ThinkAbout, acest text trebuie înțeles în contextul mai larg al cuvintelor Mântuitorului spre a putea trage concluzii corecte. Pe de o parte Fiul vorbește despre Sine Cine este și (în consecință) ce poate (Ioan:11:25), iar pe de altă parte ne vorbește despre opera Sa de răscumpărare a neamului omenesc spre care Tatăl L-a trimis (Ioan.3:16), dar cu care El Însuși și ca om (adică după voința sa omenească) este de acord (nefiind nici o discordanță de voință cu Tatăl), fapt pentru care Tatăl Îl iubește (Ioan.10:17). De ce? Pentru aceea că a-Și pune sufletul este după natura sa omenească asumată prin Întrupare, iar nu după natura divină (care nu are nici trup nici suflet).Este mentionat in Evanghelie ca Fiul face ceva fara Tatal.Bineinteles stricto sensu
Cel putin asa mi se pare mie, care in ceea ce priveste studiul biblic sunt de capul meu, curiozitate pura.
Versurile respectiva sunt:
Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
Cum am putea interpreta aici?
Ca Fiul poate savarsi o actiune de la sine, in urma unei porunci primite de la Tatal?
Adica puterea Fiului este o consecinta a poruncii sau o consecinta a iubirii?
Cine i-a conferit aceasta putere?
Caci porunca se refera la a lua si a pune sufletul, corect?
Nu scrie nicaieri ca aceasta capacitate a fost primita de la Tatal[insa recunosc ca ma pot insela]?
Este un paradox: cunoastem adevaruri, dar nu putem cunoaste, doar din voia proprie, Adevarul. Adevarul nu este transconfesional, cum pretind sincretist-ecumenistii, nici confesionalist, cum cred zelotii. El este pur si simplu in afara sistemului uman de marturisre confesionala ingusta si aglutinanta.De cand am vazut ca exista acest topic, eram sigur ca din partea romano-catolicilor vor curge eternele fraze despre "rautate", "instigare la ura inter-confesionala" etc. Fratilor, de cand a spune adevarul e rautate? Cand a fost spalat atat de mult crestinismul de adevar? Trebuie inteles ca inchinarea trebuie sa i se aduca lui Dumnezeu in duh si-n adevar (Ioan 4:24). Dumnezeu, inca din Vechiul Testament, nu a acceptat alta forma de inchinare decat cea revelata de El. Incapatanarea de a ramane in catolicism sau protestantism, doar pentru simplul fapt ca tot pe Hristos il marturiseste, e chiar anti-evanghelic, nu mai zic ca e si anti-patristic.
"Iubitilor, punand toata ravna sa va scriu despre mantuirea cea de obste, simtit-am nevoie sa va scriu si sa va indemn ca sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna". (Iuda 1:3)
Multumesc din suflet, Parinte!Citiți cartea: Despre Înșelare, a sfântului Ignatie Briancianinov și veți înțelege de ce nu este bună imaginația în timpul rugăciunii.
Înapoi la “Despre romano-catolici, greco-catolici şi alţi creştini uniţi cu Roma”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori