Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Studiul şi Exegeza Vechiului şi Noului Testament. Probleme de traducere şi intelegere a textului biblic
Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:
Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 21 Feb 2009, 13:23

Iata o exceptionala predica a Sf. Ioan Maximovici, preluata de aici:

As retine cateva pasaje, mai importante oarecum in contextul dezbaterilor aprinse de azi:
În realitate, vor avea importanţă hotărâtoare forţele care pregătesc venirea lui Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul întrupat. Cuvântul „anti” înseamnă „vechi” sau „în loc de” sau „împotrivă”. Acel om doreşte să fie în locul lui Hristos, să ocupe locul Său şi să aibă ceea ce ar trebui să aibă Hristos. El doreşte să aibă aceeaşi putere de fascinaţie şi aceeaşi stăpânire asupra întregii lumi.

El va primi acea putere înainte de pieirea sa şi a întregii lumi. El îl va avea ca ajutor pe un mag care prin puterea falselor minuni îi va împlini voia şi-i va ucide pe cei ce nu recunosc stăpânirea lui Antihrist. Înainte de moartea lui Antihrist vor apărea doi drepţi, care îl vor da în vileag. Magul îi va omorî şi timp de trei zile trupurile lor vor rămâne neîngropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist şi a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodată, acei drepţi vor învia şi toată oştirea lui Antihrist va fi în mare tulburare şi se va îngrozi, iar Antihrist va cădea deodată mort, omorât de puterea Duhului.

Dar ce se ştie despre omul-Antihrist? Originea lui exactă nu se cunoaşte. Tatăl este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricată care se dă drept fecioară. El va fi evreu din seminţia lui Dan. Pentru aceasta avem semn că Iacov, murind, a spus că printre urmaşii săi “Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul” (Facerea 49, 17). Aceasta ne indică metaforic că el va acţiona prin viclenie şi răutate.
Până la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja pregătită. „Taina lucrează deja” şi forţele care-i pregătesc apariţia se luptă, în primul rând, împotriva împărăţiei legiuite. Sfântul Apostol Pavel spune că Antihrist nu poate apărea până nu va fi îndepărtat „cel care o împiedică” (II Tes. 2, 7). Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte că „cea care o împiedică” este stăpânirea legiuită cinstitoare de Dumnezeu.

Această stăpânire se luptă cu răul. „Taina” care lucrează în lume nu doreşte aceasta, nu doreşte lupta cu răul prin mijloacele forţei: dimpotrivă, ea doreşte stăpânirea fărădelegii şi când o va obţine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent şi fermecător, dar va fi milostiv, va face acte de caritate şi fapte bune pentru întărirea stăpânirii sale. Iar când şi-o va întări într-atât, încât îl va recunoaşte întreaga lume, atunci îşi va arăta faţa.

Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru că aici Mântuitorul Şi-a descoperit învăţătura dumnezeiască şi Persoana, aici întreaga lume a fost chemată să guste fericirea binelui şi a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos şi L-a răstignit la Ierusalim. În timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stăpânirea.
Întreaga lume i se va supune şi atunci el îşi va descoperi faţa şi ura faţă de Hristos şi de creştinism. Sfântul Ioan Teologul spune că toţi cei ce i se vor închina vor avea un semn pe frunte şi pe mâna dreaptă. Nu se ştie dacă aceasta va fi cu adevărat un semn pe trup sau este o exprimare simbolică a faptului că oamenii vor recunoaşte şi cu mintea necesitatea închinării la Antihrist şi că întreaga lor voinţă îi va fi supusă, în timpul unei astfel de supuneri totale a întregii lumi - şi cu voinţa, şi cu conştiinţa - vor apărea cei doi drepţi de care am amintit, care vor propovădui fără teamă credinţa şi îl vor da în vileag pe Antihrist.

Când privim acum la viaţa din jur, cei ce pot vedea văd că tot ce a fost prezis despre sfârşitul lumii se împlineşte. Cine este, dar, acest om, Antihrist? Sfântul Ioan Teologul îi dă în mod simbolic numele 666, dar toate încercările de a înţelege acest însemn au fost zadarnice.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 22 Feb 2009, 21:39

Pe blogul dedicat Sf. Ioan Maximovici una din intrebarile la predica a fost:
As vrea sa intreb de ce nu se citeste absolut NICIODATA din cartea Apocalipsei in Biserica ?

la care mi-am permis urmatorul raspuns:
Iata un raspuns al pr. Teofil Paraian din ziarul Lumina de Duminica de azi, 22 februarie, a.c.
Singura carte din canonul Noului Testament care face referinţe majore la sfârşitul lumii este Apocalipsa lui Ioan. De ce nu este folosită această carte în cult?

Chestiunea este simplă. Această scriere a fost privită în trecut cu multă nesiguranţă. Acolo sunt lucruri pe care noi nu le putem interpreta, pentru că nu ne sunt cunoscute. Ceea ce ştim este faptul că Apocalipsa a fost scrisă nu pentru timpurile noastre, ci mai ales pentru vremea când a trăit autorul acestei cărţi.

Parerea mea: sunt mai multe raspunsuri, dar doua sunt probleme esentiale.

1. Dificultatea intelegerii, cum spune. pr. Teofil Paraian. Si vedeti cum se hazardeaza oamenii azi sa spuna exact ce inseamna cutare sau cutare lucru.
2. Nu exista interpretari definitive ale textului, mai ales ca putini Sfinti Parinti au talcuit textul. Spre deosebire, de exemplu, de cartea facerii, pentru care avem talcuiri partiale/in intregime de la mai toti Sf. Parinti.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 22 Feb 2009, 21:42

O intrebare foarte buna de pe blogul Sf. Ioan Maximovici, ca un comentariu la predica de mai sus:
Doamne ajuta,
Am o intrebare si ii rog pe cei mai priceputi decat mine sa ma ajute. Iat-o:
E clar ca Apocalipsa, dupa cum spune intreaga Traditie a Sfintilor Parinti, descrie ultima parte a istoriei umanitatii inainte de sfarsitul lumii si instaurarea Imparatiei vesnice a lui Hristos. Atunci care este relevanta Apocalipsei pt milioanele si milioanele de oameni care au trait in secolele trecute si care au citit aceasta carte cu infrigurare, au incercat sa citeasca semnele timpului, asteptau chiar venirea sfarsitului, dar care au fost mereu inselati in asteptarile lor? Mereu oamenii au cautat sa “aplice” cuvintele Apocalipsei, sa identifice in situatia lor istorica din acel moment, in personajele timpului lor invataturile Apocalipsei.
Ca sa fiu scurt, iata care este intrebarea mea. In mod firesc orice carte a Bibliei are invataturi folositoare si mantuitoare pentru orice dreptcredincios. Apocalipsa insa pare sa faca exceptie de la aceasta regula, pentru ca ea cuprinde invataturi doar pt ultimii oameni care vor exista pe pamant, chit ca noi suntem aceia. Cei de dinaintea noastra, care s-au ocupat cu talcuirea ei, incercand sa descopere semnele vremurilor cum s-au folosit de invataturile Apocalipsei? Care este relevanta Apocalipsei pentru stramosii nostri?

Socotindu-ma eu printre cei "mai priceputi", am raspuns urmatoarele:

Doamne ajuta!
Cred ca am intalnit cu toti folosirea cu sens de invatatura morala a unor imagini si cuvinte din Apocalipsa. Iata un exemplu din Fericitul Ieronim:
““And whose leaves never fade” The leaves of this tree are by no means useless. Even if one understands Holy Writ only as history, he has something useful for his soul. We read in the Apocalypse of John (a book which, although rejected in these regions,we ought nevertheless to know, because it is accepted and held as canonical throughout die West, and in other Phoenician provinces, and in Egypt, for the ancient churchmen, including Irenaeus, Polycarp, Dionysius, and other Roman expounders of Sacred Scripture, among whom is holy Cyprian, accept and interpret it): “Behold, I saw a throne set up, and one Lamb and a tree alongside a river, and on both sides of the river was that tree.” This means that the tree was both on this side and on that side of the river. “And this tree” he says, “bore fruit and was yielding its twelve fruits for the year according to each month. And it had leaves, too, and the leaves for the healing of the nations”.

“I saw” he says, “a single throne set up” We believe in the Father, and the Son, and the Holy Spirit, that is true, and that they are a Trinity; nevertheless the kingship is one. ”I saw a single throne set up, and I saw a single Lamb standing in the presence of the throne” This refers to the Incarnation of the Savior. Scripture says: “Behold the lamb of God, who takes away the sin of the world!” - “And there was a fountain of water corning forth from beneath the middle of the throne” Notice that it is from the midst of the throne that there issues forth a river of graces. That river does not issue forth from the throne unless the Lamb is standing before it, for unless we believe in the Incarnation of Christ, we do not receive those graces.”

Exemplul este din omiliile sale la psalmul 1.

Deci, dupa parerea mea, de-a lungul timpului s-au folosit invataturi morale cuprinse in Apocalipsa chiar daca intr-o mai mica masura.

Fara a incepe o polemica, v-as atrage atentia ca, asa cum remarca Arhiep. Averchie Tausev, desi continutul Apocalipsei este “orientat spre ultima parte a istoriei lumii”, de-a lungul istoriei s-au implinit deja “multe din profetiile Ap. Ioan despre viitorul Bisericii si al lumii”.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 22 Feb 2009, 22:01

Am ramas putin socat de siguranta cu care teologul Danion Vasile socoteste ca textul din Apocalipsa 13: 15-16, ar vorbi despre implanturi de cip, pentru ca adevarata lectura presupune sa citesti ca se pune semnul fiarei "in mana dreapta sau in frunte".
Prezint mai jos cateva varianta, inclusiv trei traduceri biblice romanesti, care contrazic traducerea drd. Danion Vasile.

13,15. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
13,16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
13,15 Şi i s'a dat ei să-i dea chipului Fiarei un duh, pentru ca chipul Fiarei să şi grăiască şi să facă'n aşa fel ca toţi cei ce nu se vor închina chipului Fiarei să fie ucişi.
13,16 Şi pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei liberi şi pe robi îi face să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte,
INSA, in engleza, sunt mai multe variante:
13,15 And he had power to give life unto the image of the beast, that the image of the beast should both speak, and cause that as many as would not worship the image of the beast should be killed.
13,16 And he causeth all, both small and great, rich and poor, free and bond, to receive a mark in their right hand, or in their foreheads

13,15. He was granted power to give breath to the image of the beast, that the image of the beast should both speak and cause as many as would not worship the image of the beast to be killed.
13,16 He causes all, both small and great, rich and poor, free and slave, to receive a mark on their right hand or on their foreheads,
iar intr-o editie franceza,
13,15. La deuxième bête reçut le pouvoir d'animer la statue de la première bête, afin que cette statue puisse parler et faire exécuter tous ceux qui ne l'adoreraient pas.
13,16. La bête obligeait tous les êtres, petits et grands, riches et pauvres, esclaves et libres, à recevoir une marque sur la main droite et sur le front.
Prin urmare apare intrebarea, oare aceasta sa fie interpretarea corecta? Eu auzisem ca tocmai datorita unor traduceri si intelegeri gresit, protestantii au ajuns la ideea conforma carei implantarea cipului reprezinta pecetluirea. Daca se traduce "in" in varianta din engleza mai veche, King James, vedem ca in variantele mai noi apare ca si in textul romanesc. Mai trebuie spus ca Biblia din 1688 vorbeste asa:
13,16.Si face pre toti, pre cei mici si pre cei mari, si pre cei bogati si pre cei saraci, si pre cei volnici si pre robi, ca sa le dea lor insemnare preste mana lor cea direapta au preste fruntea lor.
Ceva pareri, argumente....
Ultima oară modificat 23 Feb 2009, 11:32 de către Petre C, modificat 1 dată în total.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 23 Feb 2009, 11:32

O sinteza a problematicii Apocalipsei, cu accent pe cele 7 Biserici din Asia Mica. Sursa: aici.

Ultima carte a Noului Testament este o carte cu continut profetic, numita Apocalipsa. Cuvantul “Apocalipsa” inseamna “descoperire”. Apocalipsa Sfantului Ioan este scrierea in care se arata descoperirea Mantuitorului Iisus Hristos facuta Apostolului Ioan, spre a o face cunoscuta crestinilor.
Descoperirea Lui Iisus Hristos facuta Bisericii prin Sfantul Ioan Teologul n-a incetat a fascina pe credinciosi nici dupa mai bine de 19 secole de la aparitia ei. Nici pana astazi Apocalipsa nu si-a epuizat forta ei de a-i lumina si a-i intari pe credinciosii crestini in lupta lor duhovniceasca.
Mesajul Apocalipsei este cu atat mai puternic cu cat el nu se adreseaza unei biserici ideale si unor crestini utopici. Destinatarii primi ai Apocalipsei sunt niste crestini concreti, cu ravna, cu virtutile si biruintele lor, dar si cu scaderi si pacate.
Capitolele II si III cuprind 7 “scrisori” adresate cate unei biserici din Asia Mica. Apocalipsa este fascinanta prin raspunsurile dumnezeieste inspirate si mereu actuale date problemelor bisericii si ale credinciosilor ei, iar mesajul ei este un continuu izvor de energie si speranta.
Ce bine e sa ne reamintim in incercarile si necazurile noastre ca Hristos este si ramane in mijlocul celor 7 sfesnice, adica in mijlocul Bisericii Sale. Ce puternic imbold de a fi mereu priveghetori ne da incredintarea ca Domnul vede si stie faptele noastre! Si ce mangaietor si datator de speranta este mesajul ca El nu inceteaza a bate la usa inimii noastre, a celor pacatosi, asteptand sa ne ofere darul impreuna – cinarii cu El aici si in vesnicie.
Ca orice cuvant al Domnului, mesajul Apocalipsei este extreme de important. Mai intai pentru ca dezvaluie lucruri de o importanta capitala pentru viata Bisericii si a membrilor Ei, iar apoi pentru ca lamureste sensul desfasurarii istoriei umane.
Cu gandul la intelesul duhovnicesc al Apocalipsei am pasit smeriti in Asia Mica sa vizitam locurile incarcate de istorie unde au existat aceste comunitati crestine. Am pasit impreuna cu un grup de preoti si de credinciosi sa ne inchinam cu evlavie in locurile in care au propovaduit Sfintii Apostoli si ucenicii lor, in misiunea incredintata lor de Mantuitorul Iisus Hristoas.
In cele ce urmeaza vom incerca sa va purtam si pe dumneavoastra, iubiti cititori, cu mintea in locurile pline de simboluri unde odinioara a predicat Sfantul Evanghelist Ioan si vom incerca sa va prezentam cele sapte biserici amintite in Apocalipsa, precum si intelesul duhovnicesc al scrisorii pe care Duhul il trimite Bisericilor. Totodata vom incerca sa prezentam si situatia in care se aflau aceste biserici, dar si contextul in care le-a fost adresat mesajul.
Lui Ioan i se porunceste sa scrie celor 7 Biserici, dar in realitate mesajele sunt adresate ingerilor Bisericilor.
Efes

Primul mesaj profetic este adresat Bisericii din Efes. Efesul era cea mai importanta metropola a Asiei Mici. Aici a predicat si si-a trait ultimii ani ai vietii si a si murit in jurul anului 100 “ucenicul pe care il iubea Iisus”, adica autorul Apocalipsei.
Efesul se mandrea cu titlul de “pazitoare a templului Artemisei” (Fapte, 19.35), socotit intre cele 7 minuni ale lumii antice. Tot aici se afla una dintre cele mai infloritoare biserici din antichitate. Ea isi datora existenta activitatii misionare a Sfantului Apostol Pavel.
La sfarsitul celei de a treia calatorii misionare, Sfantul Pavel se intalneste, la Milet, cu preotii Bisericii din Efes si ii avertizeaza ca Biserica Efesului va fi lovita de “lupi ingrozitori care nu vor cruta turma” (Fapte 20.29).
Primul episcop al Efesului a fost Timotei. Efesul a fost unul din cele mai importante orase pauline. Imparatul Iustinian a zidit peste Mormantul Sfatului Ioan Evanghelistul o impunatoare biserica ale carei ruine se pot vedea pana astazi.
In Efes, orasul primei crestine din Europa, Lidia, se afla casa in care a locuit Sfanta Fecioara Maria si Sfantul Evanghelist Ioan.
In anul 431 s-a tinut la Efes al treilea Sinod Ecumenic, in timpul imparatului Teodosie al doilea. La acest Sinod a participat si episcopul Timotei al Tomisului. Aici, Sfantul Chiril al Alexandriei a biruit impotriva erezei lui Nestorie. Hotararea condamnarii lui Nestorie a fost semnata de cei 198 de episcop carora li s-au alaturat mai tarziu si altii.
Efesul, in care cu secole inainte, poporul a manifestat impotriva Sfantului Apostol Pavel, vociferand “mare este Diana efesenilor” (Fapte 19.28), striga acum, plin de bucurie, Teotokos, vestind ca dusmanii Fecioarei Maria au fost infranti.
In Efes se afla prima biserica din lume inchinata Sfintei Fecioare Maria, unde a avut loc o parte din lucrarile Sinodului al- III –lea Ecumenic. Bisericii din Efes Hristos I se prezinta ca “Cel ce tine cele 7 stele in dreapta Sa, Cel care umbla in mijlocul celor 7 sfesnice de aur”. Hristos se prezinta ca Proniator si Conducator al Bisericii Sale.
Ca un pedagog, inainte de a aborda problemele serioase, Domnul ii incurajeaza, apreciindu-le faptele bune si statornicia in dreapta credinta (Apoc. 2. 2-3). Spre sfarsitul acestui mesaj (versetul 6) credinciosii efeseni vor fi apreciati pentru ca urasc faptele nicolaitilor, o erezie caracterizata de tendinte gnostice si pactici imorale.
Biserica Efesului a dat dovada de discernamant si i-a indepartat din comunitate pe invatatorii mincinosi care se pretindeau “apostoli”. Ereziile, insa, nu au biruit in aceasta biserica. Un singur lucru este reprosat Bisericii din Efes, dar acesta este atat de grav incat de el depinde existenta intregii comunitati. Domnul ii reproseaza pierderea dragostei celei dintai. Situatia nu este, insa, fara iesire, iar solutia crizei este simpla: Hristos ii indeamna pe credinciosii efeseni sa se pocaiasca si sa revina la starea din care au cazut. Un raspuns negativ, insa, va atrage judecata Mantuitorului. El va veni si va “misca sfesnicul” acestei biserici din locul lui (Apoc. 2.5).
Prin urmare luarea sfasnicului inseamna si pierderea Duhului Sfant si implicit a identitatii crestine.
Repetarea indemnului “cel ce are urechi sa auda ce zice duhul Bisericilor” are o importanta semnificatie eclesiologica. Nimic nu poate inlocui glasul duhului care ntervine mereu in viata bisericii, indreptand-o spre tinta ei finala. Celui care va birui ii va da sa manance din pomul vieti, care este in mijlocul Raiului Lui Dumnezeu. (Apoc. 2.7)
Avand in suflet mesajul acestei scrisori am calcat cu emotie pietrele dogorite de soare ale Efesului, regasindu-ne, parca, in fiecare cuvant rostit de Apostolul Ioan. Dupa cucerirea Daciei, Traian ridica in cinstea zeitei Diana un templu pe al carui frontispiciu aminteste de aceasta biruinta. Cat de importanta a fost pentru Imperiul roman aceasta cucerire! Cat de importanta a fost Dacia vazuta de la Roma ne poate convinge aceasta inscriptie scrisa cu mandrie pe frontispiciul celui mai impunator templu din Efes! Astazi, inscriptia care altadata era ridicata deasupra tuturor, este aruncata pe marginea drumului. Dar ce sa faci? Asa trece gloria lumii! De altfel Efesul nu poate fi privit decat cu o unda de tristete, gandind la alte vremuri ce demult au apus.

Smirna
O chemare tainica ne-a indreptat pasii spre Smirna, patria Sfantului Policarp. In Noul Testament Smirna nu este mentionata decat in Apocalipsa. Nu stim in ce circumstante a luat fiinta aceasta biserica, dar marturiile Apocalipsei arata ca la sfarsitul veacului I era un important centru crestin. Traditia mentioneaza ca Sfantul Ioan, insotit de ucenicii sai, a vizitat Biserica din Smirna, ca raspuns la o invitatie a credinciosilor de aici. Scurta epistola adresata acestei biserici releva care era situatia ei spre sfarsitul veacului I. Membrii comunitatii sunt saraci si supusi unor persecutii. Nici saracia, nici prigoanele nu i-au facut sa se lepede de credinta, dimpotriva, ei sunt bogati duhovniceste.
Credinciosii din Smirna traiesc intr-un cadru socio – cultural care le este ostil. Necazul Bisericii din Smirna este generat de “cei ce-si zic iudei” si apoi este amplificat de reactia autoritatilor, conform vesetului 10. Actiunile anticrestine ale acestora sunt caracterizate ca “hula si blasfemie”. Termenul este folosit in Apocalipsa pentru vorbirea hulitoare la adresa Lui Dumnezeu. Astfel, Domnul arata ca atitudinea anticrestina a iudeilor este, in ultima instanta, o blasfemie la adresa Lui Dumnezeu. Prin atitudinea lor fata de crestinism, iudeii demonstreaza ca nu sunt ceea ce pretind a fi; mai mult, desi se cred popor al Lui Dumnezeu, ei sunt, de fapt, “o sinagoga a satanei” (Apoc. 2.9).
Aceasta precizare implica o concluzie importanta: adevaratii iudei sunt crestinii; ei formeaza adevaratul Israel, noul popor al Lui Dumnezeu, iar Biserica este adevarata sinagoga a Lui Dumnezeu.
Timpul suferintelor acestei biserici – 10 zile – identic cu cel al incercarii lui Daniel si a celor trei tineri in Babilon (Dan. 1.12) intareste identificarea bisercii cu adevaratul Israel.
Domnul nu va permite ispitirea credinciosilor peste puterile lor, dar ii previne ca trebuie sa se astepte la temnita si chiar la moarte martirica. Iar daca pentru a birui trebuie sa stea si in fata mortii, credinciosii stiu ca Domnul Insusi s-a confruntat cu ea si a biruit-o. Acestor ucenici le promite cununa vietii.
Smirna de altadata este Izmirul de astazi, unul din cele mai frumoase orase ale Turciei moderne. In 1923, in urma unei conventii girate si de marile puteri, intre Grecia si Turcia a avut loc un schimb de populatie. 1,1 milioane de greci din Asia Mica au fost schimbati pe 380.000 de turci ce locuiau in Grecia si insulele grecesti. Cu acest schimb de populatie am putea spune ca Biserica din Asia Mica a fost complet desfiintata, dar Smirna a ramas, pentru noi, cu mesajul ei clar din adanc de istorie, pentru ca a fost cetatea Sfantului Policarp, reper moral si dogmatic al secolului al doilea. El a fost ars si strapuns pe rug cu un pumnal in circul din localitae, in anul 155, in timpul domniei imparatului roman Antonius Pius.
In antichitate, Smirna a fost gazda catorva sinoade locale si si-a inscris numele in istoria bisericeasca si in calendarul crestin, cu un impresionant numar de martiri. Astazi, din fala de odinioara a cetatii crestine nu se mai pastreaza decat putine vestigii, in partea de sud – vest a orasului, unde se poate vizita un santier.
In Smirna inca se mai afla o biserica inchinata Sfantului Policarp, care cu greu poate fi vizitata si ale carei usi, pentru noi, au ramas inchise. Ne-am multumit numai sa cantam in fata bisericii Troparul Invierii Domnului si ne-am gandit ca Sfantul Policarp, mort la 23 februarie 155 a fost ucenicul Sfantului Ioan Evanghelistul. Un rol hotarator la condamnarea sa la moarte l-a avut populatia pagana. La 86 de ani a suferit martiriul acest parinte al crestinilor. De la el ne-a ramas scrisoarea catre filipeni, pastrata in tezaurul de aur al Bisericii.


Pergamul
“Cel mai frumos loc din Asia” a fost Pergamul. Mesajul adresat Bisericii din Pergam constituie cea mai veche marturie despre prezenta crestinismului in aceasta zona.
Din nefericire nu stim nimic despre formarea comunitatii crestine din Pergam. In timpul scrierii Apocalipsei, Pergamul ocupa un loc de frunte intre bisericile din vestul Asiei Mici. Peste Biserica din Pergam se abatuse o persecutie. Acelasi satan care arunca in inchisoare pe crestinii din Smirna are autoritate si in Pergam. Aici se gaseste ”tronul lui” si acest fapt afecteaza cat se poate de grav viata Bisericii.
Sfantul Mucenic Antipa, mentionat aici este, probabil, identic cu episcopul Pergamului care a suferit moarte martirica sub dominatia lui Domitian si pe care Biserica il pomeneste la 11 aprilie. Bisercii amenintate de o putere care pare invincibila i se descopera ca biruinta nu apartine diavolului, ci lui Hristos. Desi a dat dovada de o rezistenta admirabila in persecutii, Biserica din Pergam are un punct slab: tolereaza in mijlocul ei doua grupari eretice.
Doua ispite care au amenintat dintotdeauna viata Bisericii se contureaza aici: ispita secularizarii si cea a credintei fara fapte. In final Duhul atentioneaza Biserica asupra universalitatii acestui mesaj.
Din Pergamul de altadata au mai ramas doar cateva ruine; ele amintesc de viata infloritoare de altadata.Numele cetatii se leaga de descoperirea pergamentului, confectionat din piei de oaie sau de capra. O scoala de gramatica si o alta de medicina au dat o stralucire aparte cetatii. Aici a studiat medicina si filozofia renumitul Galenus, care a devenit cel mai mare doctor si o puternica autoritate medicala a timpurilor antice. Aici se pastreaza Asclepionul sau Templu dedicat lui Asclepios, zeul vindecarii, si tot aici a infiintat prima statiune completa, cu izvoare minerale pentru recapatarea sanatatii. Teatru din Pergam avea aproximativ 3500 de locuri, dar cel mai important vestigiu al antichitatii din aceasta cetate ramane, fara indoiala, Templul lui Traian. Cu timpul, Pergamul a decazut din cauza lipsei de apa.
Parasind Pergamul pe un drum serpuitor, am coborat in orasul nou, Bergama. Aici se pastreaza ruinele unei biserici crestine, cunoscuta sub numele de Biserica Rosie. Initial ea a fost un templul pagan, mai tarziu fiind transformata in biserica si asezata sub patronajul Sfantului Ioan Evanghelistul.

Tiatira

Tiatira se afla pe drumul care leaga Pergamul de Sardes, la aproximativ 5 kilometri de malul marii. De aici provenea Lidia, cea care a devenit prima crestina din Europa(Fapte 6.14). Comunitatea crestina de aici nu era prea numeroasa. In a doua jumatate a secolului al II-lea se pare ca Biserica din Tiatira si-a incetat existenta, membrii ei devenind montanisti. Abia dupa un secol va reveni ortodoxia triumfatoare in Tiatira.
In Tiatira era cinstit zeul Apollo, fiul lui Zeus, iar in epistola catre aceasta biserica se accentueaza tocmai titlul de “Fiu al Lui Dumnezeu” atribuit Mantuitorului. El are ochi “ca para de foc”, adica cerceteaza adancul inimilor si rarunchii, si are picioare “asemenea aramei stralucitoare”, adica in intruchipeaza stabilitatea.
Acestei Biserici ii este adresata cea mai lunga scrisoare; lista bunurilor ei duhovnicesti este impresionanta. Este singura care are un curs duhovnicesc ascendant. Pe langa trasaturile spirituale semnalate – faptele bune, credinta, slujirea si rabdarea, ceea ce impresioneaza in chip deosebit este maturizarea, din punct de vedere spiritual, a bisericii din Tiatira. Despre “faptele ei cele din urma” se spune clar ca sunt mai bune decat cele dintai, iar acest urcus duhovnicesc este deosebit de important, binestiind ca progresul Bisericii prin fapte se masoara si ca peste tot, in Apocalipsa, credinta se identifica cu martiriul.
Totusi, ca si in cazul Pergamului, comunitatea de aici se face vinovata de tolerarea unei grupari de eretici, iar Domnul nu poate ingadui o asemenea boala in biserica Sa. Este vorba despre nicolaiti condusi de Izabela, simbol al necredintei fata de Iahve si al vrajmasiei fata de profetii Lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Toleranta care se instalase fata de aceste invataturi eretice il face pe Sfantul Apostol Ioan sa apeleze la mijloacele ultime pentru a convinge Biserica de pericolul extreme de grav pe care il insemnau aceste erezii.
“Desfraul” trebuie inteles aici mai curand in sens metaforic, ca participare la manifestari cultice idolatre de neacceptat pentru crestini, cu sensul “adulterului” din Vechiul Testament, ca infidelitate fata de Dumnezeu.
Pedeapsa Izabelei, care “invata” si “amageste”, precum si a celor care ii urmau (“celor ce desfraneaza impreuna cu ea”) se va face printr-o boala foarte grea, ce tine de timpurile eshatologice: “stramtorarea cea mare” care o “va arunca la pat”, deci nu e ceva trecator. Aceasta se va intampla “daca nu se vor pocai de faptele lor”.
Folosirea persoanei intai singular inseamna ca Hristos Insusi Se ocupa de aceste probleme fara sa se inteleaga ca toate aceste initiative se intampla sau se vor intampla fara participarea Duhului.
Deoarece cerceteaza si cunoaste cu exactitate ce se intampla inauntrul Bisericilor, ii asigura pe ceilalti membri ai Bisericii, care nu au primit invatatura Izabelei, si nu au cunoscut adancurile satanei precum aceia, ca nu-i va ingreuna cu altceva.
Credinciosii din Tiatira trebuie sa pastreze nivelul lor actual si sa nu dea inapoi din punct de vedere duhovnicesc. Biruitorul va primi ca rasplata puterea pe care o are Mesia Insusi asupra neamurilor si stralucirea (“fericirea” dumnezeiasca vesnica).
In Tiatira Sfantul Ioan combate o pseudo – spiritualitate care, desi pare ca usureaza unele situatii economice si sociale, pe termen lung pune in mare pericol identitatea duhovniceasca a credinciosilor. Sfantul Ioan nu accepta nici un fel de compromisuri din partea Bisericii.
Cat de adanc este mesajul catre Biserica din Tiatira si cat de actual este el pentru noi. De cate compromisuri nu suntem noi in stare astazi si cat de usor cedam in fata bunurilor trecatoare ale acestei lumi! De cate ori nu ni se prezinta si noua o pseudo – spiritualitate de asa- zisii frati care vin la noi cu “chip de miel, cu coarne de berbec si cu urlet de drac”. Cate Izabele cu o tinuta morala indoielnica ni se prezinta ca “proorocite” de cea mai “inalta calitate”, cate nu-si revendica titlul de “preot” sau “episcop” si cum amagesc ele, cu invatatura lor, pe fiii mai putin cunoscatori ai acestui veac! Cum rastalmacesc ele scripturile spre pierzarea lor si a celor ce se duc dupa ele! Ce desfrau cutremurator fara granite si fara rusine! Pseudo – spiritualitatea aceasta, straina de duhul ortodoxiei, se aseamana identic cu pseudo – spiritualitatea combatuta de Sfantul Ioan. Interventia Sfantului Ioan este hotaratoare – el doreste in Biserica o spiritualitate curata, ortodoxa, fara compromisuri. Mesajul este mereu valabil si mai ales pentru veacul acesta inselator.
Calatorind prin aceste locuri, am putut vedea ca din Gloria Bisericii de altadata au mai ramas doar mesajul si cateva ziduri dintr-o Biserica. O lacrima mi-a aparut in ochi, fara sa vreau, gandit la nevointa sfintilor din Tiatira, la lupta lor cu greutatile, la biruinta lor finala si un indemn interior mi-a cuprins sufletul de admiratie fata de ei pentru felul in care au stiut sa pastreze taina credintei in cugete curate.
Am parasit Tiatira avand in suflet un dor aprins dupa cuvantul Lui Dumnezeu si un indemn sfant de a calc ape urmele lor, de a le urma viata si de a le pastra credinta.
O mangaiere tainica, dumnezeiasca, ne-a cuprins pe toti cei care ne-am invrednicit sa calcam pe aceste locuri incarcate de istorie. Am simtit cum Ingerul Lui Dumnezeu ne numara pasii facuti cu smerenie pe aceste locuri sfintite de truda apostolilor si a crestinilor vrednici din Tiatira.

Sardes

Am calatorit in luna mai la toate bisericile amintite in Apocalipsa, iar acum, in aceasta toamna frumoasa, m-am gandit sa va scriu despre Sardes, dupa ce, nu cu mult timp inainte, v-am vorbit despre Biserica Efesului, a Smirnei, a Pergamului si a Tiatirei.
La sud de Tiatira se afla Sardesul. Aceasta cetate era, in vechime, capitala Lidiei si se bucura de o faima proasta. Era al treilea oras ca marime si era vestit prin imoralitatea sa. Aflat la intersectia drumurilor comerciale, Sardesul a dobandit repede bogatia si faima, dar asa cum orasul a cazut din slava sa in imoralitate, la fel s-a intamplat si cu Biserica orasului.
Vorbind Bisericii din Sardes, Fiul Omului ii aminteste dintru inceput diferenta intre viata de suprafata si viata reala: “Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort”. Din pricina mortii duhovnicesti, aici nu mai sunt amintite virtutile crestine, dar pentru ca inca nu i-a venit sfarsitul, Fiul Omului ii adreseaza un ultim apel.
Ca si cetatea lor, care era greu de cucerit, dar care, datorita lipsei de veghere a fost usor cucerita, Hristos ii cheama pe fiii Bisericii, care mai sunt vii duhovniceste, sa-si pazeasca viata: “Privegheaza!”, adica trezeste-te si pazeste cu strasnicie viata ta si sprijina pe cei care sunt aproape sa moara! In Sardes, cu crestinii, s-a intamplat ceva neobinuit – asa incep multi lucrarea Lui Dumnezeu, dar nu o termina pentru ca nu au vointa necesara si nici indrumarea corecta. Asa ne facem un nume pentru cei din afara noastra, fara sa existe, insa, fondul spiritual respectiv, adica fara acoperire. Asa s-a intamplat si in Sardes. Mai exista, insa, in Sardes, “o ramasita” mica de Biserica, mai existau “cateva nume care nu si-au manjit hainele lor”, ci, precum Hristos, “vor umbla, in zilele cele din urma, imbracati in haine albe”, pentru ca s-au aratat vrednici de aceasta.
Biserica din Sardes nu este criticata pentru existenta unor erezii si nu pare a se confrunta cu persecutii din afara; cu toate acestea, situatia ei nu este deloc satisfacatoare – aceasta inseamna “ai nume, dar esti mort”. Credinciosilor care se vor pastra curati li se fagaduiesc trei daruri eshatologice, care, in fond, constituie unul si acelasi lucru: 1. vor fi imbracati in haine albe; 2. cand vor fi sterse numele din Cartea Vietii, numele lor vor fi salvate; 3. cand se vor auzi numele lor la Judecata din urma, atunci Mesia, “va marturisi vrednicia lor in fata Tatalui si in fata ingerilor Lui”.
Din fala de altadata a Bisericii din Sardes se mai pastreaza cateva ruine, o biserica pe jumatate daramata si un cimitir. Ne putem da seama de fala de odinioara a cetatii, de bogatia extraordinara, dar ruinele ne amintesc de caderea Bisericii inaintea Lui Dumnezeu. Daca ne gandim la mesajul transmis de Mantuitorul, el este mereu actual si se adreseaza noua, fiecaruia in parte, dar mai ales celor care cauta sa pozeze ca sunt cei mai credinciosi, dar in adancul lor se cuprinde iadul. Mielul Lui Dumnezeu ne invita sa ne privim asa cum suntem, daca vrem sa ne ridicam din moartea pacatului. Hristos cauta, si de data aceasta, la Biserica din Sardes, ca si la noi, de altfel, la faptele credintei. El stia atunci viata decadenta a membrilor Bisericii, asa cum stie si viata noastra de astazi, caci se poate spune si despre noi, de multe ori, ca faptele noastre nu sunt depline inaintea Lui Dumnezeu.
Cat de amenintator suna cuvantul “Stiu faptele tale, ca traiesti, dar esti mort” si cat de mangaietor si datator de speranta este indemnul Mantuitorului “Adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza si te pocaieste!” Cuvintele acestea, de pe urma, ne indeamna pe noi, cei de astazi, sa luam in serios viata religioasa, sa pastram cu sfintenie ce am primit de la Apostoli, sa inmultim faptele credintei pe care le cauta Dumnezeu la noi, dar mai ales sa ne pocaim.
Cat de placut Ii este Lui Dumnezeu omul in stare de pocainta si cat de putin se vorbeste astazi despre pocainta! Desi Hristos, Apostolii, si Ioan Botezatorul isi incep activitatea cu acest indemn, “Pocaiti-va!”, adica “Schimbati-va viata!”, de cele mai multe ori, din faptele noastre nu se mai vede acest lucru. Este de ajuns sa rasfoim scrierile Sfintilor Parinti ca sa vedem cata insemnatate are in viata omului pocainta. Biserica a strigat dintotdeauna “Pocaiti-va!”, dar multi din fiii Ei au ramas imuni la acest indemn. Unii dintre ei au cautat sa distorsioneze si sensul acestui cuvant si in loc sa isi schimbe viata, si-au schimbat Biserica. Hristos ii invita pe cei din Sardes sa se pocaiasca in Biserica lor ortodoxa si nicidecum sa treaca la erezie. Cat de important este pentru noi cuvantul “Adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza!”, ca stim ce avem de facut, adica sa luam aminte cum am auzit, cum am primit de la Apostoli, de la inaintasii nostrii si cum trebuie sa pazim si sa ne pocaim – cam aceasta este ordinea corecta pe care o descifram acum, impreuna, citind mesajul catre Biserica din Sardes. Cum sa nu te superi cand vezi ca se umplu ulitele si strazile cu falsi profeti care ne cheama la o pseudo – pocainta si care cauta sa aduca o alta Evanghelie si un alt duh care nu se potriveste deloc cu Duhul Lui Hristos, cu Duhul Bisericii.
Revazand Sardesul am privit oarecum cu revolta nepasarea cetatii care s-a lasat cucerita fara nici un efort si m-am gandit: oare nu cumva viata noastra, a romanilor de astazi, incepe sa se asemene cu fala si decaderea de altadata a Sardesului? Ce ramane de facut? Solutia ne-o da Hristos: credinta, fapte, luare-aminte si pocainta. Dar toate acestea, numai in Biserica. Acesta este indemnul pe care Duhul il adreseaza Bisericii noastre si, bineinteles, noua tuturor.

Filadelfia si Laudiceea

Cu ajutorul lui Dumnezeu mi-am propus sa vorbesc in acest numar de ultimele doua biserici ale Apocalipsei pe care le-am vizitat in acest an. Va invite Sa patrundem impreuna intelesul duhovnicesc al mesajelor transmise Bisericilor de catre “Cel Sfant, Cel mare, Cel Adevarat, Cel Care are cheia lui David, Cel Care deschide si nimeni nu va inchide, si inchide si nimeni nu va deschide” . Citind aceste mesaje ne putem da seama de situatia in care se afla bisericile din Filadelfia si Laodiceea, dar mai ales de ceea ce vrea Fiul Lui Dumnezeu de la Biserica Sa. Porunca Domnului este sa-i scrie Ingerului Bisericii din Filadelfia intr-un mod covarsitor si plin de laude. In “ciuda puterii mici” (care arata numarul mic al credinciosilor), aceasta Biserica nu a tagaduit numele Lui Hristos inaintea sinagogii satanei si a prigonitorilor ei. Domnul va randui intr-un alt chip, in care aceia, (iudeii), vor veni si se vor asterne in fata picioarelor ei, iar in toata incercarea Biserica va gasi mangaiere si aparare in Mantuitorul Hristos. Telul crestinilor din Filadelfia este de a pastra ce au, ca nu cumva oricine sa le fure cununa. Celui ce biruieste Mantuitorul ii fagaduieste sa-l faca stalp in templul Lui Dumnezeu, sa scrie pe el numele Lui Dumnezeu si numele cetatii Lui Dumnezeu – noul Ierusalim si numele Lui Iisus Hristos.

Filadelfia este o cetate in provincia romana Asia, in partea de vest a Turciei asiatice din zilele noastre. Probabil ca a fost intemeiata de Eumenes, regele Pergamului, in secolul al doilea i.d.H.si este cert ca a fost numit dupa fratele sau, Attalus, a carui loialitate i-a atras numele Filadelfus ( Philadelphus). Cetatea era situata aproape de extremitatea superioara a vaii largi care trece prin Sardes pana la mare, in apropiere de Smirna; amplasata la marginea unui platou foarte fertil, de unde deriva o buna parte a prosperitatii sale comerciale. Zona a trecut frecvent prin cutremure. Un cutremur puternic din anul 17 d.Hr. a distrus cetatea; intrucat cutremure mai mici aveau loc intermitent, oamenii au inceput sa locuiasca in afara cetatii (Strabo, Geography 12.8.18 (579)). Dupa ce o donatie imperiala a ajutat la reconstruirea ei, cetatea a preluat voluntar numele nou Neocezarea. Mai tarziu, in timpul lui Vespasian, a luat un alt nume imperioal, Flavia. Cetatea s-a remarcat prin numarul mare de temple si sarbatori religioase. Locul este ocupat in prezent de orasul Alasehir.
Scisoarea catre “ingerul bisericii din Filadelfia” ( Apoc.3:7 – 13) face probabil aluzie la cateva dintre circumstantele cetatii. Dupa cum Filadelfus a fost renumit pentru loialitatea fata de fratele sau, tot asa biserica, adevarata Filadelfia, mosteneste si implineste caracterul lui prin loialitatea statornica fata de Hristos (v.8.10). Dupa cum cetatea se afla langa “usa deschisa” a unei regiuni din care isi deriva bogatia, tot asa bisericii i se da o “usa deschisa”, o oportunitate pe care sa o foloseasca ( v.8; cf.2 Cor.2:12). Simbolul “coroanei” si “templului (v.11-12) indica un contrast cu jucurile si sarbatorile religioase ale cetatii. In contrast cu lipsa de permanenta a vietii intr-o cetate supusa la cutremure, celor care biruiesc li se promite stabilitatea suprema de a fi zidit in templul lui Dumnezeu . La fel ca si in Smirna, aceasta biserica a infruntat respingerea din partea evreilor din cetate (v.9), dar biruitorul se va bucura de acceptarea finala de catre Domnul al carui nume L-a marturisit (v.8), simbolizata prin conferirea numelor divine (v.12), care ne amintesc de numele noi luate de cetate in onoarea imparatilor divini. Ignatius a vizitat mai tarziu cetatea, in drumul sau de la Antiohia spre Roma, pentru a fi martirizat, si a trimis o scrisoare bisericii din Filadelfia.

Filadelfia a fost a doua cetate ca marime din Lidia si singura dintre toate cetatile Asiei Mici care, pentru indelungata vreme, nu s-a plecat in fata turcilor. Este vrednic de pomenit ca pana si in vremurile noastre, in Filadelfia, credinta crestina este intr-o stare mult mai infloritoare decat in toate celelalte orase ale Asiei Mici. Aici traiesc numerosi crestini, avand propriul episcop si 25 de biserici, evidentiindu-se prin marea lor bunatate si ospitalitate. Turcii numesc Filadelfia “Alah Sher”, ceea ce inseamna “Cetatea Lui Dumnezeu”, iar acest nume, chiar si fara voie, aminteste de una dintre fagaduintele Mantuitorului: “Voi scrie pe el numele Dumnezeului meu si numele cetatii Dumnezeului meu” (Cap. 3, 12).
Prin “ceasul ispitei” se inteleg prigoanele cumplite prin care a trecut toata biserica. Alti comentatori sunt de parere ca prin Filadelfia trebuie inteleasa intreaga biserica din vremurile din urma, dinaintea sfarsitului lumii si a Celei de a Doua Veniri a Mantuitorului Hristos. Aceasta intelegere o au cu prisosinta cuvintele “Vin curand; tine ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa”. Asadar, in vremurile din urma trebuie sa avem o mare agerime ca nu cumva, prin intunecarea mintii, sa pierdem putinta de a ne mantui, precum odinioara femeia lui Lot.

Cea de a saptea si cea din urma Biserica este Laodiceea. Mantuitorul nu gaseste despre ea nici macar un sngur cuvant de lauda. Mai mult, pe ingerul Bisericii din Laodiceea il ocaraste ca nu este nici fierbinte, nici rece, amenintandu-l, asadar, sa-l verse din gura sa, ca pe o apa caldicica, apa care ii pricinuieste greata. In ciuda inchipuirii de sine si increderii laudiceenilor in plinatatea desavarsirii lor in virtute, Domnul ii numeste ticalosi, vrednici de plans, saraci, orbi si goi, indemnandu-i sa se ingrijeasca a-si acoperi goliciunea si tamadui orbirea. Totodata ii cheama la pocainta, spunand ca asteapta cu dragoste la usa inimii oricaruia se pocaieste si este gata sa vina la el cu mila si cu deplina Sa iertare. Celui care isi biruieste mandria si indeobste neputintele sale launtrice, Domnul ii fagaduieste ca ii va da sa sada cu el pe scaunul Sau.
Laodiceea, in timpurile noastre, numita de turci “Eski – Gissar”, ceea ce inseamna “Cetatea Veche” se afla in Frigia, pe raul Likos, aproape de Colose.
Laudiceea este o cetate in SV Frigiei, in provincia ramana Asia, in partea de V a Turciei asiatice din zilele noastre. A fost intemeiata de regele Seleucid Antiochus II in secolul al 3-lea i.d.Hr. si a numit-o dupa sotia sa, Laodice. Se afla in valea fertila a raului Lycus (un afluent al raului Meandru), in apropiere de *Hierapolis si Colose; era numita Laodicea “pe Lycus” pentru a o deosebi de alte cetati care purtau acelasi nume. Era situata la o intretaiere de drumuri foarte importante: drumul principal care traversa Asia Mica mergea spre V catre porturile * Milet ; si *Efes, la o departare de 160 km, iar spre E ducea pe o panta domoala spre podisul central si de acolo spre Siria; un alt drum mergea spre N la * Pergam, iar spre S ducea la coasta marii, la *Atalia.
Aceasta pozitie strategica a facut ca Laodicea sa fie un centru comercial extrem de prosper, in special sub stapanirea romana. Cand orasul a fost distrus de un cutremur devastator in anul 60 d.Hr. (Tacitus, Ann. 14.27) si-a putut permite sa se descurce fara ajutor de la Nero. Era un centru bancar important si un centru de schimb (cf.Cicero, ad.Fam.3.5.4, etc). Produsele sale caracteristice au inclus haine din lana neagra lucioasa (Strabo,Geog.12.8,16 (578)) si a fost un centru medical renumit pentru oftalmologie. Asezarea orasului a avut un dezavantaj: intrucat pozitia era determinata de sistemul de drumuri, orasul era lipsit de o sursa de apa suficienta si permanenta. Apa era adusa la oras pe conducte de la izvoare termale aflate la oarecare departare spre S si probabil ca atunci cant ajungea in oras era calduta. Depunerile care au format o crusta pe canale depun marturie despre temperatura ridicata a apei. In cele din urma Laodicea a fost abandonata, iar orasul modern (Denizli) s-a format in apropierea izvoarelor.
Probabil ca Evanghelia a juns la Laodicea la o data timpurie, probabil pe cand Pavel locuia la Efes (Fapt. 19:10), probabil prin Epafra (Col.4:12 – 13). Desi Pavel mentioneaza biserica de acolo (Col.2:1; 4:13-16) nu avem nici o dovada ca ar fi vizitat-o. Esta evident ca biserica a mentinut legaturi stranse cu crestinii din Hierapolis si Colose. Se credea adesea ca “Epsistola de la Laodicea”(Col.4:16) a fost o copie a Epistolei catre Efeseni, care a fost primita la Laodicea.
Ultima dintre scrisorile catre “cele sapte biserici din Asia”(Apoc. 3:14-22) a fost adresata bisericii din Laodicea. Imaginile folosite au prea putina legatura cu VT, dat contin aluzii directe la caracterul si circumstantele orasului. Cu toata bogatia sa, nu a putut oferi nici puterea de vindecare a apelor termale, asemenea cetatii invecinate Hierapolis, nici puterea racoritoare a apei reci gasita la Colose, ci oferea doar apa caldicica, folositoare numai ca un emetic. Biserica a fost acuzata de o stare similara: era multumita de sine, fara tragere de inima. La fel ca si cetatea, credea ca “nu duce lipsa de nimic”. De fapt, din punct de vedere spiritual era saraca, goala si oarba, si avea nevoie de “aur”, “vesminte albe” si “alifie pentru ochi” mai eficiente decat cele pe care puteau oferi bancherii, croitorii sau doctorii lor. La fel ca niste cetateni neospitalieri fata de un calator care le ofera bunuri nepretuite, oamenii din Laodicea si-au inchis usile si L-au lasat afara pe Cel ce le poarta de grija. Hristos face un apel plin de dragoste catre fiecare credincios in parte (v.20).


Cele sapte Biserici ale Apocalipsei sunt vazute ca sapte epoci ale crestinismului, incepand de la intemeierea ei si pana la sfarsitul lumii.
1. Efesul inchipuie cea dintai perioada, Biserica Apostolica ce a trudit in lucrare si care nu a slabit deloc in lupta cu primii eretici, nicolaitii, dar care a lasat bunul obicei de a face bine altora.
2. Biserica Smirnei inchipuie perioada celor zece persecute
3. Biserica Pergamului arata cea de a treia perioada, epoca Sinoadelor Ecumenice si a luptei cu ereticii, lupta ce s-a purtat prin sabia cuvantului Lui Dumnezeu;
4. Biserica Tiatirei inchipuie cea de a patra perioada, a infloririi crestinismului in Europa
5. Biserica Sardesului reprezinta epoca umanismului si a materialismului din secolele 16 – 18;
6. Biserica Filadelfiei arata penultima perioada din viata Bisericii Lui Hristos, epoca zilelor noastre, cand Biserica are, de fapt, “putere mica” intre oamenii zilelor moderne sic and vor incepe noi prigoane intru care ni se cere rabdare;
7. Biserica Laodiceei este cea din urma, cea mai infricosatoare epoca, de dinaintea sfarsitului lumii, ale carei insusiri de capatai sunt: nepasarea fata de credinta si prosperitatea intru cele dinafara.
Ca o concluzie generala, dupa ce am trecut prin fata dumneavoastra cele 7 Biserici ale Apocalipsei si mesajele adresate lor, se impune sa retinem urmatoarele:
Cel care conduce viata Bisericii este Hristos, Care asteapta de la noi sa nu parasim dragostea cea dintai, sa pastram dreptarul credintei sanatoase, sa marturisim credinta prin fapte, sa nu ne potrivim cu veacul acesta secularizat, sa ne ferim de eretici, sa avem rabdare in incercari si sa asteptam ziua Venirii Sale. El este Cel care ne indeamna sa pastram cu sfintenie ortodoxia, ne cheama neincetat la fapte bune sin e fagaduieste ca este proniatorul Bisericii. El urmareste viata noastra pana la cel mai mic detaliu si este gata san e sara oricand in ajutor, fagaduindu-ne ca pentru toate ostenelile si pentru viata noastra curate vom imparati cu El in vecii vecilor.
Pr. Dr. Dinu Pompiliu,
Protoiereu al Protoieriei 3 Capitala
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Avatar utilizator
Florina
Mesaje:515
Membru din:02 Apr 2008, 06:16
Confesiune:ortodox
Preocupări:profesor de religie
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Florina » 23 Feb 2009, 11:39

Cert e ca nu trebuie sa primim niciun semn pe mana dreapta sau pe frunte, fie microcip sau altceva! Ca ar putea astia sa spuna: bun, nu va dam microcip, dar va insemnam cu laser! Si ar fi tot aia! Macar sa suflam noi si-n iaurt si sa nu primim nimic de teama despartirii de Dumnezeu! Ca nu se supara Dumnezeu pe noi ca nu am primit, chiar daca nu despre asta ar fi vorba! Dumnezeu se uita si la inimile si intentiile oamenilor, asa ca sa ne numeasca toti habotnici, mai bine asa! Desi este sigur ca va fi un semn, fie el microcip sau nu, pe mana dreapta sau pe frunte! Caci nu se poate sa nu se implineasca Sfanta Scriptura!

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 23 Feb 2009, 11:47

Cert e ca nu trebuie sa primim niciun semn pe mana dreapta sau pe frunte, fie microcip sau altceva! Ca ar putea astia sa spuna: bun, nu va dam microcip, dar va insemnam cu laser! Si ar fi tot aia! Macar sa suflam noi si-n iaurt si sa nu primim nimic de teama despartirii de Dumnezeu! Ca nu se supara Dumnezeu pe noi ca nu am primit, chiar daca nu despre asta ar fi vorba! Dumnezeu se uita si la inimile si intentiile oamenilor, asa ca sa ne numeasca toti habotnici, mai bine asa! Desi este sigur ca va fi un semn, fie el microcip sau nu, pe mana dreapta sau pe frunte! Caci nu se poate sa nu se implineasca Sfanta Scriptura!

Nu vreau sa te contrazic. Dar tot insistand pe ideea ca pecetluirea consta intr-un anumit fel, riscam sa pierdem esentialul.

Am sa prezinta o aplicarea a imaginilor cartii apocalipsei la contextul perioadei comunismului, a arhim. Mina Dobzeu. Surpriza! Si atunci se poate spune ca unii au fost pecetluiti cu 666!

To be continued... :D
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 23 Feb 2009, 15:29

Am sa prezinta o aplicarea a imaginilor cartii apocalipsei la contextul perioadei comunismului, a arhim. Mina Dobzeu. Surpriza! Si atunci se poate spune ca unii au fost pecetluiti cu 666!

- Mai ţineţi minte că, în perioada păgânismului comunist, s-a arătat pe cer semnul Fiului omului. Ce înseamnă aceasta? Că spiritualitatea creştină a fost răstignită?
Arhim. Mina Dobzeu: La răsarit soarele s-a întunecat ca si cum ar fi fost acoperit cu un sac. Luând geografic expresia, rezultă că soarele Hristos a fost întunecat în partea de răsărit a pământului. Luna în sânge s-a prefăcut, adică generaţia aceasta a pierit însângerată. Stelele din cer au căzut, ceea ce înseamnă că ierarhii bisericii, în special în Rusia, au fost exterminaţi, bisericile au fost închise, mănăstirile pustiite, s-a scos învăţământul religios din şcoală, mulţi preoţi si călugări au ajuns la închisoare, chiar si mirenii au suferit pentru credinţa lor. Asta fiindcă au purtat pecetea lui antihrist pe frunte sau pe mâna dreaptă [comunistii].

– Ce era pecetea lui Antihrist părinte?
Arhim. Mina Dobzeu: Pecetea lui antihrist vizează mintea si lucrarea. Pe frunte înseamnă sa accepţi ideologia lor, adică sa fii robit cu mintea şi pe mână înseamnă sa lucrezi conform acestei ideologii. Întâi cu mintea şi apoi cu mâna; comuniştii nu au mai făcut cruce şi au interzis crucea. Au făcut, cum se zice la Scripturi, „icoana fiarei celei dintâi”, adică au construit un imperiu asemenea celui roman care a prigonit creștinismul.

– Atunci cum explicaţi cifra 666, care se pune pe frunte sau pe mână? Că iată am auzit că în America erau deja anul trecut 7000 de inşi care purtau pe mână un cip, sub piele, cu cifra 666...
Arhim. Mina Dobzeu:Aceia sunt satanişti, nu putem generaliza. Implanturile acestea ţin de progresul ştiinţei. Cifra 666 se explică astfel: omul are un al şaselea simţ, care este raţiunea. Revelaţia Vechiului Testament este cifra şapte. Revelaţia Noului Testament este cifra opt, Legea Harului. Noua reprezintă ierarhia cerească, cele noua cete. Zece este divinitatea. Când a venit comunismul la putere, nu a rămas la cifra opt, adică la Hristos, nici la cifra șapte, la revelația Vechiului Testament, ci a coborât la cifra șase care este a rațiunii omului, adică a păgânismului. Nu au coborât nici mai jos, la cele cinci simţuri, nici nu au urcat. Comuniștii s-au fixat stabil în șase, adică rațiune, rațiune, rațiune sau 666. Au repetat, asemănător cu creștinii care spun de trei ori Amin. Amin. Amin.

– A dispărut comunismul. Înseamnă că a dispărut şi 666, rațiune, rațiune, rațiune, promovat de ei? Nu cumva ateismul se perpetuează şi vine din altă parte acum?
Arhim. Mina Dobzeu:Am spus mai sus că New Age a preluat ștafeta atee, dar nu se mulțumește numai cu rațiunea, ci reînvie formele magice ale păgânismului. Este tot lucrarea satanei, într-o formă puțin diferită.

As vrea totusi ca discutiile despre pasapoartele biometrice sa se desfasoare la topicul deschis si dedicat, iar cele despre implementarea cipurilor RFID, tot la topicul dedicat.
Putem discuta aici despre 666 sau pecetea fiarei, dar exclusiv pe baza de interpretari la Apocalipsa. Preferabil din Sfintii Parinti sau Parinti recenti. Daca administratorul e de acord, as spune ca NU SE ADMIT prezentarea de scenarii apocaliptice. Puteti face un topic separat. Nu de alta, dar nu vreau sa distrugeti acest topic cu conferintele lui cutare si cutare. Iar Apocalipsa e o carte fascinanta.....
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Avatar utilizator
Florina
Mesaje:515
Membru din:02 Apr 2008, 06:16
Confesiune:ortodox
Preocupări:profesor de religie
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Florina » 23 Feb 2009, 17:59

Sincer, Parintele Mina Dobzeu nu este infailibil, poate gresi! Deci, in Apocalipsa, chiar daca o fi fost si cum metaforic a zis parintele Mina, VA FI SI IN MOD REAL O IMPLINIRE!Unele profetii se pot implini de mai multe ori. Sau, mai plastic vorbind, profetia se implineste odata, dar poate fi prefigurata!

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 23 Feb 2009, 18:15

Sincer, Parintele Mina Dobzeu nu este infailibil, poate gresi! Deci, in Apocalipsa, chiar daca o fi fost si cum metaforic a zis parintele Mina, VA FI SI IN MOD REAL O IMPLINIRE!Unele profetii se pot implini de mai multe ori. Sau, mai plastic vorbind, profetia se implineste odata, dar poate fi prefigurata!
Eu sunt total de acord. Nici nu se pus problema ca doar Pr. Mina Dobzeu are dreptate.
Dar, recunoaste, sora Florina, ca pr. Mina Dobzeu ofera o interpretare a Apocalipsei, in contextul comunismului, de nota zece. Nu prea te incanta, dar, ce sa-i facem....

In fine, repet, nu am deschis acest topic doar pt cifra 666.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 23 Feb 2009, 18:19

Iata o intrebare de 1000 de puncte:

Ce considerati, suntem in ultima perioada reprezentata de Biserica Laodiceei, sau intr-o perioada anterioara? Cum intelegeti simbolistica celor 7 Biserici?

Sper sa nu ramaneti blocati la 666.... Nu de alta, dar dupa cum spune un Sfant Parinte, 666 este si tinerea de minte a raului ;)
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde protosinghel » 23 Feb 2009, 20:08

Ce considerati, suntem in ultima perioada reprezentata de Biserica Laodiceei, sau intr-o perioada anterioara? Cum intelegeti simbolistica celor 7 Biserici
Cifra de 7 se referă defapt la Biserica Universală care poate trece prin diferite situaţii şi ipostaze. Sunt fiecare Biserică locală care astăzi poate fi într-o ipostază, iar mâine în alta. Deci mesajul Apocalipsei este adresat nu doar unei comunităţi, ci tuturor.
E destul de riscant să spui că Biserica astăzi este asemănătoare cu cea din Laodiceea. Astea sunt judecăţi omeneşti. Biserica nu sunt doar ierarhii, care într-adevăr sunt căldicei mai mult ca oricând. Eu cred că Biserica de astăzi are totuşi o forţă şi în ea trebuie să se lămurească odată şi odată ortodocşii declaraţi, de cei care sunt cu adevărat.
Sper sa nu ramaneti blocati la 666.... Nu de alta, dar dupa cum spune un Sfant Parinte, 666 este si tinerea de minte a raului ;)
:D :D :D
Asta-i tare!

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 24 Feb 2009, 11:48

Intrebarile interesante nu se opresc aici. Deci

1. Care este motivul pentru care nu se citeste deloc Cartea Apocalipsei la slujbele bisericesti?
2. Cat de mult se refera Cartea Apocalipsei la primul secol al erei crestine?

Eu mi-am expus opinia la cele doua intrebari mai sus.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 09 Mar 2009, 16:34

Bisericii din Efes i se transmit urmatoarele:
1. Scrie îngerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce ţine cele şapte stele în dreapta Sa, Cel care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2. Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;
3. Şi stărui în răbdare şi ai suferit pentru numele Meu şi nu ai obosit.
4. Dar am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi.
5. Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi.
6. Ai însă partea bună că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care le urăsc şi Eu.
7. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.
Care este sursa ereziei nicolaite? Probabil a existat un incepator al ei numit Nicolae....
Exista dovezi temeinice cum ca ar fi vreo legatura dintre acest Nicolae si Nicolae pomenit in Faptele Apostolilor 6,5 ca fiind unul dintre sapte diaconi?
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje:1104
Membru din:07 Apr 2008, 20:29
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, teologie, filosofie
Localitate:Italia
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Ioan Cr » 12 Mar 2009, 10:13

1. Care este motivul pentru care nu se citeste deloc Cartea Apocalipsei la slujbele bisericesti?
Poate pentru ca lipseste ocazia. Cand citim pericopa Nasterii Domnului? La Craciun. Iar Intampinarea Lui la Templu? La sarbatoarea omonima. La fel si cu celelalte. Nu este o lectura intamplatoare. Deci... cand cade sarbatoarea Sfarsitului Lumii, atunci va fi citita si Apocalipsa... ;)

Alta ratiune, cred, poate fi interdictia binecunoscuta:

"Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta." (Apocalipsa 22:19)

Pericopele care se citesc la slujbe, nu sunt ele "scoateri" din text? Nu zic din context, pentru ca de regula reprezinta idei finite. Dar Apocalipsa, in intregimea ei, a fost o vedenie al carei context este prea mare pentru a putea gasi pericope scurte: oare nu atentioneaza Sf. Ap. Petru la felul interpretarii profetiilor? Bine, acest argument este discutabil.
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 12 Mar 2009, 11:04

1. Care este motivul pentru care nu se citeste deloc Cartea Apocalipsei la slujbele bisericesti?
Poate pentru ca lipseste ocazia. Cand citim pericopa Nasterii Domnului? La Craciun. Iar Intampinarea Lui la Templu? La sarbatoarea omonima. La fel si cu celelalte. Nu este o lectura intamplatoare. Deci... cand cade sarbatoarea Sfarsitului Lumii, atunci va fi citita si Apocalipsa... ;)

Alta ratiune, cred, poate fi interdictia binecunoscuta:

"Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta." (Apocalipsa 22:19)

Pericopele care se citesc la slujbe, nu sunt ele "scoateri" din text? Nu zic din context, pentru ca de regula reprezinta idei finite. Dar Apocalipsa, in intregimea ei, a fost o vedenie al carei context este prea mare pentru a putea gasi pericope scurte: oare nu atentioneaza Sf. Ap. Petru la felul interpretarii profetiilor? Bine, acest argument este discutabil.
De data aceasta, raspunsurile sunt putin pe langa subiect. In Duminica Infricosatei Judecati serbam ceea ce va fi, iar pericopa evanghelica se refera la ceea ce va fi.
Al doilea motiv, cum ca pericopele sunt "scoateri din text", nu poate fi acceptat pentru simplul motiv ca citatul din Apocalipsa (scos la randul lui din (con)text :lol: ) se refera la trunchieri ale Cartii. Dupa cum talcuiesc Sfintii Parinti, acest pasaj se refera la Intreaga Scriptura. ;)
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 12 Mar 2009, 11:12

Sincer, Parintele Mina Dobzeu nu este infailibil, poate gresi! Deci, in Apocalipsa, chiar daca o fi fost si cum metaforic a zis parintele Mina, VA FI SI IN MOD REAL O IMPLINIRE!Unele profetii se pot implini de mai multe ori. Sau, mai plastic vorbind, profetia se implineste odata, dar poate fi prefigurata!
Eu sunt total de acord. Nici nu se pus problema ca doar Pr. Mina Dobzeu are dreptate.
Dar, recunoaste, sora Florina, ca pr. Mina Dobzeu ofera o interpretare a Apocalipsei, in contextul comunismului, de nota zece. Nu prea te incanta, dar, ce sa-i facem....

In fine, repet, nu am deschis acest topic doar pt cifra 666.
Probabil la fel putem spune si despre pr. Cleopa... ;) Iata ce spune Parintele:

Ce ne puteţi spune despre pecetea lui Antihrist, 666, despre care se vorbeşte în Apocalipsă?

Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666? Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, şi anume: poftă fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere; şi al treilea şase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie. Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale. Păi voi gândiţi că o să fie o pecete cu cifrele 666? Prostii! La Apocalipsă, dacă ceri tu 666, eu îţi cer ţie „jivină gândită“ şi „cal galben“ şi „cal roib“ şi „cal negru“ şi „cetatea care naşte“. Cetatea se face femeie şi naşte.

Ia să-mi spui tu mie ce-s acelea? Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele şapte trâmbiţe, ce-s acelea? Păi spune, măi!
Cea mai blestemată sectă din lume, care ne ameninţă, este secta iehoviştilor. Ce hule grele aduc ei împotriva dumnezeirii! Ei nu cred în Hristos. Este o sectă politică iudaică, care luptă împotriva creştinismului şi încearcă să atace dogma Preasfintei Treimi, căci despart pe Tatăl de Fiul şi de Sfântul Duh. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt ? Hristos este Cuvântul Tatălui. A fost vreodată Tatăl fără Duh? Ce spune în Psalmul 12: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor“. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt sau fără Duh? N-ai văzut la facerea omului? „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“. Cu cine se sfătuia Tatăl, dacă nu era Fiul şi Duhul Sfânt? N-ai văzut la amestecarea limbilor: „Să ne pogorâm, să le amestecăm limbile“. Sfânta Treime de la început se descoperă în cele mai tainice Scripturi.

Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită şi mânie fără judecată. Asta înseamnă 666! „Şi va veni o sectă la sfârşitul lumii, zice Sfântul Andrei, care nu va face cruce şi le va pune Antihrist pecetea pe mâna dreaptă şi n-o vor ridica la frunte; că fruntea este partea raţională a sufletului, adică mintea“.

Am avut mai demult câteva femei baptiste tocmai de la Abrud-Alba. Două au făcut cruce. De 30 de ani erau baptiste. Una a zis:

- Părinte, nu fac cruce!

- Fă cruce!, îi spun.

- Nu fac, nu pot ridica mâna în sus!

Ţi-a pus diavolul pecetea, de aceea n-o mai ridici! Fă cruce, femeie, şi vei vedea puterea lui Dumnezeu!

- Nu, că nu pot ridica mâna!

Şi eu îi iau mâna dreaptă şi-i fac cruce de trei ori pe faţă.

- Văleu! Văleu! Acum am putut-o ridica!

Aşa a fugit de la dânsa diavolul care o stăpânea.

- Vai, tare mă simt uşoară!

- Da! Acum s-a dus dracul de pe mâna ta!

Apoi am mărturisit-o şi s-a întors din nou la Biserică. Vedeţi puterea Sfintei Cruci? (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 3)
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje:1104
Membru din:07 Apr 2008, 20:29
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, teologie, filosofie
Localitate:Italia
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Ioan Cr » 12 Mar 2009, 21:44

In Duminica Infricosatei Judecati serbam ceea ce va fi, iar pericopa evanghelica se refera la ceea ce va fi.
Ok... imi recunosc ignoranta in cele ale Tipicului :?
Al doilea motiv, cum ca pericopele sunt "scoateri din text", nu poate fi acceptat pentru simplul motiv ca citatul din Apocalipsa (scos la randul lui din (con)text :lol: ) se refera la trunchieri ale Cartii.


Dar... este discutabil faptul daca citatul se refera la toata Cartea sau numai la profetiile cuprinse in ea. De la versetul 22:6, in expunere, pare sa se sesizeze mai degraba acest din urma fapt. Ce inseamna "Fericit cel ce păzeşte cuvintele proorociei acestei cărţi!" (22:7)? Ce este pazirea acestora - si de ce adresarea este atat de personala? Iar pazirea textului de decupaje sau de insertiuni, sau de schimonosiri - este fireasca fata de oricare Carte Sfinta (altfel nu am avea Canonul), dar nu ne fericeste asta. Eu cred ca este ceva mai mult de respectat aici, o integritate dincolo de blocul vazut de cuvinte.

Iata un citat interesant:

10. Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei acestei cărţi, căci vremea este aproape.
11. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.
12. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.


Parca ar zice: cunoasterea profetiei in sine nu schimba nici mersul lucrurilor si nici rasplata care ni se cuvine. Si totusi, pazirea ei cumva ne fericeste si este indispensabila mantuirii.
Dupa cum talcuiesc Sfintii Parinti, acest pasaj se refera la Intreaga Scriptura. ;)
Daaa? Eu credeam ca asta o spun doar protestantii. Aveti si citate? (Kuraev tine o conferinta unde o buna parte a timpului o dedica acestei avertizari din Apocalipsa, precizand ca nu se refera decat la aceasta carte, pentru ca altfel Apostolul care a scris-o s-ar fi contrazis pe sine atunci cand avea sa scrie - mai tarziu - Evanghelia si (cred) Epistolele)

P.S.

Sper sa ma corecteze cineva, dar auzisem ca in Bisericile de mir nu se citeste, dar se recomanda totusi sa se faca in cele monahale? ;)
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Petre C » 12 Mar 2009, 23:01


Dar... este discutabil faptul daca citatul se refera la toata Cartea sau numai la profetiile cuprinse in ea. De la versetul 22:6, in expunere, pare sa se sesizeze mai degraba acest din urma fapt.

Parca ar zice: cunoasterea profetiei in sine nu schimba nici mersul lucrurilor si nici rasplata care ni se cuvine. Si totusi, pazirea ei cumva ne fericeste si este indispensabila mantuirii.
Dupa cum talcuiesc Sfintii Parinti, acest pasaj se refera la Intreaga Scriptura. ;)
Daaa? Eu credeam ca asta o spun doar protestantii. Aveti si citate? (Kuraev tine o conferinta unde o buna parte a timpului o dedica acestei avertizari din Apocalipsa, precizand ca nu se refera decat la aceasta carte, pentru ca altfel Apostolul care a scris-o s-ar fi contrazis pe sine atunci cand avea sa scrie - mai tarziu - Evanghelia si (cred) Epistolele)

P.S.

Sper sa ma corecteze cineva, dar auzisem ca in Bisericile de mir nu se citeste, dar se recomanda totusi sa se faca in cele monahale? ;)

Si eu am auzit despre posibilitatea de a fi citit ceva din Apocalipsa la miezonoptica. Poate confirma Pr. Petru. Eu nu stiu mai multe.

Revenind la pasajul din Apocalipsa 22, 19, si am sa refer deocamdata strict la acest pasaj pentru a fi mai precisi in discutie, pasaj precizat mai jos:
19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta.
trebuie spus ca Arhiep Averchie, respectiv Sf. Ambrozie il pun in legatura cu Apocalipsa, in timp ce Sf. Andrei al Cezareei spune ca "acest groaznic blestem este asupra celor ce strica Scriptura cea dumnezeiasca". Si Tertullian il pune in legatura cu intreaga Scriptura, nefiind singurul care a inteles acest avertisment la modul mai general, caci se poate oare ca Sf. Scriptura sa se incheie in mod intamplator cu aceste cuvinte?!

Chiar daca s-ar refera strict la Apocalipsa, e greu de crezut ca citirea unor pericope din Apocalipsa la Sfintele Slujbe ar avea vreo legatura cu acest avertisment. Acest avertisment se refera la scoaterea (eliminarea) din textul Bibliei(Apocalipsa) a unor pasaje, nu la citirea de pericope. Parerea mea...

Ma bucur frate Ioan ca te implici la acest subiect, poate discutam acest text biblic mai in amanunt.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje:1104
Membru din:07 Apr 2008, 20:29
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, teologie, filosofie
Localitate:Italia
Contact:

Re: Cartea apocalipsei: comentarii si dezbateri

Mesaj necititde Ioan Cr » 13 Mar 2009, 11:42

caci se poate oare ca Sf. Scriptura sa se incheie in mod intamplator cu aceste cuvinte?!


De fapt, cum zicea Kuraev in aceeasi prelegere (nu cred ca este in romana, nu-s sigur - a se vedea "Metoda de discutie cu protestantii"), Apocalipsa a fost asezata la sfarsitul Scripturilor nu pentru ca incheie Canonul, ci pentru ca a fost si ramanea dubioasa. In plus, nu este ultima carte in ordine cronologica - Evanghelia dupa Ioan, se stie, a fost scrisa dupa ea.
Chiar daca s-ar refera strict la Apocalipsa, e greu de crezut ca citirea unor pericope din Apocalipsa la Sfintele Slujbe ar avea vreo legatura cu acest avertisment. Acest avertisment se refera la scoaterea (eliminarea) din textul Bibliei(Apocalipsa) a unor pasaje, nu la citirea de pericope. Parerea mea...
Si eu credeam la fel... Dar asta nu explica de ce pazirea cuvintelor ei ne-ar ferici. Iata inca indicii:

6. Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi cele ce trebuie să se întâmple în curând.
7. Şi iată vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele proorociei acestei cărţi!
8. Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.
9. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te!


Intrebare: de ce Sf. Ioan a simtit nevoia de a se inchina? Ceea ce vad eu, in acest pasaj, este ca Apostolul a inteles pazirea cuvintelor in sens idolatru, aproximativ dupa felul cum pazeau evreii Porunca a 3-a din Decalog: neluarea in desert a Numelui lui Dumnezeu a dus la uitarea cu totul a pronuntiei lui. Ca si acolo, si aici - in opinia mea - e vorba de o frica nesanatoasa fata de ceea ce trebuie sa se intample. Mesajul e altul - Domnul vine, mare bucurie! Iudeii trebuiau sa invete sa rosteasca corect Numele lui Dumnezeu, sa-L cheme, nu sa-L uite. Trebuiau sa vina in intampinare - iata slujirea adevarata. Si aici la fel:

16. Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.
17. Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce doreşte să ia în dar apa vieţii.


Dar cati din noi auzindu-le, nu se sminteste? In loc sa trezeasca in noi asteptarea (=mireasa), ne infricoseaza, in loc sa le luam simplu ca "vrednice de crezut si adevarate", ne impotmolim in "buchisiri" si talcuiri inutile, sperand ca ne vom putea feri facil de plagile descrise, cand de fapt se intra pe poarta si alta este pregatirea.
Ma bucur frate Ioan ca te implici la acest subiect, poate discutam acest text biblic mai in amanunt.
Iti multumesc... sper doar sa nu fiu prea original. :roll:
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)


Înapoi la “SFÂNTA SCRIPTURĂ / BIBLIA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX