Mesaj necititde Dionysie » 19 Dec 2011, 20:06
În epistola către Tit mai există şi alte versete grele de discutat, printre ele fiind şi "Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar Îl tăgăduiesc cu faptele lor, fiind dezgustători, nesupuşi şi netrebnici pentru toată lucrarea cea bună." (Tit 1, 16) Este vorba despre cei care, cum mulţi sunt şi azi şi chiar printre "ortodocşi", îl mărturisesc pe Dumnezeu cu gura, şi uneori nici măcar aşa, dar Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu prin viaţa pe care o trăiesc, prin gândurile ce le gândesc, prin vorbele ce le vorbesc, prin faptele, mai mult sau mai puţin nelegiuite, pe care le săvârşesc. Este evident că această ipocrizie sau falsitate, joc la două capete, slujire şi la Dumnezeu şi la Mamona (şi care de fapt este imposibilă, după cum şi Hristos spune şi după cum şi realitatea o confirmă în continuu), că toate acestea sunt de fapt neplăcute înaintea lui Dumnezeu. Ele nu pot caracteriza pe un creştin, şi de aceea acei "ortodocşi" care se încadrează în această sferă nu sunt şi nu se pot numi creştini, indiferent de cât de sus ar fi urcat pe scara ierarhică, şi trebuie să fie recunoscuţi ca atare; atâta timp cât nu se delimitează clar de această sferă pentru a intra în sfera celor care nu Îl tăgăduiesc cu faptele lor pe Dumnezeu. Este deci un subiect de meditaţie foarte serios pentru "ortodocşi" şi nu numai. Nu de alta dar sunt încă mulţi care se mai înghesuie ca să facă anumite ritualuri pe la biserici şi ar trebui înainte de a mai participa la ritualuri să îşi pună serios problema mărturisirii sau a tăgăduirii lui Dumnezeu.