...muzica nu poate mantui, doar Hristos o face...
Hristos nu poate mantui singur, e nevoie de conlucrarea omului cu Hristos. De exemplu, oricat ar vrea Hristos sa ma mantuiasca, El nu o va face daca eu nu vreau mantuirea! Si asta nu pentru ca libertatea omului ar ingradi puterea lui Dumnezeu, ci pentru ca Dumnezeu ne-a daruit cu libertate si ne-o respecta.
...muzica laica este o manifestare a spiritului nostru...
Sufletul care se manifesta prin muzica laica (prin muzica laica inteleg muzica care nu e religioasa, care nu reprezinta "rugaciuni cantate" cum a definit foarte bine florina muzica bisericeasca) nu este un suflet aproape de Hristos, nu face decat sa se apropie de lume si sa se departeze de Hristos.
O fi muzica clasica "impotriva" lui Dzeu?
E chiar asa de greu sa scii
numele lui Dumnezeu cu toate literele?
As vrea sa privim spre I Corinteni, VI, 12:
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Poate ati spune: Vezi, imi este ingaduit sa ascult muzica de care vreau! Dar opriti-va atentia asupra pairtii finale a versetului:
nu mă voi lăsa biruit de ceva. Ce rau poate sa iti faca daca din cand in cand asculti o muzica de Bach sau de Verdi, sau poate chiar o piesa cu Mafia sau Parazitii (un parinte ii numea "Gandacii")? Nici un rau! Doar daca asculti din cand in cand! Se prea poate sa fie invers: asculti mai tot timpul de-al de Mozart (ca doar e muzica clasica, nu e nimic rau) iar din cand in cand un Polieleu, sau un Cuvant bun, sau un acatist cantat de Marian Moise, sau o liturghie de la Vatopedu, sau o liturghie rusa (unde diaconul este un bas cum n-a vazut Romania, iar vladica are o voce calda si parca ingereasca). Asta e problema: ascultam muzica religioasa (rugaciune cantata) doar din cand in cand. Asta inseamna ca a cam pus stapanire pe noi muzica care nu este a lui Hristos.
Tot apostolul Pavel spune:
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. (I Corinteni X, 23). Ingaduit ne este sa ascultam muzica nereligioasa (ca doar suntem fiinte daruite cu liber arbitru), dar nu ne foloseste si cu siguranta nu ne zideste.
Am pus un link catre acest acatist, poate vrea cineva sa-l asculte.
...intrebarea mea este de ce nu alegem.
Pentru ca atunci cand iti este foame de cartofi, mananci cartofi (daca ai), nu mai alegi! Asa e si cu sufletul nostru. L-am invatat pana acum cu acele filme cu mostri, cu batai, cu pokemoni, cu Captain Planet. Acum lui ii este foame de aceleasi lucrui, iar noi, pentru ca avem de unde, i le dam. Sunt constient ca e cam exagerat exemplul urmator, dar e pentru a intelege situatia: daca ti se face "foame de duhovnicie", dece sa te uiti la Ostrovul (film pe care l-am vazut si care m-a emotionat si il recomand) si sa nu mergi la Biserica sa te uiti la pictura murala, la scena cu pilda samarineanului milostiv? Sau de ce sa te uiti la Quo Vadis si sa nu te uiti la scena Patimilor si Rastignirii? (PS: era pe forumul vechi o discutie despre atemporalitatea icoanelor bizantine - prezinta intr-o singura scena inamplari multiple).
muzica clasica iti poate da o liniste, o buna dispozitie de moment, dar nu iti aduce atata folos sufletesc, duhovnicesc mai bine zis, cum iti aduce o fraza dintr-un psalm, dintr-un cantec religios.
)
