Despre pasapoartele şi buletinele biometrice

Fiecare scrie ce doreşte şi discuta cu cine vrea, dar pe teme teologice (ce nu se încadrează la vreunul din compartimentele de mai sus)
Avatar utilizator
sashio
Mesaje:31
Membru din:15 Dec 2009, 13:19
Confesiune:ortodox
Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde sashio » 08 Iul 2010, 17:49

Numarul fiarei este 666,asa cum spui ca se afla in codul de bare al produselor,se afla si in acte (pasapoarte,B.I.,etc.)
Eu nu stiu momentan sa demonstrez,eu am ascultat predici in biserica.
Se poate demonstra ca cipul de pe viitoarele acte nu contine numarul666?
Cred că nici acei preoți și monahi nu pot sa demonstreze că cipurile ar conține 666, acel cip este pur și simplu ca o cartelă de memorie pe care sunt stocate date biometrice (foto, amprentă digitală). Până când nu se demonstrează 100% cei cu acel cip, toată această zarvă apocaliptică este fără folos.

Când un creștin trece la islam este obligat să scrie un fel de declarație că se leapădă de Hrstos și Biserică, cred că așa va fi și cu peceatea.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde Pr Haralambie » 08 Iul 2010, 19:39

gindesti bine sashio,bravo!
Cu mult respect.

hodor cristiuc
Mesaje:86
Membru din:30 Mai 2010, 21:26
Confesiune:ortodox
Localitate:Dorna

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde hodor cristiuc » 08 Iul 2010, 20:58

Daca nu s-a demonstrat ca cipul biometric contine 666,are rost sa-i mai ascultam pe unii cu carte
care afirma raspicat si cu siguranta(asa arata)ca ne lepadam de Hristos daca primim actele cu cip?
Nu ne intrebam oare ce se intampla cu judecata/ratiunea lor?Dumnezeu sa ne calauzeasca pe drumul cel bun.
Iertati pt. ca am crezut ceva care nu s-a dovedit a fi (cel putin nu inca si poate niciodata).

hodor cristiuc
Mesaje:86
Membru din:30 Mai 2010, 21:26
Confesiune:ortodox
Localitate:Dorna

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde hodor cristiuc » 08 Iul 2010, 21:12

Am totusi o nelamurire.Putem accepta actele,carduri etc.cu cip daca nu stim adevarul 100la 100,
sau luam in considerare ca atata vreme cat nu stim sa contina 666,cipul,nu este pacat?
Ultima oară modificat 08 Iul 2010, 21:16 de către hodor cristiuc, modificat 1 dată în total.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde esenin » 08 Iul 2010, 21:15

A unsprezecea porunca:
"Sa nu gandesti !"

Cum se poate oameni buni (si dreptcredinciosi), atata prostie ? Cum poate cineva sa ia in serios trasnaile astea ? Bine macar ca unii, putini, au si momente de trezie. Cipul "contine 666" inevitabil, caci "contine" o groaza de numere. (Cum "contine" ceva un numar, domnilor ?). Dar buna parte din CARTI, de pilda, "contin" 666, ca numar de pagina, fiecare zi "contine" al 666-lea minut, secunda, etc, fiecare cap al 666-lea fir de par, samd. Ridicol.

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde Petre C » 13 Iul 2010, 17:29

Staţi că ăştia cu afişul s-au luat totuşi după părintele Iustin, care aici, după părerea mea, greşeşte grav. Ia priviţi:

Iata ca se continua pe linia asta. Un comunicat oficial:
In urma controverselor si nelamuririlor legate de problema introducerii actelor electronice in Romania si pozitia crestinilor fata de ele, ne simtim indatorati sa facem urmatoarele precizari, care vizeaza strict pozitia manastirii Petru Voda.

1. Cipul din actele biometrice nu este pecetea finala, ci unul din pasii premergatori acesteia.
2. Cei care nu se opun implementarii actelor de identitate electronice si nu vad un pericol in acceptarea lor, trebuie sa fie constienti ca savarsesc un pacat impotriva evidentei Apocalipsei[1] si se fac partasi, mai mult sau mai putin, acestui sistem care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu fiara apocaliptica[2].
3. Dupa cum ne invata Sfanta Scriptura si Sfintele Canoane, avem datoria de a primi pe oricine vine la spovedanie cu duh umilit si dorinta de indreptare. Asadar nu excludem pocainta si indreptarea celor ce au acceptat actele cu cip.
4. Daca penitentul nu renunta la actele cu cip, dupa ce a fost mai inainte duhovniceste catehizat si mustrat, noi, manastirea Petru Voda, nu ne putem asuma ca acesta sa fie dezlegat la spovedanie, decat daca renunta la aceste acte si accepta canonul de indreptare[3].
5. In privinta acelei inregistrari video postate pe internet, in care cineva intreaba cum sa procedeze cu sotia care are un act cu cip, tinem sa facem precizarea ca acea inregistrare nu trebuia facuta publica, deoarece era un sfat personal, menit sa castige pocainta si trezirea constiintei penitentului, si nu reprezinta un sfat general valabil. Epitimia pentru pacate difera de la fiecare individ in parte. Chiar daca la inceput se face afirmatia, aparent grava, ca sotul sa isi paraseasca sotia, totusi se revine cu precizarea ca sotia sa fie adusa spre catehizare si spovedanie. Un duhovnic iscusit acorda canonul si mustrarea in functie de starea sufleteasca a fiecaruia. Pentru acel suflet era poate necesara o astfel de mustrare. Asadar, mustrarea si canonul celui ce primeste acte cu cip, se face particular, dupa cum hotaraste duhovnicul si in functie de situatie.
6. Precizam iarasi ca prin aceasta pozitie a noastra nu intentionam sa facem nici un fel de scindare in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, ci cerem sa ni se dea voie sa purtam mai departe lucrarea Duhului celui ce a spus candva: "Iata si securea zace la radacina pomilor; deci tot pomul care nu face roada buna se taie si in foc se arunca." (Mt. 3:10) si sa ne temem de mustrarea Celui ce a spus "fata cerului stiti sa o socotiti; iar semnele vremilor nu puteti" (Mt. 16:3). Chiar daca nu mai este intre noi un Sfant Apostol Pavel, nu mai avem un dumnezeiesc ierarh ca Vasilie cel Mare, ca Grigorie Palama, sau ca Ioan Maximovici, si pentru aceea si situatia este cu atat mai greu de judecat, avem incredere insa ca bunul Dumnezeu va pazi turma Sa si ca Pastorul cel Bun cunoaste oile Sale si ele Il cunosc pe El si asculta glasul Lui (Ioan 10:14).



Arhimandrit Justin Parvu,
staret al Manastirii Petru Voda

[1] 1 Thessaloniceni 5:20.

[2] Nu putem, de asemenea, sa trecem cu vederea prorociile Sfintilor, mai vechi sau mai noi, care pun egal intre lucrarile fiarei apocaliptice si masurile antihristice si antiumane ale statului global contemporan.

[3] Nu putem dezlega unele pacate, iar pe altele nu.
Totusi au existat o serie de semnale ca pr. Iustin chiar gandeste in sensul acesta (o serie de interviuri mai vechi si mai noi mai ales in revista Atitudini). Insa putina lume chiar a putut sa creada asa ceva.
Eu as revedea aceste imagini cu IPS Teofan la Petru Voda. Deosebit de sugestive in lumina a tot ceea s-a intamplat in ultimul an la Petru Voda.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde Petre C » 15 Iul 2010, 13:03

Pr. Calistrat si-a lansat blogul personal. Evident, are o postare si despre cipuri.
Una dintre problemele care tulbură astăzi conştiinţa multor creştini o reprezintă adoptarea noilor documente civile (carte de identitate, paşaport, carnet de conducere auto) prevăzute cu cip electronic. Componenta biometrică a acestor cipuri constituie pentru mulţi un motiv de înfricoşare şi o piedică în calea mântuirii, uitând însă că „666” se referă de fapt, după cuvântul Părintelui Cleopa, la cele trei păcate fundamentale: ura, desfrâul şi erezia.
Dacă citim cu atenţie Cartea Apocalipsei (ultima din canonul Sfintei Scripturi) vedem că, de fapt, nu conţine nimic legat de cipuri – doar avertizarea cu privire la „numărul fiarei, număr de om, şase sute şaizeci şi şase” (Ap. 13, 18). Potrivit tâlcuirii Sfinţilor Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, expresia „număr de om” desemnează, atât generic, câte o persoană umană din anumite perioade istorice care face voia diavolului împotriva dreptei credinţe (cum au fost, de pildă, împăratul roman Nero precum şi ceilalţi împăraţi păgâni prigonitori creştinismului de până la Sfântul Împărat Constantin cel Mare, - Iulian Apostatul, iconoclaştii, dar şi conducătorul sovietic ateu Iosif Visarionovici Dugaşvili, cunoscut ca Stalin, precum şi alte persoane care au luptat împotriva voii Dumnezeieşti şi a învăţăturii Sfintei Scripturi), cât şi particular, pe ultimul din şirul lung al tuturor acestora, cunoscut ca Antihrist. În Filocalia (tradusă în limba română de către Părintele Profesor Dumitru Stăniloae) este foarte limpede exprimat faptul că starea de curăţie a conştiinţei personale este de fapt lucrul de care depinde mântuirea noastră personală. Ca trăitori în Hristos, noi toţi avem datoria de a dobândi şi agonisi Duhul Sfânt prin dreaptă credinţă, smerenie şi fapte bune, tocmai pentru a ne putea împăca în rugăciune permanentă cu El: „Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.” (Psalmul 50). Potrivit Sfântului Teofan Zăvorâtul, conştiinţa curată este luminarea minţii şi sfinţirea sufletului, aşa cum stă scris şi în Sfânta Scriptură: „,Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. ”(Luca11.34) luminătorul sufletului este mintea. Nu încape îndoială, aşadar, că nici un creştin (oricât de simplu ar fi el – un copil, o mamă, un bătrân, un tânăr - care are dorinţă sinceră de mântuire) nu poate fi atacat şi vătămat sufleteşte de către diavol şi slugile lui, fără îngăduinţa Lui Dumnezeu şi fără consimţirea şi acceptul propriei sale voinţe libere: „Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. ”(Luca6.45) . Şi tot în Sfânta Scriptură stă scris că până şi firele de păr din cap ne sunt numărate înaintea Lui Dumnezeu; cu atât mai mult Dumnezeu nu va lăsa de izbelişte sufletul omului pe care El Însuşi l-a creat şi care este darul dumnezeiesc al vieţii noastre.
Orice metodă pământească inventată de om nu poate să ne pericliteze mântuirea. Nădejdea, credinţa şi dragostea sunt virtuţile cardinale prin care Dumnezeu ne acoperă cu aripile dragostei Sale dumnezeieşti: „Fie Doamne mila Ta spre noi cât am nădăjduit şi noi întru Tine” (Psalmi32.21).
Atâta timp cât un creştin îşi doreşte mântuirea în mod sincer, dar cineva doreşte să-l despartă de Dumnezeu - fără voia lui aceasta nu se va putea face. Mulţi vehiculează ideea că satana te poate însemna cu „666” atunci când cumperi cu cardul, când iei marfă cu cod de bare, când ajungi la anumite instituţii publice şi ai nevoie de funcţionarii publici; în astfel de situaţii – spun ei - fără ca să ştii şi fără ca să vrei eşti pecetluit: total neadevărat! Este o idee falsă! Dacă Însuşi Atotputernicul Dumnezeu nu intervine în liberul nostru arbitru, - cu atât mai mult, aflat permanent sub protecţia Duhului Sfânt lucrător în Sfintele Taine ale Bisericii, creştinul sincer şi curat la inimă nu va putea fi înşelat de către diavol şi slujitorii lui! Şi aceasta mai ales pentru că Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, Care a omorât moartea şi iadul l-a zdrobit, l-a legat pe veci pe şarpele cel ispititor pentru a nu mai putea reedita căderea adamică cea din nepricepere: „dacă veţi mânca, veţi fi ca Dumnezeu....”. Avem Pomul Vieţii, pe Hristos, prezent pururea euharistic în Sfântul Potir, din care tot cel ce se împărtăşeşte se curăţeşte, se luminează şi se sfinţeşte şi „în veci nu mai moare”(Rugăciune la Sfânta Împărtăşanie): Cel ce face bine facă, cel ce face rău înainte facă, iată Eu vin şi „voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre. ” (Apocalipsa2.23); - aşadar nu după absenţa sau prezenţa cipului!
Fiecare din noi trăim apocalipsa personală cu Hristos şi în orice clipă putem fi pregătiţi de întâlnirea cu El, Cel Care a zis: „Eu sunt uşa oilor”(Ioan10.7) şi „pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară”(Ioan6.37); Eu sunt adevărul calea şi viaţa...”(Ioan 14.6). Să lăsăm tâlcuirile şi interpretările fals alarmiste ale mentalităţii populare trupeşti neînduhovnicite şi să păstrăm întreagă credinţa în cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos - Domnul: „... n-am venit să să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea”(Ioan12.47)
Părintele Calistrat
Mănăstirea Vlădiceni
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde Petre C » 15 Iul 2010, 13:49

Pr. Mihai Valica intervine in ultimele discutii.

Poate nu am inteles eu bine, insa desi se delimiteaza de "exagerari", la randul sau Pr. Mihai este pentru un fel de canonisire. Iata citatul:
Cei ce au acceptat actele biometrice este greu de spus că au căzut din har ori s-au lepădat de Hristos, deoarece ei nu au primit pecetea antihristică, ci au dat dovadă de puţină credinţă faţă de profeţiile din apocalipsă şi trebuie canonisiţi pe măsură.

Iata si tot textul:
Am primit de la pr. Mihai Valică mesajul de mai jos, pe care, cu încuviinţarea sfinţiei sale, îl fac public, alături de un articol pe subiectul actelor de identitate biometrice:

"Intrucat s-a inteles exagerarea afiselor smintitoare de la Petru Voda, legate de actele biometrice si la porunca Parintelui Justin au fost date jos, doresc sa fac cateva precizari pentru dohovnicii care spovedesc persoane care cu stiinta sau nestiinta au primit documentele biometrice.

Principiul iconomiei trebuie sa primeze si dragostea fata de penitent sa fie temelia Spovedaniei. Se cere ravna fata de Hristos si invatatura Bisercii, dar cu pricepere si multa intelepciune, pentru a nu face rana si mai adanca.

Taina Spovedaniei reprezinta "Tribunalul iertarii" si nu al condamnarii si de aceea trebuie sa dam solutii de vindecare si nu sentinte de condamnare si de excludere fata de penitent.

Pastorii duhovnicesti daca au multa dragostea fata de penitent vor fi inspirati si indrumati de Duhul Sfant. Altfel vor lucra doar condusi de propriile pareri, fixatiilor teologice si inversunarilor personale si se vor substitui astfel, dreptatii si bunatatii lui Dumnezeu.

Deci sa exercitam Sf. Taina a Spovedaniei ca mijlocitori si impreuna lucratori cu Hristos si Duhul Sfant si nu in locul lui Hristos si a Sf. Duh.

Cei care nu sunt duhovnici sau pastori sufletesti, in cazul de fata, li se potrivesc cuvintele Sf. Parinti: daca esti oaie nu te pune in locul pastorului! Daca te faci pastor oaie fiind, talibanizezi si transformi Biserica in inchizitie morala si nu o lasi sa fie Spital Duhovnicesc si mijloc de indumnezeiere.

Cu dragoste frateasca in Hristos Domnul si Mantuitorul nostru,
Pr. Mihai Valica"

-------------------------------

UN POSIBIL RĂSPUNS DAT CREŞTINILOR CARE AU ACCEPTAT
ACTE DE IDENTITATE BIOMETRICE

1. Precizări teologie despre actele biometrice în contextul Sf. Spovedanii


Cei ce au acceptat actele biometrice este greu de spus că au căzut din har ori s-au lepădat de Hristos, deoarece ei nu au primit pecetea antihristică, ci au dat dovadă de puţină credinţă faţă de profeţiile din apocalipsă şi trebuie canonisiţi pe măsură.

Actualmente creştinii doar sunt „testaţi” prealabil şi nu pecetluiţi de forţele oculte, care doresc să evalueze vigilenţa creştină, rezistenţa lor la insistenţele acestora şi cât sunt creştinii de atenţionaţi şi avizaţi de lucrarea lui antihrist. Confruntarea finală va fi grăbită sau întârziată în funcţie de nepregătirea sau pregătirea duhovnicească a omului în lupta cu antihrist.

Cred că acţiunea în sine de punere în practică a catagrafiei biometrice, precum şi documentele biometrice reprezintă doar o etapă pregătitoare venirii lui antihrist.

Nu trebuie pus semnul egal între un paşaport biometric şi numărul 666, care este pecetea finală destinată celor căzuţi. (Apocalipsa 13, 8) Cine va accepta cu uşurinţă actele biometrice, fără să opună o rezistenţă morală, acela va primi cu aceeaşi uşurinţă si pecetea în vremurile de apoi.


2. Dileme canonice şi pastorale


Cum trebuie îndrumaţi pastoral cei ce din neştinţă sau cu bună ştiinţă au primit actele biometrice?

Creştinii trebuie să fie îndrumaţi duhovniceşte să renunţe de bună voie la actele biometrice ca un exerciţiu spiritual de pregătire pentru confruntarea cu forţele răului în zilele de apoi şi nicidecum pedepsiţi de duhovnici cu asprime, ca şi când aceştia au primit deja pecetea antihristică.

Este o eroare teologică şi pastorală gravă, şi putem duce în derizoriu sau minimaliza profeţia ioaneică din Apocalipsă 13-14 dacă procedăm altfel.


Trebuie de asemenea să-i atenţionăm pe credincioşi, cu mult tact pastoral şi cu înţelepciune duhovnicească, despre scopul final al acestei acţiuni, care va condiţiona existenţa omului de supunerea oarbă şi discreţionară de o persoană, de un sistem sau de o ideologie totalitară, aşa cum este profeţit în Apocalipsa 13-14.

Momentan trebuie să vedem acţiunea actelor biometrice ca o fază premergătoare venirii lui antihrist iar răspunsul nostru şi atitudinea noastră să anticipeze fermitatea angajării noastre în vederea respingerii ofertei lui.

Aşa cum soldaţii fac armată şi instrucţie înainte de a se pregăti de război, tot aşa şi

creştinii au datoria morală de a se instrui duhovniceşte întrucât „... i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul”(Apocalipsa 13,7). Cine se instruieşte va şti să lupte şi va reacţiona ca atare, cine refuză, va pierde.


Din această perspectivă apare o dilemă atât de partea duhovnicului cât şi de partea penitentului. Care trebuie să fie poziţia duhovnicului faţă de cei ce minimalizează sau nu cred în pericolul moral al cipurilor sau nu se pregătesc în vederea instrucţiei duhovniceşti în confruntarea cu antihrist şi cu slujitorii înainte mergători ai acestuia?

Întrucât nu sunt canoane privitoare la actele biometrice, duhovnicul va trebui să cântărească bine lucrurile şi să-l ajute pe penitent să înţeleagă gravitatea lor şi nicidecum să îl descumpănească pe acesta îndemnându-l la părăsirea soţului sau a soţiei, dezicerea de familie sau alte atitudini extreme de excludere de la viaţia liturgică a Bisericii. Să-l îndrume duhovniceşte spre spovedanie deasă, rugăciune, citirea Sf. Scripturi, post etc. şi să-l convingă să renunţe la actele biometrice din câteva motive evidente din punct de vedere civic şi religios:


a. că introducerea cipurilor biometrice este, fără îndoială, un scandal, o jignire şi o umilinţă adusă persoanei umane. Sub nici o formă neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări electronice forţate într-un sistem de supraveghere suspect.

b. refuzul lor este o probă vie a credinţei concrete şi o mărturisire vie a statornicităţii sale faţă de provocările viitoare ale epocii antihristice;

c. dacă este în stare să renuţe la o acţiune care prefigurează epoca de sclavie totală, va fi capabil să facă la fel şi în faţa pecetluirii, dacă înaintează şi se întăreşte duhovniceşte, întrucât „cine este credincios în puţin va fi credincios şi în mult”.


Dilema duhovnicului constă în complexitatea definirii penitentului care a primit actele biometrice: ca apostat, ca neascultător de sfaturile duhovnicului sau ca necredincios? Apostazia este lepădarea conşientă de Hristos şi de dreapta credinţă. Se leapădă oare sau este într-o cădere duhovnicească cel ce primeşte actele biometrice? Greu de spus însă iată câteva canoane care ne pot ajuta şi îndruma în actul vindecării pastorale. Restul lucrează, ne îndrumă şi ne inspiră cu prisosinţă Duhul Sfânt dacă nu ne mândrim şi credem că doar noi avem soluţia salvatoare:


„Harul şi împăcarea (cu Biserica) să nu se refuze... apostaţilor care se pocăiesc şi se convertesc la Dumnezeu”. 45 Cartag.

„Duhovnicul să dea fiecărui penitent doctoria duhovnicească potrivită păcatelor săvârşite de acesta”: 1, 8 Grig. Nyssa; 102 VI; Ioan Hrisostom. Îndrumări adresate duhovnicilor.

„Să nu divulge păcatele ce i-au fost mărturisite în Taina Spovedaniei”. 34 Vasile cel Mare; 28 Nichifor Mărt.; 132 Cartagina. „Să se oprească de la Sf. Cuminecătură, dar să nu interzică intrarea în biserică celor ce mărturisesc păcate grele, ascunse”. 28 Nichifor Mărturisitorul. Dacă se leapădă să se împărtăşească cât de repede.

“Să procedeze cu chibzuinţă cu cei ce, de bunavoie, îşi mărturisesc păcatele”. 30 Nichifor Mărturisitorul.

„Cei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a lega şi dezlega să cerceteze cu multă băgare de seama pe cei păcătoşi şi să le dea astfel de epitimii, care îi aduc cu cât mai multă uşurinţă şi siguranţă la calea binelui”. 102 VI.

„Să fie în conformitate cu păcatele săvârşite şi mărturisite de penitent“. 1 Grig. Nyssa.

“Episcopul are dreptul să mărească sau să micşoreze epitimiile, precum şi să graţieze pe penitenţii care se căiesc sincer de păcatele lor”. 121; 16 IV; 102 VI; 2, 5, 7 Ancira; 6, 43 Cartagina; 2, 54, 74, 84, 85 Vasile cel Mare; 4, 5, 7 Grig. Nyssa; 3 Atanasie cel Mare; 3 Ioan Postnicul.


3. În loc de concluzie


Întreaga noastră viaţă personală trebuie trăită în dragoste şi vigilenţă creştină la toate nivelurile vieţii cotidiene, fără preocupare exagerată doar pe aspectul evidenţei biometrice. Fixarea exclusivă pe această acţiune precum şi canoanele disproporţionate şi descurajante date penitenţilor ar însemna căderea în capcana celui rău.


A reduce şi a identifica pecetea lui antihrist doar în jurul sau chiar cu cipurilor biometrice, adică tocmai pe diavol care se neagă mereu pe sine şi care se ascunde permanent în „marele anonim prin excelenţă” şi se disipează mereu în generalităţi, în „legiune” (Marcu 5, 9), ne poate duce în eroarea de a ne concentra numai pe aspectul numeric al lui antihrist şi de a-i minimaliza acţinea diabolică doar la actele biometrice. Or, noi ştim, că de la creerea lumii, ne duce în ispită zi de zi şi de aceea ne rugăm să ne izbăvească de cel viclean.

Prin înregistrarea şi prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic, întrucât chipul şi asemănarea omului cu Dumnezeu - Imago Dei - rămân intangibile. Omul se poate reduce sau degrada doar din punct de vedere al demnităţii teologice şi umane, deci moral şi civic de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea într-o evidenţă biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu există; adică practic el nu va exista din punct de vedere social potrivit sistemului actual de evidenţă a populaţiei. Este mai mult o cădere din drepturile sale civile şi un atac asupra conştiinţei creştine decât o cădere din har. Căderea din har se face atunci când te lepezi conştient de Hristos şi de dreapta credinţă, precum şi prin păcate grele de moarte. Să ne păzească Bunul Dumnezeu!

Doamne Iisuse Hristoase, fii cu noi, şi Duhule Sfinte, inspiră-ne şi ne îndrumă în actul vindecării penitentului, de dragul iubirii lui Dumnezeu Tatăl, pentru noi oamenii!


Pr. dr. Mihai Valică
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde Petre C » 23 Iul 2010, 14:50

Staţi că ăştia cu afişul s-au luat totuşi după părintele Iustin, care aici, după părerea mea, greşeşte grav. Ia priviţi:
O opinie demna de a fi luat in seama:Il iubesc pe adevaratul parinte Iustin.
Părinte Serafim,

Felicitări pentru curajul cel bun! Ai pus problema foarte bine, dar ai procedat și mai bine prin faptul că ți-ai asumat public această poziție. Priveam și eu uluit revărsarea de rătăcire dinspre Petru Vodă, aberațiile părintelui Valica cu pretenții de analize teologice, toată isteria apocaliptică, acest armaghedon reloaded de cea mai proastă inspirație hollywoodiană - și chiar mă întrebam dacă în Biserică nu mai este nimeni care să le răspundă. Lucram și eu la un articol, n-am mai răbdat, dar văzând scrisoarea ta m-am liniștit și m-am întors la treburile mele.

Nu știu dacă îți mai amintești, la începutul anilor ’90, pe tarabele improvizate ale vânzătorilor de cărți începeau să-și facă loc niște broșuri sectare cu coperte lucioase - se vedea că nu erau tipărite la noi, care ne anunțau cu litere de-o șchioapă „armaghedonul”, „apocalipsa”, „noua ordine mondială”, „marea trădare” și, evident, apropiatul „sfârșit al lumii”. Îmi amintesc că le răsfoiam, privind ilustrațiile care înfățișau oameni politici sau lideri religioși sub chipul balaurilor Apocalipsei, îngeri luptându-se cu tancuri, oștiri de diavoli gata să dea piept cu armata americană, semne și simboluri oculte „descoperite” pe bancnota de un dolar sau pe sigla Națiunilor Unite și așa mai departe, întrucât imaginația autorilor era inepuizabilă. Mă întrebam pe atunci, cu naivitatea vârstei lipsită de experiența vieții, cât de înșelat? rătăcit? credul? trebuie să fii ca să te lași „învățat” de acești profeți moderni ai apocalipsei, în fine, cui și la ce folosește, de fapt, tot acest circ ieftin și de prost gust. Și, minunându-mă și însemnându-mă cuminte cu semnul crucii, binecuvântam în gând, încă o dată, Scripturile, patericele, cărțile Sfinților Părinți și toată învățătura sănătoasă a Bisericii care, dintotdeauna și pretutindeni în lume unde cuvântul Domnului s-a făcut auzit, i-a ferit pe oameni de rătăcire, dar și de ridicol.

Uite că au trecut de atunci doar 20 de ani și lumea noastră gustă din plin (lumea „bună”, părinte Serafim, teologi școliți, nu babele analfabete!) moda apocalipsei propovăduite pe internet, de data aceasta nu de martorii lui Iehova sau de scientologi, ci chiar de ai noștri, o nouă generație autohtonă de cyber-profeți pravoslavnici. Iată că, până la urmă, o dată cu gustul de Coca-Cola, teologii noștri de pangar au dat și de acela al armaghedonului de operetă. Ridicolul este o religie universală, fanatismul se închină pretutindeni la același dumnezeu, iar „profețiile” de peste ocean și-au găsit adepți și pe-un picior de plai, după vechiul principiu: spune-le o minciună și nu o vor crede; toarnă-le una și mai gogonată, și vor începe să aibă îndoieli; spune-le, în fine, cea mai nesăbuită minciună și o vor crede orbește.

Mă întreb și eu, ca și tine (dar, în ce mă privește, cu mai puțină delicatețe!), cum a ajuns bunul Părinte Iustin să fie târât în tot acest spectacol ridicol, cum a acceptat să fie transformat în "profetul" de serviciu al unui găști gălăgioase și ignare, din care fac parte, de-a valma, monahi girovagi, predicatori ambulanți, stiliști cinstiți, gazetari de scandal, actrițe convertite, specialiști în masonerie, interlopi pocăiți, agenți secreți și profeți ai spanacului... Ce părtășie poate fi între Părintele Iustin și aceștia? Cum au reușit tenebrele patologice să înșele lumina învățăturii sănătoase? Ce caută mărturisirea curată alături de rătăcirea fanatică?

Eu cred - dar asta este numai o teorie a mea - că din prea marea sa bunătate, din sufletul imens al Părintelui Iustin, dintr-o sfântă naivitate copilărească care crede tot ce aude. Și aude numai ce vor ucenicii lui. Iar ucenicii lui au vrut ca părintele să audă vacarmul Apocalipsei, pentru că nimic nu e mai potrivit ca sfârșitul lumii pentru a-ți asigura o audiență la public și după ce părintele nu va mai fi. Înțelegi? "Ucenicii" se gândesc la ziua de mâine. Bunăstarea lor, libertatea neîngrădită, libera voie, gloriola de mărturisitori, admirația necondiționată a credulilor și, la urma urmei, însăși toată puterea lor stă în acest "război sfânt" dezlănțuit împotriva cipurilor. Teoria conspirației e infinit mai comod de slujit decât nevoința anonimă în singurătatea chiliei.

Părintele Iustin e cea mai mare victimă a lui "666". Un război care trebuia dus cu armele societății civile a fost transformat cu bună știință într-un război duhovnicesc ridicol, de pe urma căruia cei "căzuți din har" sunt șoferii cu carnete noi, asigurații și deținătorii de pașapoarte. Nu mai stă nimeni să te asculte, ridicolul a pus capăt oricăror explicații. Am fi avut mult mai mult de câștigat, poate inclusiv sprijinul clasei politice și al organizațiilor civile, dacă "apocalipsa" n-ar fi fost amestecată în discursul contra cipurilor. Dar cum mai poți să creditezi îndoielile de bun simț și avertismentele lucide când monahul care și-a asumat rolul de purtător de cuvânt al părintelui Iustin apare la televizor și declară senin că... pământul nu se învârte?

Poate că asta e singura scădere pe care i-o găsesc părintelui Iustin (deși, cine sunt eu ca să judec?): nu și-a format ucenici, urmași pe măsura sa duhovnicească. I-a scăpat din mână, s-a încrezut în buna lor credință, le-a supraestimat discernământul. Nu vreau să spun că ucenicii Părintelui sunt reprezentați doar de grupusculul apocaliptic gălăgios și vizibil, eu însumi cunosc, dar mai degrabă dintre laici, oameni deosebiți care s-au format spiritual în duhul Părintelui, dar care rămân în umbră și în ascultare, în timp impostorii se îngrămădesc în lumina reflectoarelor sau în comentarii anonime pe net. Știu și faptul că la Petru Vodă sunt monahi și monahii de a căror dăruire, față de Dumnezeu și față de aproapele, nu sunt eu vrednic să vorbesc - aceasta este tot lucrarea Părintelui. Dar ce folos, dacă ultimul său cuvânt în lume se face auzit prin gurile strâmbe ale unor rătăciți? Ce folos, dacă internauții anonimi alcătuiesc în numele lui afișe de afurisenie și i le lipesc pe ușa chiliei? Acesta e adevărul, ucenicii i-au luat-o înainte, l-au îmbrobodit cum au vrut.

Parcă le-ai turnat spirt pe rană vie, așa au sărit acești "apostoli" ai apocalipsei RFID. Te-au umplut de ocări, de minciuni, ți-au preluat articolele trunchiindu-le, te-au pus la psaltire și, dacă ar putea, te-ar pune pe rug, dar binecuvântat este cel care rabdă pentru cuvântul Domnului. De unde se vede nu dragostea lor în a-l apăra pe Părintele Iustin, cât conștiința care-i vădește și mustră într-ascuns, dar și mândria drăcească de a nu accepta nici o critică, nici o mustrare, nici o întrebare, nici o îndoială în privința lor...

L-am iubit foarte mult pe Părintele Iustin și încă îl mai iubesc, dar îl iubesc cu o dragoste veche, păstrându-i în suflet amintirea înțelepciunii lui. Părintele Iustin al meu nu este cel din filmulețele postate pe youtube, nici cel din comunicatele semnate de diverși ucenici în numele lui (oare pe câte din acestea le-a citit cu adevărat Părintele?) și nici "duhovnicul neamului" proclamat de pravoslavnicii digitali și cyber-ortodocșii isterizați. Refuz să cred că bunul, înțeleptul și blândul părinte Iustin ar putea să-i spună unui diacon să-și lase nevasta doar pentru că are pașaport "cu cip", sau să-i alunge de la Liturghie pe preoții cu carnete noi de conducere, ori să nu-i primească sub patrafir pe credincioșii amărâți, care numai de grija "cipului" nu mai pot ei astăzi, când n-au o pâine să o ducă acasă la copii. Refuz să cred că Părintele Iustin a lăsat ca pe ușa chiliei lui să fie afișată o listă a cărților interzise copiilor, pe care am văzut-o cu ochii mei, și în care Aventurile Baronului Munchausen era trecută la index. Refuz să cred că l-am auzit cu urechile mele, chiar într-unul din filmulețele postate aiurea, spunând că vremurile comunismului au fost mai ușoare decât cele de astăzi - tocmai el, un om care a purtat crucea temniței sub osânda comuniștilor, să spună asta, nouă, unui neam călcat în picioare de comuniști, unui neam care și-a pierdut identitatea, demnitatea, discernământul, credința, elitele tocmai sub tăvălugul vremurilor comuniste...

În fine, refuz să cred că Părintele meu Iustin este unul și același cu bătrânul duhovnic care joacă rolul principal în această de prost gust "divina comedie" a cipurilor, în acest coșmar internautic care se livrează credulilor pe post de învățătură de credință.

Părintele Iustin al meu nu e acesta! Bătrânul care apare pe youtube i-a furat doar numele și chipul, iar "ucenicii" apocalipsei vorbesc, cu siguranță, în numele altui personaj. Dacă ar fi fost chiar el, Părintele Iustin cel adevărat ne-ar fi învățat, cu smerenia lui, că nu există, în primul rând, un "duhovnic al neamului". Neamul are o credință, o limbă, o Biserică, neamul are păstori, sfinți, eroi, regi și conducători, dar nu are un duhovnic. Nimeni, niciodată nu a pretins să vorbească și să fie ascultat ca duhovnic al unui neam întreg. Duhovnicul, - ne-ar fi învățat adevăratul Părinte Iustin -, are fii și fiice, pe care-i cercetează sufletește în taina chiliei sale, potrivit nevoilor, căderilor și suferințelor fiecăruia, iar nu pe internet, în gura mare, sub blițurile camerelor de luat vederi. Duhovnicul i-ar fi mustrat pe ucenicii care scriu și proclamă în numele său "Părintele Cutare să fie garantul uniunii noastre", învățându-i că garantul uniunii de credință nu poate fi decât Biserica. Părintele Iustin știe că învățătura de credință este sarcina și datoria Bisericii și a ierarhilor ei, nu a unui duhovnic, oricât de luminat ar fi acesta. Părintele cunoaște foarte bine patericele și viețile sfinților, știe că oricine, chiar și cel mai mare nevoitor, mărturisitor sau sfânt, poate cădea, iar căderea aceluia e cu atât mai mare cu cât vine din "ispita cea de la dreapta".

Dacă ar fi fost chiar el, viteazul Părinte Iustin nu s-ar fi speriat niciodată de carduri, cipuri și coduri de bare, nici n-ar fi îngrozit turma cerându-i să-și lase casele și să o pornească pe drumuri, pentru că el știe foarte bine cuvintele Domnului, cu care nu o dată s-a mângâiat în anii de prigoană: "Nu te teme, turmă mică!", "Bucurați-vă!", "Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră!", "Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați!".

Dacă ar fi fost chiar el, ceea ce eu, repet, nu cred, Părintele Iustin nu ar fi avut nevoie de dogmatica abia silabisită de un teolog sau altul care să-l învețe pe el despre sfârșitul lumii, pentru că el, părintele, știe pe de rost Scriptura, care spune că de ceasul acela nimeni nu știe, că se vor ivi proroci mincinoși care vor căuta să sperie lumea, că vor vorbi în numele Domnului oameni pe care El nu i-a cunoscut niciodată. Adevăratul Părinte Iustin a văzut și a auzit multe la viața lui, pe el nu-l duci de nas cu una, cu două, el le-ar fi spus "apostolilor" de azi ai armaghedonului că ceea ce propovăduiesc ei, sfârșitul iminent al lumii, dictatura guvernelor, teoria conspirației sunt basme și exagerări care apăreau încă de acum 30-40 de ani în broșurile martorilor lui Iehova și ale altor sectari, că industria de filmulețe cu 666 de pe internet e fabricată în laboratoarele acelorași sectari care, de-a lungul istoriei, au anunțat nu o dată sfârșitul lumii, îmbogățindu-se de pe urma naivilor care și-au vândut proprietățile pe nimic și s-au refugiat prin păduri așteptând venirea lui Mesia, în fine, că duhul cel bun, duhul adevărului nu propovăduiește în acest chip, nu acesta e glasul Sfinților Părinți, nu acesta e duhul Ortodoxiei. Părintele Iustin, dacă ar fi fost el, ne-ar fi întrebat nu dacă avem carnete de șofer cu cip, ci dacă îl mai avem pe Hristos în inimi, dacă ne-am împărțit pâinea cu cel flămând, dacă am îmbrăcat un sărac, dacă ne mai rugăm, dacă ne mai iubim aproapele necunoscut, dacă ne mai e rușine măcar de noi înșine, dacă ne mai gândim la moarte - și abia atunci, aflând care e măsura noastră duhovnicească ar fi putut, nu să ne sperie cu sfârșitul lumii, ci să ne mustre cu cuvintele Domnului: "Pocăiți-vă!".

Părintele Iustin cel adevărat are darul discernământului, al dreptei socotințe, plus că are mereu un înger cu el, care l-ar fi avertizat că, în aceste vremuri, ispita cea mai mare nu sunt cipurile, ci dezbinarea Bisericii, compromiterea ierarhilor, strecurarea neîncrederii în preoți și alte asemenea lucrări drăcești. Îngerul i-ar fi arătat negreșit părintelui pe cei care, îmbrăcați în blănițe de oi croite după stilul vechi, au găsit în denunțarea urgentă a apocalipsei un excelent prilej de a denunța Biserica dreptmăritoare și ierarhii ei. E clar că adevăratul părinte Iustin, binecuvântat fiind el cu dreaptă socotință, nu și-ar fi lăsat ucenicii să piardă vremea cu afișe anti-cip și broșuri cu 666, ci i-ar fi pus la treabă, de pildă să traducă Sfinții Părinți, să scoată la lumină tezaurul învățăturii ortodoxe, i-ar fi învățat să poarte nu insulte și blesteme, ci polemici teologice cu intelectualii potrivnici Bisericii, iar noaptea, noaptea nu i-ar fi lăsat pe computere să smintească lumea cu spaime eshatologice, așa cum un părinte bun nu-și lasă copiii să piardă vremea pe calculator, ci i-ar fi pus pe toți la rugăciune, la slujbe, la psaltiri - este oare o armă mai puternică împotriva diavolului și a lucrării sale?

Dacă ar fi fost chiar el, ascultătorul și duhovnicescul Părinte Iustin nu ar fi îngăduit ca de la amvonul bisericii sfințite de arhiereu să fie ponegrit chiar arhiereul, sau dacă ar fi auzit așa ceva, ar fi ieșit din strană și ar fi amintit imediat cuvintele Părinților, "unde e episcopul, acolo e și Biserica", pentru că sminteala, neîncrederea, judecata nu trebuie semănate din amvon. Adevăratul Părinte Iustin n-ar fi crezut în șoaptele colportate de unii sau alții, în zvonurile iscate din cine știe ce tenebre, ci s-ar fi întrebat în adâncul inimii sale: știu eu că acesta e adevărul? pot eu să jur înaintea altarului că arhiereul meu e vândut? știu eu frământările și răspunderile unui arhiereu în aceste vremuri grele, știu eu planul și lucrarea lui Dumnezeu prin episcopul său, sunt eu pus să judec Sinodul? Dar mai ales, adevăratul Părinte Iustin și-ar fi spus: eu pot să am îndoieli, eu pot să mă las ispitit, dar am oare dreptul să-i ispitesc pe aceștia mai mici de lângă mine? Pot oare să-i târăsc și pe ei în starea aceasta infernală a neîncrederii, a spaimei, a bănuielilor, a disperării? Pot să le spun să nu-și mai creadă păstorii care au carduri cu cip, să lase bisericile pentru că sunt frumoase, dar nu mai au har? Pot să-i spun celui care nu se duce la examenul de titularizare pentru că a auzit de la ucenicii mei că foile de concurs sunt ștampilate cu un cod de bare, foarte bine, nu te du, rămâi fără slujbă, lasă că are Domnul grijă de nevasta și de copiii tăi? Pot să-l numesc "căzut din har" pe fratele meu, preotul de parohie, doar pentru că se folosește de un card cu cip? Pot să-mi asum acest rol de profet al unei apocalipse anunțate prin youtube?

"Nu pot", răspunde adevăratul Părinte Iustin la toate aceste întrebări și la atâtea altele nerostite. Știu eu că așa răspunde, am și eu îngerul meu care mă învață (deși, ca un păcătos ce sunt, nu-l ascult tot timpul).

"Eu nu pot. Să propovăduiască bătrânul acela, care mi-a furat chipul și numele, cât o vrea armaghedonul și apocalipsa, neîncrederea și spaima, neascultarea și răzvrătirea. Eu o să le spun că Biserica lui Hristos nici porțile iadului nu o vor birui. Că sunt vremuri grele, dar că nu trebuie să ne pierdem speranța. Că vor veni vremuri și mai grele, dar Hristos este cu noi. Că atunci când ni se amenință drepturile duhovnicești trebuie luptat cu arme duhovnicești, dar când ni se amenință drepturile civile, trebuie luptat cu arme civile. Că de Hristos nu ne pot despărți nici cardurile, nici cipurile, așa cum nu ne despart laptopurile sau telefoanele mobile. Că războiul duhovnicesc nu este cu codul de bare, ci cu păcatele noastre, mai ales cele ale acestui timp - nepăsarea, lăcomia, desfrânarea, invidia. Că rămân în Biserica aceasta și cer tuturor să rămână în Biserica aceasta și în ascultare de ierarhii ei, pentru că, și atunci când ierarhii greșesc, și atunci când fac bine, dreptatea și adevărul se vădesc tot în această Biserică, așa cum s-a arătat în toată istoria ei. Că, la urma urmei, mai bine să mă înșel în Biserică și cu Biserica împreună, decât să am dreptate în afara ei."

Iată de ce, frate Serafim, spun că îl iubesc pe adevăratul părinte Iustin. Cine altcineva ar mai putea spune cu atâta credință aceste cuvinte: Mai bine să mă înșel în Biserică și cu Biserica împreună, decât să am dreptate în afara ei. Fie și numai pentru aceste cuvinte, pentru această credință mărturisită cu smerenie și speranță - și tot este destul pentru ca Hristos să se milostivească de noi și să ne îndrepte pe calea cea bună.

Dar m-am întins destul pentru un simplu mesaj pe e-mail, mai ales că l-am scris dintr-o suflare, chiar dacă nu sunt sigur că am spus totul. M-am și aprins, am fost probabil și nițel patetic, dar îți mulțumesc că mi-ai dat ocazia să spun ce am de spus. Spun pe față, pentru că, la fel ca și tine, nici eu nu am nimic de ascuns. (Mă gândesc chiar că ar trebui făcut ceva, o regulă, - măcar pentru aceia dintre noi care ne regăsim în demnitatea și responsabilitatea de persoane, nu de nick-name-uri- , ca toate comentariile anonime să fie interzise. Atât opiniile, cât și înjurăturile trebuiesc asumate. Cyber-pravoslavnicii care "luptă" la adăpostul anonimatului ar trebui să-și aducă aminte că mărturisitorii credinței nu o "dădeau anonimă", vorba lui Caragiale).

Am încercat să postez acest mesaj în secțiunea de "comentarii" la scrisoarea către ÎPS Teofan, dar nu am reușit. Așa că, deși ți-am scris în particular, poți să faci public acest mesaj, dacă vei găsi de cuviință. În fond, e o mărturie în plus, îl consider un apel la discernământ către toți cei care se simt într-un el sau altul părtași la viața Bisericii.

Ioan-Florin Florescu, preot
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde Pr Haralambie » 23 Iul 2010, 19:17

Interesanta este si scrisoarea deschisa a ierod. Serafim Pantea
Înaltpreasfințitului Teofan,
arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei
Înaltpreasfințite Părinte

Așa cum probabil ați aflat deja, acum aproximativ două săptămâni a apărut pe Internet o înregistrare cu părintele Justin Pârvu îndemnând lumea să facă diverse lucruri nu tocmai ortodoxe. Am scris la acel moment câteva rânduri în care am atras atenția că poziția părintelui este eretică și schismatică arătând că îndemnul la neîmpărtășire cu preoți și ierarhi care au carnet de conducere mai nou de 2 ani este bază pentru schismă și că prefer să nu detaliez partea cu erezia la acel moment, fiind o acuzație destul de gravă.

La ora actuală mă aflu într-o dilemă. Nu vreau să-l înfierez și mai mult pe părintele Justin dar nici nu pot să stau și să tac, fără să fac nimic atâta vreme cât văd că lumea nu pricepe cât de mare este pericolul ereziei și al schismei și nu văd nici o poziție Ortodoxă clară și oficială în această privință. Părintele Mihai Vălica a dat un fel de răspuns, (îmi cer iertare, dar destul de slab din punct de vedere teologic), arătând că nu trebuiesc opriți de la împărtășire cei care au acte noi (cu cip) ci că trebuiesc îndreptați ca unii care păcătuiesc împotriva proorociilor citând comunicatul de la Petru Vodă care îl numește „păcat împotriva evidenței Apocalipsei”. Niciunde în canoanele Bisericii nu se pomenește de „păcatul împotriva unei proorocii” sau de păcat împotriva Apocalipsei. Să nu uităm că Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul a fost introdusă târziu în canonul biblic și nu există nici o pericopă din Apocalipsă pusă în nici una dintre slujbele Bisericii. Asta nu înseamnă că ar fi mincinoasă proorocia ci doar că Părinții au socotit că nu este de folos omului să se gândească la sfârșitul lumii mai mult decât la sfârșitul lui personal.

Cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola întâia către Tesaloniceni care se ia ca argument „proorociile să nu le disprețuiți” este schimonosit și scos din context pentru a încăpea în modul de înțelegere neortodox. În aceeași epistolă, același capitol 5, câteva versete mai înainte spune „vă mai rugăm, fraților, să cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voștri în Domnul și vă povățuiesc; și pentru lucrarea lor, să-i socotiți pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiți între voi în bună pace. Vă rugăm însă, fraților, dojeniți pe cei fără de rânduială, îmbărbătați pe cei slabi la suflet, sprijiniți pe cei neputincioși, fiți îndelung-răbdători față de toți.” Iar mai departe spune „feriți-vă de orice înfățișare a răului”. Inclusiv răstălmăcirile personale ale profețiilor sunt tot un „rău” atunci când se fac spre tulburarea oamenilor și luându-le nădejdea mântuirii.

Comunicatul de la Petru Vodă îndreaptă unele dintre greșelile părintelui Justin dar din 6 puncte, unul este dedicat faptului că acea înregistrare era într-un fel secretă și nu trebuia făcută publică, deși se vede că erau cel puțin trei oameni care vorbeau cu părintele și prin urmare nu era vorba de o spovedanie. Ori tocmai acest fel de a spune un lucru pe ascuns și alt lucru în mod oficial, cu public, este cel care seamănă multă îndoială în inimile credincioșilor și pregătește o (nouă) scindare în sânul Bisericii.

În înregistrarea cu pricina, părintele Justin spune „Duhul Sfânt ne-a părăsit și acuma omul merge în virtutea răului”. Asta este erezie pentru că Mântuitorul a făgăduit că va fi cu noi, prin Duhul Sfânt, până la sfârșitul lumii și că nu ne va părăsi niciodată. Sfântul Simeon Noul Teolog numește eretici pe cei care spun că Duhul Sfânt nu mai este prezent acum în lume la fel ca și pe vremea sfinților apostoli. Iar despre vremea sfinților apostoli Sfântul Evanghelist Marcu spune în capitolul 16 „Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau”.

Alte greșeli (nu erezii) din cuvântarea cu pricina ar fi faptul că spune că nu are voie să se roage la Liturghie pentru cei care au acte de identitate noi. Că n-are valoare credința, dragostea, evlavia credincioșilor dacă au acte de identitate noi (cu cip). Expresia exactă a fost: „credincioșii care rămân aici cu CIP-ul nu au nici o valoare”. Că acceptarea unui act de identitate reprezintă cădere din Har de parcă Duhul Sfânt s-ar teme să se apropie de ceva sau de cineva. Singurul caz în care suntem învățați că Duhul Sfânt se depărtează de la noi este lepădarea de credință care se face cu bună știință și de bună voie, la fel cum la botez lepădarea de satana se face prin viu grai. Chiar dacă avem intermediari nașii de botez din pricina vârstei fragede la care se botează copilul, nașilor li se pune în vedere faptul că sunt responsabili pentru buna învățare și educare a noului botezat.

Mai spune că nu este întoarcere pentru cei care au primit astfel de acte „toți care au pașapoarte, buletine, carnete,... chiar dacă-l arunci, nu ai voie, ai semnătura”.

De asemenea spune că preoții și episcopii care au acceptat aceste acte nu mai au harul preoției. Știu de la părintele Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, un foarte înflăcărat luptător împotriva ereziilor și neregulilor din Biserică, despre o metodă foarte simplă de verificare dacă un preot are har sau nu. Pui preotul respectiv să facă aghiazmă și o pui într-o sticlă timp de 40 de zile sau mai mult. Dacă nu se strică (apa simplă se împute când este ținută multă vreme) atunci preotul sau episcopul acela este canonic și are harul preoției.

Un părinte din mănăstire, preot, mi-a mărturisit că are carnet de conducere nou și de asemenea are card bancar nou (tot cu cip). Avem aghiazmă făcută de el de mai mult de două luni și încă este foarte bună și nu s-a stricat. Deși la noi la mănăstire se face aghiazmă în fiecare lună așa cum ați poruncit, totuși mai rămâne și din cea veche uneori.

A spune că preotul lui Hristos devine preotul lui antihrist, din pricina unei bucăți de hârtie cu un grăunte de siliciu în ea, chiar dacă acela este un act de identitate, care dă numele, prenumele și alte date personale și nu este o lepădare conștientă și de bună voie, este o nebunie care nu poate fi inspirată de Duhul Sfânt. Preoții și episcopii nu devin ai diavolului decât dacă fac lucrările diavolului și chiar și atunci este pocăință și este întoarcere.

Spune că beția sau alte păcate nu întinează harul preoției (ceea ce este foarte adevărat) dar spune de exemplu că dacă un preot este ateu, harul nu mai este valabil. Avem multe mărturii că nu este așa, că preoți atei au fost și din păcate încă mai sunt în sânul Bisericii și totuși s-a săvârșit Liturghie prin mâinile lor și au fost văzuți înconjurați de îngeri și de foc în vremea Sfintei Jertfe. Uneori s-au săvârșit și minuni prin mâinile lor spre îndreptarea lor și a celor care au văzut, unii dintre ei întorcându-se la dreapta credință. Și dacă poate face Sfânta Liturghie care ar fi impedimentul pentru a nu putea să spovedească? Evident, cu excepția cazului în care are oprire de la arhiereu să săvârșească ceva. Despre oprirea arhiereului sau a sinodului ne spun canoanele că are efect imediat chiar dacă nu este vorba de caterisire definitivă. Canoanele o numesc caterisire temporară și spun că preotul căruia episcopul său i-a interzis să slujească „nimic să nu poată” chiar dacă a fost oprit doar cu cuvântul. Concluzia ar fi că nu putem pune sub obroc iconomia lui Dumnezeu. Cele care ni s-au dat și cele despre care ni s-a spus, de acelea trebuie să ne grijim iar toate lucrurile pentru care nu am primit încredințare, le lăsăm așa cum sunt pentru că doar Dumnezeu știe de ce le-a lăsat așa și ce are de gând cu ele.

De asemenea este o greșeală a-i învăța pe oameni că retrăgându-se la țară „scapă de vânătoare”. Proorociile, dacă tot e vorba să vorbim despre ele, spun că nu va putea scăpa nimeni nici în gaură de șarpe.

Mărturisesc că nu am acte cu cip pentru că nu am fost nevoit să le schimb deocamdată. În plus văd în aceste acte o încălcare flagrantă a libertăților mele civile, a dreptului meu constituțional de a alege. Totuși, libertatea mea o socotesc ca gunoi față de Evanghelie, care ne îndeamnă să ne supunem stăpânirilor lumești atâta vreme cât nu ni se cere lepădarea de credință.

Numesc oameni duhovnicești pe cei care trăiesc și învață sub umbra Duhului Sfânt și nu pe cei care se prefac sau par a fi duhovnicești. Știu că pot părea foarte dure și lipsite de dragoste cuvintele mele dar nu văd nici o altă abordare care să atragă atenția suficient de mult asupra pericolului acestui mod de a predica și încă nu sunt sigur că am atins toate problemele. Nu știu din istoria Bisericii de nici o metodă ocolită de a lupta cu ereziile, cu schismele și cu minciunile ridicate la rang de învățătură evanghelică. Nădăjduiesc ca și părintele Justin Pârvu să se întoarcă de la propovăduirea neadevărurilor și să revină la învățătura Bisericii lui Hristos. Să-l aud vorbind măcar odată despre ascultare, despre smerenie, despre deșertăciunea împotrivirii față de multele rele care sunt în lume, care însă nu ne opresc de a ne ruga și de a da slavă lui Dumnezeu celui în Treime lăudat. Nu suntem chemați la a îndrepta situația politică a lumii ci la a clădi Împărăția Cerurilor în inimile noastre.

Totuși din pricina nivelului la care s-a propagat sminteala și pentru faptul că mulți oameni îl idolatrizează de-a dreptul, considerându-l mai presus de cădere (lucru care se vede din comentariile de pe Internet din care multe afirmă că părintele Justin nu poate fi judecat nici de către Sinod), probabil că o asemenea revenire ar fi bine să fie făcută în public. Nici așa probabil că sminteala nu va lua sfârșit pentru că mulți vor socoti că părintele spune ceea ce a fost obligat să spună iar învățătura „secretă” rămâne aceeași. Nu știu care ar fi o măsură potrivită în cazul de față și dau slavă lui Dumnezeu că nu sunt eu arhiereu să trebuiască să iau o hotărâre pentru păzirea turmei.

Așteptând cuvânt de îndreptare pentru mine și pentru toți cei pe care-i păstoriți, rămân al Înaltpreasfinției Voastre supus ascultător întru Domnul,

Ierodiacon Serafim Pantea
18 iulie 2010, Mănăstirea Golia
Cu mult respect.

Avatar utilizator
Floryan
Mesaje:652
Membru din:15 Ian 2010, 07:59
Confesiune:ortodox
Preocupări:Viata la tara
Localitate:Bacau

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde Floryan » 13 Aug 2010, 11:49

AM vazut legea publica in MO despre introducerea cartilor de identitate de la 1.01.2011. Intr-adevar sunt de parere ca acestea nu reprezinta pecetea finala. Cred ca nici macar acel Cip RFID nu este pecetea finala, pentru ca, daca imi amintesc bine imi Apocalipsa se mai spune ca cei pecetluiti vor fi usor de recunoscut. Apoi nu impedica nimeni pe cineva sa te prinda noaptea si sa-ti scoata cipul din brat sa si-l puna lui si el sa devina "tu". Cred ca pecetea finala va fi ceva extrem de personal, care "merge" numai la tine. In apocalipsa vorbeste ca numarul este un nume de om, cred ca se va face o legatura intre individ si segventa unica ADN (identica doar la gemenii monozigoti). - Am inteles ca se lucreaza la asa ceva - CInd acesta marca va fi unica pt un singur individ, totodata marcarea cu acesta facindu-se in urma unui nou legamint sau cu lepadare de Hristos, abia atunci cred ca avem de-a face cu evenimentele descrise in Apocalipsa.
Se tot vorbeste de caderea din har si nu stiu ce daca acceptam aceste acte, vreau sa aveti in vedere ca zilnic il lepadam pe Hristos, nu odata ci de mai multe ori , prin tote faradelegile care le infaptuim, unele voit, altele din nestiinta. Dar daca aceste cipuri preced adevarata pecete, consider ca avem datoria sa le refuzam. Un lucru deranjant lucru este ca BOR, nu a luat o pozitie clara asupra acestor acte. Nu cred ca biserica este de acord cu consumarea de anticoncepționale pt a evita avortul. Alt lucru deranjant este ca actele devin obligatorii, fara mai putea alege, iar cel mai deranjat este ca, desi s-au strins peste un milion de semnatori, nimeni nu se oboseste sa le bage in seamna, de parca vointa unui numar atit de mare de oameni nu conteza. Aici se vede ca exista multe interese financiare. Cred ca daca biserica nu va ridica problema cu adevarat, asupra acestor acte nimeni nu o va face, iar daca totusi o va face, vocile vor fi sporadice, ici colo, fara prea mare putere.
Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic

hodor cristiuc
Mesaje:86
Membru din:30 Mai 2010, 21:26
Confesiune:ortodox
Localitate:Dorna

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde hodor cristiuc » 13 Aug 2010, 19:18


Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Despre pasapoartele biometrice

Mesaj necititde Pr Haralambie » 13 Aug 2010, 23:51

Nu am o parere buna ,aceleasi texte rulate de n,ori, si doar bla, bla, bla, fara consistenta si fara argumente convingatoare. Mediocra.
Cu mult respect.

hodor cristiuc
Mesaje:86
Membru din:30 Mai 2010, 21:26
Confesiune:ortodox
Localitate:Dorna

Re: Despre pasapoartele şi buletinele biometrice

Mesaj necititde hodor cristiuc » 14 Aug 2010, 10:18

Insemnarea pe mana si pe frunte cu pecetea fiarei,nu inseamna oare ceea ce facem rau cu mintea si facem apoi fapta cu mana,
fara a intelege la propriu adica sa asteptam sa vina cineva in numele fiarei sa ne pecetluiasca?

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Despre pasapoartele şi buletinele biometrice

Mesaj necititde Pr Haralambie » 14 Aug 2010, 12:08

Insemnarea pe mana si pe frunte cu pecetea fiarei,nu inseamna oare ceea ce facem rau cu mintea si facem apoi fapta cu mana,
fara a intelege la propriu adica sa asteptam sa vina cineva in numele fiarei sa ne pecetluiasca?
Cam asa spun sfintii parinti.
Cu mult respect.

silvestru
Mesaje:367
Membru din:09 Apr 2010, 14:28
Confesiune:ortodox
Preocupări:Cunoaşterea, trăirea ortodoxă.

Re: Despre pasapoartele şi buletinele biometrice

Mesaj necititde silvestru » 06 Sep 2010, 18:57

Un răspuns intelept(nepublicat până acum în România) al Arhimandritului athonit Gheorghie (Kapsanis), egumenul Sfintei Marii Mănăstiri Grigoriu, în privință noilor carduri de asigurări sociale și de sănătate, introduse de curând în Grecia. Cuvântul său are implicații și asupra situației actelor electronice din țara noastră, venind din partea unui duhovnic prețuit și cu dreaptă-socotință, aparținător al pliromei Ortodoxe. (F.O.)
Cel ce vrea sa se mantuiasca cu intrebarea sa calatoreasca.
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.

Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Despre pasapoartele şi buletinele biometrice

Mesaj necititde Petre C » 09 Sep 2010, 11:48

Un răspuns intelept(nepublicat până acum în România) al Arhimandritului athonit Gheorghie (Kapsanis), egumenul Sfintei Marii Mănăstiri Grigoriu, în privință noilor carduri de asigurări sociale și de sănătate, introduse de curând în Grecia. Cuvântul său are implicații și asupra situației actelor electronice din țara noastră, venind din partea unui duhovnic prețuit și cu dreaptă-socotință, aparținător al pliromei Ortodoxe. (F.O.)
Dupa cum s-a mai discutat pe forum, numarul 666 nu este malefic in sine. Simpla prezenta a acestui numar intr-o carte (inclusiv in Biblie), din intamplare sau nu pe niste acte (poate exista si prin hazard pe un act de indentitate), nu poate altera comportamentul unui om. A crede altfel, arata un teolog rus, inseamna a crede in puterea magica a unor numere care pot modifica comportamentul unui om din exterior.
Numarul 666 insa nu este un cod, un numar digital decriptabil printr-o gandire algoritmica (vezi cartea diac Kuraev), ci este un numar de om (asta spune si Ap. Ioan).
Nu este de neglijat ca multi Sf. Parinti au vazut in cifra 666 simbolul pacatului (a trei patimi de capatai ce vor stapani lumea la sfarsitul vremurilor), asa cum arata pr. Cleopa. Ciudat insa, cuvantul Pr. Cleopa este foarte neluat in seama.
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Sebastian
Mesaje:9
Membru din:25 Aug 2010, 14:32
Confesiune:ortodox
Localitate:Basarabia, Chişinău

Re: Despre pasapoartele şi buletinele biometrice

Mesaj necititde Sebastian » 04 Oct 2010, 15:50

încă unele secte din sec. XIX ale lipovenilor din Rusia refuzau categoric orice fel de acte, numindu-le "pecetea antihristului" deşi nu erau biometrice şi nici codul de bare nu-l aveau.
Sunt dee acord cu Vlah. Cred că mai întâi ar trebui să revenim la lipoveni de felul ăsta şi să vedem de ce ei n-au vrut să accepte vreun fel de acte. Mie chiar îmi este interesant de unde izvorăşte înţelegerea asta pe dos a Scripturii la capitolul paşapoartelor. Să fie oare asta din cauza că există mai multe tâlcuiri ale Apocalipsei.

Ştiu, de exemplu, că există o tâlcuire rusească ( ştiu din auzite, un fost coleg de clasă al meu a şi citit-o) în care se spune că catastrofa de la Cernobâl a fost proorocită în Apocalipsă... Mi se pare cam aberant...

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Despre pasapoartele şi buletinele biometrice

Mesaj necititde IOACHIM » 08 Oct 2010, 02:13

Mie chiar îmi este interesant de unde izvorăşte înţelegerea asta pe dos a Scripturii la capitolul paşapoartelor. Să fie oare asta din cauza că există mai multe tâlcuiri ale Apocalipsei. Ştiu, de exemplu, că există o tâlcuire rusească ( ştiu din auzite, un fost coleg de clasă al meu a şi citit-o) în care se spune că catastrofa de la Cernobâl a fost proorocită în Apocalipsă... Mi se pare cam aberant...
Fii sigur. O fi vreo talcuire protestanta. E un duh de inselare - adica unii chiar se pierd gandind ca ei stau tari pe pozitii (ca sunt ortodocsii adevarati, rigoristi, traditionalisti) iar ceilalti sufera de laxism.
Doamne apara si pazeste.
Datele biometrice nu au nici o legatura cu antihrist oameni buni. Ele erau si inainte (ca te nasti cu ele) doar ca nu ti le trecea nimeni in acte (decat... sporadic in pasapoarte - culoarea ochilor, inaltimea, culoarea parului, semne paticulare). Deci care-i problema? Ca stapanitorii acestei lumi detin puterea DAr vor ca si noi s-o stim? Ca vor sa detina controlul absolut? Asta nu anuleaza libertatea nimanui - cea data de la Dumnezeu.

Maibine hai sa reluam cuvantul apostolului: Roada Duhului este: dragostea, ..... si completati voi, apoi vedem cum stam!

Avatar utilizator
sashio
Mesaje:31
Membru din:15 Dec 2009, 13:19
Confesiune:ortodox

Re: Despre pasapoartele şi buletinele biometrice

Mesaj necititde sashio » 08 Oct 2010, 15:11



Înapoi la “ALTE SUBIECTE TEOLOGICE”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 13 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX