N-ai înţeles nici ce a scris unul, nici ce a scris altul. Iar dacă ai spovedi oameni (sau poate că şi eşti preot şi nu ştiu eu), ai vedea că lucrurile stau cu totul altfel.Ce exceptii,parinte? spuneti-ne si noua ca noi nu stim cand ai voie si cand nu sa omori un om? sau nu ati inteles ce ne-a explicat mai sus Florina?
Ba ştiu foarte bine şi pot să-ţi spun şi mai multe.Imi pare rau, parinte, poate dumneavoastra nu stiti acest lucru dar azi medicul se chinuie sa convinga femeia ca nu trebuie sa nasca multi copii.
Învăţătorule, tâlcuieşte-ne nouă pilda aceasta...Iar daca femeia nu vrea sau nu poate, nu se poate impartasi; trebuie si putina osteneala pentru Hristos.
Cred că subiectul ăsta trebuia să stea aici, nu la "Liturgică", unde a fost el plasat iniţial. Şi acum să trecem la subiect, căci discuţiile de până acum doar au tangenţă cu subiectul, dar nu răspund la întrebare.
1. Pastilele anticoncepţionale sunt nişte hormoni despre care s-a explicat mai sus ce fac şi ce scop au (în general). Există situaţii când aceste pastile sunt luate ca tratament, mai ales în cazul femeilor cu disfuncţii hormonale. Eu cunosc maici din mănăstire (fecioare / virgine), care sunt nevoite să ia astfel de pastile pt că au probleme de sănătate şi altă soluţie de a le trata nu există. (Poate părea smintitor ca o maică să meargă să cumpere aceste pastile la farmacie, dar asta e. Maicile respective sunt cu conştiinţa curată pt că au viaţă curată şi "nu au cunoscut bărbat"). În acest caz nu se poate vorbi de un păcat. Şi dacă există măcar o situaţie când a lua astfel de pastile nu e păcat, înseamnă că lucrurile nu pot fi privite unilateral.
2. Folosirea acestor pastile cu scopul de a opri zămislirea pruncilor este în general un păcat, dar pot exista o serie de excepţii, când pentru o anumită perioadă ele pot fi tolerate. În experiența de spovedanie am întâlnit o sumedenie de astfel de cazuri. Este simplu să spui că trebuie să ai atâţia copii câţi îţi dă Dumnezeu, dar realităţile vieţii sunt altele. Cărţile noastre uneori refuză să privească realitatea în ochi şi să fie ceva mai realiste şi pragmatice.
3. Nu trebuie să se cadă în laxism şi să fie tolerate fără nici o opreliște, ca fiind ceva normal. Duhovnicul totuşi este pus în situaţia de a acţiona de la caz la caz şi nimeni nu-i poate fixa reguli prestabilite. Pe de altă parte duhovnicul nu trebuie să uite că va răspunde înainte lui Dumnezeu pt fiecare legare şi dezlegare! (Off, mă îngrozesc să spun asta, dar nu am unde mă ascunde...)
Înapoi la “APOLOGETICĂ şi BIOETICĂ”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 100 vizitatori