Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Studiul şi Exegeza Vechiului şi Noului Testament. Probleme de traducere şi intelegere a textului biblic
Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:
Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde maria_andreea » 22 Mai 2012, 22:37

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie.
Căci cine ca voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.
(Marcu 8, 34-35)

Ce înţeles are aici "sufletul" ? Din versetul 34, matematic am putea deduce că ar fi sinele de care trebuie să ne lepădăm (partea amăgitoare, poftitoare). Aşa este?
Cum înţelegeţi sinele şi lepădarea de sine? Este doar partea amăgitoare/poftitoare, iubitoare de plăceri care ne îndepărtează prin gust de Dumnezeu, ne scoate din rai, aşa cum o văd eu sau ar mai fi şi alte dimensiuni ale acestui concept!?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Intrebari scurte

Mesaj necititde dimitrie » 24 Mai 2012, 03:05

Sinele acesta de care vorbim, poate fi înţeles ca manifstare firească ori nefirească a naturii noastre. Şi înţelegem aici ca manifestare firească, conformă deci firii noastre creată de Dumnezeu, pătimirile naturale ale firii noastre umane, care nu sunt păcătoase în sine: instinctul de conservare, instinctul de reproducere, foamea, setea, frigul, etc.
Acest sine comun tuturor oamenilor, devine:
- ori pricină de virtute, atunci când pentru împlinirea voii (poruncii) lui Dumnezeu trecem cu vederea nevolie noastre fireşti. Un exemplu foarte elocvent ni-l dă Domnul, când pentru împlinirea voii lui Dumnezeu - mântuirea neamului omenesc prin propria Sa jertfă, trece cu vederea (şi nu deloc uşor - sudoarea ca picăturile de sânge arată aceasta) instinctul de conservare, instinct propriu naturii Sale celei omeneşti:
"... Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă." Lc.22:42;
- ori pricină de păcat, atunci când facem exact pe dos de cum ar trebui, trecând deci cu vederea voia sau voile (poruncile) lui Dumnezeu pentru împlinirea nevoilor noastre fireşti (precum cele enumerate mai sus: instinctul de conservare, instinctul de reproducere, foamea, setea, frigul, etc), atunci când situaţia, conjunctura ne pune să alegem în mod inevitabil.

PS
Nu promit că voi mai continua. Nu prea am timp. Îmi cer iertare.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

OLGA

Re: Intrebari scurte

Mesaj necititde OLGA » 24 Mai 2012, 10:05

Poate nu mai ţin bine minte, dar cred că în pilda fiului rătăcitor se spune că acesta, atunci (când şi-a dat seama că greşise), şi-a venit întru sine. Este vorba despre acelaşi sine de care Mântuitorul ne porunceşte să ne lepădăm? Eu nu cred, dar nici nu ştiu ce să cred.

valercosma
Mesaje:63
Membru din:16 Apr 2011, 12:05
Confesiune:ortodox

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde valercosma » 24 Mai 2012, 19:24

Aristotel intrebat cum am putea intelege "sinele" a raspuns ca poate fi inteles doar desprins de lucruri.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde esenin » 24 Mai 2012, 20:46

Maria_andreea,
Ati pus culorile gresit; trebuia asa:

Căci cine ca voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.

(nu e simpla joaca). Ce se pune in cauza este "eul", "sinea", ta contra celui al lui Hristos. Sf. Pavel: "Nu "eu" ci Hristos in mine". Eul tau trebuie inlocuit cu Hristos. Trebuie indumnezeit. Daca vei dori sa-l pastrezi, asa cum e acum, il vei pierde. Iar daca il vei inlocui, il vei pastra ("scapa").

Veronika
Mesaje:135
Membru din:05 Sep 2010, 23:00
Confesiune:ortodox
Preocupări:biologie, spiritualitate ortodoxa
Localitate:Chişinău

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde Veronika » 24 Mai 2012, 21:57

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie.
Sfînta Cruce, e pentru noi prilej de bucurie şi de putere, mai bine zis de a lua putere din puterea lui Hristos. Aşa cum ştim, fiecare dintre noi avem de dus o cruce pe care ne-a fost dată de Mîntuitorul Hristos, mai ales în sens duhovnicesc, fie a suferinţelor, a necazurilor, a bucurii, a familiei, a călugăriei, dar şi multe altele..., şi important este ca să nu o lepădam, ci s-o ducem cu bucurie avându-L drept exemplu pe Hristos, pe Maica D-nului.
Ce-a însemnat de fapt Crucea lui Hristos? A însemnat, căutarea sufletului omenesc. Hristos l-a căutat, îl caută, şi-l v-a căuta, nu pentru El, ci pentru noi, pentru a ne învrednici de bucuria veşnică. Aşa cum ne învaţă Sf. Părinţi, Dumnezeu toate le poate face chiar şi lucrurile imposibile pentru noi, dar un singur lucru nu-L poate face, să-şi calce cuvîntul Lui, adică să ne constrîngă libertatea. Orice faptă duhovnicească, sporeşte din belşug, dacă facem mai întîi noi primul pas, şi apoi vine harul şi ajutorul lui D-zeu. Spunea frumos un părinte bisericesc că o cruce fără de Hristos, este un semn gol, iar Hristos fără cruce, nu ar fi altceva decît un idol.
Şi aş vrea să închei cu cîteva învăţături ale p. Cleopa, despre purtarea crucii care mi-au plăcut:
" Cruce nevăzută, spirituală pe care trebuie să o purtăm, aceasta este suferinţa şi osteneala noastră, la lucrarea faptelor bune, pentru că la săvîrşirea unei fapte bune, mereu întîmpinăm piedici şi ispite de tot felul. Dreptul Iov zice: " O luptă este viaţa omului pe pămînt, iar sf. Apostol Pavel zice, că în această luptă mare, aveţi nevoie de răbdare, iar Mîntuitorul Hristos zice: " Întru răbdarea voastră, veţi dobîndi sufletele voastre". De aceea suntem datori de a ne ruga la Milostivul D-zeu, să ne dea răbdare în necazurile şi suferinţele noastre, pt a ne duce crucea pînă la sfîrşit, căci fără El, nu am putea face nimic, Dar să fim încredinţaţi, că D-zeu, nu lasă pe om să fie ispitit mai presus de puterile lui. Deci să cerem mereu mila şi ajutorul Lui, şi cu credinţă şi nădejde să aşteptăm aducîndu-ne aminte de cuvintele care zice: " Mîntui-va Domnul sufletele robilor săi, şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc întru El".
Deci să nu se lepede nimeni de Cruce, căci cel ce sa lepădat de cruce, sa lepădat şi de Cel ce sa răstignit pe Cruce.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde esenin » 24 Mai 2012, 22:17

Veronika,
Nu va lasati ametita de vorbe. Omul trebuie sa-L caute pe Hristos, si nu invers. El este intre noi si in noi DEJA. Noi nu-L recunoastem pe El si nu El pe noi!

OLGA

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde OLGA » 24 Mai 2012, 22:57

Aristotel intrebat cum am putea intelege "sinele" a raspuns ca poate fi inteles doar desprins de lucruri.
Dar, numai în Duh înţelegem ce e, eu aşa cred.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde maria_andreea » 25 Mai 2012, 10:14

Ati pus culorile gresit; trebuia asa:
Căci cine ca voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.
Ce se pune in cauza este "eul", "sinea", ta contra celui al lui Hristos.
Deci dvstră identificaţi sufletul, în acest context, cu "eul", am înţeles.
(nu e simpla joaca)
Eul tau trebuie inlocuit cu Hristos. Trebuie indumnezeit. (...) Iar daca il vei inlocui, il vei pastra ("scapa").
Nu e deloc simplă, întradevăr :) .
Să încercăm o înţelegere practică. În ziua de astăzi, pentru a-mi scăpa sufletul trebuie să-l înlocuiesc cu Hristos, să uit de mine, de voinţele şi dorinţele mele (care de obicei primează în faţa nevoilor, voinţelor altora) şi să primesc pe Hristos. Iar Hristos se identifică cu cei "prea mici" după cum spune Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. . Deci, dacă voiesc să-mi păstrez sufletul (să-l mântuiesc), gândind doar la bunăstarea mea asemenea fariseilor cărora nu le păsa de cei "pre mici", chiar invidiind pe Cel care le făcea bine, o să-l pierd, iar dacă o să renunţ la bunăstarea lui pentru bunăstarea celor "prea mici" (pentru Mine şi pentru Evanghelie) o să-l câştig.

Acum întrebarea e cine sunt cei "prea mici", în ziua de astăzi?
Ştim din evanghelie că sunt cei flământi, însetaţi, străini, goi, bolnavi, întemniţaţi, deci cei care au nevoie de un om care să-şi pună sufletul pentru ei, să-l piardă. Hristos ne spune că viaţa Lui trebuie să fie pildă pentru a ne trăi viaţa. El fiind Arhetipul nostru. Practic să îţi pierzi sufletul, însemnă să te jertfeşti.
Avem şi o înţelegere profundă, directă a Lui Hristos (neintermediată de cei "pre mici") în cazul sfinţilor care aveau o comunicare vie, o legătură permanentă cu Hristos, în rugăciune. Ei nu-L lăsau pe Hristos străin, gol, însetat etc pentru că necontenit atenţia era asupra Lui, era (şi este) în centul atenţiei lor, iar dacă Îi lipsea ceva din acestea (metaforic vorbind, bineînţeles) ei ştiau imediat, erau înştiinţaţi prin conştiinţă.

Aici era nelămurirea mea, paradoxul: cum cineva care doreşte să-şi scape sufletul în final îl pierde. Iar răspunsul meu e că trebuie să-ţi pese de cei "prea mici", să nu te intereseze doar sufletul tău, bunăstarea ta. Însă nu am găsit nicăieri o confirmare şi de aceea vroia să ştiu ce credeţi şi voi despre acest aparent paradox.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde esenin » 25 Mai 2012, 16:21

Nu stiu de unde apare acest „prea”. la mine este: ”En vérité, je vous le dis, toutes les fois que vous l'avez fait à l'un de ces plus petits de mes frères, vous me l'avez fait à moi-même”. ”De fiecare data cand faceti ceva unuia din cei mai mici frati ai mei....etc”
Nu am cautat omelia corespunzatoare, S-o faca pr. Haralambie sau alt specialist..... Problema care sare in ochi la prima vedere este „cine sunt acesti frati mai mici?”. S-ar putea presupune ca sunt doar crestinii.
Dar nu cred: cand lovesti un om (fie si la figurat) in interioritatea lui profunda, il lovesti pe Christos, ptr ca El este interioritatea lui, chiar daca omul nu stie. (Nu vorbesc de „lovitura” adresata exteriorului sau, de pilda daca il desconsideri ptr. ca nu e imbracat dupa ultima moda. Asta e o lovitura de la „ego” la alt ”ego”, nu priveste sinea omului, ci doar epiderma). E usor sa-l lovesti pe cel „mic”, sa zicem pe subaltern. Ei, asta este de fapt o lovitura adresata direct lui Christos. Adica, intr-adevar, trebuie sa-ti pese de cei „mici” (strainul, orfanul, vaduva, ”samariteanul”.....etc). Nu stiu daca trebuie o confirmare expresa. Faptele lui Christos se adreseaza in special celor „mici”, e o confirmare implicita.
(Tineti minte cand Becali l-a lovit, a negat calitatile lui Raed Arafat ptr ca este arab? Arafat este strain, trebuia menajat, nu atacat. Asta este crestinismul demonstrativ, anti-crestinismul, de fapt. In afara de asta, RA, poate fi model, cel putin aparent, caci nu il cunosc, ptr orice „crestin” fariseu-ritualist, cum sunt din pacate multi. Este exact bunul samaritean din descriptia lui Christos: cel pe care il dispretuiesi, dar care te ajuta).

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde maria_andreea » 25 Mai 2012, 20:04

Nu stiu daca trebuie o confirmare expresa.
:D Întradevăr nu trebuie să-mi confirme cineva că trebuie să-mi pese de cei mici, ci să-mi confirme dacă versetul:
Căci cine ca voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. se referă la cei care "nu riscă" (care nu au grijă de cei mici), altfel spus la cei care voiesc "să-şi scape sufletul", dar ignoră exteriorul, pe ceilalţi. Pentru că se spune cei care voiesc să-şi scape sufletul, adică oamenii aceştia întreprind nişte acţiuni în scopul scăpării sufletului, însă ele sunt greşite căci duc la pierderea lui. Unde greşesc ei?

Lăsaţi că o să mai caut eu. Mai bine rămânem deocamdată la primul înţeles: "scăparea sufletului"=protejarea "eu"-uli, "pierderea sufletului"=renunţarea la "eu" şi înlocuirea lui cu Hristos.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Veronika
Mesaje:135
Membru din:05 Sep 2010, 23:00
Confesiune:ortodox
Preocupări:biologie, spiritualitate ortodoxa
Localitate:Chişinău

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde Veronika » 03 Iun 2012, 19:30

Veronika,
Omul trebuie sa-L caute pe Hristos, si nu invers. El este intre noi si in noi DEJA. Noi nu-L recunoastem pe El si nu El pe noi!
Dacă ar fi fost aşa, atunci pruncii şi toate creaturile ar fi trebuit să se nască de la sine (lucru imposibil) fără ştirea şi ajutorul lui Dumnezeu. Aşa cum se poate naşte un prunc cu predispoziţie spre patima beţiei moştenită de la părinţi, tot aşa şi creştinii aleşi de Dumnezeu, se pot naşte duhovniceşte, dacă primesc în dar cînd nu se aşteaptă, ceva care îi copleşesc şi care le umple inima de bucurie. Dacă nu-L recunoşti dumneata, asta nu înseamnă că ceilalţi n-ar putea fi învredniciţi de aşa dar. Cînd oamenii îşi vor curăţi inima şi se vor îndepărta de cele lumeşti, atunci vor avea această bucurie de a-L recunoate pe Hristos.
D-le Esenin, omul nu poate să-l caute şi să-L vadă pe Dumnezeu, până nu-i căutat mai întîi el de D-zeu. Da, D-zeu se află între noi, dar nu oricînd şi nu oriunde, pt că tot El a zis: "Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu". Deci unde este unire, credinţă adevărată, dragoste, şi mai ales rugăciune curată, acolo vine şi Hristos.
Vai de acei care nu înţeleg şi nu recunosc lucrurile şi creaturile minunate ale lui D-zeu. " Fără Mine nu puteţi face nimic", zice Hristos...

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos

Mesaj necititde maria_andreea » 03 Iun 2012, 21:27

Aşa cum se poate naşte un prunc cu predispoziţie spre patima beţiei moştenită de la părinţi
Aveţi vre'un studiu, ceva, în acest sens pentru a susţine ceea ce afirmaţi?
Da, D-zeu se află între noi, dar nu oricînd şi nu oriunde
Înseamnă că e un Dumnezeu nedrept, părtinitor :x4 .
pt că tot El a zis: "Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu".
Deci eu acum că sunt una, Dumnezeu nu este cu mine!?
Deci unde este unire, credinţă adevărată, dragoste, şi mai ales rugăciune curată, acolo vine şi Hristos.
Sau poate acolo lucrează harul Duhului Sfânt ;) .
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)


Înapoi la “SFÂNTA SCRIPTURĂ / BIBLIA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron