Parintele Constantin Galeriu

Despre marele personalitatii din lumea ortodoxa: ierarhi, duhovnici, preoti, monahi şi chiar laici
dan_ion
Mesaje:43
Membru din:03 Mai 2008, 17:16
Parintele Constantin Galeriu

Mesaj necititde dan_ion » 04 Iun 2008, 14:52

Iubite Parinte Galeriu,
Fara Sfintia voastra,iubite prietene si mentor,am ramas mai saraci.Fara cuvantul Sfintiei voastre am ramas mai tacuti.Va multumim ca ati fost faclia binecuvantata care nu ne-a lasat sa ne ratacim in lungile nopti ale confuziei si urii.Va multumim pentru ca ati fost sufletul mare al acestui neam .Va multumim ca ne-ati lecuit ranile dupa dezastrele totalitare prin care am trecut.
Va sarutam dreapta,iubite Parinte,si fie ca Dumnezeu sa va numere cu sfintii Lui,Iar Biserica sa pomeneasca cu recunostinta
mucenicia Sfintiei voastre din temnitele totalitare unde ati patimit pentru Hristos...



Era iarna 1990,o iarna cu omat bogat,o iarna de basm romanesc,cand i-am incredintat parintelui Constantin Galeriu un articol nascut din emotia evenimentelor Revolutiei si a mai multor nopti nedormite.
Pe parinte il cunosteam mai demult,din anii grei ai dictaturii,cand,ca multi altii,eram infometat de spiritualitate si cautam o lumina de candela care sa ma calauzeasca in intunericul politic de atunci.Traia ca un modest paroh la o biserica bucuresteana:Sfantul Silvestru.Parea un sihastru coborator din Pateric,un monah intr-o manastire fara ziduri.M-a cucerit imediat.Incet,incet,in anii care au urmat devenise mentorul meu.Facea parte din putinele calauze ale generatiei noastre.O generatie crescuta stramb,fara lumina duhovniceasca.Nu eram din Bucuresti,eram un provincial,dar totusi gasem timp sa iau trenul si sa-l vad.Totdeauna veneam acasa mai bogat duhovniceste.Prima intalnire cu Sfintia sa ,care a avut loc intr-o zi de vara calduraosa a anului 1982,a fost de natura sa ma deruteze.Ma asteptam la un preot obisnuit,unul dintre cei multi pe care ii cunosteam bine.Era insa diferit.Locuia intr-o modesta camaruta ticsita cu carti.Colaboram de ceva vreme la o gazeta locala si ii adusesem taieturi de ziare sa le vada.Dupa ce le-a citit atent ,a exclamat:
"Sinteti om de talent!"(pe atunci,verbul a fi,la prezentul indicativului se conjuga putin diferit).
"Multumesc,am raspuns,dar spuneti-mi pe nume".
La plecare,a scos din raftul bibliotecii o carte destul de rara pentru vremurile acelea si destul de scumpa.A vrut sa mi-o dea definitiv.Dar tocmai atunci a intrat cineva de-ai casei. L-a oprit de la un gest atat de generos.
"Multumesc",am spus ,"dar intamplator am si eu aceasta carte".Intamplator,chiar o aveam.Era un mare generos.Daca nu era acea persoana sa fie tot timpul cu ochii pe Sfintia sa,instraina totul din casa...
Revolutia!Toata lumea avea ceva de spus.Toti dadeau navala la televiziune.Se perindau cu duzinile.Acolo am auzit toate enormitatile din cate mi-a dat sa aud:teroristi,tuneluri bucurestene subterane,otravirea apelor,ceasul lui Ceausescu cu emisie-receptie,bombe cu ceas ascune in Televiziune si dezarmorsate in ultimul moment(ca intr-un film ieftin cu nemti si sabotaj comunist).Si eu aveam ceva de spus.Dar nu pe sticla,pe hartie.Asadar i-am inmanat parintelui Galeriu un articol.
Dupa ce l-a citit cu atentie,parintele a exlamat:"Il vom publica!","Unde?","In Vestitorul Ortodoxiei".
Intr-adevar in numarul 4-5 din 13 februarie il vad tiparit.Am ramas uimit.Era cules cu litera de corp mare si incadrat intr-un chenar.Contrasta cu celelalte articole:
Candela din noi
Zile de doliu in Romania.In genunchi,pe strazi,oamenii rostesc "Tatal nostru".Lumanarile isi picura ceara pe asfaltul jilav,fierb lacrimile pe obrajii arsi,buzele obosite de-abia mai pot mangaia cate un cuvant.
E seara.Gerul musca aerul afumat,secera lunii taie ca un brici,stelelel precum cuiele ratignesc orasul Peste tot flori si lacrimi.Flori de toate culorile pornite pe ultimul drum.Ma rascolesc aceste cuvinte:"Ramai cu bine primavara,noi mergem spre vesnicie!".Nu merg singure:ghirlande de rugaciuni le insotesc.In metrou,in tramvai,pe holurile institutiilor,oamenii se roaga.In primavara,ca si in toamna vietii,oamenii se roaga.Rugaciunile lor se amesteca cu fumul de tamaie si merg laolalta spe vesnicie.
De cand s-a intemeiat lumea si pana astazi,pe pamant s-a varsat mult sange si au curs multe lacrimi.De cand s-a intemeiat lumea si pana astazi,glasul sangelui varsat stiga catre Dumnezeu,cerand dreptate.Si tot de atunci,lacrimile striga catre Dumnezeu,cerand indurare.Prima crima din istoria omenirii,primele alcrimi ale durerii,altfel de lacrimi dupa cele ale rusinii.Din timpurile lui Abel picura sange,din ochii lui Adam si Eva picura amaraciune.Amandoua se scurg in tarana.
Traim,dar nu putem trai oricum,supravietuim,dar cu ce pret? "De ma izgonesti acum din pamantul acesta,ma voi ascunde de fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant",se tanguie Cain dupa fratricid.Glasul pamantului,armoniile pamantului,ne cheama,ne patrund,ne hranesc.Maslinul din noi creste incet,incet.Maslinul,ale carui ramuri Noe le-a primit in mana lui dreapta,ca un semn al impacarii cu Dumnezeu,e gata de rodire.Frunzisul lui canta,melodii tainice ne patrund.Florile se vor transforma in fructe,fructele in untdelemn.Se vor jertfi pe valturile preselor de ulei pentru ca din sangele lor sa se sfinteasca mirul care sa pecetluiasca fruntea,buzele,pieptul,mainile si toate partile sufletului.
Alte flori vor porni spre roade.Pe aceste roade,pamantul le cheama spre el pentru a le renaste spre alt destin.
E noapte.Satele si orasele se cufunda in somn.Lumanarile s-au consumat si s-au stins,lacrimile s-au zvantat,obrajii s-au mai racorit putin.Pe cate un perete,tremura luminita candelei hranite cu untdelemn.Dintr-o icoana,ne lumineaza chipul lui Christ incoronat cu spini.Din alta,chipul trist si obosit al Mamei Indurerate.Mamele isi striga feciorii prin somn,copiii viseaza la flori si jocuri.Maine vom trai o noua zi,dar acum,la crucea noptii sa lasam dulceata clipei de liniste si sfintenie sa ne patrunda.
Dupa Revolutie,un timp nu l-am mai intalnit pe parintele Galeriu.L-am revazut dupa cateva luni,atunci cand Sfintia sa tinea o comunicare pe tema "istoria religiilor".L-am ascultat cu atentie.Isi depana amintirile.Vorbea despre Nichifor Crainic,cel care i-a descoperit harul cuvantului frumos si vocea sonora.Acela care l-a indemnat sa vorbeasca si sa tina predici.Avea numai cuvinte de lauda despre el.Pana atunci,imaginea mea despre poetul de la Bulbucata era cu totul alta.Stiam ca el si Radu Gyr au fost poetii inchisorilor comuniste.Stiam ca amandoi au creat versuri chiar in inchisoare si ca aceste versuri i-au intarit pe detinuti.Dr totodata,stiam din memoriile unor contemporani ,precum Tudor Arghezi sau Marin Preda ca, Nichifor Crainic, omul ,nu se ridica la valoarea lui Nichifor Crainic ,poetul.Vorbele parintelui Galeriu,omul care il cunoscuse atat de bine si il admira ,au avut darul sa schimbe imaginea despre poetul inchisorilor.
La sfarsit,descoperind in sala un om,ni l-a prezentat.Pe atunci nu-l cunosteam,nici nu auzisem de acesta.Era cel ce acum este P.F. Patriarh Daniel.Cuvintele de prezentare erau admirative.L-a invitat sa vorbeasca.Omul a venit in fata noastra si a vorbit.Vocea ii era ferma si baritonala.Nu mai imi aduc bine aminte despre continutul cuvantarii,dar m-a impresionat ca pe tot timpul cat ne-a vorbit,isi tinea smerit privirea in pamant.Nu era nici pe departe o persoana timida,dar totusi tinea privirea in pamant.Mi-am adus aminte ca citisem undeva cum ca ucenicii Mantuitorului tineau ochii plecati atunci cand vorbeau cu Acesta.Probabil ca aceasta era uzanta timpului.Dar acum?Nu a vorbit mult.Dar a vorbit limpede si concentrat.Se pare ca ce spunea mergea la inima,caci in sala a izbucnit spontan un ropot de aplauze.Avea si admiratori.In spatelel meu,am auzit soptindu-se:" Om destept,domnule!E si profesor,preda in Occident!"
Odata,ispitit de mine,parintele Galeriu mi-a povestit cum l-au calcat hotii.Banuiau ei ca daca e preot,trebuie sa aiba bani multi.Dupa ce i-au rascolit casa,infuriati ca nu au gasit lucruri de valoare s-au napustit asupra Sfintiei sale amenintandu-l:
"Scoate malaiul(banii),ma!Ce popa e ala sa n-aiba bani?Scoate banii ca te omoram!..."Povestea cu un aer degajat si jovial.Fara pic de ranchiuna,de ura,de suparare,de manie.Nu-mi venea sa cred ca a putut sa-i ierte.Nici plangere la politie nu a facut.Nu-mi venea sa cred,caci eu nu as fi putut.Era peste putintele mele.M-am speriat si l-am admirat.M-am inspaimantat fiindca am realizat ca am in fata mea o sfintenie extraordinara,l-am admirat fiindca eu stiam ca nu voi ajunge niciodata la o asemenea despatimire.Ura si dorinta de razbunarea clocotesc in mine tot deauna, atunci cand cineva mi-a facut rau,atunci cand mi s-a facut o nedreptate.
Aveam o cumnata care locuia in Bucuresti si urma cursurile Scolii "Waldorf".Am rugat-o in nenumarate randuri sa accepte sa o prezint Parintelui si intr-o zi a fost de acord.A ascultat-o cu atentie,iar cand a venit vorba de Antropozofie,Parintele i-a spus(redau aproximativ):
"Stiu ca Rudolf Steiner a fost un invatat,a avut multe doctorate.Probabil, in domeniul pedagogiei a facut unele lucruri bune,dar viziunea lui cu privire la cunoasterea lui Dumnezeu este gresita.A mers numai pe calea rationalismului scolastic,specific Occidentului,fara sa inteleaga viziunea Sfintilor Parinti ai Rasaritului privind abordarea apofatica a transcendentei lui Dumnezeu care este vazut ca o persoana.Dumnezeu nu este cunoscut numai din creatie , ci prin trairea nemijlocita a prezentei Sale,traire pe care au avut-o Sfintii nosti Parinti eliberati de patimi si lucratori ai virtutilor".
Dialogul a durat mult timp.Se facuse tarziu si Parintele nu se grabea.Aducea argumente peste argumente.Parea un Socrate crestin in lupta cu sofistii moderni.Bineinteles ca personalitatea,multimea si profunzimea cunostintelor,corectitudinea argumentelor si,nu in ultimul rand harisma(nu carisma) au avut darul sa copleseasca rezistenta viitoarei profesoare Waldorf,care s-a dat batuta.
Am remarcat ca Parintele nu era un extremist.Recunostea pedagogiei Waldorf partea ei pozitiva,dar vorbea si despre multele aspecte negative.
In primele luni ale anului 1990,cand Romania era macinata de patimi politice,cand aveau loc demonstatii si contrademonstratii,mineriade si contramineriade,Parintele era preocupat sa tina simpozioane pe teme duhovnicesti.
Astfel,pe 21 martie,dupa un astfel de simpozion l-am rugat sa-mi acorde un interviu.L-am publicat in numarul 28 din 5 aprilie 1990 al unui ziar local giurgiuvean,"Cuvantul liber"(acolo am avut posibilitatea,caci presa centrala era prea preocupata cu campania electorala a partidelor).Recitind acele randuri,am constatat cu surprindere ca ceea ce a spus atunci Parintele s-a adeverit.Redau cateva secvente:
Sus sa avem inimile!
- Dialog cu preotul prof. dr. Constantin Galeriu -

Ce frumos suna aceste cuvinte in inspirata traducere a Bibliei,apartinand lui Gala Galaction:"Sa ridicam inimile si maineile noastre la Domnul din cer!""Sus sa avem inimile!"a rasunat din spatiul sacru al altarului duminica de duminica."Sus sa avem inimile!",expresia cea mai edificatoare a pietatii crestine."Sus sa avem inimile!",a rasunat deaodata cu bataile de clopotdin pieptul bisericilor si in acea binecuvantata duminica de 17 decembrie,ziua care vestea zorii desteptarii noastre.Cu aceste ganduri,l-am reintalnit pe parintele Constantin Galeri
-Simate parinte profesor,cum vedeti reintroducerea religiei in scoli?Va trebui sa fie obligatorie?
-Nu trebuie sa fie obligatorie,ci facultativa.O libertate in spatiul evanghelic.Sistemul de predare ca si notare nu trebuie sa fie rigid,ci sa se tina seama de dorintele parintilor si elevilor.In ceea ce priveste facultatile de teologie,care pe langa faptul ca vor pregati viitori preoti si diaconi,ne gandim si la deschidearea unor sectii in care sa fie admisi toti cei care vor sa-si desavarseasca cunostintele religioase,inclusiv fetele.Pe de alta parte,trebuie sa se tina seama ca in ziua de azi,religia este pluriconfesionala.Nu toti elevii vor fi ortodocsi,dar acolo unde procentul de ortodocsi este covarsitor,evident,preotul va trebui sa fie ortodox.
-Ce alte discipline inrudite cu religia credeti ca ar mai fi necesar sa se predea in scoli?
-Morala este o disciplina esentiala.Un curs de teologie morala este oricand binevenit.Cred insa ca si un curs de ascetica si mistica,asa cum preconiza si Nichifor Crainic,al carui student i-am fost,ar fi de mare folos...
-Multi parinti,nu neaparat atei,si-au manifestat ingrijorarea. in perspectiva reintroducerii religiei in scoli,disciplina pe care o vad vetusta.Ei vor mai multe ore de matematica,fizica,informatica caci,motiveaza ei,sunt de viitor.In ce masura se va tine seama de parerea lor?
-Religia nu poate fi vetusta fiindca religia este calitativ umana.Ea plaseaza in centru omul,mantuirea si fericirea lui.Este de o permanenta actualitate.Ce au facut stiintele exacte atunci cand s-a despartit de religie?Omul este pe cale sa fie distrus de propria lui creatie,de propriile lui cuniostinte.Numai Religia si morala pot redirectiona stiintele exacte spre folosul omului,le pot da un sens,o finalitate pozitiva."Somnul ratiunii zamisleste monstri" este titlul unui tablou de Goya.Fara ratiune,nimic pozitiv nu se poate realiza.De aceea Sfantul Ioan Evanghelistul identifica pe Dumnezeu cu Ratiunea Suprema.:"La inceout era Cuvantul(Logos) si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul(Ioan 1,1).
"(va urma)

Gabriel S. IORDAN-DOROBANŢU

Înapoi la “Personalităţi ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX