Pacatul impotriva Duhului Sfant nu se poate ierta deloc???

[Pisoiu Fericit]

Pacatele impotriva Duhului Sfant nu se iarta deloc??? (intrebare simpla de pisoi)

[Ioan Cr]

Pacatele impotriva Duhului Sfant nu se iarta deloc??? (intrebare simpla de pisoi)

Pai cum sa se ierte, daca pacatosul nu se vrea iertat (caci nu se crede a fi pacatos)?

S-a mai discutat intr-un topic mai vechi (poate pe celelalt forum....)

[Pisoiu Fericit]

Pai cum sa se ierte, daca pacatosul nu se vrea iertat (caci nu se crede a fi pacatos)?

S-a mai discutat intr-un topic mai vechi (poate pe celelalt forum....)

Pai si daca le zici la spovedanie???

[Ioan Cr]

Pai si daca le zici la spovedanie???

Spovedania este doar "colacul de salvare", de care trebuie INSA sa te agati cu toata firea, cu toata puterea. Ori, fara pocainta - care este contributia noastra personala la aceasta mare Taina - nu poate sa-si faca harul lucrarea.

Dar in mod specific, pacatul impotriva Duhului Sfant se caracterizeaza tocmai prin nepocainta: fie prin impotrivirea constienta (ca in cazul ereziarhilor, adica a intemeietorilor de erezii), fie prin neglijenta (cum se intampla atunci cand micsoram gravitatea unor pacate, care poate trece in obicei), fie prin lipsa de indreptare (revenirea la pacatul de mai inainte). Pacatul acesta este de neiertat nu pentru ca Dumnezeu nu vrea sa-l ierte, ci pentru ca nu poate. De ce nu poate? Pentru ca nu sileste pe nimeni sa se indrepte si sa se intoarca la El, caci ceea ce vrea de la noi - dragostea noastra - este un act de libertate, si nu foloseste la nimic daca nu este din libertate. Ori tocmai alegerea de a nu te pocai este esenta pacatului in discutie.

[TapuIspasitor]

Talcuire Ioan Gura de Aur:
Ce vrea sa spuna Domnul prin aceste cuvinte?
"Multe ati spus impotriva Mea!zice El.Ca sant un inselator,ca sant impotriva lui Dumnezeu.Va iert acestea,daca va pocaiti,si nu va pedepsesc.Dar defaimarea Duhului nu se va ierta nici acelora care se pocaiesc.Cum e cu putinta asta?Ca a fost iertat si acest pacat celor ce s-au pocait.Multi din cei care au defaimat au crezut mai tarziusi toate pacatele li s-au iertat.Ce inteles au,dar, cele spuse?Ca dintre toate pacatele acesta singur nu se poate ierta?Pentru ce oare? Pentru ca despre Hristos iudeii nu stiau cine este , dar despre Duhul aflasera de multa vreme.Tot ce-au grait profetii au grait prin Duhul Sfant;toti cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clara despre Duhul Sfant.Intelesul cuvintelor lui Hristos este deci acesta:"Fie!spune El.Puteti pacatui fata de Mine,din pricina trupului cu care sunt imbracat;dar nu puteti spune si de Duhul Sfant:"Nu-l Cunoastem!".De aceea defaimarea voastra nu va va fi iertata si veti fi pedepsiti si aici si dincolo".Multi au fost pedepsiti numai aici,de pilda, desfranatul din Corint(1 Cor. 2,6) si corintenii care s-au impartasit cu nevrednicie cu dumnezeiestile taine.(1 Cor 11,18-32)"Dar voi,continua Hristos , veti fi pedepsiti si pe lumea aceasta si pe cealalta.Va iert toata defaimarea adusa Mie inainte de rastignire!Va iert chiar si rastignirea!Numai pentru necredinta voastra nu veti fi pedepsiti!"-Ca nici cei care au crezut inainte de rastignire nu aveau o credinta totdeauna deplina.
Inainte de patimi Hristos poruncea sa nu-L faca nimanui cunoscut;iar in timpul rastignirii a spus ca le-a iertat lor pacatul acesta-"Dar cele ce ati spus despre Duhul Sfant , acelea nu vor avea iertare!".Ca Domnul S-a Gandit la defaimarile aduse Lui inainte de rastignire se vede din cuvintele pe care le-a adaugat:"Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui;dar celui care va zice cuvant impotriva Sfantului Duh nu i se va ierta lui"
Pentru ce?Pentru ca Duhul Sfant va este cunoscut, spune Hristos, entru ca ati pacatuit fata de fapte evidente.Chiar daca spuneti ca pe Mine nu Ma cunoasteti,dar nu puteti spune ca nu cunoasteti pe Sfantul Duh, ca scoaterea demonilor si tamaduirile sunt lucrarea Sfantului Duh.Deci nu M-ati ocarat numai pe Mine ci si pe Duhul cel Sfant.De aceea osanda voastra este de neinlatura si aici si dincolo.

Mai zice si altele,pentru a vedea tot raspunsul vedeti...talcuirea de la Matei a sfantului Ioan Gura de Aur

Dar mai zice si sfantul Maxim Marturisitorul in Filocalia volumul 2:
Întrebarea 26
Ce înseamnă hula împotriva Duhului şi cum: «Tot păcatul se va ierta oamenilor, dar celor ce vor huli nu li se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor»? 550
Răspuns
Întrebarea cu privire la hula împotriva Duhului Sfânt îşi are dezlegarea aceasta: Domnul făcând multe vindecări,iudeii puneau lucrările Duhului în socoteala stăpânitorului dracilor. Iar cuvântul că nici aici, nici în veacul viitor nu vor avea iertare cei ce hulesc, trebuie înţeles precum urmează: Zic unii dintre cei ce au cercetat acestea prin Duhul, că sunt patru feluri de iertare a păcatelor: două aici şi două în veacul viitor. Fiindcă memoria nu e în stare săşi amintească greşelile timpului întreg, ca omul să se pocăiască aici pentru ele, Stăpânul firii, în iubirea Sa de oameni, a rânduit, cum s-a zis, şi pentru noi cei ce nu ne pocăim două moduri de pocăinţă în veacul viitor. Astfel, când unul păcătuieşte aici cu indiferenţă, dar apoi face bine tot cu indiferenţă, fie mişcat de milă sau simpatie faţă de aproapele, fie de alte motive filantropice, faptele lui vor fi cântărite în veacul viitor la vremea judecăţii şi, văzânduse înclinarea lui spre cele din urmă, va dobândi iertare.
Acesta este un mod. Iar al doilea e următorul: Când vreunul e vinovat de păcate, dar auzind cuvântul Domnului: «Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi»551 se teme şi nu judecă pe nimeni când cercetează cele făptuite, nu va fi judecat, ca unul ce a păzit porunca. Căci nu uită de făgăduinţa dată prin porunca Sa Cel atotnemincinos.
Iar celelalte două moduri se referă la iertarea de aici,când cineva, aflându-se în păcate, e lăsat de Providenţă cu bun rost în neajunsuri, în nevoi, în boli. Căci fără să ştie acela, Dumnezeu îl curăţeşte prin unele ca acestea. Şi dacă acela, încercat în felul acesta, mulţumeşte, ia plată pentru mulţumire. Iar de nu mulţumeşte pentru certările de pe urma păcatelor sale, de păcate se curăţeşte, dar încasează pedeapsa pentru nemulţumire. Pe urmă, pentru tot ce păcătuieşte cineva faţă de oameni i se dau prilejuri de iertare, cum a arătat cuvântul. Căci păcătuind cineva faţă de un om, dar făcând bine altui om, aceeaşi fire faţă de care a păcătuit îl şi apără.552

551 Un alt loc din Sf Maxim, care arată concepţia lui despre unitateaconcretă a firii omeneşti.
552 Proverbe 25, 21.

Sa il ascultam si pe Marele Sf. Vasile cel Mare

Iar cât de rău este a prihăni cineva pe cei sporiţi în fapta bună ca pe nişte făţarnici şi răi, martor este Marele Vasile, numind răutatea aceasta hulă împotriva Duhului Sfânt Că aşa zice `n Hotarul său pe scurt 273: „Să ne temem, nu cumva şi noi împreună cu cei ce hulesc împotriva Duhului Sfânt, să ne muncim şi
aici şi acolo... Fiindcă este arătat că şi acum acela huleşte împotriva Duhului Sfânt, care întoarce pe dos lucrarea şi rodurile Sf. Duh; pe care o pătimim cei mai mulţi şi cu primejdie ne muncim. Căci pe cei ce se silesc la fapta bună, îi numim slăviţi în deşert, iar pe cei ce arată râvnă curată, îi prihănim ca pe nişte
mânioşi. Şi multe de acestea cu păreri viclene, minţind îi defăimăm."

Spune si Sfantul Nicodim Aghioritul despre hula (nu neaparat impotriva Duhului Sfant)

152. Cât de rea este hula şi că meseriaşii nu se cade să hulească
IV. Luaţi aminte, fraţilor, să nu cârtiţi asupra lui Dumnezeu, nici să huliţi când lucraţi meşteşugul vostru; nu, pentru dragostea lui Dumnezeu, nu, pentru mântuirea sufletelor voastre; nu vă prăpăstuiţi pe voi înşivă în aşa de mare şi înfricoşat păcat; a) pentru că după dumnezeiescul Hrisostom, nu e alt păcat mai rău decât hula, dar nici deopotrivă şi asemenea cu ea; fiindcă hula este vârful şi capul şi adaosul tuturor păcatelor şi munca şi pedeapsa hulei este nesuferită şi neiertată. „Căci nu este şi nici nu se află altă răutate mai mare decât păcatul hulei, dar nici asemenea ei, ci adăugirea tuturor relelor este aceasta; care pe toate le tulbură şi are muncă neiertată şi pedeapsă nesuferită” (Cuvântul 2, pentru pronie şi ursitori); şi b) pentru că hula este atât de înfricoşată şi îngerilor, şi dracilor, încât îngerii, cu toate că sunt atât de puternici, nu îndrăznesc însă să zică cuvânt hulitor asupra necredincioşilor, precum este scris: „Unde îngerii cu tăria şi cu puterea mai mari fiind, nu aduc asupra lor înaintea Domnului judecată cu hulă” (II Petru 2, 11).

Iar Arhanghelul Mihail, deosebit, nici un cuvânt de hulă n-a grăit asupra diavolului care este vrednic de toată hula, după Apostolul Iuda: „Iar Mihail Arhanghelul,
când cu diavolul certându-se pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă” (Iuda 9). Şi la diavoli hula iarăşi este atât de înfricoşată, încât nu numai că nu îndrăznesc să hulească, dar nici să pomenească cândva numele hulei, ci în loc să zică aceea, adică: „Să te blesteme”, zic — să te binecuvânteze — pentru cele ce a zis diavolul înaintea lui Dumnezeu despre Iov: „Fără numai de te va binecuvânta în faţă” (Iov 1, 11).
Ce zic? Hula este încă atât de înfricoşată şi urâcioasă înaintea oamenilor, încât cei de demult nici numele ei nu îndrăzneau să-l zică asupra împăraţilor celor pământeşti, ci în loc de: să te blesteme, ziceau — să te binecuvânteze. Pentru aceea, cei care au mărturisit minciună asupra lui Navute, au zis că a binecuvântat, care este: A hulit pe Dumnezeu şi pe împăratul.
„Şi a pus pe Nabat să şadă cu căpetenia poporului. Şi au intrat doi oameni, fiii fărădelegilor, şi au şezut în preajma lui şi au mărturisit asupra lui zicând: A
binecuvântat (hulit) Nabat pe Dumnezeu şi pe împăratul” (III Regi 21, 12).

153. Toate muncile şi chinurile nu sunt de ajuns să pedepsească pe hulitori precum se cade Unde sunteţi acum voi, meşterilor netemători de Dumnezeu, care îndrăzniţi de huliţi şi înjuraţi acolo unde lucraţi? Unde sunteţi mai cu seamă voi, neruşinaţilor corăbieri (marinari), care îndrăzniţi de înjuraţi când este furtună ori vreme potrivnică, marea şi vântul, furtuna şi locul de unde iese vântul? Aţi auzit nenorociţilor? Aţi auzit cât de înfricoşat şi încutremurat păcat este hula voastră şi înjurăturile? Sfinţii îngeri ai lui Dumnezeu nu îndrăznesc să blesteme pe draci şi pe cei necredincioşi, iar voi, neruşinaţilor, blestemaţi făpturile făcute de Dumnezeu şi prihăniţi pronia lui Dumnezeu, cu care chiverniseşte lumea? Însuşi diavolul se înfricoşează şi se cutremură şi nu îndrăzneşte să zică cuvânt de hulă înaintea lui Dumnezeu şi voi, neruşinaţilor, nu vă cutremuraţi a blestema pe Dumnezeu? Nu vă îngroziţi să înjuraţi pe Hristos? Nu vă temeţi a blestema credinţa şi Sfintele Taine, Tainele cu care singuri voi vă împărtăşiţi şi vă hrăniţi duhovniceşte şi vă adăpaţi?
O! Dumnezeul meu! Cum rabzi şi nu amuţeşti gura care Te huleşte? O!
Hristoase al meu! Cum rabzi şi nu usuci buzele cele fărădelege şi nu dezrădăcinezi acea limbă spurcată? Cum nu suceşti şi nu strâmbi înapoi acea faţă neruşinată, care bârfeşte atâtea asupra Ta? O! Făcătorule al tuturor Care eşti închinat şi Te slăveşti de toată suflarea şi de toate limbile îngerilor şi ale oamenilor! Cum rabzi şi nu trimiţi săgeţi fulgerătoare din ceruri şi nu desfaci pământul în prăpăstii, nu ridici marea întru înălţime ca să arzi, ca să prăpăstuieşti, ca să îneci întru adânc şi ca să pierzi de viu de pe faţă pământului pe acel vierme împuţit? Pe acea furnică spurcată? Pe cel prea de nimic
ţânţar, care şade înaintea slavei Tale celei neapropiate, înfricoşate şi sfinte şi Te huleşte cu atâta neruşinare?
Şi dacă cel ce înjură şi grăieşte de rău pe tatăl său sau pe mumă-sa, se osândeşte la moarte, precum porunceşte Dumnezeu. „Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe muma sa, cu moarte să se omoare” (Ieşirea 21, 17); oare ce osândă este vrednic să primească acel ticălos care grăieşte de rău şi blestemă şi înjură, nu pe tată şi pe mumă, ci pe însuşi Dumnezeu, pe Făcătorul tuturor părinţilor şi mamelor, pe împăratul celor ce împărătesc şi pe Stăpânul a toate, de care toate se tem şi se cutremură de faţa puterii Sale? Ce muncă se cade a primi acel nemulţumitor care îndrăzneşte să blesteme pe Iisus Hristos, pe Mântuitorul şi pe Izbăvitorul său, pe Răscumpărătorul, pe Hrănitorul, pe Făcătorul de bine şi pe Dumnezeul său? O! milostiv, milostiv, milostiv fii, Dumnezeule Cel hulit, spre acest fel de păgânătate! Pentru aceasta, bine a zis Ioan, cel cu Gura Aurită, că toate schingiuirile şi muncile acestei vremi şi toate felurile de munci ale iadului care sunt gătite pentru diavolul şi pentru cei necredincioşi şi păcătoşi din toată lumea, toate acestea, zic, adunate la un loc, tot nu sunt de ajuns să pedepsească pe un hulitor, după cum trebuie şi cum i se cuvine. „Ce pedeapsă vor primi unii ca aceştia? Care muncă va fi de-ajuns şi deopotrivă cu mărimea răutăţilor lor? Şi care râu de foc, care vierme fără de sfârşit, care întuneric mai dinafară, care legături, care scrâşnire a dinţilor, care plângere? Toate
aceste munci, cele de acum şi cele viitoare, sunt prea puţine pentru acest suflet ce zace cufundat în atât de mari răutăţi” (Cuvântul 2 pentru pronie).

154. Cel ce huleşte pe Dumnezeu numai pe sine se vatămă — Că Dumnezeu pedepseşte pe hulitori Pentru aceasta, fraţilor, temeţi-vă de muncă şi de pedeapsa pe care o vor lua hulitorii după moarte şi încetaţi de a huli. Temeţi-vă de mărirea şi împărăţia Atottiitorului şi Atotputernicului Dumnezeu şi de acum înainte să nu îndrăzniţi a mai deschide gura şi a mai huli înfricoşatul şi preaslăvitul Său nume, care se slăveşte de toate miile şi milioanele nenumăraţilor îngeri şi Arhangheli, sau pronia lui Dumnezeu, ori credinţa, sau dumnezeieştile Taine: Că precum, cel ce aruncă cu piatra spre cer nu vatămă cerul, ci pe sine se vatămă,
fiindcă se întoarce piatra şi-i zdrobeşte capul; aşa şi care huleşte pe Dumnezeu, nu vatămă pe Dumnezeu, ci numai pe sine se vatămă şi-şi munceşte ticălosul său suflet; precum zice dumnezeiescul Hrisostom: „Cei ce hulesc şi batjocoresc vatămă numai mântuirea lor”. „Că cel care aruncă piatră în sus, peste capul său o aruncă” (Sirah 27, 26). Iar hulitorilor le zicea: „Căci precum piatra spre înălţime aruncată fiind, cerul a-l sparge nicicum nu va putea, nici să ajungă spre acea înălţime; iar rană va pricinui capului deasupra căruia s-a aruncat piatra. Aşa cu adevărat cel ce huleşte fericita acea fire, pe aceea niciodată nu va putea să o vatăme cândva, ci asupra sufletului său va ascuţi sabia, nemulţumitor arătându-se către Făcătorul de bine” (Cuvântul 3 pentru cele neînţelese).
Şi b) Deoarece Dumnezeu nu rabdă hulele ce-I faceţi, ci se mânie asupra voastră şi vă pedepseşte cu felurite pedepse şi în cele din urmă vă omoară. Aşa întărâtându-se asupra lui Senahirim, împăratul asirienilor, care prin voievodul său Rapsacu a hulit dumnezeiescul Lui nume şi pentru aceasta a trimis pe îngerul Său şi a omorât din oastea asirienilor 185 de mii; şi atârnându-i belciug în nas, l-a întors nelucrător, fără să facă vreun rău cetăţii Ierusalimului. „Pe cine ai ocărât şi pe cine ai hulit? şi asupra cui ai înălţat glasul şi ai ridicat spre înălţime ochii tăi? asupra Sfântului lui Israel?... Şi voi pune belciugul meu în nările tale şi zăbală în buzele tale şi te voi abate pe calea pe care ai venit... Şi a fost în noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor
185 de mii şi s-a sculat dimineaţa şi iată toţi erau trupuri moarte” (IV Regi 19, 22). Aşa a pedepsit pe Edom cel ce locuia în muntele Sir, pentru că a hulit asupra numelui celui sfânt, precum zice Iezechiel: „Pentru aceea, viu sunt Eu, zice Domnul, şi voi face ţie după vrăjmăşia ta, şi mă voi cunoaşte ţie, când te voi judeca; şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul, auzit-am glasul blestemurilor tale” (Iezechiel 35, 11).

Mai spune si altele..dar va rog pt mai multe sa cititi cartea: (Sfantul Nicodim Aghioritul) Hristoitia. Bunul moral al crestinilor

Dar mai spune si Sfantul Paisie Aghioritul (eu il consider sfant desii nu e canonizat), in cartea "Cu durere si dragoste pentru omul contemporan":

Daca oamenii de azi, care traiesc in pacat, ar recunoaste cel putin asta, Dumnezeu i- ar milui. Insa ei indreptatesc cele nejustificabile si elogiaza
pacatul. Asta este si cea mai mare hula impotriva Duhului Sfant: pacatui sa il considere progres si morala sa o numeasca inapoiere. De aceea au mare plata,
mare pret cei ce se nevoiesc in lume si isi pastreaza viata curata.

Dar daca este cineva cine citeste aceasta si dezanadjuieste sa stie ca dupa sfintii parintii este mai rea este deznadejdea decat pacatul , si ca cel ce deznadajduieste face cel mai rau lucru tagaduind astfel ca Dumnezeu ar fii iubire.
Am vazut in cartile care indruma pe oamenii pe calea rugaciunii lui Iisus , ca este o etapa cand ii vine la om in gand hula si alte lucruri groaznice , dar acestea le spune dracul scopul fiind sa il faca pe om sa deznadajduiasca.
Si voi incheia cu cuvintele sfintilor parinti:Ce poate pacatul unde este pocainta? (intrebare retorica)
Doamne ajuta sa te foloseasca cuvantul meu si sa nu fie in desert.