La Matei 1:1 avem: Βίβλος γενέσεως Ἰησοῦ Χριστοῦ - care e mai corect să se traducă prin "Cartea naşterii..." (aşa cum avem în Biblia din 1688 şi la Anania), nu "Cartea neamului..." (cum au majoritatea traducerilor româneşti). Dar întrucât termenul este până astăzi disputat, nu zăbovim aici, ci trecem la un alt text şi anume: Matei 1:25
καὶ οὐκ ἐγίνωσκεν αὐτὴν ἕως οὗ ἔτεκε τὸν υἱόν αὐτῆς τὸν πρωτότοκον, καὶ ἐκάλεσε τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν.
καὶ οὐκ ἐγίνωσκεν αὐτὴν ἕως οὗ ἔτεκεν υἱόν: καὶ ἐκάλεσεν τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν.
Şi nu o a cunoscut pre ea, până ce a născut pre fiul său cel întâi născut, şi a chemat Numele lui Iisus.
Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.
Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Şi I-au pus Acestuia numele Iisus.
Observaţii:
1. Versiunea grecească occidentală are o bucată de text lipsă, care nu se găseşte nici în versiunea Anania. "Cel întâi născut / Unul-Născut" este o expresie f. importantă în aceast text, atât dpdv trinitar, cât şi hristologic şi theotokologic (mariologic). Aici se accentuiază unicitatea lui Hristos: singrul Fiul al Tatăului (fără mamă) şi singul Fiul al mamei (fără tată).
2. Ediţia Sinodală a omis expresia "până ce", pt a nu da loc intepretărilor sectare că chipurile Maica Domnului ar mai fi avut copii după aceea. Dar pt asta se putea face o notă, aşa cum face Înaltul Bartolomeu şi nu o schimonosire a textului. Sf. Ioan Gură de Aur s-a ostenit să scrie o Omilie întreagă pt a lămuri acest "până ce", pe când bibliştii de la Bucureşti au rezolvat asta printr-o falsificare grosolană. Şi-apoi mai vrem să nu fim învinuiţi de sectari...
Propun să se traducă astfel:
La această, desigur trebuie să apară şi un comentariu. Iată ce frumos şi concis comentează mitropolitul Clujului acest text:Şi n-a cunoscut-o, până ce ea a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.
Voi veni şi cu alte texte. Vă rog să vă implicaţi, pt că e o chestie complicată şi eu nu sunt chiar mare specialist în NT şi limba greacă.În limbajul biblic: a cunoaşte (o femeie): a avea legături trupeşti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că Iisus S'a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt). Textul de faţă nu atestă în mod explicit pururea-fecioria Mariei, aşa cum ea reiese din restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziţie héos = până, până ce, până când, are şi semnificaţia de continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică exprimă o acţiune care nu se termină, care nu are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel din 2 Rg 6, 23: [Micol] „n'a avut copii până în ziua morţii ei“; Ps 109, 1: „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului“; Lc 2, 37: [Proorociţa Ana] „văduvă până la optzeci şi patru de ani“. În toate cazurile, héos nu semnifică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l angajează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul n'ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui după înfrângerea vrăjmaşilor, că Iisus n'ar mai fi cu apostolii după sfârşitul veacului, că proorociţa Ana s'ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc că textul de faţă nu implică o legătură maritală între Iosif şi Maria, nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.