Pr. Teofil Paraian despre Saptamana Patimilor

Despre marele personalitatii din lumea ortodoxa: ierarhi, duhovnici, preoti, monahi şi chiar laici
Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:
Pr. Teofil Paraian despre Saptamana Patimilor

Mesaj necititde Petre C » 01 Apr 2010, 15:50

Sursa: Lacasuri Ortodoxe.

Cu Parintele Teofil Paraian, despre Saptamana Patimilor

Pr. Teofil: În Săptămâna Mare ne gândim la lucruri mari şi minunate, de importanţă pentru fiecare dintre noi. Credincioşii în această săptămână sunt cu mai multă grijă în ceea ce priveşte rânduiala Postului, sunt cu mai multă luare aminte la slujbele dumnezeieşti care se fac în mod deosebit în această săptămână, slujbe mai lungi, slujbe mai adânci parcă decât în altă vreme, slujbe mai angajante pentru credincioşii care iau parte la ele, în dorinţa de a-şi aduce iubirea şi recunoştinţa lor faţă de Mântuitorul.

În primele zile ale Săptămânii Mari, este rânduit în biserică să se spună rugăciunea:
„Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă miluieşte.”

Pr. Teofil, la Sfânta şi Marea Luni:
Luni, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup şi la suflet. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, Cel vândut de Iuda, şi este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat.
Tot în această zi de Luni binecuvântată pomenim şi o minune pe care a făcut-o Hristos spre înţelepţirea credincioşilor, cu smochinul neroditor care a fost blestemat. Ca să se înţeleagă din aceasta că El are şi putere pedepsitoare, iar credincioşii să se silească să fie nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Hristos. Să ne trezim şi să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele nostru vremelnic şi veşnic.


Pr. Teofil, la Sfânta şi Marea Marţi:
În Marţea Săptămânii celei Mari am făcut pomenire, tot îndrumaţi de Sfânta noastră Biserică, despre pilda celor zece fecioare, prin care am fost învăţaţi să fim cu luare aminte la noi înşine, la datoriile noastre, să aşteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare şi cu fapte bune, ca şi întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru Cel din ceruri. În această zi, ca şi luni şi miercuri, se cântă:
„Iată Mirele vine la miezul nopţii şi fericită e sluga pe care-o va afla priveghind; iar netrebnică e cea pe care o va găsi lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui, ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.”



Pr. Teofil, la Sfânta şi Marea Miercuri:
În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri, se face pomenire totdeauna despre o femeie cinstitoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Sfânta noastră Biserică o prezintă ca pe o femeie păcătoasă. Însă în Sfânta Evanghelie nu se spune că ea a fost păcătoasă. Ungerea s-a făcut cu mir care avea un preţ de peste 300 dinari, ceea ce însemna preţul a 300 zile de lucru.
„Doamne”, zicem noi către Domnul Hristos, „femeia care căzuse în păcate multe, simţind dumnezeirea Ta”, deci fiind mişcată de darul lui Dumnezeu ca să cunoască ceva din măreţia Mântuitorului, „şi luând rânduială de mironosiţă”, deci făcând ceea ce voiau să facă femeile mironosiţe după înmormântarea Domnului Hristos, a anticipat cumva înmormântarea Domnului Hristos şi pregătirea Lui cu miresme, „aducând mir de mult preţ”, dar şi-a adus şi inima ei cinstitoare, şi-a pus şi dorinţa ei de a i se dezlega păcatele, pentru că zicea femeia: Dezleagă-mi păcatele mele, aşa cum eu mi-am dezlegat părul. Şi cerea de la Domnul Hristos lacrimi, de la El care scoate apă din mare prin nori.


E o alcătuire extraordinar de frumoasă şi minunată:
„Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir, mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie patima desfrânării şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l Eva în rai în miazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă”. (alcătuire a Casianei monahia)

Pr. Teofil, la Sfânta şi Marea Joi:
În Joia premergătoare Pătimirii Domnului, ne oprim cu bucuria de a înţelege măreţia Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a spălat picioarele ucenicilor Săi. Ne minunăm de Dumnezeu, Cel ce spală picioarele omului şi care a rânduit ca şi noi să facem la fel. (Ioan 13, 14) Este o poruncă a Mântuitorului, ca să fim unii faţă de alţii cinstitori, de a ne smeri unii în faţa altora, de a fi curăţitori ai fraţilor noştri.
Pomenim apoi Cina cea de Taină, ultima cină pe care a avut-o Domnul Hristos cu ucenicii Săi înainte de Sfintele Sale Pătimiri, când a rânduit ca cele ce le-a făcut El atunci acolo, să se facă în continuare spre pomenirea Lui, căci luând pâine în sfintele, preacuratele şi fără prihană mâinile Sale a sfinţit, a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor Săi, zicând: Luaţi, mâncaţi..., Beţi dintru acesta toţi... Acestea le facem la fiecare Sfântă Liturghie, dar le pomenim în chip deosebit în Joia cea Mare.
Noi pomenim în Joia cea Mare şi rugăciunea din Grădina Ghetsimani, când Domnul Hristos L-a rugat pe Tatăl Ceresc să treacă paharul suferinţelor de la El dacă este cu putinţă, dar „nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească”. (Matei 26, 39) Şi rugăciunea noastră trebuie să fie o rugăciune cât mai adâncă, o rugăciune totală.
Mai pomenim şi prinderea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, arestarea Lui în Grădina Ghetsimani, când Iuda L-a sărutat şi I-a zis „Bucură-Te, Învăţătorule” (Matei 26, 49).
În această Joi, noi, în faţa Sfântului Potir, spunem Mântuitorului: „Nici sărutare Îţi voi da ca Iuda..., ci ca tâlharul mărturisindu-mă...”.
În această Joi minunată şi vrednică de ţinut minte, Sfânta noastră Biserică ne conduce să vorbim cu Mântuitorul şi să zicem:
„Când slăviţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cela Ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie.”



Pr. Teofil, la Sfânta şi Marea Vineri:
În Vinerea cea Mare, ne aducem aminte de suferinţele Domnului pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Fiind lucru mai presus de fire, cu greu putem să apreciem aceste pătimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a primit pentru mântuirea noastră, şi în măsura în care le înţelegem sau înţelegem ceva din ele, stăm şi noi în faţa Domnului Hristos, în faţa crucii, stăm împreună cu Ioan Evanghelistul şi cu Maica Domnului, în apropierea crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi învăţăm de la El să iertăm pe vrăjmaşii noştri.
„Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.”(Luca 23, 34)
Învăţăm de la Domnul şi să ne încredinţăm toate ale noastre în mâinile lui Dumnezeu.
„Părinte, în mâinile Tale Îmi dau duhul Meu.” (Luca 23, 46)
Învăţăm de la Hristos să împlinim toate lucrurile până la deplinătatea lor.
„Săvârşitu-s-a.” (Ioan 19, 30)
Şi cerem de la Dumnezeu ajutor ca să înţelegem cât mai bine cele ce s-au făcut pentru noi şi înţelegându-le, recunoştinţa noastră să fie cât mai deplină. E o Vineri întunecată, pentru că s-a întunecat soarele şi s-a cutremurat pământul, dar şi luminată, de iubirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar Sfânta

Biserică ne cheamă:
„Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi toţi veniţi toţi să-L lăudăm, că pe acesta L-a văzut Maria pe cruce şi a zis: Deşi rabzi răstignire, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.”


Pr. Teofil, la Sfânta şi Marea Sâmbătă:
Pomenim înmormântarea Domnului şi petrecerea Sa în mormânt, pentru a noastră mântuire: pe Iisus, Cel ce a fost în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul şi în Rai ca un Dumnezeu cu tâlharul, care a fost cu dumnezeirea pretutindeni. E o zi în care ne arătăm nedumerirea şi convingerea că moartea s-a întâmplat în viaţă, că Viaţa a primit moartea.
Este sâmbăta tăcerii – o tăcere a gândurilor iscoditoare – când auzim, ascultăm, vedem pe cei care Îl însoţesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în moarte şi prin moarte spre învierea cea de a treia zi, pe care o aşteptăm şi pentru care ne-am rugat să o ajungem. Şi aşa întâmpinăm Ziua Învierii.
„În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”
Întrebarea firească pentru fiecare dintre noi este: ne închinăm cu adevărat Sfintei Învieri? Le zicem fraţi celor ce ne urăsc pe noi? Suntem binevoitori faţă de toţi oamenii? Dacă da, atunci suntem fericiţi, pentru că trăim Ziua Învierii întru care dorim să ne luminăm.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Înapoi la “Personalităţi ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron