Intrebari scurte

[OLGA]

Dar cine ştie ce înseamnă ca omul "să-şi trăiască viaţa numai în prezenţa Lui Dumnezeu, o viaţă mai presus de fire..."? Nu este Dumnezeu în toţi şi în toate? Cine se căsătorreşte nu mai poate să-şi trăiască viaţa numai în prezenţa lui Dumnezeu, o viaţă mai presus de fire? De ce nu ar putea iubi şi ei după poruncă?

[OLGA]

Ce înţelegeţi prin întâlnire? Relaţii sexuale cumva?

Eu nici pe Pământ nu mă gândesc la întâlnire ca la nişte relaţii sexuale. Cine s-ar putea gândi la aşa ceva în ceruri?

[OLGA]

Eu, de exemplu, care sunt călugăr, L-aş lua la întrebări pe Dumnezeu dacă mi-ar aduce o femeie în rai... Vreau să fiu în ceata cuvioşilor. Măcar şi ultimul...

Sunt curioasă ce v-ar răspunde.

[Pr Haralambie]

Cred că se vor întâlnii şi vor vieţui împreună, bineînţeles. Citiţi prin vieţile sfinţilor şi veţi vedea.

[maria_andreea]

Problema e, putem simţi mereu, în viaţa asta, comuniunea cu Dumnezeu?

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. (Ioan 15, 10)

Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine (Ioan 15, 4)

[danadoina]

Exista o diferenta, ca pacat, intre "a osandi" si "a judeca" ?

[Pr Haralambie]

Exista o diferenta, ca pacat, intre "a osandi" si "a judeca" ?

Sigur că există. A judeca, înseamnă a constata, a cerceta, a cântării, dacă este bine sau nu ceea ce se facem noi sau alţii, etc. Într-un cuvânt o analiză care nu întodeauna este păcat, ba dimpotrivă chiar trebuie s-o facem, că dacă ne lipseşte judecata e vai de noi.
Judecarea devine rea atunci când nu se face din motiv de discernere între bine şi rău cu scopul să evităm răul pt folosul nostru, ci, din răutate, cu scop denigrator faţă de semenul nostru.
De aceea judecarea unui om care caută adevărul este oarecum simplă, fără patimă şi fără preocupare intensivă.
În vechime prin judecare, se înţelegea şi mustrare, îndreptare, poate şi pt faptul că sunt legate strâns aceste fapte.

Iar osândirea este o sentinţă pronunţată, o condamnare, o concluzie încheiată, o părere formată: Este in iad, nu se mântuieşte, este rău, este un nenorocit, etc!

Pt mai multă lămurire cu privire la versetul Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi!, de la Matei 7,1 citiţi comentariul sf Ioan Gură de Aur din P.S.B-ul 23, pg 292, omilia XXIII.

[danadoina]

Sigur că există. A judeca, înseamnă a constata, a cerceta, a cântării, dacă este bine sau nu ceea ce se facem noi sau alţii, etc. Într-un cuvânt o analiză care nu întodeauna este păcat, ba dimpotrivă chiar trebuie s-o facem, că dacă ne lipseşte judecata e vai de noi.

Parinte, eu m-am referit la "a judeca", ca pacat, la sensul cuvantului care este in versetul pe care l-ati citat mai sus...deci este o diferenta cand cineva spovedeste ca "a judecat " pe cineva sau "a osandit" ? Am fost si eu intrebata la randul meu si mie mi se pare ca de fapt cei doi termeni se suprapun, desi osanda ar implica si o pedeapsa, dar cum sa osandesti pe aproapele ? cum il pedepsesti cand l-ai osandit ? cand spui sau gandesti...este rau, este viclean, etc...il judeci, dar cum il osandesti ? prin faptul ca spui ca merge in iad ? pai, cred ca putini au curajul de a spune sau gandi asa ceva, deci osandirea ma gandesc ca este destul de rara...dar generalizata "judecarea aproapelui" ....gresesc ?

O sa caut sa citesc comentariul pe care mi l-ati indicat, multumesc

[maria_andreea]

cand spui sau gandesti...este rau, este viclean, etc...il judeci, dar cum il osandesti ?

Părerea mea este că osânda succede judecata sau este un rezultat al judecăţii. Spunând că este "rău" îl lipseşti de comuniunea cu tine, te desparţi de el, aceasta fiind deci pedeapsa, osânda. Spunând că este "bun" nu se cade (Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. Luca (18, 18)). Deci nu trebuie să judecăm pentru că aceasta invariabil osândeşte, produce efecte (despărţirea sau intrarea în conflict cu Sursa Bunătăţii)

[Andrey]

Mi-am pus şi eu întrebarea de ce potrivit hotărârilor Sinodului Apostolic de la Ierusalim (din anul 50 parcă), se interzice printre altele consumul de sânge? (Fapte 15, 29)

[Nicoleta123]

Problema e, putem simţi mereu, în viaţa asta, comuniunea cu Dumnezeu?

Dacă n-o simţim aici, nu vom avea parte de ea nici dincolo.
Răspunsul este da, o putem simţi, mai bine spus, o putem trăi aşa cum respirăm.

[Veronika]

Am şi eu o întrebare scurtă : Credincioşii de rând, au dreptul să se împărtăşească în altar?
Am văzut o persoană de gen masculin cu o funcţie mai "înaltă", care a intrat în altar pt a se împărtăşi fiind condus de un cleric. Nu o zic cu judecată, vreau să ştiu doar dacă în anumite situaţii (de exemplu:din cauza îmbulzirii credincioşilor la împărtăşanie), este permis împărtăşania altora în altar, în afară de preoţi.

[amator]

Buna ziua, ma intereseaza cum procedeaza biserica cu membrii care se afla la post de conducere si aplica legi contrare invataturii crestine?Pot ei fi dati anatema.De exemplu cand unii adopta legi cu privire la homosexualitate si dupa aceea mai indraznesc sa vina la catedrale cu fetse evlavioase la impartasanie.Ma intereseaza strict canonic cum se procedeaza in astfel de cazuri.Vreau un raspuns sincer si fara inteles dublu.

[Pr Haralambie]

Am şi eu o întrebare scurtă : Credincioşii de rând, au dreptul să se împărtăşească în altar?
Am văzut o persoană de gen masculin cu o funcţie mai "înaltă", care a intrat în altar pt a se împărtăşi fiind condus de un cleric. Nu o zic cu judecată, vreau să ştiu doar dacă în anumite situaţii (de exemplu:din cauza îmbulzirii credincioşilor la împărtăşanie), este permis împărtăşania altora în altar, în afară de preoţi.

Normal nu au dreptul mirenii să intre în altar, dar dacă s-a întâmplat o excepţie, nu-i o tragedie. De regulă este bine să avem rezerve în a ne da cu părerea în asemenea situaţii pt că nu ştim adevăratele motive din care se întâmplă un lucru sau altul.

Buna ziua, ma intereseaza cum procedeaza biserica cu membrii care se afla la post de conducere si aplica legi contrare invataturii crestine?Pot ei fi dati anatema.De exemplu cand unii adopta legi cu privire la homosexualitate si dupa aceea mai indraznesc sa vina la catedrale cu fetse evlavioase la impartasanie.Ma intereseaza strict canonic cum se procedeaza in astfel de cazuri.Vreau un raspuns sincer si fara inteles dublu.

Din nefericire, cred că există o lipsă de comunicare între forurile superioare ale Bisericii şi cei care dau legi sociale( asta este o părere personală).
Iarăşi, din nefericire, foarte puţini din cei care conduc acum, mai au treabă cu Biserica, alţii îi calcă pragul doar în campanii electorale pt imagine, şi poate cu anumite evenimente mai importante din viaţa lor, iar cei mai mulţi sunt de alte credinţe, fie oculte sau nu ,sau atei, ca să nu spun mai mult, că sunt chiar vrăjmaşi bisericii.
De obicei, Biserica, nu prea foloseşte anathema pt cazuri particulare, acestea sunt cu totul şi cu totul excepţionale în istorie, ţinându-se cont de gravitatea faptului în sine.
Dar în anumite situaţii, cei care dau legi contrare moralei crestine, grave, dacă sunt ortodocşi, trebuie mustrati şi îndemnaţi pt îndreptarea celor greşite. Iar în caz contrar excomunicaţi public. Sau îndepărtaţi de la unirea cu Hristos/ Biserica, pt astfel de fapte, pt mulţi ani, chiar şi până la sfârşitul vieţii în mod particular, penitenţial.
Dar acestea ţin şi de mărturisirea unor astfel de oameni, în care se înclud şi cele care ţin de funcţia şi responsabilitatea unor decizii cu caracter naţional.
Acesta este un aspect ce ţine de duhovnicie şi are caracter strict personal intim între preot şi cel care se mărturiseşte. Dacă ar fi o consultare cu părinţii bisericii ,nu ar ajunge până acolo, la legi contrare poruncilor Lui Hristos.
Un om care mai are ca valoare, morala creştină, şi care vine să se împărtăşească, nu va da astfel de legi.
Acum depinde ce se înţelege prin legi cu privire la homosexuali. Libertatea fiecărui atât timp cât nu atentează la conştinţa celorlaţi, este un dar de la Dumnezeu şi trebuie respectat. Iar în inţelegerea ortodoxă, există atât respectul pt libertatea de alegere a fiecăruia, cât şi limite ale acestei libertăţi. Acestea trebuie cunoscute şi respectate.
Cei care dau legi contrare învăţăturii creştine cad singuri sub anathema Bisericii.

[dimitrie]

La întrebarea lui amator, răspund şi eu. De exemplu, Sf.Calinic de la Cernica a afurisit trupa de teatru din Craiova care a jucat o piesă numit "Baba ...." (nu mai ştiu cum se numea), deoarece în reprezentaţia respectivă, unul din actori juca rolul unui drac, purtând şi o costumaţie cât mai sugestivă.
Actualmente, dacă un politician sau mai mulţi, care se declară creştin-ortodocşi, ar da legi împotriva moralei creştine, după mustrarea cuvenită din partea Bisericii, dacă nu se îndreaptă, el/ei trebuie excomunicaţi public. Reprimirea nu se va putea face decât prin căinţă în cuvânt şi faptă, numai după îndreptarea răului făcut şi în măsura în care şi cât se mai poate.
De exemplu, împăratul Constantin (Sf. Constantin cel Mare) a fost primit la Botez de Sf.Silvestru, episcopul Romei numai după ce a împlinit lepădările "de satana, si de toate lucrurile lui, si de toti slujitorii lui, si de toata slujirea lui, si de toata trufia lui" prin următoarele măsuri legislative (deşi nu el le dăduse pe cele rele pe care le-a desfiinţat):
- a acordat libertate religiei creştine, inclusiv repararea nedreptăţilor făcute creştinilor şi Bisericii în general;
- a dat dreptul episcopilor să elibereze oameni din sclavie;
- a interzis jertfele idoleşti, consultărea ghicitorilor, ridicarea de statui idoleşti, precum şi ţinerea sărbătorilor păgâneşti;
- a interzis prostituţia;
- a oprit luptele gladiatorilor; etc.

Noi suntem "sarea pământului şi lumina lumii", de aceea trebuie să ne purtăm ca atare.

[Aurelia]

Spuneți vă rog.Poate o femeie in necurăție să se ducă la Sfințit pasca?
Și dacă poate să mănînce Sfintit?

[Pr Haralambie]

Spuneți vă rog.Poate o femeie in necurăție să se ducă la Sfințit pasca?
Și dacă poate să mănînce Sfintit?

Poate, sigur că da, şi una şi alta. Dar, mai de folos i-ar fi să sfinţească sufletul şi trupul prin participarea la slujba învierii, dacă de împărtăşit cu sf Taine nu poate.

[Pr Haralambie]

Parinte, eu m-am referit la "a judeca", ca pacat, la sensul cuvantului care este in versetul pe care l-ati citat mai sus...deci este o diferenta cand cineva spovedeste ca "a judecat " pe cineva sau "a osandit" ?

Păi este o diferenţă, a judeca nu întodeauna este o greşeală, chiar trebuie să judecăm uneori să vedem dacă faptele unuia sau altuia sunt vrednice de urmat sau nu. A iscodii cu răutate faptele semenului pt a denigra sau a ne bucura de răul lui este un păcat. Nu aţi citit la sf Ioan G de Aur în P.S.B.-ul 23?

Am fost si eu intrebata la randul meu si mie mi se pare ca de fapt cei doi termeni se suprapun, desi osanda ar implica si o pedeapsa, dar cum sa osandesti pe aproapele ? cum il pedepsesti cand l-ai osandit ? cand spui sau gandesti...este rau, este viclean, etc...il judeci, dar cum il osandesti ?

A osândii înseamnă a spune, acesta nu se mântuieşte! Merge în iad! Adică noi l-am şi pedepsit deja.

prin faptul ca spui ca merge in iad ? pai, cred ca putini au curajul de a spune sau gandi asa ceva, deci osandirea ma gandesc ca este destul de rara...dar generalizata "judecarea aproapelui" ....gresesc ?

Nu geşiţi. şi totuşi, la unii este destul de deasă şi osândirea. Uneori se face confuzie în termeni de aceea oamenii se mai încurcă.

[Andrey]

După care calendar se ține Paștele la ortodocși? După cel vechi sau după cel îndreptat?

[protosinghel]

După care calendar se ține Paștele la ortodocși?

Cu excepţia ortodocşilor din Finlanda, toţi ceilalţi ţin după calendarul vechi.

După cel vechi sau după cel îndreptat?

Antonimul lui "vechi" este "nou". Iar cât de "îndreptat" este cel nou, e discutabil...