Pr. Haralambie mă bucur că mi-aţi răspuns mai detaliat. Apăraţi credinţa, dar nu uitaţi de iubire că dacă e iubire orice îţi este permis şi orice se înţelege.
PS: Astept şi eu sa ne lamuriti referitor la Sf. Ioan Gură de Aur că nici eu nu cred că a spus aşa ceva...
Ba, aşa a spus. Dar aici el nu elimină discernământul. Spre exemplu: Cuv. Paisie Aghioritul a avt două atitudini diferite când a auzit pe cineva hulind:
1) când cineva a vrut să-l omoare, în timp ce-l ştrangula cu mâinile pe P.Paisie, a zis: "Tu şi dmnezeii tăi!". Ce a făcut părintele: deşi acela era o namilă de om, părintele îndată l-a împins cu putere, trântindu-l la pământ, deoarece -zicea el- acela a hulit. Altădată, când un tânăr vrăjitor l-a imobilizat pe la spate şi i-a zis: "Ia să vedem, dacă te mai poate scăpa Arsenie de mine (Sf.Arsenie Capadocianul)!", bătrânul a făcut un simplu semn cu mâna, şi o putere nevăzută l-a trântit pe acela la pământ, deoarece -spunea el- acela hulise;
2) altă dată, cineva hulea intenţionat când îl vedea pe P.Paisie. Părintele ştiind aceasta, se făcea că nu-l aude, doarece ştia că dacă îi zicea ceva aceluia, acela avea să facă şi mai mare rău (nu mai ştiu ce anume), iar Părintele Paisie avea să dea răspuns la judecată pentru faptul că i-a dat ocazia aceluia să-şi umple sufletul de mai mari păcate.
Aşadar, discernământul este totul şi aici, iar contextul este indispenabil în înţelegerea corectă a spuselor cuiva (de multe ori), mai ales atunci când spusele aceluia pot lăsa loc la interpretări contradictorii.
(Vorba P. Haralambie: "Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat ...", "Mergi şi fă şi tu asemenea!". )
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!
Dar UNDE a spus, oameni buni? eu am cautat ieri in ro, fr si en fraza asta, in mai multe versiuni sau cuvinte izolate din ea si NU EXISTA!
Exista doar cateva pe siteuri romanesti, fara a se indica niciodata sursa. Cum ortodoxia mai are cateva „citate” aiurea (d. ex: „urasc pacatul dar iubesc pe pacatos”), e natural si de buna credinta sa indicati si SURSA. Nu vi se pare?
Dar UNDE a spus, oameni buni? eu am cautat ieri in ro, fr si en fraza asta, in mai multe versiuni sau cuvinte izolate din ea si NU EXISTA!
Dle esenin, aveţi răbdare, nu vă grăbiţi. Scrierile sfântului sunt imense.
S-ar putea în Puţul,să se găsească afirmaţia, dar nu-l am decât în format djvu, şi este mare cartea, are 64 de predici, trebuie timp pt căutare. Eu nu prea am timp, dacă vreţi căutaţi.
Dar nu în: Puţul şi împărţirea de grâu. Sunt 2 cărţi asemănătoare în denumire dar diferite în conţinut.
Dar până una alta vă dau ceva asemănător să vă îndeletniciţi prin care puteţi să-l înţelegeţi pe sfânt. Nu promit că am timp s-o fac pe-a secretara cu toate citatele.
Dacă sunteţi numaidecât interesat mai uitaţi-vă şi în cartea, Ne vorbeşte pr Cleopa vol 7, începutul paginii 55.
La sf Nicodim Aghioritul în Hristoiţia capitolul 155.
Şi mai sunt şi alte mărturii asemănătoare.
Exista doar cateva pe siteuri romanesti, fara a se indica niciodata sursa.
Asta nu înseamnă că nu-i adevărat ce se spune, chiar dacă nu au note.
Cum ortodoxia mai are cateva „citate” aiurea (d. ex: „urasc pacatul dar iubesc pe pacatos”),
Nu este aiurea, citiţi-l pe sf Ioan Hrisostomul la Tâlcuirea epistolei întâi Către Corinteni, omilia XXXIII, Pg, 353. Şi veţi vedea că aşa spune. Chiar dacă în alte părţi mai spune şi altfel.
Apăraţi credinţa, dar nu uitaţi de iubire că dacă e iubire orice îţi este permis şi orice se înţelege.
Nu chiar orice îţi este permis dacă ai iubire, dar, mai întâi este important să deosebim iubirea adevărată de cea mincinoasă care cochetează cu vrăjmaşii lui Dumnezeu.
Unde este, in omelia XXXIII? am cautat de mi-au sarit capacele.
Omelia este: „iubirea este rabdatoare....(cap. XIII, pana la ver, 8)” ?
Sau nu nimeresc eu?
Tâlcuire la epistola I Corinteni sf Ioan Gură de Aur, omilia XXXIII, pg 353. Editura Sofia Bucureşti, 2005.
Dar ce, zici tu, dacă vrăjmaşii noştri sunt şi Elini(pâgâni). apoi nu trebuie ai urî? A urî, da, însă nu pe dânşii, ci credinţa lor; nu pe om ci fapta lui cea rea, părerea lui cea stricată. Omul este lucrul Lui Dumnezeu, pe când rătăcirea este lucrul diavolului. De altfel şi iudeii erau hulitori şi prigonitori şi batjocoritori, şi grăiau mii de rele de Hristos; dar oare pentru aceasta îi ura Pavel?, el care iubea pe Hristos mai mult decât toţi? Câtuşi de puţin, ba încă îi şi iubea, şi toate le făcea pentru dânşii. Acum, de pildă, zicea: Bunăvoinţa inimii mele , şi rugăciunea cea către Dumnezeu, pentru dânşii este spre mântuire.(Romani10,1), iar altă dată spunea: că aşi fi poftit eu insumi a fi anathema de la Hristos pentru fraţii mei( Romani9,3)
Oooo, parinte! Aveti aceeasi „logica” ca pr. dimitrie.
pai ce zice citatul?
„Urasc pacatul, dar iubesc pe pacatos”. e o opozitie aici: pacatos este OMUL, pacatul este fiinta duhovniceasca (nevazuta), care intra in om. Pe aia o urasti, nu pe bietul om, care se poate elibera de pacat, si nici nu esti in drept sa-l urasti caci SI TU ai pacat.
Dar pacatul tot ramane, ca fiinta duhovniceasca. UNDE GASITI CHESTIA ASTA IN CITATUL DUMNEAVAOSTRA?
Aceste cuvinte NU exista in biblie. Dumnezeu, sau vreun sfant, ceva, cineva, mentionat in biblie, n-a spus niciodata asta!
Dle esenin, acesta de mai sus este citatul sfântului Ioan, nici un cuvinţel nu este al meu, înafară de trimiterea de sus.
Aţi întrebat unde există, pt că nu-l găsiţi, iar eu am repetat trimiterea şi am copiat şi citatul. Nu am crezut că nu vă daţi seama.
Noi am mai avut discuţii în care dvs aţi început să-l bârfiţi şi denigraţi pe sfânt, spers să nu se mai întâmple.
Trebuie să ştiţi că, sfântul arată multă compasiune şi iubire pt păgâni, eretici, pt oameni în general. Abundă cu îndemnuri în scrierile sale.
Nu parinte, nu „denigrez” cand e corect, ESTE! Aveti dreptate, multumesc.
Nicoleta, sarutmana, nu pot sa raspund la mp ptr ca nu merge, cel putin ale mele nu merg. Vedeti ca in primul rand din citatul din Chrysostomul, dat de pr. haralambie, scrie ACELASI LUCRU. (Eu nu l-am vazut) Nu este zis cu atata eleganta ca „Urasc pacatul....etc” dar are acelasi sens. Ideea este ACEEASI. Nu omul, ci diavolul.
Pr. Haralambie mă bucur că mi-aţi răspuns mai detaliat. Apăraţi credinţa, dar nu uitaţi de iubire că dacă e iubire orice îţi este permis şi orice se înţelege.
PS: Astept şi eu sa ne lamuriti referitor la Sf. Ioan Gură de Aur că nici eu nu cred că a spus aşa ceva...
Ba, aşa a spus. Dar aici el nu elimină discernământul. Spre exemplu: Cuv. Paisie Aghioritul a avt două atitudini diferite când a auzit pe cineva hulind:
1) când cineva a vrut să-l omoare, în timp ce-l ştrangula cu mâinile pe P.Paisie, a zis: "Tu şi dmnezeii tăi!". Ce a făcut părintele: deşi acela era o namilă de om, părintele îndată l-a împins cu putere, trântindu-l la pământ, deoarece -zicea el- acela a hulit. Altădată, când un tânăr vrăjitor l-a imobilizat pe la spate şi i-a zis: "Ia să vedem, dacă te mai poate scăpa Arsenie de mine (Sf.Arsenie Capadocianul)!", bătrânul a făcut un simplu semn cu mâna, şi o putere nevăzută l-a trântit pe acela la pământ, deoarece -spunea el- acela hulise;
2) altă dată, cineva hulea intenţionat când îl vedea pe P.Paisie. Părintele ştiind aceasta, se făcea că nu-l aude, doarece ştia că dacă îi zicea ceva aceluia, acela avea să facă şi mai mare rău (nu mai ştiu ce anume), iar Părintele Paisie avea să dea răspuns la judecată pentru faptul că i-a dat ocazia aceluia să-şi umple sufletul de mai mari păcate.
Aşadar, discernământul este totul şi aici, iar contextul este indispenabil în înţelegerea corectă a spuselor cuiva (de multe ori), mai ales atunci când spusele aceluia pot lăsa loc la interpretări contradictorii.
(Vorba P. Haralambie: "Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat ...", "Mergi şi fă şi tu asemenea!". )
Aşa ceva am fost şi eu nevoită să fac chiar dinainte de a ajunge la biserică şi chiar şi azinoapte. Azinoapte din cauza unei sticle de coca cola.. Eram aproape convinsă că, dacă le-aş fi spus adevărul nu l-ar fi crezut şi nu numai că m-ar fi făcut iar cum ştiu ei, pe mine şi pe toti pe care-i cred, dar atunci ar fi păcătuit nu pentru că nu au ştiut, ci pentru că nu au crezut. M-am gândit să am încredere în iubirea Lui şi să las totul în grija Lui, dar m-am gândit şi să am încredere că, dacă le spun adevărul, El ne ajută să fie totul bine (am mai incercat asta cu alte ocazii şi aşa a fost). Cum mă întâlnii cu mama îi spusei că de-acum cine mai bea pepsi si coca cola se face părtaş la păcatul de avort şi canibalism. Îmi zise că ar fi spus Dan Diaconescu, aşa cum a spus şi de nu ştiu ce margarină. Poate ar face Dumnezeu minunea cu ceilalţi, dar nu mai îndrăznesc eu.