Despre superioritatea omului fata de animale

[Florina]

Pe blogul meu am scris un articol despre cum am fost contrariata de comportamentul unui domn care a dat locul unei doamne care avea un catel in brate, in loc sa dea locul unei alte doamne, de langa el, care avea un copilas.

http://florina.megablog.ro/2009/09/07/d ... e-animale/

Am primit comentarii foarte acide prin care o persoana spunea ca oamenii nu sunt superiori animalelor. Am scris ca raspuns la acel comentariu un nou articol, in care am adus ca argument al superioritatii omului fata de animale primele capitole din Geneza:

http://florina.megablog.ro/2009/10/03/d ... e-animale/

Primesc incontinuu mesaje prin care oamenii se arata contrariati de ceea ce am spus. Stiu ca si Mitropolitul Hierotheos Vlachos a scris despre sufletul animalelor ca este unul pur biologic, dar daca acestia nu cred in Sfanta Scriptura, cum ar crede in ceea ce spune un contemporan?

Daca aveti argumente logice sau marturii ale Sfintilor Parinti pe aceasta tema, va rog mult sa dezvoltam subiectul.

[Ioan Cr]

Omul a fost asezat de Dumnezeu mai jos "cu putin fata de ingeri", ca sa fie stapan peste cei de sub el, lumea animala inclusiv. Este foarte semnificativ faptul ca ierarhia cereasca prin om se extinde si in temporalitate (ierarhizand-o la randul ei), pentru ca prin om, cum invata parintii, prin natura sa duala materiala si spirituala sa apropie creatiunea catre Creatorul ei. In masura in care se angajeaza si ii reuseste - va fi si stapan (respectiv superior).

Transpunand problema intr-un fagas ateu, demnitatea omeneasca poate fi revendicata exact la fel, raportandu-ne deci la supra-uman (super-Ego, daca vreti), caci prin inaltimea aspiratiilor - si prin participarea la ele - realizam conditia noastra umana, cultura, in limitele careia numai putem supravietui si biologic. Cultura este habitatul natural al omului, nu al animalului. Prezenta animalului printre oameni, animalele domestice, animalele "de camera" sau animalele salbatice din gradina zoologica - este cu totul contingenta si instrumentalizata, un mijloc destinat pentru a satisface o nevoie sau alta, oricat de joasa sau "nobila". Ganditi-va, bunaoara, cum nu se ezita a sacrifica pe "prietenul cel mai bun al omului" atunci cand a agresat pe cineva cu violenta sau cu urmari dramatice. Sistemul de valori in baza caruia se auto-gestioneaza colectivitatea si in functie de care este posibila socializarea presupune, in mod necesar, existenta subiectivitatii (ratiune, libertate, constiinta) prin care, numai, ea poate fi realizata. Socializarea interspecifica nu ne este inca cunoscuta - fiinta creatoare de cultura (si deci purtatoare a subiectivitatii) pe Terra este numai omul. Despre existenta altor civilizatii nu se stie nimic: dar si ceea ce se speculeaza despre ele, ca ar fi organizate/ierarhizate asemenea noua, dovedeste inca o data faptul ca omul se autodefineste si cultural ca si om numai (vezi SF-urile care "descriu" o lume X in care sunt si "animale de tractiune", care oricat de putin s-ar deosebi la infatisare de stapanii lor, nu se confunda niciodata cu acestea sau cu cultura acestora). Deci in limitele culturii noastre omenesti, in masura in care este omeneasca - in aceiasi masura nu este "animalica". Si am vazut ca omul se oglindeste numai in oameni, nu si in animale (chiar daca d.p.d.v. biologic ar recunoaste ca suntem "la fel").