739
    32. Şi a zis lui cãrturarul: bine, Învãţãtorule, adevãrat ai zis, cã unul este Dumnezeu, şi nu este altul afarã de dânsul;740
    33. Şi a-l iubi pe el din toatã inima şi din tot cugetul şi din tot sufletul şi din toatã tãria; şi a iubi pe aproapele ca însuşi pe sine, mai mult este decât toate prinoasele şi jertfele.
    34. Iar Iisus vãzând cã, cu înţelepciune a rãspuns, i-a zis lui: nu eşti departe de împãrãţia lui Dumnezeu. Şi nimeni mai mult nu îndrãznea sã-l întrebe pe el.741
    35. Şi începând Iisus, a zis, învãţând în bisericã: cum zic Cãrturarii cã Hristos este Fiul lui David?742
    36. Cã însuşi David a zis cu Duhul Sfânt: zis-au Domnul, Domnului meu: şezi dea dreapta mea, pânã ce voi pune pe vrãjmaşii tãi aşternut picioarelor tale.743
    37. Deci însuşi David îl numeşte pe el Domn, şi de unde dar este fiu al lui? Şi norodul cel mult asculta pe el cu dulceaţã.
    38. Şi grãia lor întru învãţãtura sa; pãziţi-vã de Cãrturari, care voiesc a umbla în podoabe şi iubesc închinãciunile prin târguri,744
    39. Şi scaunele cele mai de sus în sinagogi, şi şederile cele mai întâi la ospeţe;
    40. Care mãnâncã casele vãduvelor şi cu pricinã îndelung se roagã; aceştia vor lua mai grea osândã.
    41. Şi şezând sus în preajma gazofilachiei, privea cum aruncã norodul bani în gazofilachie; şi mulţi bogaţi aruncau multe.745
    42. Şi venind o vãduvã sãracã, a aruncat doi dinari, ce este un codrant.
    43. Şi chemând, pe ucenicii sãi, le-a zis lor: amin zic vouã, cã aceastã vãduvã sãracã, a aruncat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în gazofilachie;
    44. Cã toţi din prisosinţa lor au aruncat, iar aceasta din lipsa sa, toate câte a avut a aruncat, toatã avuţia sa.
    
    CAP. 13.
    Sfârşitul lumii. Semnele vestitoare.
    Nimeni nu, ştie ziua şi ceasul
    în care va sã fie.
    Şi ieşind el din bisericã, a zis lui unul din ucenicii lui: Învãţãtorule, vezi ce fel de pietre şi ce fel de zidirii!746
    2. Şi rãspunzând Iisus, a zis lui: vezi aceste zidiri mari? Nu va rãmânea aici piatrã pe piatrã, care sã nu se risipeascã.747
    3. Şi şezând el pe Muntele Mãslinilor, în preajma bisericii, l-au întrebat pe dânsul deosebi Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei:
    4. Spune nouã, când vor fi acestea şi care este semnul, când acestea toate se vor sãvârşi?748
    5. Iar Iisus rãspunzând lor, a început a zice; cãutaţi ca sã nu vã înşele pe voi cineva;
    6. Cã mulţi voi veni întru numele meu, zicând: eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor înşela.749
    7. Iar când veţi auzi de rãzboaie şi de veşti de rãzboaie, sã nu vã înspãimântaţi, cã, se cuvine sã fie acestea; ci încã nu va fi sfârşitul.
    8. Cã se va scula neam peste neam şi împãrãţie peste împãrãţie; şi vor fi cutremure pe alocurea, şi va fi foamete şi tulburãri; începãturi ale durerilor vor fi acestea.750
    9. Deci pãziţi-vã pe voi înşivã; cã vã vor da pe voi în soboare, şi în adunãri veţi fi bãtuţi, şi înaintea domnilor şi a împãraţilor veţi sta pentru mine, spre mãrturie lor.751
    10. Şi în toate neamurile se cuvine mai întâi sã se propovãduiascã Evanghelia.
    11. Iar când vã vor duce pe voi dându-vã, sã nu vã grijiţi mai înainte ce veţi grãi, nici sã cugetaţi; ci, ceea ce se va da vouã într-acel ceas, aceea sã grãiţi; cã nu veţi fi voi cei ce veţi grai, ci Duhul Sfânt.752
    12. Şi va da frate pe frate spre moarte, şi tatã pe fiu; şi se vor scula fiii asupra pãrinţilor şi-i vor omorî pe ei.
    13. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele meu; dar cel ce va rãbda pânã în sfârşit, acela se va mântui.753
    14. Iar când veţi vedea urâciunea pustiirei, care s-a zis de Daniil proorocul, stând unde nu se cuvine (cela ce citeşte sã înţeleagã), atunci cei ce vor fi în Iudeea, sã fugã la munţi.754
    15. Iar cela ce va fi pe casã, sã nu se pogoare în casã, nici sã intre sã ia ceva din casa sa.755
    16. Şi cela ce va fi în câmp, sã nu se întoarcã înapoi sã-şi ia haina sa
    17. Iar vai celora ce vor avea în pântece, şi celora ce vor apleca în zilele acelea!
    18. Ci rugaţi-vã ca sã nu fie fuga voastrã iarna;
    19. Cã va fi în zilele acelea necaz ca acela, care n-a fost pânã acum din începutul zidirei, care au zidit Dumnezeu şi nici (nu) va mai fi.756
    20. Şi de nu ar scurta Dumnezeu zilele acelea, n-u s-ar mântui tot trupul; ci pentru cei aleşi, pe cari i-a ales, va scurta zilele acelea.
    21. Atunci de va zice vouã cineva, iatã aici este Hristos, sau iatã acolo, sã nu credeţi;757
    22. Cã se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, şi vor da semne şi minuni ca sã înşele, de va fi cu putinţã şi pe cei aleşi.758
    23. Iar voi vã pãziţi, cã iatã mai înainte am spus vouã toate.
    24. Şi îi zilele acelea, dupã necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va da lumina sa.759
    25. Şi stelele cerului vor cade, şi puterile cele din ceruri se vor clãtina.
    26. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere şi cu slavã multã.760
    27. Şi atunci va trimite pe îngerii sãi şi va aduna pe cei aleşi ai sãi din cele patru vânturi, de la marginea pãmântului pânã la marginea cerului.761
    28. Iar de la smochin vã învãţaţi pildã; când mlãdiţa lui este moale şi înfrunzeşte, ştiţi cã aproape este vara;762
    29. Aşa şi voi, când veţi vedea acestea fãcându-se, sã ştiţi cã aproape este, lângã uşi.
    30. Amin grãiesc vouã, cã nu va trece neamul acesta, pânã când toate acestea vor fi.
    31. Cerul si pãmântul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.763
    32. Iar de ziua aceea şi de ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, fãrã numai Tatãl.764
    33. Pãziţi-vã, priveghiaţi şi vã rugaţi, cã nu ştiţi când va veni vremea aceea;765
    34. Ca un om ce se duce departe lãsându-şi casa sa şi dând slugilor sale putere, şi fiecãruia lucrul lui, şi portarului poruncind ca sã privegheze.766
    35. Priveghiaţi dar, cã nu ştiţi când va veni domnul casei; seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa;
    36. Ca nu cumva venind fãrã de veste, sã vã afle pe voi dormind.
    37. Iar ce zic vouã, tuturor zic: priveghiaţi!
    
    CAP. 14.
    Hristos uns cu mir. Iuda cârteşte. Cina cea de tainã. Vânzarea. Rugãciunea lui Hristos. Prinderea şi ducerea lui la Arhiereu. Mãrturii mincinoase. Lepãdarea lui Petru.
    Şi erau paştile şi azimile, dupã douã zile; şi cãutau Arhiereii şi Cãrturarii, cum pe el cu vicleşug prinzându-l sã-l omoare.767
    2. Şi ziceau: nu la praznic, ca sã nu fie tulburare întru norod.
    3 Şi fiind el în Vitania, în casa lui Simon leprosul, şi şezând el, a venit o muiere având un alabastru cu mir de nard curat de mult preţ şi sfãrâmând alabastru, l-a turnat pe capul lui.768
    4. Şi erau unii de le pãreau rãu întru sine şi ziceau: pentru ce se fãcu aceastã pagubã cu mirul?
    5. Cã se putea vinde acesta mai mult de trei sute de dinari şi sã se dea sãracilor. Şi se rãsteau asupra ei.
    6. Iar Iisus a zis: lãsaţi-o pe dânsa; pentru ce îi faceţi supãrare? Cã bun lucru a fãcut cu mine.
    7. Cã pe sãraci pururea îi aveţi cu voi, şi când veţi vrea, puteţi a le face lor bine, dar pe mine nu mã aveţi pururea.769
    8. Aceasta, cea avut a fãcut; mai înainte a apucat de a uns trupul meu spre îngropare.
    9. Amin grãiesc vouã: ori unde se va propovãdui evanghelia aceasta, în toatã lumea, şi ce a fãcut ea se va povesti, spre pomenirea ei.
    10. Şi Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la Arhierei ca sã-l vândã pe el lor.770
    11. Iar ei auzind, s-au bucurat şi i-au fãgãduit lui sã-i dea bani. Şi el cãuta, cum în vreme cu prilej, l-ar da pe el lor. 
    12. Iar în ziua cea dintâi a azimilor, când jertfeau paştile, au zis cãtre dânsul ucenicii lui: unde voieşti sã mergem sã gãtim ca sã mãnânci paştile?771
    13. Şi a trimis doi din ucenicii sãi şi le-a zis lor: mergeţi în cetate, şi (vã) va întâmpina pe voi un om ducând un vas de lut cu apã; mergeţi dupã dânsul.
    14. Şi ori unde va intra, ziceţi stãpânului casei, cã Învãţãtorul zice: unde este sãlaşul întru care sã mãnânc paştile cu ucenicii mei?
    15. Şi el va arãta vouã un foişor mare, aşternut gata; acolo gãtiţi nouã.
    16. Şi au ieşit ucenicii lui, şi au venit în cetate, şi au aflat precum le zisese lor, şi au gãtit paştile.
    17. Şi fãcându-se searã, a venit cu cei doisprezece.772
    18. Şi şezând ei şi mâncând, a zis Iisus: amin zic vouã, cã unul din voi va sã mã vândã, cel ce mãnâncã cu mine.773
    19. Iar ei au început a se întrista şi a zice lui unul câte unul: nu cumva sunt eu? Şi altul: nu cumva sunt eu?
    20. Iar el rãspunzând, a zis lor: unul din doisprezece, care întinge cu mine în blid.
    21. Ci Fiul Omului va merge precum este scris pentru dânsul; dar vai omului aceluia, prin care Fiul Omului se vinde! Mai bine ar fi fost lui de nu s-ar fi nãscut omul acela.
    22. Şi mâncând ei, a luat Iisus pâine, şi binecuvântând a frânt şi a dat lor şi a zis: luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu.774
    23. Şi luând paharul, mulţumind a dat lor şi au bãut dintr-însul toţi;
    24. Şi a zis lor: acesta este sângele meu, al legei cele-i noi, care pentru mulţi se varsã.
    25. Amin zic vouã, cã de acum nu voi mai bea din roada viei pânã în ziua aceea, când o voi bea pe ea nouã, întru împãrãţia lui Dumnezeu.
    26. Şi dând laudã, au ieşit în Muntele Mãslinilor.775
    27. Şi a zis lor Iisus: toţi vã veţi sminti întru mine în noaptea aceasta; cã scris este: bate-voi pãstorul şi se vor risipi oile.776
    28. Dar dupã ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea.777
    29. Iar Petru a zis lui: deşi toţi se vor sminti, iar eu nu.778
    30. Şi a zis Iisus lui: amin zic ţie, cã tu astãzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul de douã ori, te vei lepãda de mine de trei ori.779 
    31. Iar el cu mult mai vârtos zicea: de mi s-ar întâmpla a muri cu tine, nu mã voi lepãda de tine. Asemenea încã şi toţi ziceau.
    32. Si au venit în satul al cãrui nume este Ghetsimani, şi a zis ucenicilor sãi: şedeţi aici pânã mã voi ruga.780
    33. Şi a luat pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan cu sine, şi a început a se înspãimânta şi a se mâhni.
    34. Şi a zis lor: întristat este sufletul meu pânã la moarte. Rãmâneţi aici şi priveghiaţi.
    35. Şi mergând puţin mai înainte, a cãzut pe pãmânt şi se ruga, cã de este cu putinţã, sã treacã de la dânsul acel ceas,781
    36. Şi zicea: Ava, Pãrinte, toate sunt cu putinţã ţie, treci de la mine paharul acesta, însã nu ceea ce voiesc eu, ci ceea ce voieşti tu.
    37. Şi a venit şi i-a gãsit pe ei dormind, şi a zis lui Petru: Simone, dormi? Nu putuşi un ceas sã priveghezi?
    38. Priveghiaţi şi vã rugaţi, ca sã nu intraţi în ispitã; cã duhul este osârduitor, iar trupul neputincios.782
    39. Şi iarãşi mergând s-a rugat, acelaş cuvânt zicând.
    40. Şi întorcându-se, i-a aflat pe dânşii iarãşi dormind (cã erau ochii lor îngreuiaţi), şi nu ştiau ce sã-i rãspundã.
    41. Şi a venit a treia oarã şi a zis lor: dormiţi de acum şi vã odihniţi, destul este; a venit ceasul; iatã, se dã Fiul Omului în mâinile pãcãtoşilor.
    42. Sculaţi-vã sã mergem; iatã, cel ce m-a vândut, s-a apropiat.
    43. Şi numai decât, încã grãind el, a venit Iuda unul din cei doisprezece, şi cu el norod mult, cu sãbii şi cu fuşti, de la Arhierei şi Cãrturari şi Bãtrâni.783
    44. Iar cel ce îl vânduse pe el, le dãduse semn, zicând: pe care voi sãruta, acela este; prindeţi-l pe el şi-l duceţi cu pazã.
    45. Şi venind, îndatã s-a apropiat de el şi i-a zis lui: Învãţãtorule, învãţãtorule! Şi l-a sãrutat pe el.784
    46. Iar ei şi-au pus mâinile pe el şi l-au prins.
    47. Iar unul oarecare din cei ce sta lângã el, scoţând sabia, a lovit pe sluga Arhiereului şi i-a tãiat urechea lui.
    48. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: ca la un tâlhar aţi ieşit cu sãbii şi cu fuşti sã mã prindeţi?
    49. În toate zilele am fost la voi în bisericã învãţând şi nu m-aţi prins; ci ca sã se plineascã scripturile.785
    50. Şi lãsându-i pe el, toţi au fugit.786
    51. Iar un tânãr oarecare mergea dupã el, îmbrãcat cu giulgiu pe trupul gol, şi l-au prins pe el tinerii.
    52. Iar el lãsând giulgiul, gol a fugit de la ei,
    53. Şi au dus pe Iisus la Arhiereu, şi s-au adunat la dânsul toţi Arhiereii şi bãtrânii şi Cãrturarii.787
    54. Iar Petru de departe mergea dupã el, pânã înãuntru în curtea Arhiereului, şi şedea împreunã cu slugile şi se încãlzea la foc.
    55. Iar Arhiereii şi tot sfatul cãutau împotriva lui Iisus mãrturie, ca sã-l omoare, şi nu aflau;788
    56. Cã mulţi mãrturiseau minciuni asupra lui, şi nu erau asemenea mãrturiile lor.
    57. Şi unii sculându-se, au mãrturisit minciunã asupra lui, grãind:
    58. Cã noi l-am auzit pe el zicând: eu voi strica aceasta bisericã fãcutã de mâini, şi în trei zile alta nefãcutã de mâini voi zidi.789
    59. Şi nici aşa nu era asemenea mãrturia lor.
    60. Şi sculându-se Arhiereul în mijloc, a întrebat pe Iisus, zicând: nimic nu rãspunzi? Ce aceştia mãrturisesc asupra ta?
    61. Iar el tãcea şi nimic nu rãspundea. Iarãşi l-a întrebat pe el Arhiereul şi i-a zis lui: au tu eşti Hristosul, Fiul celui Binecuvântat?790
    62. Iar Iisus a zis: eu sunt; şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând dea dreapta putere-i şi venind pe norii cerului,791
    63. Iar Arhiereul rupându-şi hainele sale, a zis: ce ne mai trebuiesc nouã alte mãrturii?
    64. Aţi auzit hula, ce vi se pare vouã? Iar ei toţi l-au judecat pe el cã este vinovat morţii.
    65. Şi au început unii a-l scuipa pe el şi a-i acoperi faţa lui şi a-l bate cu pumnul şi a zice lui: prooroceşte! Şi slugile îl bãteau pe el cu palmele peste obraz.
    66. Şi fiind Petru jos în curte, a venit una din slugile Arhiereului,792
    67. Şi vãzând pe Petru încãlzindu-se, cãutând la el, a zis: şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.
    68. Iar el s-a lepãdat, zicând: nu ştiu, nici pricep ce grãieşti tu. Şi a ieşit afarã înaintea curţii, şi a cântat cocoşul.
    69. Iar slujnica vãzându-l pe el iarãşi, a început a spune celor ce stau acolo, cã şi acesta dintr-înşii este. Dar el iarãşi s-a lepãdat.
    70. Şi peste puţin, cei ce stau acolo au zis lui Petru: adevãrat dintr-înşii eşti, cã galileean eşti, şi graiul tãu seamãnã.
    71. Iar el a început a se blestema şi a se jura, cã nu ştiu pe omul acesta de care ziceţi.793
    72. Şi a doua oarã a cântat cocoşul. Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul care i-a zis Iisus lui, cã mai înainte de ce va cânta cocoşul de douã ori, te vei lepãda de mine de trei ori. Şi a început a plânge.
    
    CAP. 15.
    Patimile lui Hristos.
    Pogorârea de pe cruce şi îngroparea.
    Şi îndatã dimineaţa, sfat fãcând Arhiereii cu Bãtrânii şi cu Cãrturarii şi toatã adunarea, şi legând pe Iisus, l-au dus, şi l-au dat lui Pilat.794 
    2. Şi l-a întrebat pe el Pilat: tu eşti împãratul Iudeilor? Iar el rãspunzând, i-a zis lui: tu zici.
    3. Şi multe grãiau asupra lui Arhiereii.
    4. Iar Pilat iarãşi l-a întrebat pe el, zicând: nimic nu rãspunzi? Vezi câte mãrturisesc asupra ta.
    5. Iar Iisus mai, mult nimic n-a rãspuns, încât se mira Pilat.
    6. Iar la praznic le slobozia lor câte un vinovat, pe care-l cereau ei.795
    7. Şi era unul ce-l numia Varava, prins împreunã cu soţii lui, care în zarvã fãcuserã ucidere.
    8. Şi strigând norodul, a început a cere sã le facã precum pururea le fãcea lor.
    9. Iar Pilat le-a rãspuns lor, zicând: voiţi sã slobozesc vouã pe împãratul Iudeilor?
    10. Cã ştia cã din pizmã l-au dat pe el Arhiereii.
    îl. Dar Arhiereii au îndemnat pe norod, ca mai vârtos pe Varava sã-l slobozeascã lor.
    12. Iar Pilat rãspunzând, iarãşi le-a zis lor: dar ce voiţi sã fac acestuia pe care îi ziceţi Împãratul Iudeilor?
    13. Atunci ei iarãşi au strigat: rãstigneşte-l pe el!
    14. Iar Pilat le-a zis lor: dar ce rãu a fãcut? Iar ei mai vârtos strigau: rãstigneşte-l pe el796
    15. Şi Pilat vrând sã facã pe voia norodului, le-a slobozit lor pe Varava, -iar pe Iisus bãtându-l, l-a dat sã se rãstigneascã.
    16. Iar ostaşii l-au adus pe el înlãuntrul curţii, ce este divan, şi au adunat toatã oastea;797
    17. Şi l-au îmbrãcat pe el în porfirã, şi împletind cununã de spini, i-au pus lui.
    18. Şi au început a se închina lui, zicând: bucurã-te împãratul Iudeilor!
    19 Şi-l bãteau peste cap cu trestia, şi-l scuipau pe el, şi punându-se în genunchi se închinau lui.
    20. Si dupã ce l-au batjocorit pe el. au dezbrãcat de pe el porfira, şi l-au îmbrãcat în hainele sale şi l-au dus pe el sã-l rãstigneascã.798
    21. Şi au silit pe oarecare Simon Chirinean, ce trecea venind din ţarinã, tatãl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca sã ducã crucea lui.
    22. Şi l-au dus pe el la locul Golgota, care se tãlmãceşte: locul cãpãţânei.799
    23. Şi i-au dat lui sã bea vin amestecat cu smirnã, dar el n-a luat.
    24. Şi rãstignindu-l pe el au împãrţit hainele lui, aruncând sorţi pe dânsele, cine ce va lua.
    25. Şi era ceasul al treilea, şi l-au rãstignit pe el
    26. Şi era scrisoarea pricinei lui scrisã: Împãratul Iudeilor.
    27. Şi împreunã cu dânsul au rãstignit doi tâlhari, unul dea dreapta şi altul dea stânga lui.
    28. Şi s-a plinit scriptura care zice: şi cu cei fãrãdelege s-a socotit.800
    29. Şi cei ce treceau îl huleau pe el, clãtinând capetele lor şi zicând: Ua! Cel ce strici Biserica şi în trei zile o zideşti,
    30. Mântuieşte-te pe sineţi şi te pogoarã de pe cruce.801
    31. Asemenea încã şi Arhiereii bãtându-şi joc, zicea unul cãtre altul împreunã cu Cãrturarii: pe alţii a mântuit, iar pe sine nu poate sã se mântuiascã?
    32. Hristos împãratul lui Israil, pogoare-se acum de pe cruce, ca sã vedem şi sã credem într-însul. Şi cei ce erau împreunã cu el rãstigniţi îl ocãrau pe el.
    33. Iar când a fost censul al şaselea, întunerec s-a fãcut peste tot pãmântul pânã la al nouãlea ceas.
    34. Iar în ceasul al nouãlea a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eloi Eloi, Limi Savahtani? ce este tâlcuindu-se: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai lãsat?802
    35. Iar unii din cei ce stau acolo auzind, ziceau: iatã, pe Ilie strigã.
    36. Şi alergând unul şi umplând un burete de oţet şi punându-l într-o trestie, îl adãpa pe el, zicând: lãsaţi sã vedem, au veni-va Ilie sã-l pogoare pe el?803
    37. Iar Iisus strigând cu glas mare, şi-a dat Duhul.
    38. Şi catapeteasma biserici s-a rupt în douã, de sus pânã jos.
    39. Şi vãzând sutaşul, cel ce sta în preajma lui, cã aşa strigând şi-a dat Duhul, a zis: cu adevãrat, omul acesta Fiu al lui Dumnezeu a fost.
    40. Şi erau şi muieri de departe privind, între care era Mãria Magdalena şi Maria muma lui Iacov celui mic şi a lui Iosi şi Salomi,804
    41. Care şi când erau în Galileea, mergeau dupã el şi slujeau lui şi altele multe, care se suiserã cu el în Ierusalim.
    42. Şi iatã searã fãcându-se, de vreme ce ora vineri, care este mai înainte de sâmbãtã,805
    43. A venit Iosif din Arimateea, sfetnic cu bun chip, care şi acela era aşteptând împãrãţia lui Dumnezeu, şi îndrãznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.
    44. Iar Pilat s-a mirat de a murii aşa curând; şi chemând pe sutaşul, l-a întrebat pe dânsul de a murit demult.
    45. Şi înţelegând de la sutaşul a dãruit lui Iosif trupul.
    46. Şi cumpãrând giulgiu şi pogorându-l pe el, l-a înfãşurat cu giulgiul şi l-a pus în mormânt, care era sãpat în piatrã, şi a prãvãlit o piatrã pe uşa mormântului.
    47. Iar Maria Magdalena şi Mãria lui Iosi priveau unde îl pun.806
    
    CAP. 16
    Învierea lui Hristos. El se aratã ucenicilor. Înãlţarea lui la cer.
    
    Şi dacã a trecu sâmbãta, Mãria Magdalena şi Mãria lui Iacov şi Salomi au cumpãrat miresme ca sã meargã sã-l ungã pe el.807
    2. Şi foarte de dimineaţã, întru una a sâmbetelor, au venit la mormânt, rãsãrind soarele.
    3. Şi zicea una cãtre alta: cine va prãvãli nouã piatra de pe uşa mormântului?
    4. Şi cãutând au vãzul piatra prãvãlitã cã era mare foarte.
    5. Şi intrând în mormânt, au vãzut un tânãr şezând dea dreapta îmbrãcat în veşmânt alb, şi s-au înspãimântat.808
    6. Iar el a zis lor: nu vã înspãimântaţi; pe Iisus cãutaţi, Nazarineanul cel rãstignit; s-au sculat, nu este aici, iatã locul unde l-a pus pe el.
    7. Deci mergeţi de spuneţi ucenicilor lui şi lui Petru cã va merge mai înainte de voi în Galileea, acolo îl veţi vedea pe el, precum a zis vouã.809
    8. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, cã erau cuprinse de cutremur şi de spaimã, şi nimãnui nimic n-au spus, cã se temeau.
    9. Iar dupã ce a înviat Iisus, dimineaţa, în ziua cea dintâi a sãptãmânii, s-a arãtat întâi Mariei Magdalenei, dintru care scosese şapte draci.
    10. Aceea mergând a vestit celor ce fuseserã cu el, care plângeau şi se tânguiau.
    11. Şi aceia auzind cã este viu şi a fost vãzut de dânsa, n-au crezut.
    12. Dupã aceea s-a arãtat într-alt chip la doi dintre dânşii, care mergeau la o ţarinã.810
    13. Şi aceia mergând, au spus celorlalţi, dar nici pe aceia nu i-au crezut.
    14. Iar dupã aceea şezând ei, cei unsprezece, li s-a arãtat, şi a imputat necredinţei lor şi împietririi inimii cãci celor ce l-au vãzut pe el cã a înviat, n-au crezut.811
    15. Şi a zis lor: mergeţi în toatã lumea şi propovãduiţi evanghelia la toatã zidirea.
    16. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi.
    17. Şi celor ce vor crede, aceste semne vor urma: întru numele meu draci vor scoate, în limbi nouã vor grãi,812
    18. Şerpi vor lua, şi de vor bea ceva de moarte, nu-i va vãtãma pe ei; pe bolnavi mâinile îşi vor pune, şi bine le va fi.813
    19. Deci Domnul, dupã ce a grãit cu dânşii, s-a înãlţat la cer şi a şezut dea dreapta lui Dumnezeu.814
    20. Iar ei ieşind, au propovãduit pretutindenea, Domnul împreunã lucrând şi cuvântul adeverindu-l prin semnele ce urmau.815 Amin.
    