﻿SFÂNTA EVANGHELIE
DE LA MATEI
    
    CAP. 1.
    Neamul şi Naşterea lui Iisus Hristos.
    1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam1. 
    2. Avraam a nãscut pe Isaac, iar Isaac a nãscut pe Iacov, iar Iacov a nãscut pe Iuda şi pe fraţii lui2.
    3. Iar Iuda a nãscut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a nãscut pe Esrom, iar Esrom a nãscut pe Aram3.
    4. Iar Aram a nãscut pe Aminadav, iar Aminadav a nãscut pe Naason, iar Naason a nãscut pe Salmon4.
    5. Iar Salmon a nãscut pe Vooz din Rahav, iar Vooz a nãscut pe Ovid din Rut, iar Ovid a nãscut pe Iese5.
    6. Iar Iese a nãscut pe David împãratul, iar David împãratul, a nãscut pe Solomon din femeia lui Urie6.
    7. Iar Solomon a nãscut pe Rovoam, iar Rovoam a nãscut pe Avia, iar Avia a nãscui pe Asa.7
    8. Iar Asa a nãscut pe Iosafat, iar Iosafat a nãscut pe Iram, iar Ioram a nãscut pe Ozia.
    9. Iar Ozia a nãscut pe Ioatam, iar Ioatam a nãscut pe Ahaz, iar Ahaz a nãscut pe Ezechia.8
    10. Iar Ezechia a nãscut pe Manasi, iar Manasi a nãscut pe Amon, iar Amon a nãscut pe Iosia.9
    11. Iar Iosia a nãscut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la mutarea în Vavilon.10
    12. Iar dupã mutarea în Vavilon, Iehonia a nãscut pe Salatiil, iar Salatiil a nãscut pe Zorovavel.11
    13. Iar Zorovavel a nãscut pe Aviud iar Aviud a nãscut pe Eliachim, iar Eliachim a nãscut pe Azor.
    14. Iar Azor a nãscut pe Sadoc, iar Sadoc a nãscut pe Ahim, iar Ahim a nãscut pe Eliud.
    15. Iar Eliud a nãscut pe Eleazar, iar Eleazar a nãscut pe Matan, iar Matan a nãscui pe Iacov.
    16. Iar Iacov a nãscut pe Iosif bãrbatul Mãriei, din care s-a nãscui Iisus, ce se zice Hristos.12
    17. Deci, toate neamurile de la Avraam pânã la David, neamuri patrusprezece; şi de la David pânã la mutarea în Vavilon, neamuri patrusprezece; şi de la mutarea în Vavilon pânã la Hristos, neamuri patrusprezece.
    18. Iar Naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Cã logoditã fiind muma lui, Maria, cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt.13
    19. Iar Iosif, bãrbatul ei, drept fiind şi nevrând s-o vãdeascã pe ea, a vrut pe ascuns s-o lase pe dânsa.14
    20. Şi acestea gândind el, iatã îngerul Domnului în vis s-a arãtat lui, grãind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria femeia ta, cã ce s-a zãmislii într-însa, din Duhul Sfânt este.15
    21. Şi va naşte fiu şi vei chema numele lui: Iisus, cã acesta va mântui pe norodul sãu de pãcatele lor.16
    22. Iar acestea toate s-au fãcut ca sã se plineascã ceea ce s-a zis de la Domnul prin proorocul ce zice: „Iatã fecioara în pântece va avea şi va naşte fiu şi vor chema numele lui: Emanuil, ce se tâlcuieşte: cu noi Dumnezeu".
    23. Şi sculându-se Iosif din somn, a fãcut precum i-a poruncit lui îngerul Domnului, şi a luat pe femeia sa.17
    24. Şi nu o a cunoscut pe ea pânã ce a nãscut pe fiul sãu cel unul nãscut, şi a chemai numele lui: Iisus.18
    
    CAP. 2.
    Magii de la rãsãrit. Omorârea pruncilor, întoarcerea lui Iosif cu Maria şi cu Iisus pruncul din Egipt în Nazaret.
    Iar dacã s-a nãscut Iisus în Vitleemul Iudeei, în zilele lui Irod împãratul, iatã Magii de la rãsãrit au venit în Ierusalim,19
    2. Zicând: Unde este împãratul Iudeilor, cel ce s-a nãscut? Cã am vãzul steaua lui la rãsãrit şi am venit sã ne închinãm lui.20
    3. Şi auzind Irod împãratul s-a tulburat şi tot Ierusalimul cu dânsul.
    4: Şi adunând pe toţi arhiereii şi cãrturarii norodului, i-a întrebat: unde este sã se nascã Hristos?
    5. Iar ei au zis lui: În Villeemul Iudeei, cã aşa s-a scris prin proorocul:
    6. Şi tu Vitleeme, pãmântul Iudei nicidecum nu eşti mai mic între domnii Iudei, cã dintru tine va ieşi Povãţuitor, care va paşte pe norodul meu Israil.21 
    7. Atunci Irod în ascuns chemând pe Magi, a cercat cu deamãnuntul de la dânşii de vremea întru care s-a arãtat steaua.
    7. Şi trimiţându-i pe ei în Vitleem, le-a zis: mergând cercetaţi cu amãruntul pentru prunc, şi dacã îl veţi afla, sã îmi vestiţi şi mie, ca şi eu venind sã mã închin lui.
    9. Iar ei ascultând pe împãratul s-au dus. Şi iatã steaua, pe care o vãzuserã la rãsãrit, mergea înaintea lor, pânã a venit şi a stãtut deasupra unde era pruncul.
    10. Iar ei vãzând steaua s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
    11. Şi intrând în casã, au vãzul pruncul cu Maria, muma lui, şi cãzând s-au închinat lui, şi deschizându-şi vistieriile lor, au adus lui daruri: aur şi tãmâie şi smirnã.22
    12. Şi luând înştiinţare prin vis, sã nu se întoarcã la Irod, pe altã cale s-au dus în ţara lor.
    13. Iar dupã ce s-au dus ei, iatã îngerul Domnului în vis se aratã lui Iosif zicând: sculându-te, ia pruncul şi pe muma lui şi fugi în Egipt, şi fii acolo pânã voi zice ţie, cã va Irod sã caute pruncul sã-l piardã pe el.
    14. Iar el sculându-se, a luat pruncul şi pe muma lui noaptea, şi s-au dus în Egipt.
    15. Şi a fost acolo pânã la moartea lui Irod, ca sã se plineascã ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul, ce zice: din Egipt am chemat pe fiul meu.23
    16. Atunci Irod vãzând cã s-a batjocorit de Magi, s-a mâniat foarte; şi trimiţând a omorât pe toţi pruncii, care erau în Vitleem şi întru toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, dupã vremea care cercase de la Magi.
    17. Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia proorocul, care zice:
    18. Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire şi ţipãt mult; Rahil plângând pe fiii sãi, şi nu vrea sã se mângâie, pentru cã nu sunt.24
    19. Iar dupã ce a murit Irod, iatã îngerul Domnului în vis se aratã lui Iosif în Egipt,
    20. Zicând: sculându-te, ia pruncul şi pe muma lui, şi mergi în pãmântul lui Israil, cã au murit cei ce cãutau sufletul pruncului.25
    21. Iar el sculându-se a luat pruncul şi pe muma lui şi a venit în pãmântul lui Israil.
    22. Iar auzind cã Arhelau împãrãţeşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatãl sãu, s-a temut sã meargã acolo; iar luând poruncã în vis, s-a dus în pãrţile Galileei.26
    23. Şi venind a locuit în cetatea ce se numeşte Nazaret, ca sã se plineascã ceea ce s-a zis prin prooroci cã Nazarinean se va chema.
    
    CAP. 3.
    Ioan Botezãtorul în pustie. Botezul lui Iisus.
    
    Iar în zilele acelea a venit Ioan Botezãtorul, propovãduind în pustia Iudeei,27
    2. Şi zicând: pocãiţi-vã, cã s-a apropiat împãrãţia cerurilor;28 
    3. Cã acesta este cela ce s-a zis de Isaia proorocul, ce zice: glasul celui ce strigã în pustie: gãtiţi calea Domnului, drepte faceţi cãrãrile lui.29
    4. Şi acest Ioan avea îmbrãcãmintea lui din peri de cãmilã, şi brâu de curea împrejurul mijlocului lui, iar hrana lui era acride şi miere sãlbaticã.30
    5. Atunci ieşia la dânsul Ierusalimul şi toatã Iudeea şi toatã latura dimprejurul Iordanului,
    6. Şi se botezau în Iordan de la dânsul, mãrturisindu-şi pãcatele lor.31
    7. Şi vãzând pe mulţi din Farisei şi din Saduchei venind cãtre botezul lui, a zis lor: pui de nãpârci, cine v-a arãtat vouã ca sã fugiţi de mânia ceea ce va sã fie?32
    8. Faceţi dar roduri vrednice de pocãinţã.
    9. Şi sã nu vi se parã a grãi întru sinevã: pãrinte avem pe Avraam; cã zic vouã, cã poate Dumnezeu şi din pietrele acestea sã ridice fii lui Avraam.33
    10. Cã iatã şi securea la rãdãcina pomilor zace; deci, tot pomul, care nu face roadã bunã, se taie şi în foc se aruncã.34
    11. Eu vã botez pe voi cu apã, spre pocãinţã; iar cela ce vine dupã mine, mai tare decât mine este, cãruia nu sunt vrednic a-i ţine încãlţãmintele; acesta vã va boteza pe voi cu Duh Sfânt şi cu foc.35
    12. A cãrui lopatã este în mâna lui, şi va curãţi aria sa, şi va aduna grâul în jitniţa sa, iar plevele le va aide cu focul nestins.
    13. Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan cãtre Ioan, ca sã se boteze de la dânsul.36
    14. Iar Ioan îl oprea pe el, zicând: eu am trebuinţã a mã boteza de tine, şi tu vii cãtre mine?
    15. Şi rãspunzând Iisus, a zis cãtre el: lasã acum, cã aşa este cu cuviinţã nouã ca sã plinim toatã dreptatea. Atunci l-a lãsat pe el.
    16. Şi botezându-se Iisus, îndatã a ieşit din apã; şi iatã i s-au deschis lui cerurile şi a vãzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumb şi venind peste dânsul; 37
    17. Şi iatã glas din ceruri zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am binevoit.38
    
    CAP. 4
    Postul şi ispita lui Hristos. Începerea propovãduirii. Chemarea Apostolilor.
    Atunci dus a fost Iisus în pustie de Duhul, ca sã se ispiteascã de diavolul.39
    2 Şi postind patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, dupã aceea a flãmânzit.40
    3. Şi venind la dânsul ispititorul a zis: de eşti Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sã se facã pâini.41
    4. Iar el rãspunzând a zis: scris este: nu numai cu pâine va trãi omul, ci cu tot graiul ce iese din gura lui Dumnezeu.42
    5. Atunci l-a dus pe el diavolul în sfânta cetate şi l-a pus pe el pe aripa bisericii.
    6. Şi a zis lui: de eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te pe tine jos, cã scris este: îngerilor sãi va porunci pentru tine, şi pe mâini te vor ridica, ca nu cumva sã împiedici de piatrã piciorul tãu.43 
    7. Şi a zis Iisus lui: iarãşi scris este: sã nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tãu.44
    8. Apoi l-a dus pe dânsul diavolul într-un munte înalt foarte, şi i-a arãtat lui toate împãrãţiile lumii şi slava lor;
    9. Şi i-a zis lui: acestea toate le voi da ţie, dacã cãzând te vei închina mie.
    10. Atunci a zis Iisus lui: mergi înapoia mea, satano, cã scris este: Domnului Dumnezeului tãu sã te închini, şi lui unuia sa-i slujeşti.45
    11. Atunci l-a lãsat pe el diavolul, şi iatã îngerii au venit la dânsul şi slujeau lui.46
    12. Iar auzind Iisus cã Ioan a fost prins, s-a dus în Galileea;47
    13. Şi lãsând Nazaretul, a venit şi a locuit în Capernaum, lângã mare, în hotarele Zavulonului şi ale Neftalimului48,
    14. Ca sã se plineascã ceea ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice49:
    15. Pãmântul Zavulonului şi pãmântul Neftalimului, spre mare dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
    16. Norodul cel ce şedea întru întuneric a vãzut luminã mare, şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii, luminã a rãsãrit lor.50
    17. De atunci a început Iisus a propovãdui şi a zice: pocãiţi-vã, cã s-a apropiat împãrãţia cerurilor.51
    18. Şi umblând Iisus pe lângã marea Galileei; a vãzut pe doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei fratele lui, aruncându-şi mreaja în mare, cã erau pescari,52
    19. Şi a zis lor: veniţi dupã mine, şi vã voi face pe voi vânãtori de oameni.
    20. Iar ei îndatã lãsându-şi mrejele au mers dupã dânsul.53
    21. Şi de acolo mai înainte mergând, au vãzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedei tatãl lor, cârpindu-şi mrejele lor; şi i-a chemat pe dânşii.
    22. Iar ei îndatã lãsând corabia şi pe Zevedei tatãl lor, au mers dupã dânsul.
    23. Şi a strãbãtut Iisus toatã Galileea, învãţând în adunãrile lor şi propovãduind Evanghelia împãrãţiei şi tãmãduind toatã boala şi toatã neputinţa întru norod.54
    24. Şi a ieşit vestea lui în toatã Siria, şi aduceau cãtre dânsul pe toţi cei ce pãtimeau rãu cu felurite de boli, şi pe cei ce se ţineau de chinuri, şi pe cei îndrãciţi şi lunatici, şi pe cei slãbãnogi, şi îi vindeca pe ei.55
    25. Şi au mers dupã dânsul noroade multe din Galileea şi din Decapole şi din Ierusalim şi din Iudeea şi din ceea parte de Iordan.56
    
    CAP. 5.
    Fericirile. Apostolii şi învãţãtorii sunt sare şi luminã. Plinirea legii şi a poruncilor.
    Iubirea vrãjmaşilor.
    Iar vãzând pe noroade s-a suit în munte; şi şezând el, au venit cãtre dânsul ucenicii lui,
    2. Şi deschizându-şi gura sa, îi învãţa pe ei, zicând:57
    3. Fericiţi cei sãraci cu duhul, cã a acelora este împãrãţia cerurilor.58
    4. Fericiţi cei ce plâng, cã aceia se vor mângâia.59
    5. Fericiţi cei blânzi, cã aceia vor moşteni pãmântul.60
    6. Fericiţi cei ce flãmânzesc şi însetoşeazã de dreptate, cã aceia se vor sãtura.61
    7. Fericiţi cei milostivi, cã aceia se vor milui.62
    8. Fericiţi cei curaţi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu.63
    9. Fericiţi fãcãtorii de pace, cã aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
    10. Fericiţi cei izgoniţi pentru dreptate, cã a acelora este împãrãţia cerurilor.64
    11. Fericiţi veţi fi când vã vor ocãrî pe voi şi vã vor goni şi vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã, minţând pentru mine.
    12. Bucuraţi-vã şi vã veseliţi, cã plata voastrã multã este în ceruri; cã aşa cu gonit pe proorocii cei mai înainte de voi.65
    13. Voi sunteţi sarea pãmântului; iar dacã sarea se va strica, cu ce se va sãra? Întru nimic nu mai este de treabã, ci numai a se arunca afarã şi a se cãlca de oameni.66
    14. Voi sunteţi lumina, lumii. Nu poate cetatea a se ascunde deasupra muntelui stând;
    15. Nici aprind fãclie şi o pun supt obroc, ci în sfeşnic, şi lumineazã tuturor celor ce sunt în casã.67
    16. Aşa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, ca vãzând ei lucrurile voastre cele bune şi sã slãveascã pe Tatãl vostru cel, din ceruri.68 
    17. Sã nu socotiţi cã am venit sã stric legea sau proorocii; nu am venit sã stric, ci sã plinesc.69
    18. Cã amin zic vouã: pânã ce va trece cerul şi pãmântul, o iotã sau o cirtã nu va trece din lege, pânã ce vor fi toate.70
    19. Deci, cela ce va strica una dintr-aceste porunci mai mici, şi va învãţa aşa pe oameni, mai mic se va chema întru împãrãţia, cerurilor; iar cela ce va face şi va învãţa, acela mare se va chema întru împãrãţia cerurilor.71
    20. Cã zic vouã: cã de nu va prisosi dreptatea voastrã mai mult de cât a Cãrturarilor şi a Fariseilor, nu veţi intra întru împãrãţia cerurilor.
    21. Auzit-aţi cã s-a zis celor de demult: sã nu ucizi, cã cine va ucide, vinovat va fi judecãţii;72
    22. Iar eu zic vouã: cã tot cel ce se mânie asupra fratelui sãu în deşert, vinovat va fi judecãţii; şi cine va zice fratelui sãu: Raca, vinovat va fi soborului; iar cine va zice: nebune, vinovat va fi gheenei focului.73
    23. Deci, de îţi vei aduce darul tãu la altar, şi acolo îţi vei aduce aminte cã fratele tãu are ceva asupra ta,74
    24. Lasã acolo darul tãu înaintea altarului şi mergi mai întâi de te împacã cu fratele tãu, şi atunci venind adu darul tãu.
    25. Împacã-te cu pârâşul tãu degrabã, pânã eşti pe cale cu dânsul, ca nu cumva pârâşul sã te dea judecãtorului, şi judecãtorul te va da slugii şi în temniţã vei fi aruncat.75
    26. Amin zic ţie: nu vei ieşi de acolo, pânã nu vei da codrantul cel mai de pe urmã.
    27. Auzit-aţi cã s-a zis celor de demult: sã nu preacurveşti.76
    28. Iar eu zic vouã: cã tot cela ce cautã la femeie spre a o pofti pe ea, iatã, a preacurvit cu dânsa întru inima sa.77
    29. Iar dacã ochiul tãu cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l pe el şi îl leapãdã de la tine, cã-ţi foloseşte ţie ca sã piarã unul din mãdularele tale, şi nu tot trupul tãu sã se arunce în gheenã.78
    30. Şi dacã mâna ta cea dreaptã te sminteşte pe tine, taie-o pe ea şi o leapãdã de la tine, cã îţi foloseşte ţie ca sã piarã unul din mãdularele tale, şi nu tot trupul tãu sã se arunce în gheenã.
    31. Iarãşi s-a zis: cã cela ce-şi va lãsa femeia sa, sã-i dea ei carte de despãrţire.79
    32. Iar eu zic vouã: cã tot cela ce-şi va lãsa femeia sa, afarã de cuvânt de curvie, o face pe ea sã preacurveascã, şi cela ce va lua pe cea lãsatã, preacurveşte.80
    33. Iar aţi auzit, cã s-a zis celor de demult: sã nu juri strâmb, ci sã dai Domnului jurãmintele tale.81
    34. Iar eu zic vouã: sã nu te juri nicidecum, nici pe cer, cã este scaun al lui Dumnezeu,82
    35. Nici pe pãmânt, cã este aşternut al picioarelor lui, nici pe Ierusalim, cã este cetate a marelui Împãrat,
    36. Nici pe capul tãu sã nu te juri, cã nu poţi un pãr alb sau negru sã faci;
    37. Ci sã fie cuvântul vostru: aşa, aşa; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rãu este.83
    38 Auzit-aţi cã s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.84
    39. Iar eu zic vouã: sa nu staţi împotrivã celui rãu; ci, de te va lovi cineva peste faţa obrazului cea dreaptã, întoarce-i lui şi pe cealaltã; 
    40. Şi celui ce voieşte sã se judece cu tine şi sã î-ţi ia haina ta, lasã-i lui şi cãmaşa.85
    41. Şi cel ce te va sili pe tine o milã de loc, mergi cu dânsul douã.
    42. Celui ce cere de la tine, dã-i; şi de cel ce voieşte sã se împrumute de la tine, nu te depãrta.86
    43. Auzit-aţi cã s-a zis: sã iubeşti pe aproapele tãu şi sã urãşti pe vrãjmaşul tãu.87
    44. Iar eu zic vouã: Iubiţi pe vrãjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vã blestemã pe voi, bine faceţi celor ce vã urãsc pe voi, şi vã rugaţi pentru cei ce vã supãrã şi vã gonesc pe voi;88
    45. Ca sã fiţi fii ai Tatãlui vostru celui din ceruri, cã pe, soarele sãu îl rãsare peste cei rãi şi peste cei buni, şi plouã peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.89
    46. Cã de iubiţi pe cei ce vã iubesc pe voi, ce platã veţi avea? Au nu şi vameşii aceiaşi fac?
    47. Şi de veţi îmbrãţişa cu dragoste numai pe prietenii voştri, ce mai mult faceţi? Au nu şi vameşii fac aşa?
    48. Fiţi dar voi desãvârşiţi, precum şi Tatãl vostru cel din ceruri desãvârşit este.90
    
    
    CAP. 6.
    Milostenia. Postul. Rugãciunea.
    Defãimarea celor lumeşti.
    Luaţi aminte, milostenia voastrã sã nu o faceţi înaintea oamenilor, spre a fi vãzuţi de dânşii; iar de nu, platã nu veţi avea de la Tatãl vostru, care este în ceruri.
    2 Deci, când faci milostenie, sã nu trâmbiţezi înaintea ta, precum fac fãţarnicii în adunãri şi în uliţe, ca sã se slãveascã de oameni. Amin zic vouã, cã îşi iau plata lor.91
    3. Iar tu fãcând milostenie, sã nu ştie stânga ta ce face dreapta ta.
    4 Ca sã fie milostenia ta întru ascuns, şi Tatãl tãu cel ce vede întru ascuns, acesta va rãsplãti ţie întru arãtare.92
    5. Şi când te rogi nu fii ca fãţarnicii, cã iubesc în adunãri şi în unghiurile uliţelor stând sã se roage ca sã se arate oamenilor. Amin zic vouã, cã îşi iau plata lor.93
    6. Iar tu când te rogi, intrã în cãmara ta, şi încuind uşa ta, roagã-te Tatãlui tãu celui întru ascuns şi Tatãl tãu cel ce vede întru ascuns, va rãsplãti ţie la arãtare.
    7. Şi rugându-vã sã nu grãiţi multe ca pãgânii; cã li se pare cã, întru multã vorba lor vor fi auziţi.94
    8. Deci, nu vã asemãnaţi lor, cã ştie Tatãl vostru de ce aveţi trebuinţã, mai înainte de a cere voi de la dânsul.
    9. Deci aşa sã vã rugaţi voi: Tatãl nostru, care eşti în ceruri, sfinţeascã-se numele tãu;95
    10. Vie împãrãţia ta, fie voia ta, precum în cer şi pe pãmânt;96
    11. Pâinea noastrã cea spre fiinţã dãne-o nouã astãzi;
    12. Şi ne iartã nouã greşalele noastre, precum şi noi iertãm greşiţilor noştri;97
    13. Şi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveşte de cel viclean. Cã a ta este împãrãţia şi puterea şi slava în veci. Amin.98
    14. Cã de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouã Tatãl vostru cel ceresc;99
    15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatãl vostru nu va ierta vouã greşalele voastre.100
    16. Şi când postiţi, nu fiţi ca fãţarnicii trişti, cã îşi smolesc feţele lor, ca sã se arate oamenilor, postindu-se. Adevãr grãiesc vouã, cã îşi iau plata lor.101
    17. Iar tu postind, unge-ţi capul tãu şi faţa ta o spalã,
    18. Ca sã nu te arãţi oamenilor cã posteşti, ci Tatãlui tãu celui ce este întru ascuns. Şi Tatãl tãu, cel ce vede întru ascuns, va rãsplãti ţie la arãtare.
    19. Nu vã adunaţi vouã comori pe pãmânt, unde moliile şi rugina le stricã, şi unde furii le sapã şi le furã,
    20. Ci vã adunaţi vouã comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le stricã, şi de unde furii nu le sapã, nici le furã;102
    21. Cã unde este comoara voastrã, acolo va fi şi inima voastrã.
    22. Luminãtorul trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tãu curat, tot trupul tãu va fi luminat;103
    23. Iar de va fi ochiul tãu rãu, tot trupul tãu va fi întunecat. Deci, dacã lumina care este întru tine, este întunerec, dar întunerecul cu cât mai mult?
    24 Nimenea nu poate a sluji la doi domni, cã sau pe unul va urî şi pe altul va iubi, sau de unul se va ţinea şi de altul nu va griji; nu puteţi lui Dumnezeu a sluji şi lui mamona.104 
    25. Pentru aceasta grãiesc vouã: nu vã grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici cu trupul vostru, cu ceva (vã) veţi îmbrãca. Au nu este sufletul mai mare decât hrana şi trupul decât haina?105
    26. Cãutaţi la pasãrile cerului, cã nici (nu) seamãnã, nici (nu) secerã, nici (nu) adunã în jitniţe şi Tatãl vostru cel ceresc le hrãneşte pe dânsele. Au nu aveţi voi mai multã deosebire de acestea?106
    27. Şi care din voi grijindu-se, poate sã-şi adauge statului sãu un cot?
    28. Şi de hainã ce vã grijiţi? Socotiţi crinii câmpului cum cresc; nu se ostenesc, nici (nu) torc.
    29. Iar grãiesc vouã, cã nici Solomon, întru toatã mãrirea sa, nu s-a îmbrãcat ca unul dintr-aceştia.107
    30. Deci, dacã pe iarba câmpului, care astãzi este şi mâine se aruncã în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracã, nu cu mult mai vârtos pe voi, puţin credincioşilor?108
    31. Deci, nu vã grijiţi zicând: ce vom mânca? sau: ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrãca?
    32. Cã acestea toate, neamurile le cautã; cã ştie Tatãl vostru cel ceresc, cã trebuinţã aveţi de acestea toate;
    33. Ci cãutaţi mai întâi împãrãţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi acestea toate se vor adãuga vouã.109
    34. Drept aceea, nu vã grijiţi de ziua de mâine, cã ziua de mâine va griji de ale sale. Ajunge zilei rãutatea ei.110
    
    CAP. 7.
    A nu judeca pe alţii. Cinstirea celor sfinte. Stãruinţa în rugãciune. Calea mântuirii şi a pierzãrii. Pãzirea de prooroci mincinoşi.
    Nu judecaţi, ca sã nu fiţi judecaţi.111
    2. Cã, cu ce judecatã veţi judeca, veţi fi judecaţi, şi cu ce mãsurã veţi mãsura, se va mãsura vouã.112
    3. Şi ce vezi stercul cel ce este în ochiul fratelui tãu, iar bârna care este în ochiul tãu nu o simţi?
    4. Sau cum zici fratelui tãu: lasã sã scot stercul din ochiul tãu, şi iatã bârna este în ochiul tãu?
    5. Fãţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tãu, şi atunci vei vedea sã scoţi stercul din ochiul fratelui tãu.113
    6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici (nu) lepãdaţi mãrgãritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva sã le calce cu picioarele lor, şi întorcându-se sã vã rupã pe voi.
    7. Cereţi, şi se va da vouã, cãutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouã;114
    8. Cã tot cel ce cere, ia, şi cel ce cautã, aflã, şi celui ce bate, i se va deschide.115
    9. Sau care este omul acela dintre voi, de la care de va cere fiul lui pâine, au doarã piatrã îi va da lui?116
    10 Sau: de va cere peşte, au doarã şarpe îi va da lui?
    11. Deci, dacã voi, rãi fiind, ştiţi sã daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatãl vostru cel din ceruri, va da cele bune celor ce cer de la dânsul.117
    12. Deci, toate câte voiţi sã vã facã vouã oamenii, faceţi şi voi lor asemenea, cã aceasta este legea şi proorocii.118
    13. Intraţi prin uşa cea strâmtã, cã largã este uşa şi latã calea, ceea ce duce în pierzare, şi mulţi sunt cei ce intrã printr-însa;
    14. Cã strâmtã este uşa şi îngustã calea, care duce în viaţã, şi puţini sunt cei ce o aflã pe ea.119
    15. Pãziţi-vã de proorocii cei mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlãuntru sunt lupi rãpitori.120
    16. Din roadele lor îi veţi cunoaşte pe ei. Au doarã vor culege din spini, struguri? sau din ciulini, smochine?121
    17. Aşa tot pomul bun, roade bune face, iar pomul rãu, roade rele face.
    18. Nu poate pomul bun sã facã roade rele, nici pomul rãu sã facã roade bune.122
    19. Deci, tot pomul care nu face roadã bunã, se taie şi în foc se aruncã.123
    20. Pentru aceea, din roada lor îi veţi cunoaşte pe dânşii.
    21. Nu tot cel ce îmi zice mie: Doamne! Doamne! va intra întru împãrãţia cerurilor, ci, cela ce face voia Tatãlui meu, care este în ceruri.124
    22. Mulţi vor zice mie, în ziua aceea: Doamne! Doamne! au nu cu numele tãu am proorocit? Şi cu numele tãu draci am scos? Şi cu numele tãu multe minuni am fãcut?125
    23. Şi atunci voi mãrturisi lor, cã niciodatã nu v-am ştiut pe voi; depãrtaţi-vã de la mine, cei ce lucraţi fãrãdelegea! 126
    24. Deci, tot cela ce aude cuvintele mele acestea şi le face pe ele, îl voi asemãna pe el bãrbatului înţelept, care şi-a zidit casa sa pe piatrã.127
    25. Şi a cãzui ploaie, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi s-au pornit spre casa aceea şi n-a cãzut, cã era întemeiatã pe piatrã.128
    26. Şi tot cela ce aude cuvintele mele acestea şi nu le face pe ele, asemãna-se-va bãrbatului nebun, care şi-a zidit casa sa pe nisip.
    27. Şi a cãzut ploaie şi au venit râurile, şi au suflat vântuirile, şi au lovit în casa aceea, şi a cãzut, şi era cãderea ei mare.129
    28. Şi a fost dupã ce a sfârşit Iisus cuvintele acestea, se mirau noroadele de învãţãtura lui;130
    29. Cã îi învãţa pe ei ca cela ce are putere, iar nu ca cãrturarii.
    
    CAP. 8.
    Vindecãri a felurite boli.
    Îndepãrtarea unui cãrturar şi chemarea celui ce avea sã îngroape pe tatãl sãu.
    Domolirea mãrii şi izbãvirea a doi îndrãciţi.
    
    Şi pogorându-se el din munte, au mers dupã dânsul noroade multe.131
    2. Şi iatã un lepros venind se închina lui, zicând: Doamne, de vei vrea, poţi sã mã curãţeşti.132
    3. Şi întinzând Iisus mâna, s-a atins de dânsul, zicând: voiesc, curãţeşte-te! Şi îndatã s-a curãţit lepra lui.
    4. Şi a zis Iisus lui: vezi, nimãnui sã nu spui, ci mergi de te aratã pe tine preotului, şi du darul care a poruncit Moise, întru mãrturie lor.133
    5. Şi intrând Iisus în Capernaum, s-a apropiat de dânsul un sutaş, rugându-l pe el,134
    6. Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casã bolnav, cumplit chinuindu-se.
    7. Şi a zis Iisus lui: Eu venind îl voi tãmãdui pe dânsul.
    8. Iar sutaşul rãspunzând a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca sã intri sub acoperãmântul meu, ci numai zi cu cuvântul, şi se va tãmãdui sluga mea;135
    9. Cã şi eu sunt om supt stãpânire, având supt mine slujitori, şi zic acestuia: mergi, şi merge; şi altuia: vino, şi vine; şi slugii mele: fã aceasta, şi face.
    10. Iar Iisus auzind aceasta s-a minunat şi a zis celor ce veneau dupã dânsul: amin grãiesc vouã: nici întru Israil n-am aflat atâta credinţã.
    11. Şi grãiesc vouã, cã mulţi de la rãsãrit şi de la apus vor veni şi se vor odihni cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacob, întru împãrãţia cerurilor.136
    12. Iar fiii împãrãţiei vor fi goniţi întru întunerecul cel mai dinafarã; acolo va fi plâns şi scrâşnirea dinţilor.137
    13. Şi a zis Iisus sutaşului: mergi, şi cum ai crezut, fie ţie! Şi s-a tãmãduit sluga lui întru acel ceas.
    14. Şi venind Iisus în casa lui Petru, a vãzut pe soacra lui zãcând şi aprinsã de friguri.138
    15. Şi s-a atins de mâna ei şi au lãsat-o pe dânsa frigurile, şi s-a sculat şi slujea lui.139
    16. Iar fãcându-se searã, au adus lui pe mulţi îndrãcii şi au scos duhurile numai cu cuvântul, şi pe toţi bolnavii i-a tãmãduit,140
    17. Ca sã se plineascã ceea ce s-a zis prin proorocul Isaia, care grãieşte: acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre a purtat.141
    18. Şi vãzând Iisus noroade multe împrejurul sãu, a poruncit ucenicilor sã meargã de cea parte.142
    19. Şi apropiindu-se un cãrturar, i-a zis lui: Învãţãtorule, vreau sã merg dupã tine, ori unde vei merge.143
    20. Şi a grãit Iisus lui: vulpile au vizuini şi pasãrile cerului cuiburi, iar Fiul Omului n-are unde sã-şi plece capul144
    21. Iar altul din ucenicii lui i-a zis lui: Doamne, dã-mi voie întâi sã merg sã îngrop pe tatãl meu.145
    22. Iar Iisus i-a zis lui: vino dupã mine, şi lasã morţii sã-şi îngroape pe morţii lor.
    23. Şi intrând el în corabie, au mers dupã dânsul ucenicii lui.
    24. Şi iatã, vifor mare s-a fãcut în mare, încât se acoperea corabia de valuri; iar el dormea.
    25. Şi venind ucenicii lui, l-au deşteptat pe el, zicând: Doamne, mântuieşte-ne, cã pierim.
    26. Şi le-a grãit lor; ce sunteţi înfricoşaţi, puţin credincioşilor? Atunci sculându-se, a certat vânturile şi marea, şi s-a fãcut linişte mare. 
    27. Iar oamenii se mirau, grãind: cine este acesta, cã şi vânturile şi marea ascultã pe el?
    28. Şi trecând el de ceea parte, în latura Gherghesenilor, l-au întâmpinat pe dânsul doi îndrãciţi, ieşind din morminte, foarte cumpliţi, încât nu putea nimenea sã treacã pe calea aceea.146
    29. Şi iatã, au strigat grãind: ce este nouã şi ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme sã ne munceşti pe noi?
    30. Şi era departe de dânşii o turmã mare de porci, pãscând.
    31. Iar dracii îl rugau pe el, zicând: de ne goneşti pe noi, dã-ne voie sã ne ducem în turma cea de porci.
    32. Şi a zis lor: mergeţi! Iar ei ieşind, au mers în turma cea de porci, şi îndatã-şi a sãrit toatã turma de porci de pe ţãrmuri în mare, şi s-a înecat în apã.
    33. Iar pãstorii au fugit, şi intrând în cetate, au spus de toate, şi cele de cei îndrãciţi.147
    34. Şi iatã toatã cetatea a ieşit întru întâmpinarea lui Iisus, şi vãzându-l pe dânsul, l-au rugat ca sã treacã din hotarele lor.
    
    CAP. 9.
    Însãnãtoşirea unui slãbãnog. Chemarea lui Matei. Învierea fiicei mai marelui sinagogii. Femeia ce-i curgea sânge.
    Vindecarea a doi orbi şi a unui mut. 
    
    Şi intrând în corabie, a trecut şi a venit în cetatea sa.
    2. Şi iatã, au adus lui pe un slãbãnog, care zãcea în pat.148
    3. Şi vãzând Iisus credinţa lor, a zis slãbãnogului: îndrãzneşte fiule; iartã-ţi-se ţie pãcatele tale.
    4. Şi, iatã oarecari din cãrturari au zis întru sine: acesta huleşte.
    5. Şi vãzând Iisus gândurile lor, a zis: pentru ce voi cugetaţi cele viclene întru inimile voastre?
    6. Cã ce este mai lesne? A zice: iartã-ţi-se pãcatele tale, sau a zice: scoalã-te şi umblã?149
    7. Dar ca sã ştiţi cã putere are Fiul Omului pe pãmânt a ierta pãcatele, atunci a zis slãbãnogului: scoalã-te, ia-ţi palul tãu şi te du în casa ta.
    8. Şi sculându-se, şi-a luat patul lui şi s-a dus la casa sa. Iar noroadele vãzând aceasta, se mirau şi slãveau pe Dumnezeu, care a dat putere ca aceasta oamenilor.
    9. Şi trecând Iisus de acolo, a vãzul pe un om şezând la vamã, ce se numea Matei, şi i-a zis lui: vino dupã mine. Şi sculându-se, a mers dupã dânsul.150
    10. Şi a fost când şedea el în casã, iatã, mulţi vameşi şi pãcãtoşi venind, şedeau cu Iisus şi cu ucenicii lui.
    11. Şi vãzând Fariseii, au zis ucenicilor lui: pentru ce cu vameşii şi cu pãcãtoşii mãnâncã şi bea Dascãlul vostru?
    12. Iar Iisus auzind a zis lor: n-au trebuinţã cei sãnãtoşi de doctor, ci cei bolnavi151
    13. Deci mergând, învãţaţi-vã ce este: milã voiesc, iar nu jertfã; cã n-am venit sã chem pe cei drepţi, ci pe cei pãcãtoşi la pocãinţã.152
    14. Atunci au venit la dânsul ucenicii lui Ioan, zicând: pentru ce noi şi Fariseii postim mult, iar ucenicii tãi nu postesc?153
    15. Şi le-a zis lor Iisus: au doarã pot fiii nunţii sã se jeleascã, câtã vreme este cu dânşii mirele? Ci vor veni zile, când se va lua de la dânşii mirele, şi atunci vor posti.154
    16. Nimeni nu pune petec de pânzã nouã la hainã veche, cã îşi ia plinirea sa de la hainã, şi mai rea spãrturã se face.
    17. Nici nu pun vin nou în foi vechi; iar de pun, se sparg foii, şi vinul se varsã, şi foii pier; ci pun vinul nou în foi noi, şi amândouã se ţin.
    18. Acestea grãind el cãtre dânşii, iatã, un boier oarecare venind, s-a închinat lui, zicând: fiica mea acum a murit, ci venind, pune mâna ta peste dânsa, şi va învia.155
    19. Şi sculându-se Iisus, a mers dupã dânsul, şi ucenicii lui.
    20. Şi iatã o femeie, întru curgerea sângelui fiind de doisprezece ani, venind dinapoi, s-a atins de poala hainei lui;156
    21. Cã zicea întru sine, cã numai de mã voi atinge de haina lui mã voi mântui.157
    22. Iar Iisus întorcându-se şi vãzând-o pe ea, i-a zis: îndrãzneşte, fiicã; credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tãmãduit femeia din ceasul acela,
    23. Şi viind Iisus în casa boierului, şi vãzând fluierãtorii şi mulţimea gâlcevind, a zis lor: Fugiţi, cã n-a murit fecioara, ci doarme.
    24. Şi îşi râdeau de dânsul.
    25. Iar dacã s-a scos afarã norodul, intrând, a luat-o de mânã, şi s-a sculat fecioara.
    26. Şi a ieşit vestea aceasta peste tot pãmântul acela.158
    27. Şi trecând Iisus de acolo, au mers dupã dânsul doi orbi, strigând şi grãind: miluieşte-ne pe noi, fiul lui David.159
    28. Iar dupã ce au mers în casã, au venit la dânsul orbii şi le-a grãit lor Iisus: credeţi cã pot sã fac eu aceasta? Grãit-au lui: aşa, Doamne!
    29. Atunci s-a atins de ochii lor, grãind: dupã credinţa voastrã, fie vouã! Şi s-au deschis ochii lor.160
    30. Şi le-a poruncit lor Iisus, grãind: vedeţi, nimenea sã nu ştie.161
    31. Iar ei ieşind, l-au vestit pe dânsul în tot pãmântul acela.
    32. Iar ieşind ei, iatã, au adus la dânsul pe un om mut, îndrãcit.162
    33. Şi scoţându-se dracul, a grãit mutul, şi s-au mirat noroadele, grãind, cã niciodatã nu s-a arãtat aşa întru Israil.163
    34. Iar Fariseii grãiau: cu domnul dracilor scoate pe draci.164
    35. Şi strãbãtea Iisus prin toate cetãţile şi oraşele, învãţând în soboarele lor, şi propovãduind Evanghelia împãrãţiei, şi vindecând toatã boala şi toatã neputinţa întru norod.165
    36. Iar vãzând el noroadele, i s-a fãcut milã de dânşii, cã erau necãjiţi şi rãtãciţi, ca oile ce n-au pãstor.166
    37. Atunci a zis ucenicilor sãi: iatã secerişul este mult iar lucrãtorii puţini.167
    38. Deci, rugaţi pe domnul secerişului, ca sã scoatã lucrãtori la secerişul sãu.168
    
    CAP. 10.
    Chemarea Apostolilor şi trimiterea lor la propovãduire.
    Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai sãi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sã le scoatã pe ele şi sã tãmãduiascã toatã boala şi toatã neputinţa.169
    2. Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, ce se numeşte Petru, şi Andrei fratele lui, Iacov al lui Zevedei, şi Ioan fratele lui.170
    3. Filip şi Varlolomei, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu, şi Levi, ce s-a numit Tadeu.
    4. Simon Cananitul şi Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut pe dânsul.
    5. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi grãind: în calea pãgânilor sã nu mergeţi, şi în cetatea Samarinenilor sã nu intraţi.
    6. Ci mai vârtos mergeţi cãtre oile cele pierdute ale casei lui Israil.171
    7. Şi umblând, propovãduiţi, zicând: s-a apropiat împãrãţia cerurilor,172
    8. Pe cei bolnavi vindecaţi, pe cei leproşi curãţiţi, pe cei morţi înviaţi, dracii scoateţi; în dar aţi luat, în dar daţi.173
    9. Sã nu aveţi aur, nici argint, nici bani la brâele voastre.174
    10. Nici traistã în cale, nici douã haine, nici încãlţãminte, nici toiag, cã vrednic este lucrãtorul de hrana sa.175
    11. Şi ori în care cetate sau oraş veţi intra, cercetaţi cine este întru dânsul vrednic, şi acolo sã rãmâneţi pânã când veţi ieşi
    12. Şi intrând în casã, sã-i uraţi, grãind: pace casei acesteia,176
    13. Şi de va fi casa aceea vrednicã, va veni pacea voastrã peste dânsa; iar de nu va fi vrednicã, pacea voastrã se va întoarce la voi.
    14. Şi oricine nu (vã) va primi pe voi, nici va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.177
    15. Amin grãiesc vouã, cã mai uşor va fi pãmântului Sodomei şi Gomorei în ziua judecãţii, decât cetãţii aceleia.178
    16. Iatã, eu vã trimit pe voi ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii.179
    17. Şi vã feriţi de oameni, cã vã vor da pe voi în soboare, şi întru adunãrile lor vã vor bate pe voi.180
    18. Încã şi înaintea domnilor şi a împãraţilor veţi fi duşi pentru mine, întru mãrturie lor şi limbilor.181
    19. Iar când vã vor da pe voi, nu vã grijiţi cum, sau ce veţi grãi, cã se va da vouã într-acel ceas ce veţi grãi;182
    20. Cã nu voi sunteţi cei ce grãiţi, ci Duhul Tatãlui vostru este care grãieşte întru voi.
    21. Şi va da frate pe frate spre moarte şi tatã pe fecior, şi se vor scula feciorii asupra pãrinţilor şi îi vor omorî pe dânşii. Şi veţi fi uraţi de toţi pentru numele meu.183
    22. Iar cela ce va rãbda pânã în sfârşit, acela se va mântui.184
    23. Iar când vã vor goni pe voi într-aceastã cetate, fugiţi în cealaltã. Amin grãiesc vouã: nu veţi sfârşi cetãţile lui Israil pânã când va veni Fiul Omului.
    24. Nu este ucenic mai presus de dascãlul sãu, nici sluga mai presus de domnul sãu.185
    25. Ajunge ucenicului sã fie ca dascãlul sãu, şi sluga ca domnul sãu. Dacã pe stãpânul casei l-au numit beelzebul, cu cât mai vârtos pe casnicii lui?186
    26. Deci, nu vã temeţi de dânşii, cã nimic nu este acoperit, care sã nu se descopere, şi ascuns, care sã nu se cunoascã.187
    27. Ceea ce grãiesc vouã la întunerec, sã spuneţi la luminã; şi ce auziţi la ureche, sã propovãduiţi deasupra caselor.188
    28. Şi sã nu vã temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sã-l ucidã, ci sa vã temeţi mai vârtos de Acela ce poate sã piardã şi trupul şi sufletul, în gheena.189
    29. Au doarã nu se vând douã pasãri pentru un ban? Şi nici una dintr-însele nu cade pe pãmânt fãrã de Tatãl vostru.190
    30. Iar ai voştri şi perii capului vã sunt toţi numãraţi.
    31. Pentru aceea nu vã temeţi, cã voi sunteţi cu mult mai buni decât pãsãrile.
    32. Deci, tot cela ce va mãrturisi pe mine înaintea oamenilor, voi mãrturisi şi eu pe dânsul înaintea Tatãlui meu, care este în ceruri.191
    33. Iar cela ce se va lepãda de mine înaintea oamenilor, mã voi lepãda şi eu de dânsul înaintea Tatãlui meu care este în ceruri.192
    34. Sã nu socotiţi cã am venit sã pun pace pe pãmânt; n-am venit sã pun pace, ci sabie.193
    35. Cã am venit sã despart pe om de tatãl sãu şi pe fiicã de muma sa, şi pe norã de soacra sa.194
    35. Şi vrãjmaşii omului, casnicii lui.
    37. Cela ce iubeşte pe tatã sau pe mumã mai mult decât pe mine, nu este mie vrednic. Şi cela ce iubeşte pe fiu sau pe fiicã mai mult decât pe mine, nu este mie vrednic.195
    38. Şi cela ce nu va lua crucea sa şi sã vie dupã mine, nu este mie vrednic.196
    39. Cela ce şi-a aflat sufletul sãu, îl va pierde pe el, şi cela ce şi-a pierdut sufletul sãu pentru mine, îl va afla pe el,197
    40. Cela ce vã primeşte pe voi, pe mine mã primeşte, şi cela ce mã primeşte pe mine, primeşte pe cela ce m-a trimis pe mine.198
    41. Cela ce primeşte prooroc în nume de prooroc, plata proorocului va lua; şi cela ce primeşte pe drept în nume de drept, plata dreptului va lua.199
    42. Şi cela ce va adãpa pe unul dintr-aceşti mici, numai cu un pahar de apã rece, în nume de ucenic, amin grãiesc vouã: nu îşi va pierde plata sa.200
    
    CAP 11
    
    Trimişii lui Ioan la Iisus. Asemãnarea Fariseilor şi Legiuitorilor cu copiii ce se jucau în târg. Mustrarea unor cetãţi, Iisus laudã pe Tatãl şi cheamã la sine pe cei osteniţi.
    Şi a fost când a sãvârşit Iisus poruncind celor doisprezece ucenici ai sãi, s-a mutat de acolo ca sã înveţe şi sã propovãduiascã în cetãţile lor.201
    2. Iar Ioan auzind din închisoare, de lucrurile lui Iisus, trimiţând pe doi din ucenicii sãi, i-au zis lui:202
    3. Tu eşti cela ce vine, sau pe altul sã aşteptãm?203
    4. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: Mergând spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
    5. Orbii vãd şi şchiopii umblã, leproşii se curãţesc şi surzii aud, morţii se scoalã şi sãracilor bine se vesteşte.204
    6. Şi fericit este acela ce nu se va sminti întru mine.205
    7. Şi ducându-se ei, a început Iisus a grãi noroadelor pentru Ioan: ce aţi ieşit în pustie sã vedeţi? Au trestie clãtinatã de vânt?206
    8. Dar ce aţi ieşit sã vedeţi? Au om îmbrãcat în haina moi? Iatã, cei ce poartã cele moi, sunt în casele împãraţilor.
    9. Dar ce aţi ieşit sã vedeţi? Au prooroc? Adevãrat grãiesc vouã: şi mai presus de prooroc.207
    10. Cã acesta este de care este scris: iatã, eu trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, care va gãti calea ta înaintea ta.208
    11. Amin grãiesc vouã: nu s-a sculat între cei nãscuţi din femei mai mare decât Ioan Botezãtorul; iar cel mai mic întru împãrãţia cerurilor, mai mare decât el este.
    12. Din zilele lui Ioan Botezãtorul pânã acum, împãrãţia cerurilor se sileşte, şi silitorii o rãpesc pe ea.209
    13. Cã toţi proorocii şi legea pânã la Ioan au proorocit;
    14. Şi de voiţi sã primiţi, acesta este Ilie, ceia ce va sã vie.210
    15. Cela ce are urechi de auzit, sã audã.211
    16. Cu cine voi asemãna pe neamul acesta? Asemenea este copiilor celor ce şed în târg şi strigã cãtre soţii lor.
    17. Şi grãiesc: fluierat-am vouã, şi n-aţi jucat; de jale am cântat vouã şi nu aţi plâns.212
    18. Cã a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: drac are.213
    19. A venii Fiul omului, mâncând şi bând, şi zic: iatã om mâncãtor şi bãutor de vin, prieten vameşilor şi pãcãtoşilor. Şi s-a îndreptat înţelepciunea de la fiii sãi.214
    20. Atunci a început Iisus a mustra oraşele întru care se fãcuserã puterile sale cele mai multe, pentru cã nu s-au pocãit.
    21. Vai ţie, Horazive! Vai ţie Vitsaido! Cã de s-ar fi fãcut în Tir şi în Sidon puterile care s-au fãcut întru voi, de mult în sac şi în cenuşã s-ar fi pocãit.215
    22. Însã zic vouã: Tirului şi Sidonului mai uşor va fi în ziua judecatei, decât vouã.
    23. Şi tu Capernaume, care pânã la cer te-ai înãlţat, pânã la iad te vei pogorî; cã de s-ar fi fãcut în Sodoma puterile care s-au fãcut întru tine, ar fi rãmas pânã în ziua de astãzi.216
    24. Însã grãiesc vouã, cã pãmântului Sodomului mai uşor îi va fi în ziua judecãţii, decât ţie.
    25. Într-acea vreme grãind Iisus, a zis: mãrturisescu-mã ţie Pãrinte Doamne al cerului şi al pãmântului, cã ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pe ele pruncilor.217
    26. Adevãrat, Pãrinte, cã aşa a fost bunãvoinţã înaintea ta.
    27. Toate îmi sunt date mie de la Tatãl mau, şi nimenea nu cunoaşte pe Fiul, fãrã numai Tatãl, nici pe Tatãl nu-l cunoaşte nimenea, fãrã numai Fiul, şi cãruia va voi Fiul sã-i descopere.218
    28. Veniţi cãtre mine toţi cei osteniţi şi însãrcinaţi, şi eu vã voi odihni pe voi.219
    29. Luaţi jugul meu peste voi şi vã învãţaţi de la mine, cã sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnã sufletelor voastre;220
    30. Cã jugul meu este bun şi sarcina mea uşoarã.221
    
    CAP. 12.
    Ucenicii rupând spice sâmbãta. Vindecarea omului cu mâna uscatã, a celui orb şi surd. Pãcatul împotriva Duhului Sfânt. Semnul lui Iona. Muma lui Iisus şi fraţii sãi.
    În vremea aceea mergea Iisus sâmbãta prin semãnãturi; iar ucenicii lui au flãmânzit şi au început a smulge spice şi a mânca.222
    2. Iar Fariseii vãzând, au zis lui: iatã, ucenicii tãi fac ce nu se cade a face sâmbãta.223
    3. Iar el le-a zis lor: au na-aţi cetit ce a fãcut David, când a flãmânzit el şi cei ce erau cu dânsul?224
    4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi pâinile punerii înainte a mâncat, care nu se cuvenea lui sã mãnânce, nici celor ce erau cu dânsul, fãrã numai preoţilor?225
    5. Sau n-aţi cetit în lege, cã sâmbãta preoţii în bisericã spurcã sâmbãta şi nevinovaţi sunt?226
    6. Dar grãiesc vouã, cã mai mare decât biserica este aici.
    7. Şi de aţi şti ce este: mila voiesc, iar nu jertfã, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi,227
    8. Cã Domn este şi ai sâmbetei, Fiul Omului
    9. Şi trecând de acolo, au venit în sinagoga lor.
    10. Şi iatã, un om era acolo având mâna uscatã. Şi l-au întrebat pe dânsul, zicând, de se cuvine sâmbãta a vindeca? Ca sã-l învinuiascã pe el.
    11. Iar el le-a zis lor: ce om este dintre voi, care va avea o oaie, şi de va cãdea aceea sâmbãta în groapã, au nu o va apuca pe ea şi o va scoate?228
    12. Dar omul cu cât se deosebeşte de oaie? Pentru aceea se cuvine sâmbãta a face bine.
    13. Atunci a zis omului: întinde mâna ta. Şi a întins-o, şi a venit la starea cea dintâi, sãnãtoasã ca şi cealaltã.
    14. Iar Fariseii ieşind afarã, sfat au fãcut asupra lui, ca sã-l piardã pe el.229
    15. Dar Iisus cunoscând, s-a dus de acolo; şi au mers dupã dânsul noroade multe, şi i-a tãmãduit pe dânşii pe toţi.
    16. Şi le-a poruncit lor ca sã nu-l facã pe el arãtat,230
    17. Ca sã se plineascã ceea ce s-a grãit prin Isaia proorocul, ce zice:
    18 Iatã pruncul meu pe care am ales, iubitul meu întru care bine a voit sufletul meu; pune-voi Duhul meu peste dânsul şi judecatã neamurilor va vesti.231
    19. Nu se va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în uliţã glasul lui.
    20. Trestie zdrobitã nu va frânge şi in aprins nu va stinge, pânã ce va scoale judecata spre biruinţã.232
    21. Şi întru numele lui neamurile vor nãdãjdui.
    22. Atunci au adus la dânsul pe un îndrãcii, orb şi mut; şi l-a tãmãduit pe el, în cât orbul şi mutul grãia şi vedea.233
    23. Şi se mirau noroadele şi ziceau: nu cumva acesta este Fiul lui David?
    24. Iar Fariseii auzind, ziceau: acesta nu scoate dracii fãrã numai prin beelzebul, domnul dracilor.234
    25. Iar Iisus ştiind gândurile lor, le-a zis lor: toatã împãrãţia ce se împerecheazã între sine, se pustieşte; şi toatã cetatea sau casa ce se împerecheazã între sine, nu va sta.235
    26. Şi dacã satana pe satana scoate, întru sine s-a împerecheat; deci, cum va sta împãrãţia lui?
    27. Şi dacã eu cu beezebul scol dracii, feciorii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi vouã judecãtori.
    28. Iar dacã eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iatã a ajuns la voi împãrãţia lui Dumnezeu.236
    29. Sau cum poate cineva sã intre în casa celui tare şi vasele lui sã le jefuiascã, de nu întâi va lega pe cel tare? Şi atunci va jefui casa lui.237
    30. Cela ce nu este cu mine, împotriva mea este, şi cela ce nu adunã cu mine, risipeşte.238
    31. Pentru aceasta grãiesc vouã: tot pãcatul şi hula se va ierta oamenilor, iar hula care este împotriva Duhului, nu se va ierta oamenilor.239
    32. Şi oricine va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; iar oricine va zice împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui, nici în veacul de acum, nici în cel ce va sã fie.240
    33. Sau, faceţi pomul bun şi roadã lui bunã, sau face-ţi pomul putred şi roadã lui putredã, cã din roadã se cunoaşte pomul.241
    34. Pui de nãpârci, cum puteţi grãi cele bune, rãi fiind? Cã din prisosinţa inimii grãieşte gura.242
    35. Omul cel bun din comoara cea bunã a inimii scoate cele bune, iar omul cel rãu din comoara cea rea scoate cele rele.
    36. Deci grãiesc vouã: cã pentru tot cuvântul deşert care vor grãi oamenii, vor sã dea seamã de dânsul în ziua judecãţii.243
    37. Cã din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi.244
    38. Atunci au rãspuns oarecare din Cãrturari şi din Farisei, zicând: Învãţãtorule, voim sã vedem de la tine semn.245
    39. Iar el rãspunzând, a zis lor: neamul viclean şi preacurvar semn cautã şi semn nu se va da lui, fãrã numai semnul lui Iona proorocul.246
    40. Cã precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul Omului în inima pãmântului trei zile şi trei nopţi.247
    41. Bãrbaţii Nineviteni se vor scula la judecatã cu neamul acesta şi-l vor osândi pe el; cãci ei s-au pocãit pentru propovãduirea lui Iona; şi iatã, mai mult decât Iona aici.248
    42. Împãrãteasa de la miazãzi se va scula la judecatã cu neamul acesta, şi îl va osândi pe el, cã a venit de la marginile pãmântului sã audã înţelepciunea lui Solomon, şi iatã mai mult decât Solomon aici.249
    43. Iar când duhul cel necurat va ieşi din om, umblã prin locuri fãrã de apã, cãutând odihna, şi nu aflã.250
    44. Atunci zice: mã voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit; şi venind o aflã deşertatã, mãturatã şi împodobitã.
    45. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât sine, şi intrând locuiesc acolo, şi se fac cele de pe urmã ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi acestui neam viclean.251
    46. Şi încã grãind el cãtre noroade, iatã, muma lui şi fraţii lui stãteau afarã, cãutând sã grãiascã cu dânsul.252
    47. Şi a zis lui oarecine: iatã, muma ta şi fraţii tãi stau afarã, vrând sã grãiascã cu tine.
    48. Iar el rãspunzând, a zis celui ce-i spusese: cine este muma mea şi care sunt fraţii mei?
    49. Şi tinzându-şi mâna sa spre ucenicii sãi, a zis: iatã muma mea şi fraţii mei.
    50 Cã ori cine va face voia Tatãlui meu celui din ceruri, acela este fratele meu şi sora şi muma mea.253
    
    CAP. 13.
    Pilda semãnãtorului şi alte pilde pentru împãrãţia cerurilor.
    În ziua aceea ieşind Iisus din casã, şedea lângã mare.254
    2. Şi s-au adunat la dânsul noroade multe, încât i-a fost lui a intra în corabie sã şadã; şi tot norodul sta pe ţãrmurile mãrii.
    3. Şi le-a grãit lor multe, în pilde, zicând: iatã, a ieşit semãnãtorul sã seamene sãmânţa sa.255
    4. Şi semãnând el, unele au cãzut lângã cale, şi au venit pasãrile şi le-au mâncat pe ele.
    5. Iar altele au cãzut pe pietriş, unde n-aveau pãmânt mult, şi îndatã au rãsãrit, pentru cãci n-aveau pãmânt adânc;
    6. Şi rãsãrind soarele, s-au pãlit, şi pentru cã n-aveau rãdãcinã, s-au uscat.
    7. Iar altele au cãzut în spini, şi au crescut spinii şi le-au înecat pe ele.
    8. Iar altele au cãzut pe pãmânt bun şi au dat roadã: una adicã o sutã, iar alta şasezeci, iar alta treizeci.
    9. Cela ce are urechi de auzit, audã.
    10. Şi apropiindu-se ucenicii au zis lui: pentru ce în pilde grãieşti lor?
    11. Iar el rãspunzând a zis lor: pentru cã vouã s-a dat a şti tainele împãrãţiei cerurilor, iar acelora nu s-a dat.
    12. Cã cela ce are, i se va da lui şi îi va prisosi; iar cela ce n-are, şi ceea ce are se va lua de la dânsul.256
    13. Pentru aceasta în pilde grãiesc lor, cã vãzând nu vãd, şi auzind nu aud, nici înţeleg.257
    14. Şi se împlineşte întru dânşii proorocia lui Isaia, ce zice: cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi privind veţi privi şi nu veţi vedea.258
    15. Cã s-a îngroşat inima norodului acestuia, şi cu urechile greu au auzit, şi ochii lor şi-au închis, ca nu cumva sã vadã cu ochii şi cu urechile sã audã şi cu inima sã înţeleagã, şi sã se întoarcã şi sã-i vindec pe ei.
    16. Iar ochii voştri fericiţi sunt cã vãd, şi urechile voastre cã aud.259
    17. Cã amin grãiesc vouã: cã mulţi prooroci şi drepţi au dorit sã vadã cele ce vedeţi voi şi n-au vãzut, şi sã audã cele ce auziţi şi n-au auzit.
    18. Deci, voi ascultaţi pilda semãnãtorului:260
    19. De la tot cela ce aude cuvântul împãrãţiei şi nu-l înţelege, vine vicleanul şi rãpeşte ceea ce este semãnat în inima lui. Aceasta este cea semãnatã lângã cale.
    20. Iar cea semãnatã pe pietriş, acesta este care aude cuvântul şi îndatã cu bucurie îl primeşte,261
    21. Însã n-are rãdãcinã întru sine, ci este pânã la o vreme, iar fãcându-se necaz, sau goanã pentru cuvânt, îndatã-şi se sminteşte.
    22. Iar cea semãnatã în spini, acesta este care aude cuvântul, dar grija veacului acestuia şi înşelãciunea bogãţiei îneacã cuvântul şi neroditor se face.
    23. Iar cea semãnatã în pãmânt bun, acesta este care aude cuvântul şi-l înţelege, care aduce roadã şi face: unul o sutã, iar altul şeasezeci iar altul treizeci.
    24. Altã pildã le-a pus lor înainte, zicând: asemãnatu-sa împãrãţia cerurilor, omului care a semãnat sãmânţã bunã în ţarina sa.
    25 Dar dormind oamenii, a venit vrãjmaşul lui şi a semãnat zâzanii în grâu şi s-a dus.
    26. Iar dacã a crescut iarba şi a fãcut roadã, atunci s-au arãtat şt zâzaniile.
    27. Şi venind slugile stãpânului casei, i-au zis lui: Doamne, au n-ai semãnat sãmânţã bunã în ţarina ta? Dar de unde are zâzanii?
    28. Iar el le-a zis lor: un om vrãjmaş a fãcut aceasta. Iar slugile au zis lui: vrea-vei dar sã mergem sã le plivim?
    29. Iar el a zis lor: ba, ca nu cumva plivind zâzaniile sã rupeţi şi grâul împreunã cu dânsele.262
    30. Lãsaţi sã creascã amândouã împreunã pânã la seceriş, şi atunci, la vremea secerişului voi zice secerãtorilor: pliviţi întâi zâzaniile şi le legaţi snopi, ca sã le ardem pe dânsele, iar grâul îl adunaţi în jitniţa mea.
    31. Altã pildã le-a pus lor înainte, zicând: asemenea este împãrãţia cerurilor, grãunţului de muştar, pe care luându-l omul, l-a semãnat în ţarina sa,
    32. Care este mai mic decât toate seminţele, iar dacã creşte este mai mare decât toate buruienile şi se face copac, în cât vin pasãrile cerului şi se sãlãşluiesc în ramurile lui.
    33. Altã pildã a grãit lor: asemenea este împãrãţia cerurilor, aluatului, pe care luându-l muierea l-a ascuns în trei mãsuri de fãinã, pânã ce s-a dospit toatã.263
    34. Acestea toate a grãit Iisus noroadelor, în pilde, şi fãrã de pilde nu grãia lor.264
    35. Ca sã se plineascã ceea ce s-a grãit prin proorocul ce zice: deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ascunse din începutul lumii.265
    36. Atunci lãsând Iisus noroadele a venit în casã.
    37. Şi s-au apropiat cãtre dânsul ucenicii lui, zicând: spune nouã pilda zâzaniilor din ţarinã.
    38. Iar el rãspunzând, a zis lor: cela ce a semãnat sãmânţa cea bunã, este Fiul Omului;266
    39. Iar ţarina este lumea; iar sãmânţa cea bunã, aceştia sunt fii împãrãţiei; iar zâzaniile sunt fii celui viclean;
    40. Iar vrãjmaşul cel ce le-a semãnat pe dânsele, este diavolul, iar secerişul este sfârşitul veacului; iar secerãtorii sunt îngerii. Deci, cum se adunã zâzaniile şi se ard cu foc, aşa va fi la sfârşitul veacului acestuia.267
    41. Va trimite Fiul Omului pe îngerii sãi şi vor aduna dintru împãrãţia lui pe toate smintelile şi pe cei ce fac fãrãdelegea.268
    42. Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.269
    43. Atunci drepţii vor strãluci ca soarele întru împãrãţia Tatãlui lor. Cela ce are urechi de auzit, audã.270
    44. Iarãşi, asemenea este împãrãţia cerurilor, cu comoara ascunsã în ţarinã, pe care aflând-o omul, a ascuns-o, şi de bucuria ei merge şi toate câte are le vinde şi cumpãrã ţarina aceea.271
    45. Iarãşi, asemenea este împãrãţia cerurilor, omului neguţãtor, ce cautã mãrgãritare bune.
    46. Care aflând un mãrgãritar de mult preţ, mergând a vândut toate câte avea şi l-a cumpãrat pe el.272
    47. Iarãşi, asemenea este împãrãţia cerurilor, nãvodului, care s-a aruncat în mare şi a adunat tot felul de peşti;
    48. Pe care dupã ce s-a umplut, scoţându-l la margine şi şezând, au ales pe cei buni în vase, iar pe cei rãi i-au lepãdat afarã.
    49. Aşa va fi la sfârşitul veacului. Vor ieşi îngerii şi vor despãrţi pe cei rãi din mijlocul celor drepţi.273
    50. Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
    51. Grãit-a lor Iisus: Înţeles-aţi acestea toate? Zis-au lui: aşa, Doamne.
    52. Iar el le-a zis lor: pentru aceasta, tot cãrturarul care se învaţã întru împãrãţia cerurilor, asemenea este omului stãpân al casei, care scoate din vistieria sa nou şi vechi.
    53. Şi au fost, dupã ce a sfârşit Iisus pildele acestea, au trecut de acolo,274
    54. Şi venind la patria sa, îi învãţã pe dânşii în sinagoga lor, în cât se mirau ei şi ziceau: De unde îi este lui înţelepciunea aceasta şi puterile?
    55. Au nu este acesta feciorul teslarului? Au nu se numeşte muma lui, Mãria, şi fraţii lui: Iacov şi Iosi şi Simon şi Iuda?275
    56. Şi surorile lui, au nu sunt toate la noi? Deci, de unde sunt lui acestea toate?
    57. Şi se sminteau întru dânsul. Iar Iisus a zis lor: nu este prooroc necinstii, fãrã numai în patria sa şi în casa sa.276
    58. Şi n-a fãcut acolo puteri multe, pentru necredinţa lor.
    
    CAP. 14.
    Tãierea Capului Sfântului Ioan de Irod.
    Minunea înmulţirii pâinilor.
    Iisus umblând pe mare.
    Într-acea vreme a auzit Irod, cel a patra parte stãpânitor, vestea despre Iisus.277
    2. Şi a zis slugilor sale: acesta este Ioan Botezãtorul; el a înviat din morţi şi pentru aceasta se fac puteri întru el.
    3. Cã Irod prinzând pe Ioan l-a legat pe el şi l-a pus în temniţã, pentru Irodiada, muierea lui Filip, fratelui sãu.278
    4. Cã zicea Ioan lui: nu ţi se cuvine ţie s-o ai pe ea.279
    5. Şi vrând sã-l omoare pe dânsul, se temea de norod, pentru cã, ca pe un prooroc îl avea pe el.280
    6. Iar prãznuindu-se ziua naştererii lui Irod, a jucat fata Irodiadei în mijloc şi a plãcut lui Irod.281
    7. Pentru aceea cu jurãmânt a mãrturisit ca sã-i dea orice v-a cere.
    8. Iar ea, îndemnatã fiind de muma sa, a zis: dã-mi aici pe tipsie Capul lui Ioan Botezãtorul.
    9. Şi s-a întristat împãratul; dar pentru jurãmânt şi pentru cei ce şedeau împreunã cu dânsul, a poruncit sã i se dea.
    10. Şi trimiţând a tãiat pe Ioan în temniţã.
    11 Şi s-a adus Capul lui în tipsie şi s-a dat felei, şi l-a dus l-a muma sa.
    12. Şi venind ucenicii lui, au luat trupul şi l-au îngropat pe el, şi venind au vestit lui Iisus.282
    13. Şi auzind Iisus, s-au dus de acolo cu corabia în loc pustiu, deosebi; şi auzind noroadele, s-au dus dupã dânsul pedeştri de prin oraşe.283
    14. Şi ieşind Iisus, a vãzut norod mult, şi i s-a fãcut milã de ei şi a tãmãduit pe bolnavii lor.284
    15. Iar fãcându-se searã, au venit la dânsul ucenicii lui, zicând: locul este pustiu şi vremea iatã a trecut; slobozeşte norodul ca sã se ducã prin sate sã-şi cumpere bucate loruşi.
    16. Iar Iisus le-a zis lor: nu trebuie sã meargã; daţi-le voi sã mãnânce
    17. Iar ei au zis lui: n-avem aici fãrã numai cinci pâini şi doi peşti.
    18. Şi el a zis: aduceţi-le pe ele aici la mine.
    19. Şi a poruncit norodului sã sadã pe iarbã, şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi cãutând la cer, a binecuvântat, şi frângând a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii noroadelor.
    20. Şi au mâncat toţi şi s-au sãturat, şi au luat rãmãşiţele de sfãrâmãturi douãsprezece coşuri pline.
    21. Iar cei ce mâncaserã erau bãrbaţi ca cinci mii, afarã de muieri şi de copii,
    22. Şi îndatã a silit Iisus pe ucenicii sãi sã intre în corabie şi sã meargã înaintea lui de ceea parte, pânã ce va slobozi noroadele,285
    23. Şi slobozind noroadele, s-a suit la munte sã se roage deosebi. Şi fãcându-se searã, era acolo singur.
    24. Iar corabia era în mijlocul mãrii, învãluindu-se de valuri, cã era vântul împotrivã.
    26. Iar în a patra strajã a nopţii a mers la dânşii Iisus, umblând pe mare.286
    26. Şi vãzându-l pe el ucenicii umblând pe mare, s-au înspãimântat, zicând cã nãlucã este şi de fricã au strigat.
    27. Dar Iisus îndatã a grãit lor zicând: îndrãznii, eu sunt, nu vã temeţi.
    28. Iar Petru rãspunzând, a zis: Doamne, de eşti tu, porunceşte-mi sã vin la tine pe apã. Iar el i-a zis: vino.
    29. Şi pogorându-se Petru din corabie, umbla pe apã ca sã meargã la Iisus.
    30. Iar vãzând vântul tare, s-a înfricoşat, şi începând a se afunda, a strigat grãind: Doamne mântuieşte-mã.
    31. Şi îndatã Iisus tinzând mâna, l-a apucat pe dânsul şi i-a zis lui: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?287
    32. Şi intrând ei în corabie, a stat vântul.
    33. Iar cei ce erau în corabie venind s-an închinat lui, zicând: cu adevãrat Fiul lui Dumnezeu eşti.
    34. Şi trecând au venit în pãmântul Ghenisaretului.288
    35. Şi cunoscându-l pe el oamenii locului aceluia, au trimis în toatã latura aceea şi au adus la dânsul pe toţi bolnavii,
    36. Şi-l rugau pe el ca numai sã se atingã de poalele veşmintelor lui; şi câţi se atingeau se mântuiau.289
    
    CAP. 15.
    Obiceiuri omeneşti împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Vindecarea fiicei Hananiencei şi a altor bolnavi. Sãturarea norodului în pustie.
    Atunci au venit la Iisus Cãrturarii şi Fariseii, cei din Ierusalim, zicând:
    2. Pentru ce ucenicii tãi calcã aşezãmântul bãtrânilor? Cã nu-şi spalã mâinile lor când mãnâncã pâine.
    3. Iar ei rãspunzând le-a zis lor: pentru ce şi voi cãlcaţi porunca lui Dumnezeu pentru aşezãmântul vostru?
    4. Cã Dumnezeu a poruncit zicând: cinsteşte pe tatãl tãu şi pe muma ta; şi: cela ceva grãi de rãu pe tatãl sãu, sau pe muma sa, cu moarte sã moarã.290
    5. iar voi ziceţi: cela ce ar zice tatãlui-sãu sau mumei sale: Daru este aceea cu care te-ai îi folosit de la mine.
    5. Şi sã nu cinsteascã pe tatãl sãu, sau pe mumã-sa. Şi aţi stricat porunca lui Dumnezeu, pentru aşezãmântul vostru.
    7. Fãţarnicilor, bine a proorocit pentru voi Isaia zicând:291
    8. Se apropie de mine norodul acesta cu gura lui şi cu buzele mã cinsteşte, iar inima lor departe stã de la mine292
    9. Şi în zadar mã cinsteşte învãţând învãţãturi, porunci omeneşti.293
    10. Şi chemând la sine pe noroade, le-a zis lor: auziţi şi înţelegeţi;294
    11. Nu ce intrã În gurã spurcã pe om, ci ce iese din gurã, aceea spurcã pe om.
    12. Atunci apropiindu-se cãtre dânsul ucenicii lui, i-au zis: cunoscut-ai cã Fariseu auzind cuvântul, s-au scandalizat?
    13. Iar ei rãspunzând a zis: Tot sadul, pe care nu l-a sãdit Tatãl meu cel ceresc, se va dezrãdãcina.
    14. Lãsaţi-i pe dânşii; povãţuitori orbi sunt ai orbilor; şi orb pe orb de va povãţui, amândoi în groapã vor cãdea.295
    15. Şi rãspunzând Petru, a zis lui: spune nouã pilda aceasta.
    16. Iar Iisus a zis lor: încã şi voi nepricepuţi sunteţi?
    17. Dar nu înţelegeţi, cã tot ce intrã în gurã merge în pântece şi iese pe aSedron?
    18. Iar cele ce ies din gurã, din inimã ies. şi acelea spurcã pe om.
    19. Cã din inimã ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri, mãrturii mincinoase, hule.296
    20. Acestea sunt care spurcã pe om, iar cu mâini nespãlate a mânca, nu spurcã pe om.
    21. Şi ieşind Iisus de acolo, s-a dus în pãrţile Tirului şi ale Sidonului.297
    22. Şi iatã o muiere cananiancã ieşind din hotarele acelea, striga cãtre dânsul, zicând: miluieşte-mã Doamne, Fiul lui David; Hica mea rãu se îndrãceşte.
    23. Iar el nu i-a rãspuns ei cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii lut, îl rugau pe el zicând: slobozeşte-o pe ea, cã strigã în urma noastrã.298
    24. Iar ei rãspunzând a zis: nu sunt trimis fãrã numai cãtre oile cele pierdute ale casei lui Israil.299
    25. Şi ea venind s-a închinat lui zicând: Doamne, ajutã-mil
    26. Iar el rãspunzând a zis: nu este bine a lua pâinea fiilor şi a o arunca câinilor.300
    27. Iar ea a zis: adevãrat, Doamne, cã şi câinii mãnâncã din sfãrâmãturile ce cad din masa domnilor sãi.
    28. Atunci rãspunzând Iisus, a zis ei: o! muiere, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti. Şi s-a tãmãduit fiica ei dintru acel ceas.301
    29. Şi trecând de acolo Iisus, a venit lângã marea Galileei şi suindu-se în munte, a şezut acolo.302
    30 Şi au venit la dânsul noroade multe, având cu sine şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi alţii mulţi, şi i-au aruncat pe dânşii la picioarele lui Iisus, şi i-a tãmãduit pe ei,303
    31. Încât se mirau noroadele vãzând pe muţi grãind, pe ciungi sãnãtoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi vãzând; şi slãveau pe Dumnezeul lui Israil.
    32. Iar Iisus chemând la sine pe ucenicii sãi, a zis: milã-mi este de norodul acesta, cã iatã trei zile sunt de când aşteaptã lângã mine, şi n-au ce mânca; şi a-i slobozi pe dânşii flãmânzi nu voiesc, ca nu cumva sã slãbeascã pe cale.304
    33. Şi au grãit lui ucenicii lui: de unde nouã În pustie atâtea pâini, în cât sã se sature atâta norod?
    34. Şi a zis lor Iisus: câte pâini aveţi? Iar ei au zis: şapte şi puţini peştişori.
    35. Şi a poruncit norodului sã şadã pe pãmânt.
    36. Şi luând pe cele şapte pâini şi peştii, mulţumind a frânt şi a dat ucenicilor lui, iar ucenicii norodului.305
    37. Şi au mâncat toţi şi s-au sãturat, şi au luat rãmãşiţele de sfãrâmãturi şapte coşniţe pline.
    38. Iar cei ce mâncaserã erau ca patru mii de bãrbaţi, afarã de muieri şi de copii.
    39. Şi slobozind noroadele au intrat în corabie şi au trecut în hotarele Magdalului.
    
    
    CAP 16
    Iudeii cer semn. Aluatul Fariseilor.
    Mãrturisirea lui Petru. Lepãdarea de
    sine şi luarea Crucii. Mustrarea
    lui Petru.
    Şi apropiindu-se Fariseii şi Saducheii, ispitindu-1 îl rugau pe dânsul ca sã le arate lor semn din cer.306
    2. Iar el rãspunzând, a zis lor: când se face seara ziceţi: senin va fi, cã se roşeşte cerul;307
    3. Şi dimineaţa ziceţi: astãzi va fi furtunã, cã se roşeşte cerul posomorât. Fãţarnicilor, faţa cerului ştiţi sã o socotiţi, iar semnele vremilor nu puteţi?
    4. Neam viclean şi preacurvar semn cautã, şi semn nu se va da lui, fãrã numai semnul lui Iona proorocul. Şi lãsându-i pe dânşii, s-a dus.308
    5. Şi mergând ucenicii lui de ceea parte, uitaserã sã ia pâine.
    6. Iar Iisus le-a zis lor: cãutaţi şi vã pãziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.309
    7. Iar ei cugetau întru sine, zicând: pâine n-am luat.
    8 Iar Iisus cunoscând aceasta le-a zis lor: ce cugetaţi întru voi, puţin credincioşilor, cã n-aţi luat pâine?310
    9. Dar nu înţelegeţi, nici vã aduceţi aminte de cele cinci pâini la cele cinci mii, şi câte coşuri aţi luat?311
    10. Nici de cele şapte pâini la cele patrii mii, şi câte coşniţe aţi luat?312
    11. Cum nu înţelegeţi, cã nu pentru pâine am zis vouã sã vã pãziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?
    12. Atunci au înţeles cã nu de aluatul pâinii a zis lor sã se pãzeascã, ci de învãţãtura Fariseilor şi a Saducheilor.313
    13. Iar venind Iisus în pãrţile Chesariei lui Filip, a întrebat pe ucenicii sãi zicând: cine-mi zic oamenii cã sunt cu, Fiul Omului?314
    14. Iar ei au zis: unii, Ioan Botezãtorul; alţii Ilie; iar alţii Ieremia, sau unul din prooroci.
    15. Zis-a lor Iisus: dar voi cine-mi ziceţi cã sunt?
    16. Şi rãspunzând Simon Petru, a zis: tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu.315
    17. Şi rãspunzând Iisus a zis lui: fericit eşti Simone var-Iona, cã trup şi sânge nu ţi-a descoperit ţie, ci tatãl meu cel din ceruri.316
    18. Şi eu zic ţie, cã tu eşti Petru, şi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea, şi porţile iadului nu o vor birui pe dansa.317
    19. Şi-ţi voi da ţie cheile împãrãţiei cerurilor, şi ceea ce vei lega pe pãmânt, va fi legat în ceruri, şi ori ce vei dezlega pe pãmânt, va fi dezlegat în ceruri.318
    20. Atunci a poruncit ucenicilor sãi ca sã nu spunã nimãnui cã el este Hristos.
    21. De atunci a început Iisus a spune ucenicilor sãi, cã se cuvine lui a merge în Ierusalim, şi multe a pãtimi de la bãtrâni şi de la arhierei şi de la cãrturari, şi a fi omorât, şi a treia zi a învia.319
    22. Şi luându-l pe el Petru, a început a-i sta lui împotrivã, zicând: milostiv fii ţie Doamne; sã nu fie ţie aceasta.
    23. Iar el întorcându-se, a zis lui Petru: mergi dupã mine, Satano! Smintealã îmi eşti; cã nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.
    24. Atunci Iisus a zis ucenicilor sãi: ori cine voieşte sã vie dupã mine, sã se lepede de sine, şi sã-şi ia crucea sa, şi sã-mi urmeze mie.320
    25. Cã cine va vrea sã-şi mântuiascã sufletul sãu, pierde-l-va pe el; iar cine îşi va pierde sufletul sãu pentru mine, afla-l-va pe el.321
    26. Cã ce folos este omului de ar dobândi lumea toatã, iar sufletul sãu îşi va pierde? Sau ce va da omul schimb pentru sufletul sãu?322
    27. Cã va sã vie Fiul Omului întru slava Tatãlui sãu, cu îngerii sãi, şi atunci va rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui.323
    28. Amin grãiesc vouã: sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte pânã ce vor vedea pe Fiul Omului venind întru împãrãţia sa.324
    
    CAP. 17.
    Schimbarea la Faţã. Vindecarea lunatecului. Plata dajdiei.
    Şi dupã şase zile, a luat Iisus pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan fratele lui şi i-a suit pe dânşii într-un munte înalt deosebi.325
    2. Şi s-a schimbai la faţã înaintea lor, şi a strãlucit faţa lui ca soarele, iar hainele lui s-au fãcut albe ca lumina.326
    3. Şi iatã, s-au arãtat lor Moise şi Ilie, împreunã cu dânsul vorbind.327
    4. Şi rãspunzând Petru a zis cãtre Iisus: Doamne, bine este nouã a fi aici; de voieşti, sã facem aici trei colibe: ţie una şi lui Moise una şi una lui Ilie,
    5. Şi încã grãind el, iatã, nor luminos i-a umbrii pe ei, şi iatã glas din nor, zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit, pe acesta sã ascultaţi.328
    6. Şi auzind ucenicii, au cãzui pe feţele sale şi s-au spãimântat foarte.
    7. Şi apropiindu-se Iisus, s-a atins de dânşii şi a zis: sculaţi-vã şi nu vã temeţi.329
    8. Şi ridicându-şi ochii lor, pe nimeni n-au vãzut, fãrã numai pe Iisus singur.
    9. Şi pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor Iisus, zicând: nimãnui sã nu spuneţi vederea aceasta, pânã când Fiul Omului se va scula din morţi.330
    10. Şi l-au întrebat pe el ucenicii lui, zicând: dar ce zic Cãrturarii, cã Ilie trebuie sã vie mai înainte?331
    11. Iar Iisus rãspunzând, a zis lor: Ilie adecã va veni mai înainte şi va aşeza toate.
    12. Iar grãiesc vouã, cã Ilie a şi venit, şi nu l-au cunoscut pe dânsul, ci au fãcut lui câte-au voit; aşa şi Fiul Omului va sã pãtimeascã de la dânşii.
    13. Atunci au înţeles ucenicii cã pentru Ioan Botezãtorul le-a zis lor.
    14. Şi venind ei la norod, s-a apropiat cãtre dânsul un om, îngenunchind înaintea lui şi zicând:332
    15. Doamne, mântuieşte pe fiul meu, cã este lunatec şi rãu pãtimeşte; cã de multe ori cade în foc şi de multe ori în apã.
    16. Şi l-am adus pe dânsul la ucenicii tãi, şi n-au putut sã-l vindece pe el.
    17. Iar Iisus rãspunzând, a zis: o neam necredincios şi îndãrãtnic! Pânã când voi fi cu voi? Pânã când voi suferi pe voi? Aduceţi-l pe el aici la mine.
    18. Şi l-a certai pe el Iisus, şi a ieşit dracul dintr-însul, şi s-a tãmãduit copilul din ceasul acela.
    19. Atunci apropiindu-se ucenicii cãtre Iisus deosebi, au zis: pentru ce noi n-am putut sã-l scoatem pe el?
    20. Iar Iisus a zis lor: pentru necredinţa voastrã; cã amin grãiesc vouã; de veţi avea credinţã cât grãunţul de muştar, veţi zice muntelui acestuia: mutã-te de aici acolo, şi se va muta şi nimic nu va fi vouã cu neputinţã.333
    21. Cã acest neam nu iese, fãrã numai cu rugãciune şi cu post.
    22. Şi întorcându-se ei în Galileea, le-a zis lor Iisus: va sã se dea Fiul Omului în mâinile oamenilor,334
    23. Şi-l vor omorî pe el, şi a treia zi va învia. Şi s-au întristat ei foarte.
    24. Şi venind ei în Capernaum, s-au apropiat cei ce luau dajdie de Petru, şi au zis: Învãţãtorul vostru nu dã dajdie? Zis-a: adevãrat.335
    25. Şi când a intrat în casã a apucat Iisus mai înainte de el, zicând: ce ţi separe, Simone? Împãraţii pãmântului de la cine iau dãjdii sau bir? De la fiii lor, sau de la cei strãini?
    26. Grãit-a Petru lui: de la cei strãini. Zis-a Iisus lui: iatã dar cã fiii sunt scutiţi.
    27. Dar ca sã nu-i smintim pe dânşii, mergând la mare, aruncã undiţe, şi peştele care vei prinde întâi, ia-l şi deschizând gura lui, vei afla un statir; acela luându-l, dã-l lor pentru mine şi pentru tine.336
    
    CAP. 18
    Întrebãri despre întâietate. Pentru scandal. Puterea de a lega şi a dezlega. Certarea greşelii fratelui. Iertarea greşelilor.
    În ceasul acela s-au apropiat ucenicii cãtre Iisus, grãind: oare cine este mai mare intru împãrãţia cerurilor?337
    2. Şi chemând Iisus un prunc, l-a pus pe el în mijlociii lor,
    3. Şi a zis: amin grãiesc vouã: de nu vã veţi întoarce şi sã vã faceţi ca pruncii, nu veţi intra întru împãrãţia cerurilor;338
    4. Cã cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împãrãţia cerurilor.339
    5. Şi cine va primi pe un prunc ca acesta întru numele meu, pe mine mã primeşte.340
    6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceşti mici, care cred întru mine, mai de folos i-ar fi lui ca sã-şi spânzure o piatrã de moarã la grumazul lui şi sã se înece întru adâncul mãrii.341
    7. Vai lumii de sminteli! Cã nevoie este sã vie smintelile; dar vai omului aceluia prin care vine sminteala!
    8. Iar de te sminteşte pe tine mâna ta, sau piciorul tãu, taie-le pe ele şi le leapãdã de la tine; mai bine îţi este ţie sã intri în viaţã şchiop sau ciung, decât douã mâini sau douã picioare având, sã fii aruncat în focul cel veşnic.342
    9. Şi ochiul tãu de te sminteşte pe line, scoate-l pe el şi-l aruncã de la tine; mai bine este ţie cu un ochiţi sã intri în viaţã, decât amândoi ochii având, sã fii aruncat în gheena focului.
    10. Cãutaţi sã nu defãimaţi pe vreo unul dintr-aceşti mai mici; cã zic vouã: cã îngerii lor în ceruri pururea vãd faţa Tatãlui meu, care este în ceruri.
    11. Cã a venit Fiul Omului sã mântuiascã pe cel pierdut.343
    12. Ce vi se pare vouã? De va avea un om o sutã de oi şi se va rãtãci una dintr-însele, au nu lasã pe cele nouãzeci şi nouã în munţi, şi mergând cautã pe cea rãtãcitã?344
    13. Şi de i se va întâmpla s-o gãseascã pe ea, amin grãiesc vouã, cã se bucurã de dânsa mai vârtos decât de cele nouãzeci şi nouã, ce nu s-au rãtãcit.
    14. Aşa nu este voia înaintea Tatãlui vostru celui din ceruri, ca i sã piarã unul dintr-aceşti mici.
    15. Şi de-ţi va greşi ţie fratele tãu, mergi şi-l mustrã pe dânsul între ţine şi între el singur; deci,
    de te va asculta, ai dobândit pe fratele tãu.345
    16. Iar de nu te va asculta, mai ia împreunã cu tine încã pe unul sau doi, ca prin gura a douã sau a trei mãrturii sã stea tot graiul.346
    17. Iar de nu-l va asculta pe ei, spune-l soborului; şi de nu va asculta nici de sobor, sã-ţi fie ţie ca un pãgân şi vameş.347
    18. Amin grãiesc vouã: ori câte veţi lega pe pãmânt, vor fi legate în cer; şi ori câte veţi dezlega pe pãmânt, vor fi dezlegate în cer.348
    19. Iarãşi amin grãiesc vouã, cã dacã doi din voi se vor uni pe pãmânt pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor de la Tatãl meu, care este în ceruri.
    20. Cã unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor.
    21. Atunci apropiindu-se cãtre dânsul Petru, a zis: Doamne, de câte ori va greşi mie fratele meu şi voi ierta lui? Au doarã pânã de şapte ori?349
    22 Grãit-a Iisus lui: nu-ţi zic ţie: pânã de şapte ori, ci: pânã de şaptezeci de ori câte şapte.
    23. Pentru aceasta asemãnatu-s-a împãrãţia cerurilor, omului împãrat, care a vrut sã ia seama slugilor sale.
    24. Şi începând, el a lua seamã, au adus la dânsul pe un datornic cu zece mii de talanţi.
    25. Dar neavând el sã-i plãteascã, a poruncit domnul lui sã-l vândã pe el şi pe muierea lui şi pe copii şi toate câte avea, şi sã plãteascã.
    26. Deci cãzând sluga aceea, se închina lui, zicând: doamne, mai îngãdueşte-mã pe mine, şi-ţi voi plãti ţie tot.
    27. Şi milostivindu-se domnul slugii aceleia, l-a slobozit pe dânsul, şi i-a iertat lui şi datoria.
    28. Iar ieşind sluga aceea, a aflat pe unul din soţiile sale, care era dator lui o sutã de dinari, şi apucându-l pe el îl sugruma, zicând: plãteşte-mi ce-mi eşti dator.
    29. Deci, cãzând soţia aceea la picioarele lui, îl ruga pe dânsul, zicând: mai îngãdueşte-mã pe mine şi-ţi voi plãti.
    30. Iar el n-a vrut, ci ducându-l l-a bãgat în temniţã pânã când va plãti datoria.
    31. Iar soţiile lui vãzând cele ce s-au fãcut, s-au întristat foarte, şi venind au spus domnului lor toate cele ce s-au fãcut.
    32. Atunci chemându-l pe el domnul lui i-a zis lui: slugã vicleanã, toatã datoria aceea ţi-am iertat ţie, pentru cã m-ai rugat;
    33. Dar ţie nu ţi se cãdea sã-ţi fie milã de soţia ta, precum şi mie mi-a fost milã de tine?350
    34. Şi mâniindu-se domnul lui, l-a dat pe el muncitorilor, pânã ce va plãti toatã datoria lui.351
    35. Aşa şi Tatãl meu cel ceresc va face vouã, de nu veţi ierta fiecare fratelui sãu, din inimile voastre, greşalele lor.
    
    CAP. 19.
    Despãrţirea cãsãtoriei. Binecuvântarea pruncilor. Primejdiile avuţiei. Viaţa de veci ca rãsplãtire urmãtorilor lui Hristos.
    Şi a fost când a sfârşii Iisus cuvintele acestea, au trecut din Galileea şi au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan.352
    2. Şi au mers dupã dânsul noroade multe şi i-a vindecat pe ei acolo.
    3 Şi au venit la dânsul Fariseii, ispitindu-l pe el şi zicând lui: oare se cade omului sã-şi lase muierea sa pentru fiece pricinã?
    4. Iar el rãspunzând a zis lor: dar n-aţi cetit, cã cela ce a fãcut dintâi, bãrbat şi muiere i-au fãcut pe ei?353
    5. Şi a zis: pentru aceasta va lãsa omul pe tatãl sãu şi pe muma sa şi se va lipi de muierea sa şi vor fi amândoi un trup;354
    6. Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sã nu despartã.355
    7. Zis-au lui: dar cum Moise a poruncit sã i se dea carte de despãrţire şi s-o lase pe ea?356
    8. Zis-a lor: Moise dupã învârtoşarea inimii voastre a dat voie sã vã lãsaţi muierile voastre; dar din început n-a fost aşa.
    9. Iar eu grãiesc vouã: oricine îşi va lãsa muierea sa, afarã de cuvânt de curvie, şi va lua alta, prea-curveşte; şi cela ce va lua pe cea lãsatã, preacurveşte.357
    10. Zis-au lui ucenicii lui: dacã aşa este pricina omului cu muierea, nu este de folos a se însura.
    11. Iar el a zis lor: nu toţi cuprind cuvântul acesta, ci celor ce s-a dat.358
    12. Cã sunt fameni, care din pântecele maicii lor s-au nãscut aşa; şi sunt fameni, care s-au scopit de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au scopit pe sine pentru împãrãţia cerurilor. Cela ce poate cuprinde, sã cuprindã.
    13. Atunci s-au adus la dânsul prunci, ca sã puie mâinile peste ei, şi sã se roage; iar ucenicii i-au certat pe ei.359
    14. Dar Iisus a zis lor: Lãsaţi pruncii şi nu-i opriţi pe ei a veni la mine, cã a unora ca acestora este împãrãţia cerurilor.360
    15. Şi punându-şi peste ei mâinile, s-au dus de acolo.
    16. Şi iatã, un tânãr venind la el, a zis lui: Învãţãtorule bune, ce bine voi face ca sã am viaţa de veci?361
    17. Iar el a zis lui: ce-mi zici bun? Nimenea nu este bun, fãrã numai unul Dumnezeu; dar de voieşti sã intri în viaţã, pãzeşte poruncile.362
    18. Zis-a lui: care? iar Iisus a zis: sã nu ucizi, sã nu preacurveşti, sã nu furi, sã nu fii mãrturie mincinoasã;
    19. Cinsteşte pe tatãl tãu şi pe muma ta, şi sã iubeşti pe vecinul tãu ca însuţi pe tine.363
    20. Zis-a lui tânãrul: toate acestea le-am pãzit din tinereţile mele; ce încã îmi lipseşte?
    21. Zis-cu Iisus lui: de voieşti sã fii desãvârşit, mergi, vindeţi averile tale şi le dã sãracilor, şi vei avea comoarã în cer, şi vino, urmeazã mie.364
    22. Iar tânãrul auzind cuvântul, s-a dus întristat, cã avea avuţii multe.365
    23. Şi Iisus a zis ucenicilor sãi: amin grãiesc vouã, cã, cu anevoie va intra bogatul întru împãrãţia cerurilor.366
    24. Şi iarãşi grãiesc vouã: mai lesne este a trece cãmila prin urechea acului, decât bogatul a intra întru împãrãţia lui Dumnezeu.
    25. Iar ucenicii lui auzind, s-au îngrozit foarte, zicând: dar cine poate sã se mântuiascã?
    26. Iar Iisus cãutând, a zis lor: la oameni aceasta este cu neputinţã, iar la Dumnezeu toate sunt cu putinţã.
    27. Atunci rãspunzând Petru, a zis lui: iatã, noi am lãsat toate şi am urmat ţie; oare ce va fi nouã?367
    28. Iar Iisus a zis lor: amin grãiesc vouã, cã voi cei ce aţi urmat mie, întru a doua naştere, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei sale, veţi şedea şi voi pe douãsprezece scaune, judecând pe cele douãsprezece seminţii ale lui Israil.368
    29. Şi tot cel ce a lãsat case, sau fraţi, sau surori, sau tatã, sau mamã, sau muiere, sau feciori, sau holde pentru numele meu, însutit va lua, şi viaţã veşnicã va moşteni.
    30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmã, şi (cei) de pe urmã întâi.369
    
    CAP. 20.
    Pilda despre lucrãtorii viei. Iisus vesteşte patimile sale. Fiii lui Zevedei
    iubitori de slavã. Vindecarea a doi orbi.
    Cã asemenea este împãrãţia cerului, omului stãpân al casei, care a ieşit dis de dimineaţã sã tocmeascã lucrãtori în via sa.370
    2. Şi tocmindu-se cu lucrãtorii câte un dinar pe zi, i-a trimis pe ei în via sa.
    3. Şi ieşind la al treilea ceas, a vãzut pe alţii stând în târg fãrã de lucru,
    4. Şi a zis şi acelora: mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, voi da vouã; iar ei au mers.
    5. Iarãşi ieşind întru al şaselea şi întru al nouãlea ceas, a fãcut asemenea.
    6. Iar întru al unsprezecelea ceas ieşind, aflat-a pe alţii stând fãrã de lucru, şi a zis lor: ce aţi stat aici toatã ziua fãrã de lucru?
    7. Zis-au lui, cã nimenea pe noi nu ne-a tocmit. Zis-a lor: mergeţi şi voi în via mea, şi ce va fi cu dreptul veţi lua.
    8 Iar dacã s-a fãcut searã, a zis domnul viei cãtre ispravnicul sãu: cheamã pe lucrãtori şi le dã lor plata, începând de la cei de pe urmã pânã la cei dintâi.
    9. Deci venind cei de la al unsprezecelea ceas, au luat câte un dinar.
    10. Iar venind cei dintâi, socoteau cã vor lua mai mult, şi au luat şi ei câte un dinar.
    11. Iar dupã ce au luat, rãpştiau împotriva stãpânului casei, zicând:
    12. Aceşti de pe urmã un ceas au lucrat, şi i-ai fãcut pe dânşii întocmai cu noi, cari am purtat greutatea zilei şi zãduful.
    13. Iar el rãspunzând, a zis unuia dintr-înşii: prietene, nu-ţi fac ţie strâmbãtate; au nu un dinar te-ai tocmit cu mine?
    14. Ia-ţi al tãu şi mergi; voiesc şi acestuia de pe urmã sã-i dau ca şi ţie.
    15. Au doarã nu mi se cade sã fac eu ce voi vrea cu ale mele? Au este ochiul tãu viclean, pentru cã eu suni bun?371
    16. Aşa vor fi cei de pe urmã întâi, şi cei dintâi pe urmã, cã mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.372
    17. Şi suindu-se Iisus în Ierusalim, a luat pe cei doisprezece ucenici, deosebi, pe cale, şi le-a zis lor.
    18. Iatã, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului se va da Arhiereilor şi Cãrturarilor, şi-l vor judeca pe el spre moarte.373
    19. Şi-l vor da pe el neamurilor ca sã-l batjocoreascã, şi sã-l batã, şi sã-l rãstigneascã, şi a treia zi va învia.374
    20. Atunci s-a apropiat cãtre dânsul muma fiilor lui Zevedei, împreunã cu fiii sãi, închinându-se şi cerând oarece de la dânsul.375
    21. Iar el au zis ei: ce voieşti? Zis-a lui: zi ca sã şadã aceşti doi fii ai mei, unul dea-dreapta ta şi altul dea-stânga ta, întru împãrãţia ta.
    22. Iar Iisus rãspunzând, a zis: nu ştiţi ce cereţi. Puteţi sã beţi paharul, care voi sã-l beau eu, şi cu botezul cu care eu mã botez sã vã botezaţi? Zis-au lui: putem.376
    23. Şi a grãit lor: paharul meu cu adevãrat veţi bea, şi cu botezul cu care eu mã botez, vã veţi boteza; dar a şedea dea-dreapta mea şi dea-stânga mea, nu este al meu a da, ci celor ce s-a gãtit de la Tatãl meu.
    24. Şi auzind cei zece, s-au mâniat pentru cei doi fraţi.377
    25. Iar Iisus chemându-i pe dânşii, a zis: ştiţi cã domnii pãgânilor îi domnesc pe ei şi cei mari îi stãpânesc pe dânşii.
    26. Iar între voi nu va fi aşa; ci, care dintre voi va vrea sã fie mai mare, sã fie vouã slugã.
    27. Şi care dintre voi va vrea sã fie întâi, sã fie vouã slugã;
    28. Precum şi Fiul Omului n-a venit sã-i slujeascã lui, ci sã slujeascã şi sã-şi dea sufletul sãu rãscumpãrare pentru mulţi.378
    29. Şi ieşind ei din Ierihon, a mers dupã dânsul norod mult.
    30. Şi iatã, doi orbi şezând lângã cale, auzind cã Iisus trece, au strigat, grãind: miluieşte-ne pe noi, Doamne. Fiul lui David.379
    31. Iar norodul i-a certat pe dânşii ca sã tacã, dar ei mai tare strigau, grãind: miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David.
    32. Şi stând Iisus, i-a strigat pe dânşii şi le-a zis: ce voiţi sã vã fac vouã?
    33. Zis-au lui: Doamne, sã se deşchidã ochii noştri.380
    34. Şi fãcându-i-se milã lui Iisus, s-a atins de ochii lor, şi îndatã au vãzut cu ochii lor, şi au mers dupã dânsul.
    
    
    CAP. 21.
    Intrarea lui Hristos în Ierusalim. Alungarea vânzãtorilor din bisericã. Smochinul cel uscat. Botezul lut Ioan. Pilda despre cei doi fii trimişi în vie. Lucrãtorii cei rãi.
    Şi când s-au apropiat de Ierusalim, şi au venit în Vithtaghi, la muntele Mãslinilor, atunci Iisus a trimis doi ucenici,381
    2. Zicându-le lor: mergeţi în satul care este înaintea voastrã, şi numai decât veţi gãsi o asinã legatã, şi mânz cu dânsa; dezlegându-o, aduceţi-o la mine.
    3. Şi de va zice vouã cineva ceva, veţi zice, cã acestea Domnului trebuiesc, şi numaidecât le va trimite pe ele.
    4. Iar acestea toate s-au fãcut, ca sã se plineascã ceea ce s-a zis prin proorocul ce zice:
    5. Ziceţi fetei Sionului: iatã, împãratul tãu vine la tine blând şi şezând pe asinã şi pe mânz, fiul celei de supt jug.382
    6. Şi mergând ucenicii, au fãcut precum le-a poruncit lor Iisus.
    7. Au adus asina şi mânzul, şi au pus deasupra lor veşmintele sale, şi au şezut pe dânsele.383
    8. Iar cei mai mulţi din norod aşterneau veşmintele lor pe cale, şi alţii tãiau stâlpãri din copaci şi le aşterneau pe cale.
    9. Iar noroadele cele ce mergeau înainte şi cele ce veneau pe urmã, strigau, zicând: osana Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!384
    10. Şi intrând el în Ierusalim, s-a cutremurat toatã cetatea, zicând: cine este acesta?
    11. Iar noroadele ziceau: acesta este Iisus, proorocul cel din Nazaretul Galileei.385
    12. Şi a intrat Iisus în biserica lui Dumnezeu şi a scos pe toţi cei ce vindeau şi cumpãrau în bisericã, şi mesele schimbãtorilor de bani le-a rãsturnat, şi scaunele celor ce vindeau porumbei,
    13. Şi a zis lor: scris este: casa mea, casã de rugãciune se va chema; iar voi o aţi fãcut pe dânsa peşterã, tâlharilor.386
    14. Şi au venit la dânsul în bisericã, orbi şi şchiopi, şi i-a vindecat pe ei.387
    15. Iar vãzând Arhiereii şi Cãrturarii minunile care a fãcut, şi pruncii strigând în bisericã şi zicând: Osana Fiului lui David s-au mâniat.
    16 Şi i-au zis lui: auzi ce zic aceştia? Iar Iisus a zis lor: adevãrat; au niciodatã n-aţi cetit, cã din gura pruncilor şi a celor ce sug ai sãvârşit laudã?388
    17. Şi lãsându-i pe ei, au ieşit afarã din cetate, la Vitania, şi s-au sãlãşluit acolo.
    18. Iar a doua zi întorcându-se în cetate, a flãmânzit.389
    19. Şi vãzând un smochin lângã cale, a venit la dânsul, şi n-a aflat nimic într-însul, fãrã numai frunze, şi a zis lui: de acum sã nu se mai facã din tine rod în veci. Şi îndatã s-a uscat smochinul.390
    20. Şi vãzând ucenicii s-au minunat, zicând: cum îndatã? s-a uscat smochinul!
    21. Şi rãspunzând Iisus a zis lor: amin zic vouã: de veţi avea credinţã şi nu vã veţi îndoi, nu numai ceea a smochinului veţi face, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: ridicã-te şi te aruncã în mare, va fi;
    22. Şi toate, ori câte veţi cere întru rugãciune, crezând, veţi lua.391
    23. Şi venind el în bisericã, a mers la dânsul când învãţa, arhiereii şi bãtrânii norodului, zicând: cu ce putere faci acestea? Şi cine ţi-a dat ţie puterea aceasta?392
    24. Şi rãspunzând Iisus, a zis lor: întreba-voi şi eu pe voi un cuvânt, pe care, de mi-l veţi spune mie, şi eu voi spune vouã cu ce putere fac acestea.
    25. Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer, sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: de vom zice: din cer, va zice nouã: dar pentru ce n-aţi crezut lui?
    26. Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de norod, cã toţi au pe Ioan ca pe un prooroc393
    27. Şi rãspunzând lui Iisus, au zis: nu ştim. Zis-a lor şi el: nici eu nu voi spune vouã cu ce putere fac acestea.
    28. Dar ce vi se pare vouã? Un om avea doi feciori, şi mergând la cel dintâi, i-a zis: fiule, mergi astãzi de lucreazã în via mea.
    29. Iar el rãspunzând, a zis: nu voi; iar mai pe urmã cãindu-se, a mers.
    30. Şi mergând la celãlalt, a zis aşijderea. Iar el rãspunzând, a zis. Eu doamne, voi merge, şi n-a mers.394
    31. Care dintr-aceşti doi a fãcut voia tatãlui sãu? Zis-au lui: cel dintâi. Zis-a lor Iisus: amin zic vouã, cã vameşii şi curvele merg mai înainte de voi întru împãrãţia lui Dumnezeu.395
    32. Cã a venit la voi Ioan, în calea dreptãţii, şi n-aţi crezut lui; iar vameşii şi curvele au crezut lui, dar voi vãzând nu v-aţi cãit dupã aceea, ca sã credeţi lui.396
    33. Ascultaţi altã pildã: un om era stãpân al casei, care a sãdit vie şi a îngrãdit-o împrejur cu gard, şi a sãpat într-însa teasc, şi a zidit turn, şi a dat-o lucrãtorilor, şi s-a dus departe, 
    34. Iar când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrãtori, ca sã ia rodurile ei.
    35. Dar lucrãtorii prinzând pe slugile lui, pe unul l-au bãtut, iar pe altul l-au omorât, iar pe altul cu pietre l-au ucis,397
    36. Iarãşi a trimis şi pe alte slugi mai multe decât cele dintâi şi le-a fãcut şi acelora aşijderea. 
    37. Iar m-ai pe urmã a trimis la ei pe fiul sãu, zicând: se vor ruşina de fiul meu.
    38. Însã lucrãtorii vãzând pe fiul, au zis întru sine: acesta este moştenitorul; veniţi sã-l omorâm pe el şi sã stãpânim moştenirea lui.398
    39. Şi prinzându-l pe el, l-au scos afarã din vie şi, l-au omorât.
    40. Deci, când va veni domnul viei, ce va face lucrãtorilor acelora?
    41. Zis-au lui: pe cei rãi, cu rãu îi va pierde şi via o vadã altor lucrãtori, care vor da lui rodurile la vremea lor.
    42. Zis-a lor Iisus; au nici odinioarã n-aţi cetit în Scripturi: piatra pe care nu o au bãgat în seamã ziditorii, aceasta s-a fãcut în capul unghiului, de la Domnul s-a fãcut aceasta, şi este minunatã întru ochii noştri?399
    43. Pentru aceea zic vouã, cã se va lua de la voi împãrãţia lui Dumnezeu, şi se va da neamului care va face rodurile ei.
    44. Şi cel ce va cãdea peste piatra aceasta, seva sfãrâma; iar peste care va cãdea ea, îl va spulbera.
    45. Şi auzind Arhiereii şi Fariseii pildele lui, au cunoscut cã pentru dânşii grãieşte;
    46. Şi cãutând sã-l prindã pe el, s-au temut de norod, de vreme ce ca pe un prooroc îl avea pe el.400
    
    CAP. 22.
    Chemarea la nuntã, întrebarea despre dajdie. Saducheii şi învierea morţilor. Întrebarea legiuitorului pentru porunca cea mai mare din lege. Iisus întreabã pe cãrturari: al cui fiu este Hristos.
    Şi rãspunzând Iisus, iarãşi a grãit lor în pilde, zicând:
    2. Asemãnatu-s-a împãrãţia cerului, omului împãrat, care a fãcut nuntã fiului sãu.401
    3. Şi a trimis pe slugile sale sã cheme pe cei chemaţi la nunta, dar nu voiau sã vie.
    4. Iarãşi a mai trimis pe alte slugi, zicând: ziceţi celor chemaţi: iatã cã am gãtit prânzul meu; juncii mei şi cele hrãnite ale mele sau junghiat şi toate sunt gata; veniţi la nuntã.
    5. Dar ei nebãgând în seamã, s-au dus: unul la holda sa, altul la neguţãtoria sa;
    6. Iar ceilalţi prinzând pe slugile lui, i-au pedepsit şi i-au omorât pe ei.
    7. Şi auzind împãratul acela, s-a mâniat; şi trimiţând oştile sale, a pierdut pe ucigaşii aceia şi cetatea lor o a ars.
    8. Atunci a zis slugilor sale: iatã nunta este gata, dar cei chemaţi n-au fost vrednici.
    9. Deci mergeţi la rãspântiile cãilor, şi pe câţi veţi afla, chemaţi-i la nuntã. 
    10. Şi ieşind slugile acelea la rãspântii, au adunat pe foţi câţi au aflat şi buni şi rãi; şi s-a umplut nunta de cei ce şedeau.
    11. Iar împãratul intrând sã vadã pe cei ce şedeau, vãzut-a acolo pe un om, care nu era îmbrãcat în hainã de nuntã.
    12. Şi i-a zis lui: prietene, cum ai intrat aici neavând hainã de nuntã? Iar el tãcea.
    13. Atunci împãratul a zis slugilor: legându-i lui mâinile şi picioarele, luaţi-l pe dânsul, şi-l aruncaţi întru întunerecul cei mai dinafarã; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor;402
    14. Cã mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.403
    15 Atunci mergând Fariseii, sfat au fãcut ca sã-l prindã pe el în cuvânt.404
    16. Şi au trimis pe ucenicii lor împreunã cu Irodianii, zicând: Învãţãtorule, ştim cã adevãrat eşti, şi calea lui Dumnezeu întru adevãr înveţi, şi nu-ţi este ţie grijã de nimenea, cã nu cauţi la faţa oamenilor. 
    17. Deci spune nouã: ce ţi se pare fie? Se cade a da dajdie Cezarului, sau nu?
    18. Iar Iisus cunoscând vicleşugul lor, a zis: ce mã ispitiţi, fãţarnicilor? Arãtaţi-mi mie banul dajdiei.405
    19. Iar ei au adus lui un dinar.
    20. Şi a zis lor: al cui este chipul acesta şi scrierea cea de pe el?
    21. Zis-au lui: ale Cezarului. Atunci a zis lor: daţi dar înapoi pe cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, şi pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
    22. Şi auzind s-au mirat, şi lãsându-l pe el s-au dus.
    23. Într-aceea zi au venit la dânsul Saducheii, care zic, cã nu este înviere, şi l-au întrebat pe ei, zicând:406
    24. Învãţãtorule, Moise a zis: de va muri cineva neavând feciori, sã ia fratele lui pe muierea lui şi sã ridice sãmânţa fratelui sãu.407
    25. Deci erau la noi şapte fraţi, şi cel dintâi însurându-se a murit, şi neavând sãmânţã, a lãsat pe muierea sa fratelui sãu.
    26. Aşijderea şi al doilea şi al treilea, pânã la al şaptelea.
    27. Iar mai pe urmã de toţi a murit şi muierea.
    28. Deci la înviere, a cãruia dintr-acei şapte va fi muiere? Cã toţi o au avut pe ea.
    29. Iar Iisus rãspunzând, a zis lor: vã rãtãciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu;
    30. Cã la înviere nici nu se însoarã nici nu se mãritã, ci ca îngerii lui Dumnezeu în cer sunt.
    31. Iar pentru învierea morţilor, au n-aţi cetit ceea ce s-a zis vouã de la Dumnezeu, grãind:
    32. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Nu este Dumnezeu, Dumnezeu al morţilor, ci al viilor.408
    33. Şi auzind noroadele, se mirau de învãţãtura lui.
    34. Iar Fariseii auzind cã au astupat gurile Saducheilor, s-au adunat împreunã.409
    35. Şi l-a întrebat pe el unul din ei, învãţãtor de lege, ispitindu-l pe el şi zicând:
    36. Învãţãtorule, care poruncã este mai mare în lege?
    37. Iar Iisus a zis lui: sã iubeşti pe Domnul Dumnezeul tãu cu toatã inima ta şi cu tot sufletul tãu şi cu tot cugetul tãu. Aceasta este întâi şi mai mare poruncã.410
    38. Iar a doua asemenea acesteia: sã iubeşti pe aproapele tãu ca însuţi pe tine.411
    39. Într-acestea douã porunci, toatã legea şi proorocii atârnã.
    40. Şi fiind adunaţi Fariseii, i-a întrebat pe ei Iisus, zicând:412
    41. Ce vi se pare vouã de Hristos? Al cui fiu este? Zis-au lui: al lui David.
    42. Zis-a lor: dar cum David cu Duhul îl numeşte pe el Domn? zicând:
    43. Zis-au Domnul Domnului meu: şezi dea dreapta mea, pânã ce voi pune pe vrãjmaşii tãi aşternut picioarelor tale.413
    44. Deci dacã David îl numeşte pe el Domn, cum fiu al lui este?
    45. Şi nimenea nu putea sã rãspundã lui cuvânt, nici nu a mai îndrãznii cineva dintr-acea zi sã-l mai întrebe pe el.
    
    CAP. 23.
    Mustrãri Cãrturarilor şi Fariseilor.
    Atunci Iisus a grãit noroadelor şi ucenicilor sãi zicând:
    2. Pe scaunul lui Moise au şezut Cãrturarii şi Fariseii.
    3. Deci toate câte vor zice vouã sã pãziţi, pãziţi şi faceţi, iar dupã lucrurile lor nu faceţi, cã ei zic şi nu fac.414
    4. Cã leagã sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul lor nu vor sã le mişte pe ele.415
    5. Şi toate lucrurile lor le fac ca sã se vadã de oameni, cã-şi lãţesc filacteriile lor, şi-şi mãresc ceprazele hainelor lor,416
    6. Şi iubesc şederile cele mai întâi la ospeţe, şi scaunele cele mai de sus în sinagogi,
    7. Şi închinãciunile prin târguri, şi a se chema de oameni: ravi, ravî;
    8. Iar voi sã nu vã numiţi; ravî, cã unul este Dascãlul vostru, Hristos, iar voi toţi fraţi sunteţi.417
    9. Şi tatã sã nu chemaţi vouã pe pãmânt, cã unul este Tatãl vostru cel din ceruri.418
    10. Nici sã vã numiţi: învãţãtori, cã unul este învãţãtorul vostru, Hristos.
    11. Iar cel ce este mai mare între voi, sã fie vouã slugã;419
    12. Cã cel ce se va înãlţa pe sine, se va smeri, şi cel ce se va smeri pe sine, se va înãlţa.420
    13 Vai vouã, Cãrturarilor şi Fariseilor fãţarnici! Cã mâncaţi casele vãduvelor, fãcând rugãciuni lungi, întru fãţãrie, pentru aceasta mai multã osândã veţi lua.421
    14. Vai vouã, Cãrturarilor şi Fariseilor fãţarnici! Cã închideţi împãrãţia cerurilor înaintea oamenilor; cã voi nu intraţi, nici pe cei ce vor sã intre nu-i lãsaţi.422
    15. Vai vouã, Cãrturarilor şi Fariseilor fãţarnici! Cã înconjuraţi marea şi uscatul ca sã faceţi un nemernic, şi dacã se face, îl faceţi pe el fiu gheenei îndoit decât pe voi.
    16. Vai vouã, povãţuitori orbi, care ziceţi: cã cel ce se va jura pe bisericã, nimic nu este; iar cel ce se va jura pe aurul bisericii, vinovat este.
    17. Nebuni şi orbi! Cã ce este mai mare? Aurul, sau biserica care sfinţeşte pe aur?
    18. Şi cel ce se va jura pe altar nimic nu este; iar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra lui, vinovat este.
    19. Nebuni şi orbi! Cã ce este mai mare? Darul, sau altarul care sfinţeşte pe dar?423
    20. Deci, cela ce se jurã pe altar, se jurã pe el şi pe toate cele ce sunt deasupra lui.
    21. Şi cela ce se jurã pe bisericã, se jurã pe ea şi pe cela ce locuieşte într-însa.
    22. Şi cela ce se jurã pe cer, se jurã pe scaunul lui Dumnezeu şi pe cela ce şade pe el.424
    23. Vai vouã, cãrturarilor şi Fariseilor fãţarnici! Cã zeciuiţi izma şi mãrarul şi chimenul, şi aţi lãsat cele mai grele ale legii: judecata şi mila şi credinţa; acestea se cãdea sã le faceţi, şi acelea sã nu le lãsaţi.425
    24. Povãţuitori orbi, cari strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cãmila.
    25. Vai vouã, Cãrturarilor şi Fariseilor fãţarnici! Cã curãţiţi partea cea din afarã a paharului şi a blidului, iar dinlãuntru sunt pline de rãpire şi de nedreptate.426
    26. Farisee oarb, curãţeşte întâi partea cea dinlãuntru a paharului şi a blidului, ca sã fie şi cea dinafarã curatã.427
    27. Vai vouã, Cãrturarilor şi Fariseilor fãţarnici! Cã vã asemãnaţi mormintelor celor vãruite, care din afarã se aratã frumoase, iar dinlãuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toatã necurãţia.
    28. Aşa şi voi: dinafarã vã arãtaţi drepţi oamenilor, iar dinlãuntru sunteţi plini de fãţãrie şi fãrãdelege.
    29. Vai vouã, Cãrturarilor şi Fariseilor fãţarnici! Cã zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi gropile drepţilor.
    30. Şi ziceţi: de am fi fost în zilele pãrinţilor noştri, n-am fi fost pãrtaşi lor întru sângele proorocilor.
    31. Drept aceea, înşivã mãrturisiţi de voi, ca sunteţi fii ai celor ce au omorât pe prooroci.
    32. Şi voi umpleţi mãsura pãrinţilor voştri.
    33. Şerpi, pui de nãpârci, cum veţi scãpa de judecata gheenei?428
    34. Pentru aceasta, iatã, eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cãrturari şi dintre dânşii veţi ucide şi veţi rãstigni, şi dintre dânşii veţi bate în soboarele voastre, Şi-i veţi goni din oraş în oraş.429
    35. Ca sã vinã asupra voastrã tot sângele drept(ţilor), care s-a vãrsat pe pãmânt, de la sângele lui Avel celui drept, pânã la sângele Zahariei fiul Varahiei, pe care l-aţi omorât între bisericã şi între altar.430
    36. Amin grãiesc vouã: vor veni acestea toate peste neamul acesta.
    37. Ierusalime, Ierusalime, cela ce ai omorât pe prooroci şi ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut sã adun pe fiii tãi, în ce chip adunã gãina puii sãi supt aripi, şi n-aţi vrut!431
    38. Iatã, se lasã vouã casa voastrã pustie.432
    39. Cã zic vouã: de acum nu mã veţi mai vedea, pânã când veţi zice: bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.433
    
    
    
    CAP. 24.
    Dãrâmarea Ierusalimului.
    Sfârşitul lumii.
    Şi ieşind Iisus din bisericã mergea, şi s-au apropiat cãtre dânsul ucenicii lui ca sã-i arate lui zidirile bisericii.434
    2. Iar Iisus a zis lor: vedeţi acestea toate? Amin grãiesc vouã: nu va rãmâne aici piatrã pe piatrã, care sã nu se risipeascã.
    3. Şi şezând el pe muntele Mãslinilor, s-au apropiat cãtre dânsul ucenicii lui, deosebi, zicând: spune nouã, când vor fi acestea? Şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului veacului?
    4. Şi rãspunzând Iisus a zis lor: cãutaţi sã nu vã amãgeascã cineva pe voi;435
    5. Cã mulţi vor veni întru numele meu, zicând: eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor înşela.436
    6. Şi aveţi sã auziţi rãzboaie şi veşti de rãzboaie. Cãutaţi sã nu vã spãimântaţi,
    7. Cã se cuvine toate acestea sã fie; ci încã nu va fi atunci sfârşitul.
    8. Cã se va scula neam peste neam, şi împãrãţie peste împãrãţie, şi vor fi foamete şi ciumã şi cutremure pe alocurea. Ci acestea toate vor fi începãturã a durerilor.
    9. Atunci vã vor da pe voi în necazuri, şi vã vor omorî pe voi, şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele meu.437
    10. Şi atunci se vor sminti mulţi, şi se vor vinde unul pe altul, şi se vor urî unul pe altul.438
    11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi.439
    12. Şi pentru înmulţirea fãrãdelegii, (se) va rãci dragostea multora;440
    13. Dar cela ce va rãbda pânã în sfârşit, acela se va mântui.441
    14. Şi se va propovãdui aceastã evanghelie a împãrãţiei întru toatã lumea, întru mãrturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
    15. Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii, care s-a zis prin Daniil proorocul, stând în locul cel sfânt (cela ce citeşte sã înţeleagã),442
    16. Atunci cei din Iudeea sã fugã la munţi;
    17. Şi cel ce va fi pe casã, sã nu se pogoare sã ia ceva din casa sa;443
    18. Şi cel ce va fi în câmp, sã nu se întoarcã înapoi sã-şi ia haina sa.
    19. Iar vai! celora ce vor avea în pântece şi celora ce vor apleca în zilele acelea!
    20. Ci rugaţi-vã ca sã nu fie fuga voastrã iarna, nici sâmbãta.444
    21. Cã va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii pânã acum, nici va fi.445
    22. Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar îi mântuit tot trupul, dar pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea.
    23. Atunci de va zice vouã cineva: iatã aici este Hristos, sau acolo, sã nu credeţi.446
    24. Cã se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, şi vor da semne mari şi minuni, cât sã amãgeascã de va fi cu putinţã, şi pe cei aleşi.
    25. Iatã mai înainte va-m spus vouã.
    26. Deci de vor zice vouã: iatã în pustie este, sã nu ieşiţi; iatã în cãmãri, sã nu credeţi.447
    27. Cã precum iese fulgerul de la rãsãrit şi se aratã panã la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului;
    28 Cã unde va fi trupul cel mort, acolo se vor aduna vulturii.448
    29. Însã îndatã dupã necazul acelor zile soarele se va întuneca şi luna nu-şi va da lumina sa, şi stelele vor cãdea din cer, şi puterile cerurilor se vor clãtina.449
    30. Şi atunci se va arãta semnul Fiului Omului pe cer, şi atunci vor plânge toate seminţiile pãmântului; şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere, şi cu slavã multã.450
    31. Şi va trimite pe îngerii sãi cu glas mare de trâmbiţã, şi vor aduna pe cei aleşi ai lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pânã la marginile lor.451
    32. Iar de la smochin vã învãţaţi pildã: când mlãdiţa lui este moale şi înfrunzeşte, ştiţi cã aproape este vara.452
    33. Aşa şi voi, când veţi vedea acestea toate, sã ştiţi cã aproape este, lângã uşi. 453
    34. Amin grãiesc vouã: nu va trece neamul acesta, pânã când toate acestea vor fi.
    35. Cerul şi pãmântul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.
    36. Iar de ziua aceea şi ceasul, nimeni nu ştie, nici îngeri; din ceruri, fãrã numai Tatãl meu singur.454
    37. Cã precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.455
    38. Şi precum era în zilele cele mai înainte de potop: mâncau şi beau, se însurau şi se mãritau, pânã în ziua întru care a intrai Noe în corabie.
    39. Şi n-au ştiut pânã când a venit potopul şi a luat pe toţi; aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
    40. Atunci, doi de vor fi în câmp, unul se va lua şi unul se va lãsa.456
    41. Douã mãcinând la moarã, una se va lua şi una se va lãsa.
    42. Deci: privegheaţi, cã nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni.457
    43. Iar aceasta sã ştiţi, cã de ar şti stãpânul casei în care ceas va veni hoţul, ar fi privegheat şi n-ar fi lãsat sã-i sape casa lui.458
    44. Pentru aceasta şi voi fiţi gata, cã în ceasul (în) care nu gândiţi, Fiul Omului va veni. 
    45 Oare, cine este sluga cea credincioasã şi înţeleaptã, pe care l-a pus domnul sãu peste slugile sale ca sã le dea lor hranã la vreme? 459
    46. Fericitã este sluga aceea pe care venind domnul sãu îl va afla fãcând aşa.460
    47. Amin grãiesc vouã, cã peste toate averile sale îl va pune pe el.
    48. Iar de va zice acea slugã rea întru inima sa: zãboveşte domnul meu a veni,
    49. Şi va începe a bate pe soţiile sale şi a mânca şi a bea cu beţivii,
    50. Veni-va domnul slugii acelea în ziua întru care nu-l aşteaptã, şi în ceasul întru care nu ştie,
    51. Şi-l va tãia pe el în douã, şi partea lui cu fãţarnicii o va pune. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.461
    
    CAP. 25-
    Pilda despre cele zece fecioare şi
    despre talanţi. Judecata de apoi.
    Atunci se va asemãna împãrãţia cerurilor cu zece fecioare, care luându-şi candelele sale, au ieşit întru întâmpinarea mirelui.
    2. Şi cinci dintre ele erau înţelepte, iar cinci nebune.
    3. Cele nebune luându-şi candelele sale, n-au luat cu sine untdelemn;
    4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vasele sale, cu candelele sale.
    5. Şi zãbovindu-se mirele, au dormitat toate şi au adormit.
    6. Iar la miezul nopţii s-a fãcut strigare: iatã mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui.
    7. Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele sale.462
    8. Iar cele nebune au zis celor înţelepte: daţi-ne nouã din untuldelemn al vostru, cã se sting candelele noastre.
    9. Şi au rãspuns cele înţelepte, zicând: nu cumva nu ne va ajunge nouã şi vouã, ci mai bine mergeţi la cei ce vând şi vã cumpãraţi vouã.
    10. Iar mergând ele sã cumpere, venit-a mirele, şi cele ce erau gata, au intrat cu el la nuntã, şi s-a închis uşa.463
    11. Iar mai pe urmã au venit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide nouã.464
    12. Iar el rãspunzând a zis: Amin zic vouã: nu vã ştiu pe voi.
    13. Drept aceea privegheaţi, cã nu ştiţi ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni.465
    14. Cã în ce chip un om ducându-se departe, a chemat slugile sale şi le-a dat lor avuţia sa;466
    15. Şi unuia i-a dat cinci talanţi, iar altuia doi, iar altuia unul, fiecãruia dupã puterea lui, şi s-a dus îndatã.
    16. Şi plecând cel ce luase cinci talanţi, a neguţãtorit cu dânşii şi a fãcut alţi cinci talanţi.
    17. Aşijderea şi cel cu doi, a dobândit şi acesta alţi doi.
    18. Iar cel ce luase unul, ducându-se a sãpat în pãmânt şi a ascuns argintul domnului sãu.
    19. Iar dupã multã vreme a venit domnul slugilor acelora şi a fãcut socotealã cu dânşii.
    20. Şi venind cel ce a luat cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: doamne, cinci talanţi mi-ai dat mie; iatã, alţi cinci talanţi am dobândit cu ei.
    21. Zis-a lui domnul sãu: bine, slugã bunã şi credincioasã; peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intrã întru bucuria domnului tãu.
    22 Şi venind şi cel ce a luat doi talanţi, a zis: doamne, doi talanţi mi-ai dai mie; iatã, alţi doi talanţi am dobândit cu ei.
    23. Zis-a lui domnul sãu: bine, slugã bunã şi credincioasã; peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intrã întru bucuria domnului tãu.
    24. Şi venind şi cel ce a luat un talant, a zis: doamne, te-am ştiut cã eşti om aspru, seceri unde n-ai semãnat şi aduni de unde n-ai risipit.
    25. Şi temându-mã, m-am dus de am ascuns talantul tãu în pãmânt; iatã ai al tãu.
    26. Şi rãspunzând domnul sãu, i-a zis lui: slugã vicleanã, şi leneşã, ai ştiut cã secer unde n-am semãnat, şi adun de unde n-am risipit?467
    27. Pentru aceasta dar se cuvenea sã fi dai argintul meu schimbãtorilor, şi venind eu aş fi luat al meu cu dobândã.
    28. Luaţi, dar, de la el talantul, şi-l daţi celui ce are zece talanţi;
    29. Cã tot celui ce are, i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are, şi ceea ce i se pare cã are, i se va lua de la dânsul;468
    30. Şi pe sluga cea netrebnicã, aruncaţi-l întru întunerecul cel mai dinafarã; acolo va îi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.469
    31. Iar când va veni Fiul Omului întru slava sa, şi toţi sfinţii îngeri cu dânsul, atunci va şedea pe scaunul slavei sale.470
    32. Şi sa vor aduna înaintea lui toate limbile, şi-i va despãrţi pe dânşii unul de altul, precum desparte pãstorul oile din iezi.471
    33. Şi va pune oile dea-dreapta sa, iar iezii dea-stânga.472
    34. Atunci va zice împãratul celor dea-dreapta lui: veniţi binecuvântaţii Pãrintelui meu, moşteniţi împãrãţia care este gãtitã vouã de la întemeierea lumii.
    35. Cã am flãmânzit şi mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi mi-aţi dat de am bãut, strãin am fost şi m-aţi primit,473
    36. Gol şi m-aţi îmbrãcat, bolnav am fost şi m-aţi cercetai, în temniţã am fost şi aţi venit la mine.
    37. Atunci vor rãspunde lui drepţii, zicând: Doamne când te-am vãzut flãmând şi te-am hrãnit? Sau însetat şi ţi-am dat de ai bãut?
    38. Sau când te-am vãzul strãin şi te-am primit? Sau gol şi te-am îmbrãcat?
    39. Sau când te-am vãzut bolnav, sau în temniţã şi am venit la tine?
    40. Şi rãspunzând împãratul, va zice lor: amin zic vouã: întrucât aţi fãcut unuia dintr-aceşti fraţi ai mei prea mici, mie aţi fãcut.474
    41. Atunci va zice şi celor dea-stânga lui: duceţi-vã de la mine, blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gãtit diavolului şi îngerilor lui,475
    42. Cã am flãmânzii şi nu mi-aţi dat sã mãnânc, am însetat şi nu mi-aţi dat sã beau,
    43. Strãin am fost şi nu m-aţi primii, gol şi nu m-aţi îmbrãcat, bolnav şi în temniţã şi nu m-aţi cercetat pe mine.
    44. Atunci vor rãspunde şi ei, zicând: Doamne când te-am vãzut flãmând, sau însetat, sau strãin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţã şi n-am slujit ţie?
    45. Atunci va rãspunde lor, zicând: amin grãiesc vouã: întrucât n-aţi fãcut unuia dintr-aceşti prea mici, nici mie n-aţi fãcut.476
    46. Şi vor merge aceştia în munca veşnicã, iar drepţii în viaţa veşnicã.477
    
    CAP. 26.
    Sfat împotriva lui Iisus. Ungerea lui
    cu mir. Cina cea de tainã. Vânzarea
    lui. Rugãciunea în grãdinã. Prinderea
    şi ducerea lui la Caiafa.
    Lepãdarea lui Petru.
    Şi a fost când a sãvârşit Iisus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor sãi:
    2. Şiiţi cã dupã douã zile paştile vor fi, şi Fiul Omului se va da sã se rãstigneascã.478
    3. Atunci s-au adunat Arhiereii şi Cãrturarii şi bãtrânii norodului în curtea arhiereului, ce se numea Caiafa.479
    4. Şi sfat au fãcut sã prindã pe Iisus cu vicleşug şi sã-l omoare.
    5. Şi ziceau: nu în ziua praznicului, ca sã nu se facã tulburare întru norod.480
    6. Iar fiind Iisus în Vitania, în casa lui Simon leprosul,
    7. Venit-a la dânsul o muiere având un alabastru cu mir de mult preţ, şi l-a turnat pe capul lui, şezând el.481
    8. Iar ucenicii lui vizând, le-a pãrut rãu, zicând: pentru ce sa fãcut aceastã pagubã?
    9. Cã se putea vinde acest mir drept mult şi sã se dea sãracilor.
    10. Iar Iisus ştiind, a zis lor: pentru ce faceţi supãrare muierii? Cã bun lucru a fãcut cu mine;
    11. Cã pe sãraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe mine nu mã aveţi pururea;482
    12. Cã vãrsând mirul acesta pe trupul meu, spre îngroparea mea a fãcut.
    13. Amin grãiesc vouã: ori unde se va propovãdui evanghelia aceasta, în toatã lumea, zice-se-va şi ce a fãcut aceasta, întru pomenirea ei.
    14. Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, mergând la arhierei, a zis lor: ce-mi veţi da mie, şi eu îl voi da pe el vouã?483
    15. Iar ei i-au pus lui treizeci de arginţi.484
    16. Şi de atunci cãuta vreme cu prilej ca sã-l dea pe el.
    17. Iar în ziua cea dintâi a azimilor au venit ucenicii la Iisus, zicând lui: unde voieşti sã gãtim ţie sã mãnânci pastile?485
    18. Iar el a zis lor: mergeţi în oraş la oare cine, şi ziceţi lui: învãţãtorul zice: vremea mea aproape este; la tine voi face paştile cu ucenicii mei.
    19. Şi au fãcut ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus, şi au gãtit paştile.
    20. Iar fãcându-se searã, a şezut cu cei doisprezece ucenici ai sãi.486
    21. Şi mâncând ci, a zis: amin grãiesc vouã, cã unul din voi va sã mã vândã.487
    22. Iar ei întristându-se foarte, au început a zice lui, fiecare dintr-înşii; nu cumva eu sunt Doamne?
    23. Iar el rãspunzând, a zis: cela ce a întins cu mine mâna în blid, acela va sã mã vândã.488
    24. Ci Fiul Omului va merge, precum este scris pentru el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului se vinde! Mai bine ar îi fost lui de nu s-ar fi nãscut omul acela.489
    25. Şi rãspunzând Iuda, cel ce l-a vândut pe el, a zis: nu cumva sunt eu, învãţãtorul? Zis-a lui: tu ziseşi.
    26. Deci mâncând ei, luând Iisus pâinea şi binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu.490
    27. Şi luând paharul şi mulţumind a dat lor, zicând:
    28. Beţi dintru acesta toţi, cã acesta este sângele meu al legii celei noi, care pentru mulţi se varsã spre iertarea pãcatelor.
    29. Şi zic vouã, cã nu voi mai bea de acum dintr-aceastã roadã a viţii, pânã în ziua aceea când o voi bea pe aceasta cu voi nouã întru împãrãţia Tatãlui meu.
    30. Şi dând laudã, au ieşit în muntele Mãslinilor.491
    31. Atunci a zis lor Iisus: voi toţi vã veţi sminti întru mine în noaptea aceasta, cã scris este: bate-voi pãstorul şi se vor risipi oile turmei.492
    32. Dar dupã ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea.
    33. Şi rãspunzând Petru, a zis lui: deşi toţi se vor sminti întru tine, iar eu niciodatã nu mã voi sminti.
    34. Zis-a Iisus lui: amin zic ţie, cã într-aceastã noapte, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepãda de mine.493
    35. Zis-a Petru lui: de mi s-ar întâmpla şi a muri împreunã cu tine, nu mã voi lepãda de tine. Aşijderea încã şi toţi ucenicii au zis.
    36. Atunci a venit Iisus împreunã cu dânşii în satul ce se numeşte Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: şedeţi aici pânã voi merge sã mã rog acolo.494
    37. Şi luând pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedei, a început a se întrista şi a se mâhni.
    38 Atunci a zis lor Iisus: întristat este sufletul meu pânã la moarte; rãmâneţi aici şi privegheaţi împreunã cu mine.
    39. Şi mergând puţin mai înainte, a cãzut pe faţa sa, rugându-se şi zicând: Pãrintele meu, de este cu putinţã, treacã de la mine paharul acesta; însã nu precum voiesc eu, ci precum tu.495
    40. Şi a venit cãtre ucenici şi i-a aflat pe dânşii dormind, şi a zis lui Petru: aşa, n-aţi putut un ceas a privegheaţi împreunã cu mine.
    41. Privegheaţi şi vã rugaţi ca sã nu intraţi în ispitã; cã duhul este osârduitor. iar trupul neputincios.496
    42. Iarãşi a doua oarã mergând s-a rugat, zicând: Pãrintele meu, de nu poate trece acest pahar de la mine, ca sã nu-l beau pe el, fie voia ta.
    43. Şi venind i-a aflat pe dânşii iarãşi dormind, cã erau ochii lor îngreuiaţi.
    44. Şi lãsându-i pe ei, mergând, iarãşi s-a rugat a treia oarã, acelaş cuvânt zicând.
    45. Atunci a venit la ucenicii sãi şi le-a zis lor: dormiţi de acum şi vã odihniţi; iatã, s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului se va da în mâinile pãcãtoşilor.497
    46. Sculaţi-vã sã mergem; iatã s-a apropiat cela ce m-a vândut.
    47. Şi încã el grãind, iatã Iuda unul din cei doisprezece a venit, şi împreunã cu el norod mult, cu sãbii şi cu fuşti, trimişi de Arhierei şi de bãtrânii norodului.498
    48 Iar cela ce-i vânduse pe el, le-a dat lor semn, zicând: pe care voi sãruta, acela este, prindeţi-l pe el.
    49. Şi îndatã apropiindu-se de Iisus, a zis: bucurã-te Învãţãtorule! Şi l-a sãrutat pe el.499
    50. Iar Iisus a zis lui: prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei au pus mâinile pe Iisus şi l-au prins pe el.
    51. Şi iatã unul din cei ce era cu Iisus, întinzându-şi mâna şi-a scos sabia sa, şi lovind pe sluga Arhiereului, i-a, tãiat urechea lui.500
    52. Atunci a zis Iisus lui: întoarce sabia ta în locul ei, cã toţi cei ce scot sabie, de sabie vor muri.
    53. Au ţi se pare cã nu pot a ruga acum pe Tatãl meu, şi sã-mi puie mie înainte mai mult decât douãsprezece legheoane de îngeri?
    54. Dar cum se vor împlini scripturile, care zic, cã aşa sa cade sã fie?501
    55. Într-acelaşi ceas au zis Iisus noroadelor: ca la un tâlhar aţi ieşit cu sãbii şi cu fuşti sã mã prindeţi pe mine? În toate zilele la voi şedeam, învãţând în bisericã, şi nu m-aţi prins pe mine.
    56. Iar acestea toate s-au fãcut, ca sã se plineascã scripturile proorocilor. Atunci ucenicii toţi lãsându-l pe el, au fugit.
    57. Iar ei prinzând pe Iisus l-au dus la Caiafa Arhiereul, unde Cãrturarii şi bãtrânii erau adunaţi.502
    58. Iar Petru mergea dupã el de departe, pânã la curtea Arhiereului; şi intrând înlãuntru, şedea cu slugile, sã vadã sfârşitul.
    59. Iar arhiereii şi bãtrânii şi tot sfatul cãutau mãrturie mincinoasã a-supra lui Iisus, ca sã-l omoare pe el;
    60. Şi n-au aflat; şi multe mãrturii mincinoase viind de faţã, n-au aflat; iar mai pe urmã venind douã mãrturii mincinoase, au zis:
    61. Acesta a zis: pot sã stric biserica lui Dumnezeu, şi în trei zile s-o zidesc pe dânsa.503
    62. Şi sculându-se Arhiereul, a zis lui: nimica nu rãspunzi? Ce aceştia mãrturisesc asupra ta?
    63 Iar Iisus tãcea. Şi rãspunzând Arhiereul, a zis lui: juru-te pe Dumnezeul cel viu, ca sã spui nouã de eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.504
    64. Zis-a Iisus lui: tu ai zis; însã zic vouã: de acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând dea-dreapta puterii şi venind pe norii cerului.505
    65. Atunci Arhiereul şi-a rupt hainele sale, zicând: a hulit; ce ne mai trebuiesc alte mãrturii? Iatã acum aţi auzit hula lui.
    66. Ce vi se pare vouã? Iar ei rãspunzând, au zis: vinovat este morţii.506
    67. Atunci au scuipat în obrazul lui şi cu pumnii l-au bãtut, iar alţii îi dau palme, zicând:507
    68. Prooroceşte nouã Hristoase, cine este cel ce te-a lovit?
    69. Iar Petru şedea afarã în curte; şi a venit la el o slujnicã, zicând: şi tu erai cu Iisus Galileeanul.508
    70. Dar el s-a lepãdat înaintea tuturor, zicând: nu ştiu ce zici.
    71. Şi ieşind el la poartã, l-a vãzut pe el alta, şi a zis celor de acolo: şi acesta era cu Iisus Nazarineanul.
    72. Şi iarãşi s-a lepãdat cu jurãmânt: cã nu ştiu pe omul acesta.
    73. Iar peste puţin apropiindu-se cei ce stau, au zis lui Petru: adevãrat, şi tu dintr-înşii eşti, cã şi graiul tãu arãtat te face pe tine.
    74. Atunci a început a se blestema şi a se jura cã nu ştiu pe omul acesta. Şi îndatã şi cocoşul a cântat.
    75. Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul lui Iisus, ce-i zisese lui, cã mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepãda de mine; şi ieşind afarã, a plâns cu amar.
    
    CAP. 27.
    Iisus înaintea lui Pilat. Iuda se cãieşte. Patimile Domnului. Rãstignirea, moartea şi îngroparea lui. Paza mormântului.
    Iar dacã s-a fãcut ziuã, sfat au fãcut toţi Arhiereii şi bãtrânii norodului asupra lui Iisus, ca sã-l omoare pe el.509
    2. Şi legându-l pe dânsul, l-au dus şi l-au dat domnului Pilat din Pont.510
    3. Atunci vãzând Iuda cel ce l-a vândut pe el, cã s-a judecat spre moarte, cãindu-se, a întors cei treizeci de arginţi arhiereilor şi bãtrânilor, zicând:
    4. Greşit-am de am vândut sânge nevinovat. Iar ei au zis: ce este nouã? Tu vei vedea.
    5. Şi aruncând arginţii în bisericã, s-a dus de acolo; şi mergând, s-a spânzurat.511
    6. Iar Arhiereii luând argintii, au zis: nu se cuvine a-i pune pe aceştia în corvanã, de vreme ce preţ de sânge este.
    7. Şi sfat fãcând, au cumpãrat cu ei ţarina olarului, pentru îngroparea strãinilor.512
    8. Pentru aceea s-a numit ţarina aceea, ţarina sângelui, pânã în ziua de astãzi.
    9. Atunci s-a împlinit ceea ce s-a zis prin proorocul Ieremia, ce zice: şi au luat treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, care s-a preţuit de fiii lui Israil.513
    10. Şi i-au dat pe ei pe ţarina olarului, precum mi-a spus mie Domnul.
    11. Iar Iisus sta înaintea dregãtorului; şi l-a întrebat pe el dregãtorul, zicând: tu eşti împãratul Iudeilor? Iar Iisus a zis lui: tu zici.514
    12. Şi când grãiau asupra lui Arhiereii şi bãtrânii, nimic nu rãspundea.
    13. Atunci a zis Pilat lui: nu auzi câte mãrturisesc asupra ta?
    14. Şi nu i-a rãspuns lui la nici un cuvânt, încât se mira dregãtorul foarte.
    15. Iar la praznic avea obiceiul dregãtorul sã slobozeascã norodului un vinovat, pe care vreau ei.515
    16 Şi aveau atunci un vinovat vestit, ce se numea Varava.
    17. Deci, adunându-se ei, a zis lor Pilat: pe care voiţi sã vã slobozesc vouã? Pe Varava sau pe Iisus ce se zice Hristos?
    18. Cã ştia, cã pentru pizmã l-au dat pe el.
    19. Şi şezând el pe scaun la judecatã, a trimis la dânsul muierea lui, zicând: nimic ţie şi dreptului acestuia, cã multe am pãtimii astãzi în vis pentru dânsul.
    20. Iar Arhiereii şi bãtrânii au plecat pe noroade ca sã cearã pe Varava iar pe Iisus sã-l piardã.
    21. Şi rãspunzând dregãtorul, a zis lor: pe care voiţi dintr-amândoi sã vã slobozesc vouã? Iar ei au zis: pe Varava.
    22. Zis-a lor Pilat: dar ce voi face lui Iisus, ce se zice Hristos? Zis-au lui toţi: Sã se rãstigneascã!
    23. Iar dregãtorul a zis: dar ce rãu a fãcut? Iar ei mai vârtos strigau, zicând: sã se rãstigneascã!516
    24. Deci vãzând Pliat cã nimic nu foloseşte, cã mai multã gâlceavã se face, luând apã şi-a spãlat mâinile înaintea norodului, zicând: nevinovat sunt de sângele dreptului acestuia; voi veţi vedea.517
    25. Şi rãspunzând tot norodul, a zis: sângele lui asupra noastrã şi asupra feciorilor noştri.
    26. Atunci le-a slobozit lor pe Varava, iar pe Iisus bãtându-l, l-a dat sã se rãstigneascã.
    27. Atunci ostaşii dregãtorului ducând pe Iisus în divan, adunat-au la dânsul toatã mulţimea ostaşilor.518
    28. Şi dezbrãcându-l pe el, l-au îmbrãcat cu hlamidã roşie.
    29. Şi împletind cununã de spini, au pus în capul lui, şi trestie în dreapta lui; şi îngenunchind înaintea lui, îşi bãteau joc de el, zicând: bucurã-te împãratul Iudeilor!
    30. Şi scuipând asupra lui, au luat trestia, şi-l bãteau pe el peste cap.519
    31. Şi dacã l-au batjocorit pe dânsul, au dezbrãcat de pe el hlamida şi l-au îmbrãcat în hainele sale, şi l-au dus pe dânsul sã-l rãstigneascã.520
    32. Iar ieşind afarã, au aflat pe un om chirinean, anume Simon; pe acesta l-a silit sã ducã crucea lui.
    33. Şi venind la locul ce se numeşte Golgota, care se zice: locul cãpãţânei,
    34. I-au dat lui sã bea oţel amestecat cu fiere, şi gustând, nu vrea sã bea.521
    35. Iar dupã ce l-au rãstignit pe el, au împãrţit hainele lui, puind sorţi, ca sã se plineascã ceea ce s-a zis de proorocul: împãrţit-au hainele mele loruşi, şi pentru cãmaşa mea au aruncat sorţi.522
    36. Şi şezând îl pãzeau pe el acolo.
    37. Şi au pus deasupra capului lui, vina lui scrisã: acesta este Iisus împãratul Iudeilor.
    38. Atunci au rãstignit împreunã cu dânsul doi tâlhari, unul dea-dreapta şi altul dea-stânga.523
    39. Iar cei ce treceau îl huleau pe dânsul, clãtinând cu capetele sale şi zicând:
    40. Cela ce strici Biserica şi în trei zile o zideşti, mântuieşte-te pe tine însuţi; de eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoarã-te de pe cruce.524
    41. Aşijderea încã şi Arhiereii batjocorindu-l, împreunã cu Cãrturarii şi cu bãtrânii şi cu Fariseii, ziceau:
    42. Pe alţii a mântuit, iar pe sine nu poate sã se mântuiascã? De este împãrat al lui Israil, pogoare-se acum de pe cruce, şi sã credem într-însul.
    43. Nãdãjduia spre Dumnezeu; izbãveascã-l acum pe dânsul, de îl voieşte pe el cã a zis, cã Fiul lui Dumnezeu sunt.525
    44. Aşijderea şi tâlharii, cei ce erau împreunã cu el rãstigniţi, îl o-cãrau pe el.526
    45. Iar de la al şaselea ceas, întuneric s-a fãcut peste tot pãmântul pânã la al nouãlea ceas
    46. Iar în ceasul al nouãlea a strigat Iisus cu glas mare, zicând, „Ili, Ili, lim? savahtani?" Adecã: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, cãci m-ai lãsat?527
    47. Iar oarecare din cei ce stau acolo auzind, ziceau: pe Ilie strigã acesta.
    48. Şi îndatã alergând unul dintr-înşii, şi luând un burete l-a umplut de oţel, şi puindu-l într-o trestie l-a adãpat pe el.528
    49. Iar ceilalţi ziceau: lasã sã vedem, au veni-va Ilie sã-l mântuiascã pe el?
    50. Iar Iisus iarãşi strigând cu glas mare, şi-a dat Duhul.529
    51. Şi iatã catapeteasma Bisericii s-a rupt în douã, de sus pânã jos, şi pãmântul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat,530
    52. Şi mormintele-e s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor ce adormiserã s-au sculat.
    53. Şi ieşind din morminte, dupã învierea lui, au venit în sfânta cetate şi s-au arãtat multora.
    54. Iar sutaşul şi cei ce erau împreunã cu el pãzind pe Iisus, vãzând cutremurul şi cele ce s-au fãcut, s-au înfricoşat foarte, zicând: adevãrat Fiu al lui Dumnezeu a fost acesta.531
    55. Şi erau acolo şi muieri multe, de departe privind, care merseserã dupã Iisus din Galileea, slujind lui;532
    56. Între care era Mãria Magdalena şi Mãria muma lui Iacov şi a lui Iosi şi muma fiilor lui Zevedei.
    57. Iar fãcându-se searã, a venit un om bogat din Arimateea, numele lui Iosif, care şi el fusese ucenic al lui Iisus.533
    58. Acesta venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit sã se dea trupul.
    59. Şi luând Iosif trupul, l-a înfãşurat în giulgiu curat,
    60. Şi l-a pus pe el într-un mormânt nou al sãu, pe care îl sãpase în piatrã; şi prãvãlind o piatrã mare pe uşa mormântului, s-a dus.534
    61. Şi erau acolo Mãria Magdalena şi cealaltã Mãrie, şezând în preajma mormântului.
    62. Iar a doua zi, care este dupã vineri, s-au adunat Arhiereii şi Fariseii la Pilat.
    63. Zicând: Doamne, adusune-am aminte cã înşelãtorul acela a zis, încã fiind viu: dupã trei zile mã voi scula.
    64. Deci, porunceşte sã se întãreascã mormântul pânã a treia zi; nu cumva venind ucenicii lui noaptea sã-l fure pe el şi sã zicã norodului cã s-a sculat din morţi; şi va fi rãtãcirea cea de apoi mai rea decât cea dintâi
    65. Zis-a lor Pilat; aveţi custodie; mergeţi de întãriţi cum ştiţi.
    66. Iar ei mergând au întãrit mormântul, pecetluind piatra împreunã cu custodia.535
    
    CAP. 28.
    Învierea lui Hristos. Îngerul şi femeile la mormânt. Arãtarea lui Hristos Apostolilor şi porunca datã lor.
    Iar sâmbãta târziu, întru ceea ce lumina spre una a sâmbetelor au venit Mãria Magdalena şi cealaltã Mãrie sã vadã mormântul.536
    2. Şi iatã, cutremur mare s-a fãcut; cã îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prãvãlit piatra de pe uşã, şi şedea deasupra ei.537
    3. Şi era vederea lui ca fulgerul şi îmbrãcãmintea lui albã ca zãpada.
    4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce pãzeau, şi s-au fãcut ca nişte morţi.
    5. Iar îngerul rãspunzând, a zis femeilor: nu vã temeţi voi, cãci ştiu, cã pe Iisus cel rãstignit cãutaţi.538
    6. Nu este aici, cã s-a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde a zãcut Domnul.539
    7. Şi degrabã mergând, spuneţi ucenicilor lui, cã s-a sculat din morţi; şi iatã, va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo veţi vedea pe dânsul. Iatã, am spus vouã.540
    8. Şi ieşind degrabã de la mormânt, cu fricã şi cu bucurie mare, au alergat sã vesteascã ucenicilor lui.541
    9. Şi, când mergeau ele sã spunã ucenicilor lui, iatã, Iisus le-a întâmpinat pe dânsele; zicând: bucuraţi-vã! Iar ele apropiindu-se, au cuprins picioarele lui, şi s-au închinat lui.542
    10. Atunci a zis lor Iisus: nu vã temeţi! Mergeţi şi vestiţi fraţilor mei, ca sã meargã în Galieea, şi acolo mã vor vedea.543
    11. Iar mergând ele, iatã unii din strãjeri venind în cetate, au vestit Arhiereilor toate cele ce s-au fãcut.
    12. Şi adunându-se împreunã cu bãtrânii, şi sfat fãcând, arginţi mulţi au dat ostaşilor, zicând:
    13. Spuneţi cã ucenicii lui noaptea venind, l-au furat pe el, dormind noi.
    14. Şi de se va auzi aceasta la dregãtorul, noi îl vom potoli pe el, şi pe voi fãrã de grijã vã vom face.
    15. Iar ei luând arginţii au fãcut cum i-au învãţat; şi s-a vestit cuvântul acesta întru Iudei pânã astãzi.
    16. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus.544
    17. Şi vãzându-l pe el, s-au închinat lui, iar unii s-au îndoit.
    18. Şi apropiindu-se Iisus le-a grãit lor, zicând: datu-mi-s-a toatã puterea în cer şi pe pãmânt.545
    19. Drept aceea mergând învãţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.546
    20. Învãţându-i pe dânşii sã pãzeascã toate câte am poruncit vouã; şi iatã eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârşitul veacului; amin.547