Ierarhia ortodoxă şi Securitatea comunistă

Informaţii, comentarii şi propuneri...
Este şi o subcategorie specială despre BOR.
Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:
Ierarhia ortodoxă şi Securitatea comunistă

Mesaj necititde Pr Haralambie » 15 Mai 2012, 22:07

Discuţia a plecat de aici
Citatul Sfântului Ioan Gură de Aur o să îl pun nu lângă mesajul meu, ci lângă citate din Sfinţii Apostoli cum ar fi Sfântul Ioan, şi lângă citate dintre care unele le-am dat mai sus din Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Vasile cel Mare, Părintele Dumitru Stăniloae şi alţii. Şi vom vedea noi care este A D E V Ă R A T A poziţie creştină şi ortodoxă asupra naşterii din Dumnezeu !!!
Dar eu nu am făcut referire la naşterea din Dumnezeu prin această comparaţie de mesaje, ci la atitudinea ta faţă de preoţi, în contrast cu a sfântului. Dacă întâmplarea face că s-a vorbit în treacăt şi despre acest lucru, asta este partea doua, dar eu nici nu m-am gândit.
Vă rog să nu supraestimaţi. A nu supraestima nu este o denigrare.
A nu supraestima nu este denigrare, dar a batjocorii la modul ordinar tot clerul ortodox, este denigrare., minţind, fiind naiv şi irealist în estimări.
Şi sincer, după cum prezinţi tu situaţia clerului şi a ortodoxiei, semeni perfect cu un securist, care simulează a fi un ortodox extrem de adevărat, pentru ca să aibă credibilitate, iar pe de altă parte scoate la radical, chiar şi cazuri negative singulare sau de mică proporţii şi gravitate din Biserică şi batjocoreşte tot clerul şi ortodoxia. Imaginea trebuie să fie devastatoare, apocaliptică, dezgustatoare, a ortodoxiei, nu-i aşa?
Sau dacă nu, măcar să faci tu in locul celor de la pro tv, imagini sumbre şi hidoase despre ortodoxie. Trebuie să formezi o imagine cât mai gravă şi respingătoare a ortodoxiei. Acesta este principalul lucru a unui securist din media, din câte am citit, aşa că "spor la treabă".
Cu kgb-ştii şi securiştii, cum s-au desfăşurat lucrurile, ştiu doar din cărţi şi povestiri, la vremea aceea nu eram nici în cel mai fericit vis al meu preot şi nici în temă cu acest fenomen. Şi chiar dacă au mai fost din ăştia care au colaborat cu securitatea, sau chiar securişti infiltraţi. Acest fenomen nicidecum nu a fost unul generalizat în cler, mai ales în cel inferior. Căci până la urma urmei, cei inferiori au contact cu ortodocşii de rând nu cei superiori. Au fost şi mari duhovnici pe la mănăstiri( nu securişti, ci, cei care au ţinut poporul în dreaptă credinţă, după cât s-a putut), chiar în periodele cele de criză. Au fost şi mulţi preoţi de mir cu suflet mare şi viaţă sfântă.
Şi chiar din cei care au acceptat compromisul colaborării cu securitatea, cei mai mulţi nu s-au ţinut de cuvânt.
Aşa cum vedem din anumite mărturii de la prima sursă. Un exemplu din URSS, unde socialismul era mult mai pregnant ca la noi, şi tot nu a mers colaborarea cu clerul.
Fragment din cartea. Împotriva curentului (Botezul unui intelectual în Rusia sovietică) scrisă de Benedict Ciubotaru.
Despre infiltrarea securităţii sovietice în conducerea Bisericii.

Şi într-o zi ne anunţă: ..Veţi avea o întâlnire secretă cu preşedintele Comitetului pentru Religie pe lângă Consiliul de Miniştri al Uniunii Sovietice, cu tovarăşul Harcev" Normal că eram foarte interesat să nimeresc la 0 şedinţă secretă, acolo. Dar voiam să urmărească şi prietenii mei. acest Dan Petrică şi prietenul lui şi al meu, Scrghei Merkin, prin care Dan venise la credinţă. Amândoi erau înalţi, blonzi, băieţii ăştia... Mă apropii de cei din Ţările Baltice. Era unul. Urmas, altul nu mai ţin minte cum îl chema, un estonian. un leton, şi le spun: „Măi băieţi, voi probleme cu Ortodoxia nu aveţi. Voi aveţi cu luteranismul, cu reformaţii, şi ce zice Harcev despre Ortodoxie nu vă interesează" „Nu, nu ne interesează". „Eu vreau să chem nişte prieteni de-ai mei care sunt interesaţi de tema aceasta. Voi nu veniţi, dar ei au să intre cu numele vostru", „foarte bine! Noi ne gândeam cum s-o ştergem la curve şi exact n-aveam pe cine să punem pe locul nostru acolo. Foarte bine! Numai să semene cu balticii!" „Da, sunt înalţi şi blonzi" . Bun, dacă e ceva. e pe seama ta!" „Dar şi pe seama voastră, nu trebuie să vă prezentaţi. Eu îi prezint pe ai mei!" Bun. Aceia au plecat. Şi acolo erau listele numai. Şi spuneau: intrăm noi, lista... şi nici nu ne-au mai numărat, să fim 16 persoane, nici nu s-au mai uitat pe liste, pe nume. Am intrat, şi ni s-a spus: ,.ln mână să nu aveţi nimic. Lăsaţi hainele aici, lăsaţi servietele aici. Intraţi în sală". în sală veneau şi alţii. Sala avea vreo două sute de locuri. Ni s-a spus: „Ţineţi mâinile pe mese!" Ca nu cumva să înregistrăm ceva ... .Nu notaţi nimic. Nu vorbiţi între voi. Vă uitaţi numai înainte. Nu vă uitaţi prin părţi"- întâlnire era... Ne-au instruit şi în tot timpul, vreo două ore şi ceva, cât a durat întâlnirea, se plimbau prin trecerile dintre bănci oameni de la securitale, care se uitau ca nu cumva cineva să nu fie cu mâinile pe masă. să înregistreze ceva Cu mare atenţie se uitau. Şi apare acest Harcev. Ne salută. Şi prima lui frază - şi acuma o am in minte, că am rămas şocat: „După 70 de ani de luptă a puterii sovietice împotriva Bisericii Ortodoxe, noi trebuie să recunoaştem că puterea sovietică a pierdut această luptă. De la an la an sunt tot mai mulţi şi mai mulţi credincioşi. Bisericile se umplu tot mai mult şi mai mult. în pofida deportărilor, în pofida execuţiilor. în pofida persecuţiilor, în pofida (gulagului etc., Biserica continuă nu numai să funcţioneze, dar şi să-şi mărească efectivul. Toate metodele noastre s-au dovedit a fi ineficiente. Instruiam ofiţeri de-ai noştri. îi trimiteam la seminarii( la ruşi seminarul este echivalentul facultăţii din românia), şi ei deveneau ortodocşi şi se lepădau de noi. Racolam episcopi, racolam clerici, ca să ne spună nouă despre spovedanie, şi ei păstrau taina spovedaniei. Noi vedeam că inventează, nu spuneau nimic. Este ineficient să lucrezi cu asemenea oameni. Ne-am hotărât să hirotonim ofiţeri gata pregătiţi. N-o să trimitem tinerei încolo, să înveţe, dar gata pregătit: maior, colonel - episcop. Maior - episcop. Colonel - să fie arhiepiscop. General - mitropolit să fie. Îi hirotonim de-a gata, aşa".
În ce an se întâmpla asta?
În 88, martie. Pentru că nu mai aveau încredere în racolările pe care le făceau. „Că în biserică este imposibil să racolezi. Ei spun că da, cooperează, dar nu cooperează! Ei semnează documentele că sunt informatorii noştri, dar nu ne dau informaţii! Iar când ne dau. ne dau numai nişte baliverne, nu putem să ieşim cu niciun nume concret, la niciun caz de antisovietism nu putem ieşi prin ei, Şi asta durează de ani de zile. Deci noi trebuie să schimbăm tactica. De aceea, să nu vă miraţi că peste două luni de zile (când se împlineau exact o mie de ani de la creştinarea Rusiei!). veţi vedea o cotitură radicală în politica stalului faţă de Biserică. Biserica o să fie lăudată. Biserica o să fie ridicată în slăvi, vor fI deschise o mulţime de biserici. Voi trebuie să lăudaţi acest lucru în scrierile voastre, în reportajele voastre! Totodată, să găsiţi cât mai multe lucruri negative în Biserică. Şi acestea o să le scrieţi. Pe de o parte. lăudaţi politica statului faţă de Biserică; pe de altă parte, arătaţi că Biserica e nedemnă de această atitudine. Şi noi vom infiltra oamenii noştri în ierarhia bisericească". Deci, o să infiltreze deja ofiţeri gata pregătiţi, dar nu să racoleze.
Noi. normal că ne-am îngrozit de ce auzeam acolo -noi trei, creştinii. Apoi am plecat de acolo şi ne temeam să nu ne depisteze cumva, să nu ne controleze la ieşire. Nu ne-a controlai nimeni, am plecat. Şcoala Superioară de Partid era la cinci minute pe jos de apartamentul lui Dan Petrică, în centrul Moscovei. Am mers pe tăcute, tăcuţi, la apartamentul lui, apoi fiecare în câte o cameră a scris pe o foaie tot tot. toi ce-am ţinut minte .Apoi ne-am reunit într-o cameră şi unul citea, ceilalţi îşi aduceau aminte şi completau. Şi am făcut, practic, stenograma integrală a tot ceea ce s-a vorbit. Cu întrebări, cu răspunsuri, tot, tot, lot! l-am lăsat aceasta lui Dan şi, peste un timp. s-a produs un eveniment ...
O fi fost şi poate mai sunt şi acum, preoţi corupţi, incompetenţi, avari, dezinteresaţi, sau nevrednici şi cu probleme. Dar cifrele astea sunt mici, frate, şi nu poţi să generalizezi. Deci fi realist.
La asta ţin să spun că nu am fost născut din Dumnezeu prin mâna preoţilor. Prin mâna preoţilor doar am fost botezat când eram foarte mic după care aceiaşi preoţi au uitat absolut complet de mine şi m-au lăsat de izbelişte. Nu îmi aduc aminte ca vreun singur preot să mă mai fi căutat vreodată de atunci, ba dimpotrivă îmi aduc aminte că trebuie să mă milogesc de fiecare dată să fiu măcar băgat în seamă. Şi îmi mai aduc aminte şi de altele însă pe care prefer să nu le menţionez.
Îmi pare rău pentru asta, deci pentru asta îţi verşi oful pe mine acum, pentru că sunt preot şi te bag în seamă? :) şi totuşi, faptul că ai fost botezat, nu-i puţin lucru şi harul se vede că a lucrat, nu te-a lăsat chiar de izbelişte. Chiar dacă mai sunt lipsuri...

Nu am înţeles foarte bine. Dumneavoastră consideraţi mărturisirea unui adevăr ca fiind o denigrare la adresa clerului?
Adevărul relatat, poate fi distorsionat, foarte dicutabil, în procent de 10% adevăar. Lasă impresia că se vorbeşte de la pupitru, neştind ce se află cu adevărat în teren.
Cu mult respect.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Ierarhia ortodoxă şi Securitatea comunistă

Mesaj necititde Dionysie » 16 Mai 2012, 18:50

Şi chiar din cei care au acceptat compromisul colaborării cu securitatea, cei mai mulţi nu s-au ţinut de cuvânt. Aşa cum vedem din anumite mărturii de la prima sursă. Un exemplu din URSS, unde socialismul era mult mai pregnant ca la noi, şi tot nu a mers colaborarea cu clerul.
Lăsaţi că nu vorbeam despre URSS ci despre Bulgaria. Nu mai încercaţi să minimalizaţi gravitatea acestor fapte. Dacă nu cădea comunismul aceia care şi-au permis să colaboreze şi chiar să ajungă agenţi de Securitate îşi continuau treaba liniştiţi fără ca nimeni să afle adevărul. Aici se vede cât de mare este dispreţul unora faţă de creştinismul autentic şi faţă de creştini.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Ierarhia ortodoxă bulgară şi Securitatea comunistă

Mesaj necititde Pr Haralambie » 16 Mai 2012, 22:38

Bine, şi acum noi ce să facem dacă au fost securisti şi prin Biserica?
Ne apucam să batjocorim Biserica lui Hristos?

Am vorbit doar despre securitate, chiar dacă am adus exemplu din Rusia. Şi e bine, zic eu, nici să minimalizăm şi nici să exagerăm. Să fim realişti. Să aducem ceva constructiv.
Că aşa am înţeles de la Apostol. Să căutam pt aproapele nostru , ce este bine spre zidire.
Eu spun doar un singur lucru. Şi pentru sminteala vom da socoteală.
La judecată nu vom fi întrebaţi pentru faptele altora. Dar pentru că nu am plâns păcatele noastre , cu siguranţă vom fi întrebaţi.
Cu mult respect.

Lukianos1
Mesaje:27
Membru din:16 Feb 2013, 04:40
Confesiune:ortodox "stilist"
Preocupări:Adevarul

Re: Ierarhia ortodoxă şi Securitatea comunistă

Mesaj necititde Lukianos1 » 11 Mar 2013, 03:35

Multi sint foarte tineri si stiu comunismul numai din povestile parintilor intr-un fel estompat, sanitizat, chiar cu respectul cuvenit bataliei “castigate” fiindca ranile sint demult cicatrizate, iar altii, chiar daca l-au trait, in marea lor majoritate n-au avut datele necesare ca sa proceseze imaginea de ansamblu si sa inteleaga dimesiunile, profunzimea, fenomenului in toata oroarea sa diavoleasca.

In Rusia din mai bine de 50000 de biserici existente inainte de potopul satanic – bolsevic, in 1939 mai functionau 100 in care nu-i greu de inteles ce fel de cler liturghisea si cu a cui aprobare si indrumare pentru a demonstra libertatea de constiinta in cel mai democrat si mai uman stat de pe pamint. Toate seminariile ortodoxe (61) au fost inchise in 1918, 100000 de slujitori ai Bisericii si mireni au fost executati imediat, nu se stie citi alti au murit in Gulag. Si teroarea a continuat neintrerupta; grosul Bisericii Ruse a fost luat la Cer, ramasita regasindu-se in Gulag si catacombe. Doar in 1937 au fost arestati 136.900 de clerici dintre care 85.000 au fost executati. In 1938 au fost arestati alti 28.300 dintre care 21.500 au fost impuscati. Chiar si in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si dupa ce Stalin a decretat “reabilitarea” partiala a Bisericii (pentru ca mujicul rus sa vrea sa moara in continuare pentru patrie si din cauza ca nemtii redeschideau pretutindeni in teritoriile ocupate/eliberate bisericile inchise de bolsevici), mai mult de 100 de preoti au fost executati in fiecare an. In 1944, Tatucul Popoarelor redeschide si Academia Teologica (inchisa in 1918). (Pentru conformitate vezi http://oca.org/history-archives/orthodo ... /chapter-5 si Catholic Insight, ianuarie 1996.) De aici inainte “Biserica” este repopulata (dar mai putin de 7000 de biserici si 18 manastiri pina in 1987!) cu cadre de incredere, absolventi ai pomenitei institutii, ai altor “seminarii” sovietice si ai Institului KGB (dupa marturia unor fosti ofiteri KGB, Academia Teologica avea in fiecare an locuri rezervate pentru ofiteri KGB).

Redau mai jos continutul unui articol, Omul nou sovietic, din The Orthodox Christian Witness, 3/16 iunie 1996, care dezvaluie din relatia tenebroasa dintre statul communist si organizatia eclesiastica:
Ce au in comun Sinclair Lewis, Ernest Hemingway, Dorothy Parker, Lillian Hellman, Dashiell Hammett, Sidney si Beatrice Webb, Harold Laski, George Bernard Shaw, Pablo Picasso si Franklin Delano Roosevelt? Cel putin un lucru sigur ar fi ca au fost incredintati ca “experimentul sovietic” a oferit o mare speranta pentru mai binele omenirii. Au crezut, in mod naiv sau nu, ca natura umana putea fi schimbata prin acel experiment si ca se putea fauri un om nou, si, de aceea, au ajutat sau promovat comunismul pe masura ce se dezvolta in Rusia Sovietica. Daca astazi auzim mai putin vorbindu-se despre comunism in mod favorabil, credinta ca un oarecare nou sistem de guvernamint ar putea crea un alt tip de fiinta umana este departe de a fi moarta. In Statele Unite si in democratiile din Vestul Europei acest deziderat atrage multa gindire politica (atit de la dreapta, cit si de la stinga spectrului politic). Realitatea este ca astazi foarte multi oameni, chiar daca nu admit in mod deschis, cred ca crestinismul a esuat, ceea ce-i determina sa imbratiseze diferite forme de sisteme politice care-si propun sa creeze un nou individ cu scopul de a depasi egoismul umanitatii noastre decazute.

Odata cu prabusirea comunismului in Rusia ni se deschide posibilitatea de a arunca o privire asupra acestui “mare experiment” si sa intelegem ce fel de “om nou” a incercat sa creeze. A fost acest “om nou” ceva ce ne-am fi dorit sa fim sau a fost acel asa zis “om nou” in realitatea mult mai aproape de “vechiul om” pe care Domnul nostru Iisus Hristos a venit sa-l mintuiasca? Rezultatele apar foarte clar: experimentul sovietic a fost un esec care a condus la moarte si mizerie umana aproape de neinmaginat, la poluarea mediului, la risipa economica si la lipsa generala de speranta si incredere. De asemenea, devine in sfirsit clar ca acest “experiment” nu s-a limitat numai la a concura cu crestinismul pentru a cistiga inimile si mintile oamenilor, ci a insemnat si infiltrarea si subminarea Bisericii Ortodoxe Ruse si a altor organizatii religioase in Rusia si in alte parti ale lumii. De fapt, ideea conform careia conducerea politica si nu Domnul nostru Iisus Hristos este ceea ce mintuieste omenirea s-a raspindit aproape in toate organizatiile religioase din Vestul Europei si America . Dar probabil ar fi prea mult si ar creea suspiciune sa spunem ca Biserica a fost persecutata din afara si corupta din interior de comunism. Din fericire pentru noi a aparut in ultima vreme evidenta de netagaduit in legatura cu ce s-a intimplat cu Biserica Ortodoxa Rusa, de unde putem intelege care au fost tiparele care s-au folosit in impunerea acestei ideologii seculare pentru a submina crestinismul in Rusia.

Intr-o carte recenta, “Turnul Secretelor”, scrisa de Victor Sheymov gasim referiri tulburatoare despre cum arata in realitate acest “om nou”. Victor Sheymov s-a nascut la Moscova in 1946. A absolvit Universitatea Tehnica din Moscova dupa care a lucrat pentru programul de aparare spatiala. Mai tirziu a intrat in KGB unde a avut o cariera deosebita, avansind patru grade in doar cinci ani, devenind maior in 1978. A fost insarcinat cu modernizarea sistemului de comunicatii de securitate, dar a dezertat refugiindu-se in Vest in 1980. Pozitia detinuta in KGB i-a asigurat o intelegere aparte a realitatii experimentului sovietic, ceea ce a condus in cele din urma la deziluzionarea sa cu privire la statul sovietic si ideologia acestuia.

Sheymov descrie componentele variate ale KGB-ului intre care include si “Directia a 5-a” responsabila pentru reprimarea nemultumirilor ideologice, conducerea Bisericii Ortodoxe Sovietice si pregatirea bazei pentru promovarea unei imagini favorabile cu privire la situatia si politica tarii.

Una dintre sarcinile detinute de Sheymov a fost si recrutarea agentilor pentru “Biserica Ortodoxa Sovietica”, asa cum el o numeste.

Recrutarea pentru biserica a fost rezultatul penetrarii KGB-ului in Biserica Ortodoxa Sovietica. Procesul a inceput cu ani inainte cind KGB-ul recruta agenti si informatori dintre personalul clerului sovietic. Programul s-a dezvoltat insa pina in punctul in care ofiteri KGB cu norma intreaga au fost plasati in pozitii cheie in biserica imediat dupa absolvirea Academiei Spirituale din Zagorsk-ul istoric asigurindu-li-se cariere uluitoare. Daca candidatii obisnuiti [la teologie] trebuiau sa treaca examene de admitere riguroase, KGB-ul isi avea numarul rezervat de locuri la Academia Spirituala.

Personalul KGB dedicat si comitetele de partid ale KGB-ului cautau candidati pentru numarul de locuri rezervat de KGB la Academia Spirituala printre ofiterii tineri ai KGB-ului. Acesti candidati trebuiau sa satisfaca anumite criterii:
  • - sa fie membri (sau candidati – candidatura insemnind anul universal de proba) de Partid

    - sa fie voluntari pentru serviciul in Biserica

    - sa fie ofiteri

    - sa fie necasatoriti
Candidatilor care indeplineau aceste criterii li se faceau propuneri in mod individual, iar oferta trebuia sa fie tratata cu senzitivitate. Daca raspunsul primit era “nu”, orice referire la subiect inceta si refuzul nu trebuia sa se reflecte in nici un fel asupra carierei ofiterului.

Renumitul cercetator in problema ruseasca John Dunlop confirma mai departe gradul in care Biserica Ortodoxa Rusa a fost transformata intr-o unealta a statului sovietic.

"Cu siguranta putini vor nega astazi ca inainte de esecul loviturii de stat din august 1991 Biserica Ortodoxa Rusa era strins controlata si atent urmarita. Konstantin Kharchev, presedintele Consiliului pentru Afacerile Religioase, de la sfirsitul lui 1984 si pina la inceputul lui 1989, marturiseste ca Biserica Rusa a fost intr-adevar in de-aproape controlata de catre Comitetul Central al Partidului Comunist (in special de departamentul ideologic al acestuia) si de catre KGB."

La inceputul lui 1992, A. Shushpanov, un fost agent KGB a dat un interviu in publicatia pro-democratie de larga circulatie “Argumenti i Fakty” in care a descris in detaliu munca sa ca operativ al politiei secrete in cadrul Departamentului pentru Afacerile Eclesiastice Externe ale Patriarhiei Moscovei.

Shushpanov confirma ca majoritatea indivizilor care lucrau in acel departament erau agenti apartinind fie KGB-ului moscovit, fie celui unional. De asemenea exista si o pozitie cu norma intreaga apartinind oficial rezidentului KGB sau sefului de obiectiv si localizat in cadrul departamentului. Rapoartele obligatorii privind contactele cu vizitatorii straini se inminau in 5 exemplare: o copie pentru presedintele departamentului, o alta pentru Consiliul Afacerilor Religioase (in mare, tot o filiala a KGB-ului), iar 3 copii mergeau direct la KGB.

Citind toate acestea am fi tentati sa ne intrebam: acceptind ca sub comunisti Biserica Ortodoxa Rusa a fost transformata intr-un instrument al Partidului Comunist, fapt fara precedent in istoria razboiului lumii seculare impotriva Bisericii Crestine, cind comunismul s-a prabusit in Rusia s-a schimbat oare ceva?

Din pacate intrebarea are si astazi relevanta. In primul rind dupa cum John Dunlop observa “majoritatea covirsitoare a celor 119 episcopi ai Patriarhiei Moscovei au fost consacrati la episcopie inainte de august 1991 (data cind orinduirea comunista a incetat oficial in Rusia). Aceasta indica ca fiecare dintre acesti episcopi a fost atent verificat si apoi pus in functie de care aparatele ideologice ale Partidului Comunist si de catre KGB.” Dunlop scrie mai departe:

“Materialele dezgropate din arhivele KGB-ului arata ca 4 dintre cei 6 membri permanenti actuali ai Sfintului Sinod al Patriarhiei Moscovei sint, sau au fost pina decurind, agenti KGB: Patriarhul Alexei II (cu numele de agent “Drozdov”), Mitropolitul Juvenali de Krutitsy (“Adament”), Mitropolitul Kiril de Smolensk (“Mikhailov”) si Mitropolitul Filaret al Minskului (“Ostrovski”). Seful Departamentului Publicatiilor Patriarhale, Mitropolitul Pitirim de Volokolamsk (“Abbat”) a fost si el desconspirat ca agent. Trebuie subliniat ca un agent al fostului KGB insemna cu mult mai mult decit un informator pentru ca el, sau ea, era un operativ activ al Comitetului pentru Securitatea Statului (KGB), in fapt un ofiter in civil al acelei organizatii.”

De aici putem in mod rational concluziona ca una dintre partile componente ale Uniunii Sovietice care a supravietuit intacta caderii comunismului a fost conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse. In timp ce numerosi sefi de comitet de Partid si conducatori ai institutiilor sovietice au fost inlocuiti dupa caderea Uniunii Sovietice, conducerea Bisericii a ramas neatinsa. Cit de tragic poate fi sa vezi ca toti acei oameni pusi in functii de Partidul Comunist, al carui scop a fost distrugerea Bisericii Crestine, au ramas in pozitii si chiar au capatat chiar si mai multa putere si influenta in Rusia de astazi pentru ca ii vedem prezentati in mod proeminent in media ruseasca, ocupind pozitii in Duma, intilnindu-se cu presedintele Rusiei, beneficiind de cu mult mai mult respect decit au avut parte inainte…

Sheymov, Victor, Tower of Secrets , Naval Institute Press, Maryland , 1993

Argumenty i fakty, nr. 8, 1992

Dunlop, John, The Moscow Patriarchate As An Empire Saving Institution, Capitolul II: The Politics of Religion in Russia and the States of Eurasia, editor Michael Bourdeaux, M.E. Sharp Pub, 1995, Armonk , NY
In celelalte tari comuniste violenta din Rusia, de o intensitate fara precedend, fiindca Nero, Traian si Iulian Apostatul ii pot fi cel mult elevi lui Lenin si Stalin, n-a mai fost aplicata fiindca sistemul se cizelase si civilizase intr-o oarecare masura in timp, dar in special pentru ca trebuia sa-si intretina pretentia de putere mondiala “respectabila”, invingatoare si care, nu-i asa, tocmai condamnase fascismul la Nurnberg, dar obiectivele in ce priveste crestinismul i-au ramas aceleasi, mijloacele i-au devenit ceva mai rafinate, iar “toleranta” declarata i s-a manifestat intotdeauna numai in masura in care i-a servit interesul.

Lukianos1
Mesaje:27
Membru din:16 Feb 2013, 04:40
Confesiune:ortodox "stilist"
Preocupări:Adevarul

Re: Ierarhia ortodoxă şi Securitatea comunistă

Mesaj necititde Lukianos1 » 18 Mar 2013, 03:29

Ca bolsevicii n-au reusit sa distruga Biserica in Rusia sta chezasie ramasita care s-a refugiat in catacombe, despre a carei existenta marturiseste si Natalia Urusova, membra a Bisericii din Catacombe, si care a reusit sa scape din URSS in timpul razboiului (a murit in 1968 la New York) :
In august 1936 traia la Alma Ata (in Asia Centrala) arhimandritul Arsenie, un om relativ tinar. De la el am inteles pentru prima data ca exista o Biserica secreta in catacombe condusa de mitropolitul Iosif al Petrogradului si organizata de el cu binecuvintarea mitropolitului Petru al Krutiskului, cu care a tinut legatura in secret atita timp cit s-a aflat exilat la Chemkent, la 100 de mile de Alma Ata. Arhimandritul Arsenie a fost hirotonit de mitropolit si a avut privilegiul sa-l intretina material pentru ca isi cistiga existenta construind manechine si mici modele pentru muzee. Avea o biserica adinc sub pamint unde el si mitropolitul Iosif slujeau. Mitropolitul o si sfintise in secret intr-una din rarele sale calatorii la Alma Ata. Parintele Arsenie construise biserica asta cu multa si indelungata truda.

Il respectam foarte mult pe arhimandritul Arsenie, cu atit mai mult cu cit era si iubit de mitropolitul Iosif si prin el reuseam sa avem legatura cu mitropolitul care locuia in Chemkent la acea vreme. Inainte, la inceputul exilului locuise la Aulieta, o localitate mica, unde nu i se permitea sa stea intr-o casa si fusese pus intr-un sopron cu animalele de la ferma, patul sau fiind separat de ele printr-un gard de tepuse.

Biserica sapata in pamint se afla in apartamentul arhimandritului Arsenie. Intrarea se facea printr-o trapa acoperita de un covor. Sub trapa era o scara care ducea la beci. Intr-un colt al beciului exista o deschizatura in pamint care era acoperita cu pietre. Pietrele se dadeau la o parte si aplecindu-te de tot trebuia sa te tirasti trei pasi si acolo era intrarea in biserica micuta. Inauntru erau multe icoane si candele ardeau. Mitropolitul Iosif era foarte inalt si cu toate acestea am fost martora de doua ori cind a venit in secret si a intrat in aceasta biserica.

Bisericuta iti crea o stare sufleteasca si mentala deosebita, dar n-o sa ascund faptul ca frica de a fi prinsi, in special in timpul slujbelor de seara, era greu de invins. Cind ciinele legat la lant incepea sa latre in curte, chiar si atunci cind era potolit, tot il auzeam sub pamint si toti asteptam mai apoi racnetul si bataia in usa a celor de la GPU [KGB mai tirziu]. Pe tot parcursul lui 1935 si pina in septembrie 1937 toate au fost in regula. Fiul meu cinta la strana impreuna cu o maicuta. Pe 26 august a venit si mitropolitul Iosif onorindu-ne cu vizita chiar de ziua numelui meu.

Ce om cucernic, de nezdruncinat, umil si grozav! Toate acestea i se reflectau pe fata si in ochi ca intr-o oglinda. Foarte inalt, cu barba mare si alba, cu fata extraordinar de amabila, nu putea decit sa te atraga si sa te faca sa vrei sa nu te mai duci niciodata de linga el. Rasa monastica si parul si le purta ascunse pentru ca altfel ar fi fost arestat imediat, chiar in strada, fiindca era tinut sub observare si nu avea voie sa calatoreasca. El insusi ne-a spus ca patriarhul Tihon, chiar dupa alegerea sa, il alesese pe el ca prim loctiitor, insa, din oarecare motive, acest lucru nu ramasese nicaieri consemnat. Il recunostea pe mitropolitul Petru al Krutitskului ca si intii statator al Bisericii, cu care a intretinut legatura in secret pina la arestarea aceluia in septembrie 1937, chiar si pe cind se zvonea peste tot ca mitropolitul Petru era mort.

Mitropolitul Iosif a ramas cu noi la ceai mai bine de un ceas. In ce priveste exilul sau de aproape 10 ani ne-a spus ca a fost extrem greu. A fost nevoit sa traiasca intr-o cocina cu porcii intr-un sopron de nuiele impletite, a dormit pe scinduri despartit de porci de citeva tepuse. In asemenea conditii a trebuit sa indure frigul si caldura, toate intemperiile vremii si aerul statut. Odata un sarpe i s-a lasat de pe acoperis drept pe cap. Conditiile acestea probabil au fost cauza bolii sale. Din cind in cind suferea ingrozitor din cauza unui ulcer intestinal, sau poate avea vreo tumora interna, poate canceroasa, insa facea o dieta pe care arhimandritul Arsenie il ajuta sa o tina. Suferea ca si cei drepti; daca ne-a povestit despre cum era persecutat, a facut-o numai pentru ca vorbeam cu totii despre cruzimea GPU.

Parintele Arsenie ne-a povestit atunci despre una dintre formele folosite de tortura si bataie de joc. In timp ce-i ducea prin Siberia era ger mare. In tren exista si un vagon de baie. I-au alergat in pielea goala prin vagoane pina la baie. Acolo s-au inmuiat fericiti in apa firbinte reusind astfel sa se incalzeasca un pic pentru ca vagoanele erau aproape complet neincalzite. Fara sa le dea ceva cu care sa se stearga, cu capetele ude, i-au alergat inapoi. Ii opreau intentionat pe platformele de metal dintre vagoane si picioarele li se lipeau imediat de fier. La comanda inainte isi sfisiau la singe talpile picioarelor…

A doua zi, dupa ce a stat peste noapte la parintele Arsenie, mitropolitul s-a intors la locuinta sa. Atunci traia in circumstante diferite. Dupa multi ani i se permisese sa-si caute un apartament in Chemkent. Arhimandritul Arsenie i-a aranjat un apartament unde sa poata sa stea linistit, sa-si vada de hrana, nu numai dupa nevoie dar sa poata sa tina si dieta. I s-a facut rost de o titera mai intii, apoi de un armoniu de care mitropolitul s-a bucurat foarte mult fiindca era un muzician bun. A pus psalmi pe muzica si cinta.

La 23 septembrie 1937 peste tot din jurul Almei Ata si de-a lungul si de-a latul Kazakhstanului tot clerul bisericilor iosefite din catacombe a fost arestat ca urmare a implinirii termenului de exil la care au fost condamnati pentru refuzul de a recunoaste bisericile sovietice. Toti au fost condamnati la inca 10 ani cu lipsirea dreptului la corespondenta si, asa cum am aflat mai tirziu, mitropolitul Iosif s-a aflat intre ei. Arhimandritul Arsenie a fost de asemenea arestat. Dupa ce l-au arestat pe fiul meu, pierzindu-mi cumpatul am fugit in zori la parintele Arsenie si ajungind acolo am vazut un automobil si GPU intrind la el. Din fericire ei nu m-au vazut pe mine. Biserica de sub pamint fusese descoperita. Din lipsa de precautie i-a spus odata secretul sau unui batrin ce in aparenta parea respectabil, dar care s-a dovedit a fi un agent al GPU.

Cind m-am intors la Moscova dupa exilul meu voluntar de trei ani pentru a fi impreuna cu fiul meu foarte curind am descoperit si acolo existenta unor biserici iosefite secrete – ceea ce este un fel de a spune pentru ca nu erau biserici, ci slujbe tinute in incaperi secrete unde, citeodata, se adunau douazeci pina la douazeci si cinci de oameni. Slujba se tinea in soapta, cu paza atenta din partea tuturor din cauza posibilitatii de a fi tradati. In general lumea venea in zori printr-un semnal stabilit. De obicei bateau usor in burlanul de linga fereastra unde cineva statea si asculta.

Pina la sosirea nemtilor la Mozhaisk in 1941 am trait linistita in acel oras si ma duceam la slujbe la Moscova in catacombe.
(I.M. Andreyev, St. Joseph of Petrograd)
Epilog
In noaptea de 7/20 noiembrie 1938 multi dreptcredinciosi au fost martirizati prin executii in masa in mai multe locuri din tara. Printre acestia s-au numarat si un grup mare de cler din catacombe, in jur de 150, care au fost scosi sa marsaluiasca intr-o zona desertica in apropiere de Chemkent. Arhimandritul Arsenie s-a aflat printre ei. Mitropolitii Iosif si Chiril au fost adusi mai tirziu cu masina. Si-au cerut iertare unii de la altii si citi au reusit s-au imbratisat si sarutat frateste. Mitropolitii i-au binecuvintat pe toti cei adunati. In ciuda securitatii stricte a existat totusi un martor la executie – un cioban de-al locului, evident musulman, care i-a vazut pe martiri cazind secerati de gloante. Printre ei, acesta a marturisit, a fost si un “mullah” mare. Acela nu putea fi decit Mitropolitul Iosif, cunoscut pentru statura sa foarte impunatoare. Mitropolitul Chiril avea 74 de ani, iar Iosif 65.

In loc de motto
“Oricine care este atent la diavol cum isi duce lupta neostoita impotriva Sfintei Biserici a lui Hristos va sti intotdeauna unde sa gaseasca Biserica adevarata.” (Episcop al Bisericii Ruse din Catacombe la 1948)


Înapoi la “ASPECTE ŞI PROBLEME CONCRETE DIN VIAŢA BISERICILOR ORTODOXE”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron