A doua venire a lui Hristos

[chrisdispatcher]

Cât timp a fost de la Adam și Eva la Hristos tot atât timp Trebuie sa fie și după Hristos .De ce? Sf.ap Pavel zice in biblie că nimic nu e nou totul sa mai întâmplat odată și se va mai întâmpla. Deci daca tot ce sa întâmplat de la Adam și Eva pana la Hristos trebuie sa se mai întâmple odată atunci va dura același timp. Hristos mai este numit Noul Adam și fecioară Maria noua Eva deci de la noul Adam și Eva pana la Hristos tot atât timp va fii cat a fost de la primul Adam până la Hristos. Nu poate fii nici mai mult nici mai puțin.Va fii o balanta perfecta intre aceste doua vremuri înainte de Hristos și după Hristos. Cu Mesia in mijloc.

[nemessis]

Un pic de prudenta nu strica, sa sti. Scrie intr-o carte oarecare, numita Evanghelia dupa Matei, cica venirea lui Hristos va fi cu totul neasteptata. Chiar aduce vorba si de oameni ca tine sau Harold Camping, spune clar ca vor fi tot felul de ecscroci si sarlatani care o sa spuna ca stiu ei cand vine Hristos si ca de fapt nimeni nu stie.
Desigur, in alte parti se scire si despre faptul ca Hristos se intoarce in cursul aceleiasi generatii.

In al doilea rand, daca Saul sau Pavel zice ca nimic nu e nou nu sugereaza o simetrie temporara. Spune doar ca lucrurile se cam repeta. Dar zau...nu trebuie sa fi un geniu ca sa ajungi la concluzia asta.

Dar ce stiu eu, pana la urma sunt doar un biet ateu, care aparent cunoaste scriptura mult mai bine decat tine.

[MarcusAurelius]

Scrie intr-o carte oarecare, numita Evanghelia dupa Matei, cica venirea lui Hristos va fi cu totul neasteptata.

La cate profetii ale lui Hristos s-au adeverit pana acum, ar fi cu totul neasteptat daca acesta ar veni. De fapt ce profetie e aceea care nu specifica macar momentul si locul in care acest personaj va veni? E ca si cum am profeti ca in viitor va avea loc in Romania un cutremur major, iar acesta se va produce pe neasteptate. Un lucru e clar, un cutremur serios tot va exista la un moment dat, insa valoarea previziunii noastre e aproape egala cu zero daca nu specificam momentul exact in care fenomenul se va produce, ceea ce stim ca deocamdata e imposibil. Ce-ati zice daca la buletinul meteo se va spune doar ca in viitor va ploua? Cum ati mai sti daca trebuie maine sa va luati umbrela sau nu? Asa e si cu venirea lui Hristos. Stim chiar mai putin decat in legatura cu cutremurul despre care n-avem motive sa ne indoim ca se va produce. Asta in vreme ce in legatura cu Hristos n-avem niciun motiv serios sa credem ca va veni. De fapt n-avem niciun motiv serios sa credem ca a venit vreodata. La cum arata profetiile sale, cred ca trebuie sa ne asteptam mai degraba la alte rele care sa se intample in existenta noastra.

[Ioan Cr]

Un subiect care trebuie lăsat în pace. Hristos a zis clar, va veni ca și "furul". Idea - pe care chiar El o accentuează - nu este momentul și locul exact al venirii, ci "prodromul", adică așteptarea noastră, pregătirea (pilda fecioarelor înțelepte) oricât de lungă sau imprecisă ar fi ea. Valoarea acestor îndemnuri poate fi comparată cu efectul minunilor: credinciosul nu are nevoie de ele, iar necredinciosul nu are folos. Tot așa și la a doua venire, ca Judecător, credincioși întrucât credincioși - nu vor fi afectați, în timp ce pentru necredincioși va fi deja târziu ca să poată schimba ceva.

[Maria888]

Hristos a zis clar, va veni ca și "furul". Idea - pe care chiar El o accentuează - nu este momentul și locul exact al venirii, ci "prodromul", adică așteptarea noastră, pregătirea (pilda fecioarelor înțelepte) oricât de lungă sau imprecisă ar fi ea.

Asta asa este. Dar pe urma de ce ziceti:

Valoarea acestor îndemnuri poate fi comparată cu efectul minunilor: credinciosul nu are nevoie de ele, iar necredinciosul nu are folos.

?
In urma unor minuni au fost multe convertiri in istoria crestinismului (cateva exemple: Sf. Constantin, Sf. Ciprian, Sf. Teofil care s-a cait in urma unei minuni).

[Ioan Cr]

In urma unor minuni au fost multe convertiri in istoria crestinismului (cateva exemple: Sf. Constantin, Sf. Ciprian, Sf. Teofil care s-a cait in urma unei minuni).

Necredinciosul nu trage folos din minuni pentru că nu are credință. El va căuta să le atribuie unor cauze naturale, chiar dacă nu poate să le explice - pentru că așa lucrează mintea lui. De aceea se vorbește de "împietrirea inimii" atunci când chemarea lui Dumnezeu este refuzată prin excluderea posibilității existenței Lui (sau a participării Lui la existența noastră). Iar contrariul acesteia este candoarea copilașului, deschiderea nevinovată, care poate răspunde la chemarea lui Dumnezeu pentru că "îi recunoaște glasul" (după legea firii) și prin tăcere (non opoziția minții). Dar pentru asemenea suflete, minunile nu sunt indispensabile, ci doar afirmă o stare la care ei deja participă -credința, și servesc drept prilej de a slăvi pe Dumnezeu.

[Ioan Cr]

Caut crestin cu bun simt. Gasitorului ofer recompensa.

Pot deschide un cont Paypal dacă doriți

[MarcusAurelius]

Caut crestin cu bun simt. Gasitorului ofer recompensa.

Pot deschide un cont Paypal dacă doriți

Pentru dumneavoastra tot respectul! Am chiar impresia ca nu sunteti deloc crestin si ca ati nimerit aici din intamplare. Semnatura e de pe vremea cand cineva pe aici mi-a inchis dreptul la replica si m-a facut albie de porci intr-un spirit curat al iubirii de aproape. Deocamdata o pastrez din spirit de precautie sa nu trebuiasca cumva sa o repun in drepturi mai tarziu. Stiti, e ca un mod de a alunga duhurile de tot felul.

Dar bine ca mi-ati raspuns, ca tot voiam sa va atac putin.

Un subiect care trebuie lăsat în pace.

Un subiect care a venit vremea sa fie reconsiderat. Dupa cum poate ati observat postarea mea a atins problema venirii lui Hristos, doar pentru a ilustra ce inseamna "a profeti ceva". Am vorbit despre buletinul meteo, despre umbrele, despre cutremure de pamant, adica despre acele lucruri despre care se poate sau nu face o previziune. Daca va veni sau nu Hristos a doua oara e o chestiune despre care nu pot vorbi inainte a vedea, in primul rand, daca se poate sau nu prevedea viitorul si, in al doilea rand, cum trebuie sa fie construita o profetie sau o previziune astfel incat ea sa spuna totusi ceva despre viitor.

Pai mai intai, o previziune trebuie sa aiba o baza. Nu pot afirma ca maine va ateriza la Disneyland Mickey Mouse in carne si oase, deoarece asta presupune ca lumea sa creada ca exista un Mickey Mouse in carne si oase. La fel, nu pot afirma, daca as fi meteorolog, ca peste trei zile va ploua daca lumea nu e convinsa ca meteorologia e o stiinta utila si daca nu pornesc de la niste observatii verificabile despre miscarea fronturilor atmosferice.

De asemenea o previziune poate fi mai mult sau mai putin detaliata. In general previziunile detaliate sunt mai usor de infirmat. De exemplu daca afirm ca in viitor vom avea parte de furtuni si in urmatoarea luna constatam ca e mereu cer senin, previziunea nu va avea prea mult de suferit (desigur, nici utilitatea ei nu va fi prea mare). Pe de alta parte daca afirm ca in data de 15 august se va produce o furtuna ce va afecta timp de doua zile sudul Dobrogei si va genera precipitatii a caror cantitate va fi de 10 litri pe metrul patrat, e suficient ca doar una din aceste date sa nu fie satisfacuta pentru ca previziunea mea sa se dovedeasca a fi inexacta.

Iar acum sa luam in considerare celebra profetie ca Iisus va veni a doua oara, De fapt scenariul acesta nici nu e complet. In realitate Iisus va veni dupa cum spune Evanghelia dupa Matei "pe norii cerului" fiind desigur precedat de unele fenomene "naturale" specificate foarte in detaliu: "soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui" (Mt 24, 29). Ca sa nu mai vorbim de aparitia unor creaturi fabuloase precum "un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti."(Ap 12,3) despre care ni se zice "Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ"(Ap 12,4). Asta da previziune detaliata! Ca nu ni se specifica momentul in care se vor petrece lucrurile e desigur un minus, dar avand in vedere scopul acestei profetii, despre care vom vorbi mai tarziu, putem intelege aceasta omisiune. Un cititor ce ar da acestor detalii o interpretare literala ar fi probabil absolut nebun. Pentru ca orice interpretare literala in anul de gratie 2018, dupa ce am trecut printr-o revolutie stiintifica ce a durat trei secole timp in care ne-am mai desteptat totusi, ar face din aceasta profetie un basm suta la suta. Pe de alta parte insa, cata credibilitate poate avea un autor care nu e capabil sa dea detalii cat de cat exacte si care recurge doar la imagini simbolice pentru a descrie un cataclism natural? Care e oare expertiza lui in acest domeniu, pentru ca noi sa-l putem crede? Nu putea oare sa ne vorbeasca despre bolovani care cad din cer, sau despre stele care se sparg in bucati, evitand un limbaj stiintific, insa redand totusi ceva care e mult mai aproape de adevarul a ceea ce s-ar putea intampla intr-un cataclism de proportii cosmice? Oamenii de acum 2000 de ani ar fi putut intelege si aceste lucruri, iar cei din zilele noastre ar vedea intreaga poveste ca fiind mult mai credibila. Si in plus, teologii nu ar mai trebui sa explice ce inseamna acei balauri care lovesc cu coada si produc meteoriti. Faptul ca autorului ii place sa adopte un limbaj simbolic si metaforic nu il scuteste nicidecum de efortul de a da o descriere cat de cat exacta a fenomenelor pentru - ca nu-i asa? - pana la urma scopul sau este de a reda adevarul, nu de a face pe poetul.

Legat acum de scopul acestei previziuni. Biblia ar fi putut pur si simplu sa taca vizavi de aceste lucruri, dar prefera sa anunte venirea lui Hristos insotita de tot soiul de evenimente cataclismice sau cu coloratura simbolica precum (femeia, fiara, cei patru calareti, probabil ecouri din capitolele 1 si 6 ale Cartii lui Zaharia). De ce spune autorul biblic ca va veni Iisus a doua oara? Pentru ca lumea sa fie pregatita, adica cei ce nu cred cuvintele evangheliei sa se apuce sa le creada, altfel va fi jale. Si intr-adevar va fi jale. Dumnezeul Vechiului Testament revine in forta, judeca viii si mortii si cei vinovati vor fi supusi chinurilor vesnice. E acelasi tip de judecata pe care o aplica JHWH atunci cand foloseste pedeapsa capitala pentru tot felul de delicte de la cele minore cum ar fi sa muncesti in ziua de sabat pana la cele majore. Dumnezeul cel iubitor (oare?) de pana acum si-a redobandit vechiul caracter, iar ceea ce trebuia sa fie doar previziune s-a transformat in amenintare. Nu zic, pedepsele isi au uneori rostul, in lipsa de altceva mai bun, insa cea mai buna morala e aceea care porneste din interior si se cladeste prin educatie, nu se bazeaza pe frica. O morala de tipul "cine nu face cum spun eu, va fi prajit in tigaie" nu-si merita numele.

In loc de concluzie, va las pe dumneavoastra sa meditati la ceea ce am scris aici.

[Ioan Cr]

In loc de concluzie, va las pe dumneavoastra sa meditati la ceea ce am scris aici.

Concluzia dvs (cu privire la faptul că frica nu e o bază bună pentru credință) corespunde învățăturii bisericii. Amenințările și pedepsele fizice pot evoca doar teama și refuzul, sau, cel mult, un formalism exterior ("conformism") atunci când nu se pot evita. Cum se înscrie acest "rău" în formula iubirii? Tot așa cum se înscriu unele acțiuni ale noastre în situații de pericol extrem, cum ar fi îmbrâncirea și evacuarea cu forță a tipului care, din gând suicid, se aruncă în fața trenului, sau înșfăcarea de păr a unuia care se îneacă, sau tăierea unei extremități afectate de gangrenă etc. Sunt gesturi de iubire "prospective", adică condiționate de finalitatea lor, nu de modalitatea prin care sunt actualizate. Evident, subiectul este discutabil, incomod și din păcate, mereu actual.

Cât privește profeția despre venirea a doua, cred că am spus cam tot. Detaliile, ca și locul și momentul exacte, sunt inutile. Închipuiți-vă mirele, care îi spune logodnicei "plec la război, mă voi întoarce când va veni clipa, așteaptă-mă". Cea credincioasă va fi gata de întâmpinare în toate zilele.

[MarcusAurelius]

Concluzia dvs (cu privire la faptul că frica nu e o bază bună pentru credință) corespunde învățăturii bisericii.

Consider mai degraba ca invatatura bisericii e construita dupa modelul "morcov si ciomag". Daca esti cuminte primesti o rasplata (morcovul). Daca esti rau primesti o pedeapsa (ciomagul). Toata violenta razbunatoare a lui Dumnezeu-Fiul din cartea Apocalipsei nu poate fi stearsa cu buretele, orice am face. Judecata finala, iadul, iazul de foc, batalia de pe campia aceea a Armaggedonului nu sunt menite sa ne creeze pace si liniste in suflet. Normal ar fi ca religia sa nu fie atat de violenta. Destula violenta exista in viata noastra ca sa fim satui sa mai auzim despre asa ceva de la oamenii care pretind ca vor sa ne salveze sufletele si sa ne ofere liniste sufleteasca. Cel putin de la Dumnezeu ne-am astepta sa fie baiat bun, nu sa aiba comportament de "capo di tutti capi". Nu zic, exista intr-adevar in teologie o explicatie care considera iadul ca fiind "indepartarea omului de la Dumnezeu, instrainarea fata de el, fata de bine etc.", numai ca o asemenea explicatie nu tine cont de toate aceste imagini cu impact psihologic negativ de care abunda Apocalipsa, si nu numai aceasta carte (putem lua, daca vreti, intreg Noul Testament la purecat). Deci frica ramane totusi un factor important pe care se cladeste credinta, chiar si simpla frica de necunoscut cu care, in realitate, credinciosul traieste tot timpul in subconstientul sau, deoarece nu stie niciodata ce se petrece in mintea dumnezeului aceluia imprevizibil caruia i se inchina. Misterioase sunt caile domnului, se spune. Tocmai acest lucru ne nelinisteste cel mai mult. Daca binele si raul nu sunt realitati clare, astfel incat sa stim pentru ce vom fi rasplatiti si pentru ce vom fi pedepsiti, in mod inevitabil apare frica gandindu-ne ca n-am contabilizat cum trebuie ceea ce inseamna bine pentru acest dumnezeu si ceea ce inseamna rau pentru el si ca s-ar putea sa fi gresit in calculele noastre. Am pati-o ca un elev nepregatit la un examen de matematica caruia ii e teama ca n-a rezolvat cum trebuie exercitiile. Unele culte crestine precum calvinismul sau adventismul au dus aceasta imprevizibilitate a lui Dumnezeu, si desigur frica ce o insoteste, pana la extrem. Dar nici in ortodoxie ea nu e inexistenta, deoarece asa e construit crestinismul. O putem pune in paranteza, punand accentul pe iubirea si iertarea divina, dar asta nu inseamna ca ea va disparea de unde am ascuns-o.