Galateni 6,9 : ,, τὸ δὲ καλὸν ποιοῦντες μὴ ἐκκακῶμεν· καιρῷ γὰρ ἰδίῳ θερίσομεν μὴ ἐκλυόμενοι.”
M-ar interesa sa aflu intelesul ultimului cuvant din aceasta fraza si o analiza gramaticala a lui. Din cate am inteles aspectele care tin de gramatica determina si intelesul cuvatului .
Am facut rost de cursuri de lb Elina in speranta ca o sa ma descurc cumva sa traduc acest verset. Dar cand am inteles cu ce ,,se mananca" si ca de fapt nu ai cum sa te descurci decat dupa ce ai invatat limba, m-am lasat pagubasa. Poate cand oi avea timp, cine stie cand, o sa ma iau de invatat...
Majoritatea editiilor (daca nu toate) de Biblii ortodoxe, au recursc la intelesul : lenevire. Cornilescu a apelat la cea de a doua varianta din dictionar: a obosi/oboseala. Astfel, exista o mare diferenta, dupa parerea mea, intre cele doua traduceri. Cea dupa Cornilescu te face sa te menajezi, sa nu te obosesti, ca daca te obosesti nu mai culegi roadele.
Va rog sa ma luminati si pe mine, cum e corect si de ce ?
Multumesc anticipat!