Mesaj necititde dimitrie » 25 Mar 2011, 23:34
"El singur este Cel ce întinde cerurile şi umblă pe mare ca pe pământ."(Iov.9:8)
"În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte." (Ps.76:18)
"Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare." (Mt.14:25)
Frumos nu? Mai sunt şi altele minunate.
Cât despre Înviere:
"19. Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.
20. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?
21. Iar El vorbea despre templul trupului Său.
22. Deci, când S-a sculat (nu a fost sculat, ca şi când altul L-ar fi înviat) din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus." (Ioan.2)
Iar textul acesta: "Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui"(Rom.10:9), se înţelege aşa:"A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai." (Ioan.5:19)
Deci, înţelegem de aici următoarele:
a) actul Învierii este lucrarea personală a Fiului, cf.Ioan.2:19-22 şi Ioan.10:17-18;
b) actul Învierii este o lucrare a firii dumnezeieşti a Fiului, (lucrare) săvârşită în mod personal asupra omenităţii Sale, (omenitate) pe care Şi-a asumat-o prin Întrupare. Aceasta reiese din contextul de la Ioan.2:19-22, ţinând cont în mod special de expresia "S-a sculat" (ca reflexiv al vb. "a scula"), expresie ce desemnează actul Învierii ca lucrare a Cuvântului, în calitate de Dumnezeu, asupra proriei Sale umanităţi. Tot ce spune Scriptura până acum, se pote înţelege doar prin accpetarea realităţii doimii permanente a firilor Cuvântului (dumnezeiască şi omenească unite într-un singur ipostas, acela al Cuvântului Tatălui) ca o consecinţă firească a actului Întrupării.
Doimea firilor Cuvântului este exprimată şi în Evr.2:16, unde se spune că:"nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam A LUAT". Atenţie, deci!: Scriptura spune A LUAT nu "S-a transformat în" ori că "S-a prefăcut în". Ceea ce arată în mod obligatoriu cum trebuie să cugetăm actul Întrupării: anume că, ce era Cuvântul înainte de Întrupare a rămas (adică Dumnezeu), şi ceea ce nu era (nici înger, nici om) a luat, adică omenitatea desemnată prin expresia biblică "ci sămânţa lui Avraam a luat";
c) actul Învierii este o lucrare de tip sinergic a Dumnezeului Cel în Treime cunoscut (revelat), în virtutea unităţii de voinţă a persoanelor Preasfintei Treimi. Astfel încât, păruta contradicţie de la Rom.10:9, se limpezeşte prin textul scripturistic de la Ioan.5:19, prin care Fiul ne arată nedespărţita Sa voie de a Tatălui, şi deci sinergia lucrărilor Treimii, exprimată atât în actul Întrupării (Luca.1:35 şi Ioan.1:14 unde iarăşi apare reflexivul vb. "a face", în expresia "şi Cuvântul trup S-a făcut"), al Botezului (Luca.3:21-22), cât şi în al Învierii, (sinergie) exprimată în general la Rom.10:9 prin cuvintele:"Dumnezeu L-a înviat pe El".
Însă, Scriptura ne recomandă să primim mai bine prin credinţă aceste adevăruri, fiind mult mai uşor decât iscodirea lor, zicând:
"Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?, ca adică să coboare pe Hristos!
Sau: Cine se va coborî întru adânc?, ca să ridce pe Hristos din morţi!" etc.(Rom.10:6-7)
PS. Nu am intenţionat să reiau cele scrise de mine mai sus într-o formă mai aprofundată, ci doar să-mi termin postarea, completându-o; deoarece Maria-Andreea încă nu-şi postase mesajul, când eu m-am apucat de lucru. Aşa a ieşit în final. Îmi cer scuze!
Ultima oară modificat 29 Mar 2011, 11:33 de către
dimitrie, modificat de 2 ori în total.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!