Despre sarbatorirea onomasticii

[diaconul_Catalin]

Tu ce intelegi prin onomastica? Prilej de a merge la petreceri, de a primi sticle de bautura si de a asculta muzica si a dansa pana spre dimineata prin cluburi si discoteci? Sau onomastica este prilej sa multumesti sfintei imparatese Elena pentru apararea si mijlocirea ce a facut catre Hristos in anul ce a trecut si prilej de a face un acatist?
Asta am vrut sa spun: totul tine de ceea ce intelege fiecare prin onomastica (prilej de a...).

[elena -petra]

Daca intrebarea mi-a fost pusa personal atunci raspunsul trebuie sa-l dau cum procedez eu cand imi sarbatoresc onomastica.INTOTDEAUNA (cel putin in ultimii ani cand m-am mai ,,copt") dimineata merg la Sfanta Liturghie.Normal ca aici ma rog!

Dupa-masa primesc musafiri care nu-mi aduc sticle cu bautura (acestea se aduc la barbati) ci parfumuri si in general imi cunosc gusturile. Si in grupul meu de prieteni sunt oameni civilizati, care nu beau pana cad sub masa.

Totusi in mare parte asa se procedeaza cum ati spus dumneavoastra.

[maria_andreea]

Hristos a Inviat!

Totusi in mare parte asa se procedeaza cum ati spus dumneavoastra.

adica

Prilej de a merge la petreceri, de a primi sticle de bautura si de a asculta muzica si a dansa pana spre dimineata prin cluburi si discoteci?

Permiteti-mi sa nu fiu de acord cu parerea dv, motivul este ca eu cunosc persoane-si nadajduiesc ca mai sunt si altele care isi sarbatoresc onomastica asa cum se cuvine (adica bine placut Lui Dumnezeu)...este adevarat aceste persoane au in jurul varstei de 20 de ani, deci sunt "coapte", iar celelalte persoane care sunt sub aceasta varsta isi serbeaza ziua "decent", in sensul ca desi nu citesc acatistul Sfantului al carui nume il poarta si nu merg la Sf Biserica totusi petrecerea decurge bine sub supravegherea atenta a parintilor (se mananca, se bea-un paharel "de sampanie pt copii", se danseaza , dar nu pana in zori...) si asta pana "se maturizeaza duhovniceste". Cred ca nu e bine sa generalizam caci astfel ajungem sa vedem in apropele nostru un pacatos, si sa uitam porunca suprema de a ne iubi unii pe alti.

[Dahnah]

Onomastica comemoreaza moartea unui sfant, si da, e oarecum ciudat sa zici ca eu petrec pe seama mortii altcuiva. Am auzit un preot dand o explicatie foarte interesanta. Trebuie sa sarbatorim sau nu? Da, trebuie, dar de ce? Pentru ca Sfantul s-a bucurat de moartea in sine, e viziunea pe care o are cineva (sau ar trebui sa o aiba) asupra mortii. Deci e motiv de sarbatoare, pentru ca moartea din perspectiva crestina nu e suferinta ci punte care te duce catre imparatia lui Dumnezeu (cel putin pentru sfinti e sigur, ca noi, cine stie...)

Atunci, cu acest inteles normal ca e mijloc de a sarbatori, numai ca in general uitam substanta si ne tinem atasati de ceea ce e mai simplu, de ritual: petrecere, mancare, bauturi, distractie. Cred ca putem imbina cele doua, si lumescul si spiritualul, daca nu se fac excese.

E ceva asemanator cu parastasele pentru morti, cam care e scopul lor, nu sa iti amintesti de cel decedat si sa unesti familia, prietenii, cunoscutii lui? Si din toata asta cam ce a ramas? Numai practica: masa mare, mancare multa (ca la praznic, deh, ca s-a inventat si zicala), bautura si discutii de tot felul. Nu zic ca trebuie sa vorbesti numai despre cel mort, dar sa incercam sa nu pierdem esenta fiecarui eveniment.

[diaconul_Catalin]

Onomastica comemoreaza moartea unui sfant, si da, e oarecum ciudat sa zici ca eu petrec pe seama mortii altcuiva.

Trebuie sa fie frustrant sa stii ca nu porti numele unui sfant; pentru mine e. Nascut pe 13 noiembrie, sunt trist ca parintii nu mi-au pus numele de Ioan, caci Ioan Hrisostom e praznuit pe 13 noiembrie. Dar macar ma numesc Petrut... care iar e motiv de frustrare. Dar altii, care nu au nici o legatura cu sfinti...

[maria_andreea]

Hristos a Inviat!

Am auzit un preot dand o explicatie foarte interesanta:Pentru ca Sfantul s-a bucurat de moartea in sine, e viziunea pe care o are cineva (sau ar trebui sa o aiba) asupra mortii. Deci e motiv de sarbatoare, pentru ca moartea din perspectiva crestina nu e suferinta ci punte care te duce catre imparatia lui Dumnezeu (cel putin pentru sfinti e sigur, ca noi, cine stie...)

.
Si cu siguranta este nu numai o explicatie interesanta ci si convingerea noastra a tuturor ca asa este...Sfintele lor Moaste vorbesc de la sine.