Atitudinea crestina pe forum

[mada]

Atitudinea crestina in relatiile interpersonale, ca rezultat al trairii crestine ar trebui sa se manifeste si pe forum (mai ales ca este un forum ortodox)? Sau nu?
Ce parere aveti?

Oare pe forum, ce este mai mult o "societate virtuala" si nu una "concreta", cum ar trebui sa se manifeste forumistii in relatiile dintre ei, privit prin prisma credintei si a poruncilor Lui Dumnezeu?

Spre exemplificare: daca cineva marturiseste public pe forum ca un anumit lucru, o anumita actiune a unor forumisti il ispiteste (deci il poate sminti), cum ar trebui sa se poarte fratii ortodocsi de pe forum, fata de acea persoana?

Ar trebui sa il ignore si sa nu tina seama ca pot ispiti/sminti pe acela, facand tot ce vor ei (dupa principiul ca cel ce se simte ispitit de anumite lucruri, se poate feri de ispite, sau poate lupta sa nu cada in ele, deci nu e nevoie sa existe vreo atentie din partea celor din jur), ar trebui sa nu intereseze justificarile si motivatiile aceluiacare spune ca se simte ispitit, sau ar trebui sa tina seama ca acel om ce se simte ispitit si sa se fereasca a nu-l ispiti si a nu-l sminti?

Cat de "aplicabile" sint poruncile Lui Dumezeu (iubirea fata de aproapele, grija de a nu ispiti sau sminti pe nimeni, etc) intr-o societate virtuala, cum este un forum, in relatie cu manifestarile forumistilor?

Pe un forum (mai ales unul ortodox), ce este mai important: obiectivitatea faptica ce nu tine cont de motivatii si justificari, sau obiectivitatea crestina ce ia in calcul motivatiile si justificarile exprimate ale fiecarui forumist si le filtreaza prin prisma invataturii ortodoxe? Care ar trebui sa primeze in atitudinea si modul de actiune al forumistilor atunci cand ei interactioneaza cu ceilalti forumisti?

Ce este mai important pe un forum ortodox in priviinta modului de manifestare al forumistilor?

[maria_andreea]

Atitudinea crestina in relatiile interpersonale, ca rezultat al trairii crestine ar trebui sa se manifeste si pe forum (mai ales ca este un forum ortodox)? Sau nu?

Asa este. Eu imi recunosc partea de vina caci in loc sa percep forumul ca un loc unde se pun intrebari si se raspunde de catre cei avizati m-am hazardat sa raspund acolo unde nu eram avizata...nu vreau sa fie o scuza, dar eu am perceput forumul ca o mica familie si daca de cateva ori am raspuns prima (fara sa-i astept pe cei capabili) a fost ca "sa-i tin de urat" oaspetelui pana se intorceau fratii mei mai mari sa-l poata dascali asa cum e mai bine . Acum sunt convinsa ca de multe ori ceea ce gandim noi poate fi in contradictie cu ceea ce asteapta majoritatea si deci imi asum si aceasta parte de vina (am transformat forumul intr-o mica familie).

Oare pe forum, ce este mai mult o "societate virtuala" si nu una "concreta", cum ar trebui sa se manifeste forumistii in relatiile dintre ei, privit prin prisma credintei si a poruncilor Lui Dumnezeu?

Chiar daca este o lume virtuala si nu concreta toti suntem niste suflete aici pe forum (apreciez numele foarte inspirat a lui "unsuflet", si totodata modest, "un"-art nehot) prezente peste tot -caci asta e insusirea sufletului care nu e material- si ca atare relatiile trebuie sa fie de iubire crestina...eu nu cred ca membrii forumului nu au fost apasati de problemele celorlati si in restul timpului, in care nu erau pe forum, dovada ca nu sunt indiferenti si ca doresc ca relatiile, sfaturile date sa le fie de folos pt amandoua partile.

daca cineva marturiseste public pe forum ca un anumit lucru, o anumita actiune a unor forumisti il ispiteste (deci il poate sminti), cum ar trebui sa se poarte fratii ortodocsi de pe forum, fata de acea persoana?

Cu dragoste si intelegere si sa-i arate, sa-i explice aceluia care ispiteste ca greseste.

Cat de "aplicabile" sint poruncile Lui Dumezeu (iubirea fata de aproapele, grija de a nu ispiti sau sminti pe nimeni, etc) intr-o societate virtuala, cum este un forum, in relatie cu manifestarile forumistilor?

Foarte aplicabile, va rog sa ma credeti.

Pe un forum (mai ales unul ortodox), ce este mai important: obiectivitatea faptica ce nu tine cont de motivatii si justificari, sau obiectivitatea crestina ce ia in calcul motivatiile si justificarile exprimate ale fiecarui forumist si le filtreaza prin prisma invataturii ortodoxe?

Amandoua sunt la fel de importante.

Ce este mai important pe un forum ortodox in priviinta modului de manifestare al forumistilor?

Dragostea. De multe ori parintele isi cearta copilul si nu ca nu l-ar iubi ci caci il iubeste foarte mult de aceea nu trebuie sa fim suparati atunci cand membrii fac anumite mustrari.

[mada]

daca cineva marturiseste public pe forum ca un anumit lucru, o anumita actiune a unor forumisti il ispiteste (deci il poate sminti), cum ar trebui sa se poarte fratii ortodocsi de pe forum, fata de acea persoana?

Cu dragoste si intelegere si sa-i arate, sa-i explice aceluia care ispiteste ca greseste.

De ce crezi ca daca ispitim pe altii gresim? De ce ar fi o greseala?

Doar fiecare rationeaza, si se poate feri de ispite, sau poate lupta "sa nu cada in ele". Daca cineva se hotaraste sa tina post negru, inseamna ca nu ar trebui sa mai ploua, ca sa nu fie ispitit sa bea apa? Sa fim seriosi.

De ce ar trebui sa se fereasca cineva sa nu ispiteasca, din moment ce cel ce se simte ispitit oricum trebuie sa lupte cu ispitele sale?

Pe un forum (mai ales unul ortodox), ce este mai important: obiectivitatea faptica ce nu tine cont de motivatii si justificari, sau obiectivitatea crestina ce ia in calcul motivatiile si justificarile exprimate ale fiecarui forumist si le filtreaza prin prisma invataturii ortodoxe?

Amandoua sunt la fel de importante.

Iarta-ma Maria_Andreea, dar te cam contrazici. Eu intrebam ce e mai important: sa iei sau sa nu iei in seama motivatiile si justificarile altora in actiunile personale.
Nu pot fi valide ambele variante pt ca se exclud reiproc

[diaconul_Catalin]

Doar fiecare rationeaza, si se poate feri de ispite, sau poate lupta "sa nu cada in ele". Daca cineva se hotaraste sa tina post negru, inseamna ca nu ar trebui sa mai ploua, ca sa nu fie ispitit sa bea apa? Sa fim seriosi.

Imi suna cunoscut textul...

...ce este mai important: obiectivitatea faptica ce nu tine cont de motivatii si justificari, sau obiectivitatea crestina ce ia in calcul motivatiile si justificarile exprimate ale fiecarui forumist [...] sa iei sau sa nu iei in seama motivatiile si justificarile altora in actiunile personale.

Pentru ca stiu la ce faci referire [si poate ar trebui expusa problema adevarata, ca sa stie toata lumea despre ce se vorbeste] imi permit sa afirm ca niciodata - si accentuez acest niciodata - un administrator de forum nu va fi pe placul tuturor utilizatorilor inscrisi. In actiunile personale intreprinse pe forum [nu e vorba si de "deschiderea" sau "nedeschiderea" unei sectiuni de concursuri pe forum, pentru ca aceasta nu este o actiune personala], nu voi tine cont de motivatiile si justificarile altora. In actiunile personale ce vizeaza alti colegi forumisti, poate - si de aceasta data accentuez cuvantul poate - voi tine cont de motivatiile si justificarile altora.

Pentru a da niste exemple, intreb:
1. sa deschidem sau sa nu deschidem un concurs foto, atat timp cat nu toti utilizatorii au aparate foto?
2. sa deschidem sau nu un concurs de creatie lirica religioasa, atat timp cat nu toata lumea se pricepe la versuri?
3. sa deschidem sau nu un subiect despre sfarsitul vietii atat timp cat stim ca "motanul fericit" are tendinte sinucigase? [e o justificare sa nu discutam despre asa ceva?]

[maria_andreea]

De ce crezi ca daca ispitim pe altii gresim?

Pai din cauza ca acea persoana poate afecta o alta persoana mai slaba dpdv spiritual, intelectual etc.
Eu cand am afirmat "Cu dragoste si intelegere si sa-i arate, sa-i explice aceluia care ispiteste ca greseste." m-am gandit la un utilizator (situatia se pp ca era de pe forum caci la asta se refera topicul dv), Remus Emilian, absolvent al unui seminar teologic al carui limbaj "m-a smintit" (m-a facut sa ma gandesc ca intitutiile teologice nu sunt serioase de data ce de acolo ies oameni care nu cunosc nici macar regulile de bun simt) si astfel el a gresit fata de mine o necunoscatoare a lucrurilor de la locul faptei...totusi atata vreme cat el nu a stiut ca pe mine m-a afectat limbajul lui el nu are nici o vina, deci cel care ispiteste greseste doar atunci cand actioneaza in mod voit, deliberat.
Se pare ca sunt putin in ceata, ce-ati spune daca ati dezvolta aceasta problema : "despre ispita " intr-un nou topic. si poate sunteti mai explicita in privinta ispitelor de pe forum. La ce anume v-ati referit ca eu v-am spus .

sa iei [obiectivitate crestina] sau sa nu iei [obiectivitate faptica] in seama motivatiile si justificarile altora in actiunile personale.

:? pai eu nu mai inteleg nimic daca e obiectivitate faptica de ce nu ia in calcul actiunile personale ?
Recunosc am citit fara prea mare atentie, insa ideea la care m-am gandit era ceva de genul : teoria [obiectivitate faptica] fara practica [obiectivitate crestina] este egal zero si invers practica buna fara teorie nu se prea poate, iar prin actiuni personale m-am referit la actiuni ce tin de viata Bisericii...iarasi fac un apel la dv si poate explicati mai in detaliu despre ob faptica si ob crestina intr-un nou topic sau chiar aici caci aici pe forum mai sunt si "copii" nu doar "maturi" dpdv teologic.

[diaconul_Catalin]

...fac un apel la dv si poate explicati mai in detaliu despre ob faptica si ob crestina...

Toata ideea topicului a plecat de la o disputa privata cu un alt membru al forumului... nu e vorba de viata Bisericii... poate ca chiar ar trebui expusa mai explicit problema.

...cel care ispiteste greseste doar atunci cand actioneaza in mod voit, deliberat...

Asa cum pacatele pot fi cu voie sau fara voie, tot pacate numindu-se, asa cum si avortul fara voie este pacat, la fel si ispita venita de la cel ce nu actioneaza voit, este tot ispita, iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. (Matei XVIII, 6-7)

[esenin]

Stranie lume ! Cum topicul a aparut in contiuarea celui intitulat "Intrebarile unui necredincios", care-mi apartine mi s-a parut de la inceput ca "ispititorul" sunt din nou eu. Dar aveam dubii.

Dl. mada vede o "obiectivitate crestina" si o obiectivitate faptica"... nu stiu daca precizarile asupra cuvantului "obiectivitate" ar mai servi la ceva.

Mada, nu stiu exact cine sinteti, Dar iata: Cind ziceti "Cat de "aplicabile" sint poruncile Lui Dumezeu (iubirea fata de aproapele, grija de a nu ispiti sau sminti pe nimeni, etc) intr-o societate virtuala, cum este un forum, in relatie cu manifestarile forumistilor? nu va trece prin cap ca poruncile lui Dumnezeu sau daca nu ale bisericii sunt aplicabile in orice forma de "societate" ? . Acum avem o comunicare "virtuala" putin diferita de litera tiparita (pe hartie). Ori presupun ca stiti deja cum se trateaza "ispitirea" avand ca support litera tiparita: se ard cartile, se mai arde si cate un om a l'occasion, un eretic, ceva, se mai "lichideaza" pour la bonne cause cate un apostat....Nu?. La noi, cum suntem mai blanzi, ca suntem rasariteni, vociferam, blestemam, injuriem, dispretuim, ne mai dam poalele peste cap. E larg repertoriul si indelung practicat, aveti de unde alege.
Bineinteles, ca sa raspund direct la intrebarea domniei voastre, ca poruncile mentionate NU se mai aplica. Devin optionale, ca pasta de dinti: o alegeti pe care vreti. De altfel daca va uitati in jur vedeti ca nicio lege prea constrangatoare de sine nu se prea aplica. Se aplica doar legile care constrang pe altii.
Cu un mic efort puteti sa nu-l mai "aplicati" nici pe Dumnezeu. Doar dumneavoastra posedati adevarul; ce mai aveti nevoie de El ?.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
M-am trezit cu intrebarea"Ce-i mana pe ei in lupta ?". Ziceam cand am inceput pe acest forum ca fara exceptie discutia cu un "crestin" (nu doar ortodox) esueaza in locul in care "ispita" devine prea mare ptr. el. In momentul acela, inevitabil, tu care intrebi, devii sa zicem "drac", ispititor...ceva. Am avut un dialog, inainte de moartea sa, cu pr. Galeriu pentru care aveam respect dpdv personal, ptr calvarul existentei sale personale pe care il dusese in spate fara sa cracneasca. Cum ati facut ? a zis "Stii cum zic rusii ? "Prost ca un sfant"" - asta am reusit, m-am prostit de bunavoie si poate m-oi fi si sfintit ceva - de la Domnul". Sa-ti smulgi ochiul care te trage in pacat inteleg, dar sa-ti smulgi ochiul care vede pacatul (impotriva ta si impotriva Lui, caci asta facuse Pr. G) asta nu inteleg.

Dar asta este ce iti cere un dialog cu un "credincios": sa renunti de voie de nevoie la o parte din gandurile tale (ptr ca "vin de la dracul"- e opinia lui). Sa fii "prost ca un sfant". Sa te autoamputezi de cate cava, care nici macar nu te "trage in pacat".

Ramane problema ca s-ar putea sa "traga in pacat" pe ALTUL. Aici pr. G. ar fi adugat "slab in credinta". Dar aici se vad doua lucruri: Primul, ca cel care intreaba e "slab" in credinta (in cazul meu am si declarat-o, de la bun inceput). Al doilea ca cel care se simte ispitit este SI MAI SLAB. (Mada: ptr ca ati intrebat, dialogul meu cu Joan este la cosul de gunoi, nu mai stiu cum ii zice topicului, dar e cel mai lung al lui Joan. Dumneavoastra vi se pare ca omul acela CREDE ?). "Credinta" lui, dar e aproape CAZ GENERAL, se epuizeaza in gesturi, in declaratii, ("Botezul e o taina, ba") in "intelepciuni" de doi bani. La "crediciosii" cu scoala in ingeniozitati intelectuale, unele frumoase e drept. (Vedeti intr-un topic despre asemanarea si chipul lui Dumnzeu ca unul scolit o concepea si in plan fizic, "trupesc" indemantic, ce sa zic?). Dar, stiti. "pomul se cunoaste dupa roade". Este indelunga rabdare ? Nu. Este "dragoste, bucurie, pace ? Nu. Este "Smerenie si blandete ? Nu.

Aproape ca ajung sa fiu de acord cu ce nu intelegeam la inceput la Pr. G., sa fii "prost ca un sfant".

[petre]

O camera in Rai


Intr-o zi,un om a ajuns in Rai,asa cum se intampla adesea.La sosire,a fost intampinat de un grup de ingeri si i-au fost prezentate toate minunile Raiului.In cursul plimbarii,omul a observat ca exista o camera pe langa care ingerii pluteau iute de fiecare data cand ajungeau la ea.
-Ce este in camera aceasta ?a intrebat omul.
Ingerii s-au uitat unul la altul ca si cum s-ar fi temut de intrebare.In cele din urma ,unul dintre ei a facut un pas inainte si a spus cu blandete :
-Nu avem voie sa te impiedicam sa intri, da, te rog,crede-ne,nu vrei sa intri acolo.
Omul incepu sa se gandeasca la ce s-ar fi putut gasi in acea camera.Ce ar fi putut fi atat de oribil,incat ingerii ar fi vrut sa ascunda?Omul stia ca,probabil,ar fi trebuit sa ii asculte pe acestia,dar ii era greu sa reziste tentatiei.
“Pana la urma,”se gandi acesta,”sunt doar un om”.
Mergand incet spre incapere ,omul se simti cuprins de spaima si se intreba ce grozavii ar fi putut sa iasa la iveala.Dar, de fapt ,camera era plina din cele mai frumoase lucruri din cate ti-ai fi putut imagina:o casa minunata,lucruri dragute,intelepciune,o familie fericita,prieteni iubitori si bogatii nemasurate.
Cu ochii mariti de uimire ,omul se intoarse catre ingeri.
-Dar de ce nu ati vrut sa intru?Camera este plina cu cele mai frumoase lucruri din cate am vazut vreodata!
Ingerii schimbara priviri intristate intre ei,apoi se uitara iar la om.
-Acestea sunt toate lucrurile pe care ar fi trebuit sa le ai pe pamant,darn u ai crezut niciodata ca le-ai putea avea.