Am vazut ca parintele Petru a scris intr-un comentariu, legat de maicile de la Ormylia, ca acolo nu exista aceasta regula de a nu se saruta icoanele sau de a nu se lua anafura atunci cand femeia este in perioada lunara.
Pentru mine subiectul este destul de dureros, deoarece am fost obiectul unor umilinte destul de mari din aceasta cauza, si am tot cautat un raspuns. Problema este ca opiniile sunt atat de diferite incat cu greu am reusit sa ies cu viata.
De-a lungul timpului, am avut cativa duhovnici (din pacate, din motive practice, legate de mutarea in alt oras si altele asemenea). Niciunul nu mi-a spus vreodata ca nu am voie in biserica in perioada aceea, numai sa nu ma impartasesc si sa nu ma ating de sfintenii: anafura, aghiasma, icoane, mir, sfinte moaste. Pana aici, nimic exagerat. Insa intrand in contact cu alti credinciosi sau parinti, am inceput sa aud ca nu am voie in acele zile sa ating Biblia, sa aprind candela acasa, sa aprind lumanari acasa sau la biserica, ca nu am voie nici macar in pridvorul Bisericii sa stau(!) etc. Aveam abia 14-15 ani, tocmai ma apropiasem de Biserica cu tot sufletul si incercam sa imi schimb viata in bine. Nu intelegeam anumite lucruri, dar ascultam...orbeste. Am trecut si prin perioada aceea de ravna nemasurata pe care o au multi incepatori (nu ca acum nu as fi tot incepatoare, desi au trecut destui ani de atunci), un fel de habotnicie.
Imi amintesc ca de multe ori stateam afara in ger la slujba ( eram "necurata", cum sa intinez Biserica? - asa mi se spunea) pana in punctul in care nu imi mai simteam picioarele si imi era imposibil sa ma mai inchin. Tot trupul imi era nghetat. Traiam cu impresia ca femeia trebuie sa ispaseasca un pacat prin aceste reguli si interdictii la menstruatie. Fetele si femeile stiu bine ce starinpoti experimenta in perioada aceea si ce inseamna sa stai nemiscat ore in sir in picioare, in frig... Poate de acolo mi s-au tras si anumite probleme de sanatate fiindca mai tarziu am inceput sa nu ma mai duc nu numai la biserica in primele 2-3zile...ci nici macar la scoala sau in alta parte. Aveam (inca mai am) dureri cumplite, stari de greata, deshidratare, ameteala. Practic nu eram buna de nimic in acele zile.
Pe masura ce au trecut anii, am inceput sa imi pun intrebari. Vine o perioada in viata unui om cand efectiv nu mai poate face unele lucruri fara sa le inteleaga. Intre timp am intrat in legatura cu alti parinti care au altfel de conceptii. Multora cred ca le-a fost mila de mine cum am fost chinuita ca si copil cu fel de fel de reguli si ritualuri
un parinte mi-a zis ca nu e nicio problema sa iau anafura in perioada lunara, dandu-mi exemplu pe femeia cu scurgere de sange care s-a atins de hainele Mantuitorului...pana la urma, m-am gandit si eu, sunt anafura si litia mai sfinte decat hainele Mantuitorului?
Ideea este ca atunci cand am incercat sa le explic unor persoane ca menstruatia nu implica o necuratie spirituala a femeii, m-au acuzat de neascultare fata de canoanele Bisericii si de Sf Parinti, m-au jignit, mi-au aruncat in fata ca daca gandesc asa, sigur ma balacesc in pacate...si multe altele.
Eu nu am cautat niciodata si nu caut sa scandalizez sau sa fac dezbinare, pur si simplu sunt un om (din multe puncte de vedere inca un copil)care vrea sa afle raspunsuri si cauta cu sinceritate.
As vrea daca se poate sa mi raspunda parintii sau unul dintre ei si sa mi spuna daca este ceva in neregula cu modul in care gandesc cu privire la acest subiect...si anume
1) nu cred ca menstruatia inseamna necuratie spirituala, nici nu cred ca este o pedeapsa de la Dumnezeu; ca o persoana ce am avut tangente serioase cu medicina,nu pot considera niciun proces din corpul uman ca fiind "scarbos", "dezgustator", "murdar"... Prin urmare nici menstruatia. Deci, practic, nu o pot considera necuratie de niciun fel, cel mult o perioada mai vulnerabila sau o slabiciune a trupului feminin.
2) interdictia de intrare in biserica in aceste zile se leaga strict de o regula de igiena, problema care nu mai exista in zilele noastre
3) inca de la bun inceput am inteles de ce nu e permisa Sf Impartasanie si nu am nicio problema cu acest lucru; e valabil in cazul hemoragiilor de orice fel, sau a oamenilor bolnavi care expectoreaza etc. Exista totusi si anumite exceptii, care raman la aprecierea duhovnicului - in cazurile grave.
Cand am spus aceste lucruri am crezut efectiv ca...voi fi arsa pe rug? E ceva gresit in modul in care gandesc?
As mai avea o intrebare legata de sarutarea icoanelor, a Sf Moaste si de luarea anafurei. Exista o explicatie pt care acestea ar fi interzise? Nu stiu daca am precizat mai sus, parintele meu duhovnic actual mi-a dat o libertatea f mare in ceea ce priveste aceste lucruri pt ca dansul nu vede o problema in ele...dimpotriva, se intristeaza cand multe fete nu vin la Liturghie pe motiv ca sunt in perioada aceea si nu au voie sa intre, chipurile, in biserica.
Problema mea este ca nu am ce face cu aceasta "libertate" pe care mi-o da parintele. I-am spus si dansului ca am fost atata timp brutalizata si acuzata incat mi-e greu sa gandesc altfel acum. De asta, poate, am nevoie de persoane care sa-mi certifice ca nu ma insel.
Va rog sa ma iertati ca am scris atat de mult.
Doamne ajuta!