Învierea lui Hristos

[Sebastian]

Citim în epistola către Romani a Sf. Ap Pavel (cap 10:9) "Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi te vei mântui."
Cum trebuie să înţelegem în acest context faptul că Dumnezeu L-a înviat pe Iisus din morţi? Nu a înviat oare Mântuitorul cu puterea Sa şi nu este oare tocmai învierea Lui dovada principală a faptului că El este Dumnezeu adevărat?

[Dionysie]

Întru'nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu era. [Ioan 1:1]

[dimitrie]

"El singur este Cel ce întinde cerurile şi umblă pe mare ca pe pământ."(Iov.9:8)
"În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte." (Ps.76:18)
"Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare." (Mt.14:25)
Frumos nu? Mai sunt şi altele minunate.
Cât despre Înviere:
"19. Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.
20. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?
21. Iar El vorbea despre templul trupului Său.
22. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus." (Ioan.2)
Iar textul acesta: "Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui"(Rom.10:9), se înţelege aşa:"A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai." (Ioan.5:19)

[maria_andreea]

Citim în epistola către Romani a Sf. Ap Pavel (cap 10:9) "Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi te vei mântui."
Cum trebuie să înţelegem în acest context faptul că Dumnezeu L-a înviat pe Iisus din morţi? Nu a înviat oare Mântuitorul cu puterea Sa

Pr. Dimitrie, ţi-a explicat în citate, eu îţi voi spune explicaţia unui mirean. Dacă mărturiseşti că Iisus este Domnul (adică Dumnezeu) şi crezi în inima ta, nu doar mărturiseşti cu buzele că Dumnezeu (Tată, Fiul - Iisus, Duhul Sfânt) L-a înviat adică El, S-a înviat, dar în acord şi Tatăl şi cu Duhul cum spunea părintele,... te vei mântui.

[dimitrie]

"El singur este Cel ce întinde cerurile şi umblă pe mare ca pe pământ."(Iov.9:8)
"În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte." (Ps.76:18)
"Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare." (Mt.14:25)
Frumos nu? Mai sunt şi altele minunate.
Cât despre Înviere:
"19. Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.
20. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?
21. Iar El vorbea despre templul trupului Său.
22. Deci, când S-a sculat (nu a fost sculat, ca şi când altul L-ar fi înviat) din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus." (Ioan.2)
Iar textul acesta: "Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui"(Rom.10:9), se înţelege aşa:"A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai." (Ioan.5:19)

Deci, înţelegem de aici următoarele:

a) actul Învierii este lucrarea personală a Fiului, cf.Ioan.2:19-22 şi Ioan.10:17-18;

b) actul Învierii este o lucrare a firii dumnezeieşti a Fiului, (lucrare) săvârşită în mod personal asupra omenităţii Sale, (omenitate) pe care Şi-a asumat-o prin Întrupare. Aceasta reiese din contextul de la Ioan.2:19-22, ţinând cont în mod special de expresia "S-a sculat" (ca reflexiv al vb. "a scula"), expresie ce desemnează actul Învierii ca lucrare a Cuvântului, în calitate de Dumnezeu, asupra proriei Sale umanităţi. Tot ce spune Scriptura până acum, se pote înţelege doar prin accpetarea realităţii doimii permanente a firilor Cuvântului (dumnezeiască şi omenească unite într-un singur ipostas, acela al Cuvântului Tatălui) ca o consecinţă firească a actului Întrupării.
Doimea firilor Cuvântului este exprimată şi în Evr.2:16, unde se spune că:"nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam A LUAT". Atenţie, deci!: Scriptura spune A LUAT nu "S-a transformat în" ori că "S-a prefăcut în". Ceea ce arată în mod obligatoriu cum trebuie să cugetăm actul Întrupării: anume că, ce era Cuvântul înainte de Întrupare a rămas (adică Dumnezeu), şi ceea ce nu era (nici înger, nici om) a luat, adică omenitatea desemnată prin expresia biblică "ci sămânţa lui Avraam a luat";

c) actul Învierii este o lucrare de tip sinergic a Dumnezeului Cel în Treime cunoscut (revelat), în virtutea unităţii de voinţă a persoanelor Preasfintei Treimi. Astfel încât, păruta contradicţie de la Rom.10:9, se limpezeşte prin textul scripturistic de la Ioan.5:19, prin care Fiul ne arată nedespărţita Sa voie de a Tatălui, şi deci sinergia lucrărilor Treimii, exprimată atât în actul Întrupării (Luca.1:35 şi Ioan.1:14 unde iarăşi apare reflexivul vb. "a face", în expresia "şi Cuvântul trup S-a făcut"), al Botezului (Luca.3:21-22), cât şi în al Învierii, (sinergie) exprimată în general la Rom.10:9 prin cuvintele:"Dumnezeu L-a înviat pe El".

Însă, Scriptura ne recomandă să primim mai bine prin credinţă aceste adevăruri, fiind mult mai uşor decât iscodirea lor, zicând:
"Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?, ca adică să coboare pe Hristos!
Sau: Cine se va coborî întru adânc?, ca să ridce pe Hristos din morţi!" etc.(Rom.10:6-7)

PS. Nu am intenţionat să reiau cele scrise de mine mai sus într-o formă mai aprofundată, ci doar să-mi termin postarea, completându-o; deoarece Maria-Andreea încă nu-şi postase mesajul, când eu m-am apucat de lucru. Aşa a ieşit în final. Îmi cer scuze!

[dimitrie]

Domnul Iisus Hristos spune despre Sine că are asemenea Tatălui, viaţa în Sine Însuşi şi nefiind altcineva decât Însăsi Viaţa:
"Căci precum Tatăl are viaţă în Sine Însuşi, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine Însuşi" (Ioan 5:26) şi, "Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa."(Ioan.14:6). De aceea şi spune Domnul că Învierea Sa o săvârşete personal:
"Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu."(Ioan.10:17-18)
Această calitate (Însăşi Viaţa), o are Domnul în mod firesc prin Naşterea din Tatăl, în calitate de Dumnezeu.
Faptul că Domnul spune acestea despre Sine, ce altceva afirmă decât că ce era înainte de Întrupare - Dumnezeu, a rămas.
Şi deci, trebuie cugetat după Întrupare ca fiind Dumnezeu şi om (Fiul Omului) în acelaşi timp, pentru a rămâne în Adevăr.
("Cine are urechi de auzit, să audă!")

[Sebastian]

Vă mulţumesc mult pentru amănunţita explicaţie şi pentru multitudinea de citate din Scriptură.