Lucrarea sihastriei, viata si moarte, mantuire si pierzanie

Aici puteti posta si recomanda diferite scrieri de invatatura Ortodoxa scrise de diferiti Sfinti si Pariniti ce considerati ca v-au fost foarte folositoare. Se va preciza autorul scrierilor si sursa
dan_ion
Mesaje:43
Membru din:03 Mai 2008, 17:16
Lucrarea sihastriei, viata si moarte, mantuire si pierzanie

Mesaj necititde dan_ion » 01 Aug 2008, 10:50

Am vazut ca originea Isihiadei din Rusia de la sfarsitul sec. al XIX-lea a fost Manastirea de la Neamt, loc unde Sfantul Paisie Velicikovski (1722-1794) a tradus in limba slavona "Filocalia". El a gasit aici o viata isihasta infloritoare dar…

Isihasmul din Moldova a fost predominant idioritmic (Lucrarea ascezei isihaste dupa reguli proprii):
„O caracteristica a sihastriilor romanesti este trairea in mici comunitati in asceza si nevointa individuala dupa ravna si puterea fiecaruia, trasaturi firesti si specifice sufletului de roman. Ei nu acceptau in inregimentarea de obsti mari cu mancarea si munca in comun. Sufletul lor prea solitar era prea mult legat de liniste, de libertatea interioara.Calugarii romani s-au impotrivit obstii chiar si la Muntele Athos si nesuportand asprimea vietii de obste au cerut infiintarea vietii idioritmice, cu care erau obisnuiti in tara. In Moldova procesul de trecere de la idioritmie la viata de obste a fost mult mai tacit, mai lent, iar in Tara Romaneasca au patruns si elemente de influenta slava si greaca. In Transilvania datorita conditiilor vitrege, trecerea de la sihastrie la manastire cu viata de obste organizata a fost mai lenta. In sec. XV in Moldova trebuie mentionate doua puternice centre idioritmice.”,Prof. Drd. Telea Marius, "Revista Teologica", revista oficiala a Mitropoliei Banatului, nr. 1/1995, pag. 81-91.
Sfantul Paisie,care venea de la Muntele Athos a ramas uimit, vazand altceva decat disciplina de la Sfantul Munte.
"Isihiada" din Rusia a fost o miscare bine organizata in manastiri, dar a cunoscut si o versiune populara sau intelectualista ,ambele idioritmice. Pelerinii/Nebunii dupa Hristos erau idioritmici, asa cum se vede din fragmentul de mai jos, extras din binecunoscutul roman "Pelerinul rus" :
„Din mila lui Dumnezeu sunt creştin, după fapte, mare păcătos, iar după starea socială, un pelerin fără adăpost, care umblă din loc în loc. Toată averea mea este o traistă cu posmagi, iar în sân am Sfânta Biblie. Asta-i tot ce am.
Traducere din limba rusă de Arhimandrit Paulin Lecca
Si totusi…
Nu de putine ori, isihasmul idioritmic a insemnat MOARTE.Nu de putine ori, prin el a venit PIERZANIA:
„Dar acestea sunt semne ale amagirii. Caci binele nu e bine cand nu se face bine. Unul ca acesta, chiar de se deda unei vieti de cea mai deplina liniste, e cu neputinta sa nu-si iasa din minti. Iar daca nu cade intr-o astfel de patima, totusi nu poate ajunge la dobandirea virtutilor si la nepatimire. Prin acest fel de luare aminte s-au amagit cei ce vad lumini in chip simtit si miros bune miresme si aud glasuri si alte multe de acestea. Unii din ei au cazut cu totul in stapanirea dracilor, fiind purtati din loc in loc si din tara in tara. Altii, necunoscand pe cel ce se preface in inger al luminii si de aceea primindu-l, au fost amagiti de el si au ramas neindreptati pana la sfarsit, neprimind nici un sfat de la oameni. Unii si-au pus mainile asupra lor insisi, si s-au facut sinucigasi, fiind scosi din minti de inselatorul, iar altii s-au aruncat in prapastii. In sfarsit, altii s-au spanzurat, si cine ar putea spune toate felurile amagirii diavolului?”
Sfantul Simeon Noul Teolog, Metoda Sfintei rugaciuni si atentiuni, Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii, vol. 8, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti,1979
Despre rugăciunea minţii şi a inimii şi despre cum această rugăciune a minţii şi a inimii nimiceşte demonii şi-i arde neîntârziat.
de un aghiorit necunoscut si deznădăjduit

Un frate oarecare, rugându-se odată în chilia lui cu zdrobire de inimă si multă silintă, suspinând la fiecare rugăciune, a avut o vedenie si a văzut multimi nenumărate de demoni, dintre care unii erau ca niste câini, altii ca zebrele, altii ca niste capre, altii ca vulpile si ca alte fiare (spuneam că patimile oamenilor sunt numeroase si diferite). Acesti demoni acopereau o mare suprafată cu numărul lor, deoarece fiecare tagmă era mare la număr.
Dar...
„Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea ,adica rugaciunea si meditatia…In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale…Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau ,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.”(Serghie Bulgakov-1871-1944)

Iar fratele, văzându-i, nu s-a tulburat, ci cu tot curajul si multă nădejde în Stăpânul Hristos, deoarece în ceasul acela clocotea înlăuntrul lui rugăciunea si inima lui era ca para de foc, s-a năpustit asupra demonilor ca un leu furios, pentru a-i birui nu cu arme sensibile si văzute, ci cu arme nevăzute si invincibile, cu numele lui Hristos adică. Pentu că, ajuns în fata lor, a început să spună din adâncul inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă”. Si atât de tare îsi silea si zdrobea inima cu numele lui Hristos, încât cu putin inima nu a plesnit si nu a iesit din locul ei. Cum spunea o dată în felul acesta “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă”, vedea cum prindea câte un diavol si-l arunca foarte departe de locul unde era. Si iarăsi spunând rugăciunea cu putere, arunca un altul… Si făcând asa a reusit să-i alunge pe cei mai multi cu numele lui Hristos; (spunem că s-a eliberat de cele mai multe patimi prin Harul lui Hristos). Insă, câtiva dintre acei diavoli, îndărătnici si răi, nu au plecat din locul acela, ci privindu-l pe frate cu ură si sălbăticie îi spuneau: “Noi nu plecăm nicidecum din acest loc, deoarece acest loc este locuintă a noastră veche”, adică sunt câteva patimi care, pentru că s-au învechit, cu multă greutate pot fi alungate.
Dar...
„Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea ,adica rugaciunea si meditatia…In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale…Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau ,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.”(Serghie Bulgakov-1871-1944)


Atunci fratele, auzind cuvântul acesta, s-a supărat tare şi din multa lui supărare a aflat un fel de rugăciune a mintii mult mai înaltă, foarte rară si nespus de grea. Voind să-si silească si mai mult inima cu “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă”, într-un anume fel inima lui se făcea în întregime rugăciune, una cu rugăciunea; după această mai presus de fiintă înfrângere a inimii scotea din adâncul său un fel de suspin greu, după cum spunea profetul David: “Din suspinul inimii mele” si din prea multa silintă si din nemăsurata supărare, fratele era aproape să-si dea sufletul. Dar când sfârsea acel suspin adânc si greu, demonii care mai înainte erau sălbatici si de nebiruit fugeau de la fata fratelui, ca si când i-ar fi urmărit o sabie de foc. Si, cum mi se pare, fratele voia să spună cuvântul acela al Scripturii, care spune: “Si cu suspinurile din adânc ai făcut să rodească însutit durerile”. Deoarece cu cât mai din adânc scotea suspinul din fiinta sa cu durerea inimii, cu atât nimicea, pe acei demoni stăpânitori, şi cu cât îi nimicea, cu atât rodea rod însutit.
Dar...
„Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea ,adica rugaciunea si meditatia…In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale…Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.”(Serghie Bulgakov-1871-1944)


După ce a curătat fratele tot locul acela de demoni, si-a ridicat capul si a văzut la depărtare de sine ca la o aruncătură de piatră si chiar mai putin pe diavolii alungati, care stăteau si se uitau înapoi căutând să afle timp potrivit pentru a se întoarce la locul de unde fuseseră alungaţi. (Spunem că atunci când patimile vor fi dezrădăcinate din inimă cu silirea cea mai presus de fire a rugăciunii inimii, atunci se va păstra numai în minte amintirea lor; şi dacă se întâmplă să lipsească pentru o clipă frica de Dumnezeu şi rugăciunea din om, atunci patimile înviază din nou şi se înnoiesc). Iar fratele, voind să-i alunge şi de acolo, s-a asezat ca pe un scăunel şsi, aplecându-şi capul până la genunchi, se ruga precum se ruga oarecând văzătorul-de-Dumnezeu Moise, când L-a auzit pe Dumnezeu spunându-i: „Moise, Moise, de ce strigi către Mine?“ Rugâdu-se deci si fratele cu mintea în acelasi fel, iată că iesea din gura lui când foc, ce ajungea până la locul unde erau demonii, când ca un fel de gloante, ce ieseau din gura fratelui ca dintr-o puscă, cu atâta viteză împotriva demonilor, încât pe mulţi i-au nimicit. Iar când fratele spunea rugăciunea, şi cu mai multă putere, se făcea că ies din gura lui ca nişte ghiulele de tun care ucideau dintr-o dată mai mulţi demoni, chiar pe cei mai puternici dintre ei. Când spunea rugăciunea fără multă silinţă, ieseau si acestea mai mici, dar puternice, si loveau pe demonii mai mici. Văzând acestea, fratele si-a venit în fire şi, iată, a înteles că rugăciunea clocotea în inima lui precum fierbe şi clocoteste apa în cazanul pus pe foc.
Dar...
Mistica ortodoxa este fara imagini,fara imagini este si calea ce duce la ea ,adica rugaciunea si meditatia…In general,spiritualitatea ortodoxa nu incurajaza ,ci chiar tinde sa elimine imaginatia,care serveste omului pentru a-si reprezanta si retrai prin simturi lucrurile spirituale…Tot ceea ce provine din imaginatia omeneasca este plin de subiectivitate si,ceea ce este si mai rau,de senzualitate.Aceasta nu serveste la nimic.”(Serghie Bulgakov-1871-1944)
Icoana nefacuta de Mana Omeneasca Prodromita de la Schitul Prodromul mantuieste in chip minunat de la pierzanie pe un monah isihast idioritmic
Serghie, un monah de la mănăstirea Prodromul,crezandu-si mintii sale si bizuindu-se pe sine , iese din mănăstire fără binecuvantare şi merge într-o peşteră din apropiere pentru a se nevoi acolo într-o viaţă idioritmică. Într-o noapte, în timp ce îşi făcea canonul de rugăciune ,s-a pogorât deasupra lui un luceafar (diavolul) care îl trăsneşte atât de tare că monahul leşină. Dupa trei zile, venindu-şi în fire, constată că era slabit şi surd cu desăvârşire. Se înapoiază la mănăstire, călugării ducându-l la icoană, împreună făcând rugăciuni. Se vindecă complet de surzenie şi slăbiciune.
Ierodiacon Cleopa Paraschiv,Icoana Nefacuta de Mana Omeneasca Prodromita ,Editura Panaghia
. Aceasta lucrare minunata a fost consemnata si in Acatistul Maicii Domnului Prodromita
Condacul al 10-lea
Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit,
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit,
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta,
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala,
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării,
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării,
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare,
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare,
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea,
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta,
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat,
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!
De aceea,Icoana Maicii Domnului Prodromita poate fi considerata si ocrotitoarea isihastilor(sihastrilor) care au cazut in patima parerii de sine,amagiti fiind de diavol sa se nevoiasca intr-o lucrare idioritmica.
http://www.forumortodox.ro/viewtopic.php?f=17&t=406

Înapoi la “Cuvinte de învăţătură de la Sf. Părinţi şi duhovnici”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX