E normal sa iti placa durerea altora?

[Pisoiu Fericit]

Am observat ca unora le place sa vada in filme sau desene animate cum sufera altii. De exemplu in filmele de groaza cand mor oameni, telespectatorii rad. Uitati-va la succesul desenelor animate japoneze cu limita de varsta 16+ sau 18+, sau al seriei de desene animate "Happy tree friends", facute de un fost militar care isi foloseste amintirile traumatice din razboi pentru desene...


Deci, io vorbesc serios, am ajuns sa radem cu nesat la filme in care un oarecare sufera un accident foarte dureros...

Asa a fost dintodeauna ??? Sau acu ne-am tampit??? Am ajuns ca pe vremea romanilor sa strige multimea sa vada sange...

[Florina]

Doar diavolul se bucura de suferinta celorlati. Maica Domnului, sfintii si ingerii se intristeaza impreuna cu cei care sufera si ii ajuta. Sadismul din sufletul tineretului care priveste asa ceva cu placere arata de cine sunt ei mai apropiati. Mai precis, care duh salasluieste in ei. Indraciti nu sunt numai cei care urla prin biserici, ci mai ales aceia care iubesc raul si suferinta celorlati in mod constient.

[aurel1211]

Dar mai pot sa spun ceva. Filmele ca fime si desenele ca desene animate. Si eu cand eram mai tanar am vrut sa vad accidente de masina "live". Si dupa ce am vazut un mic incident in care o persoane era ranita si plina de sange , dupa aia nu mi-o mai trebuit sa vad nici un accident.

[CatalinM]

Una e sa vezi cu placere suferinte reale si alta e sa privesti filme si desene. In primul caz se poate presupune o anume patologie, in al doilea e vorba mai mult de gusturi, pervertite, ce-i drept.
Eu nu ma uit la filme de groaza si nici la desene idioate, dar daca se intampla sa fiu pe acolo, totdeauna stiu ca in jurul celor care interpreteaza acele roluri misuna o droaie de oameni: regizor, scenaristi, cameramani si toata liota care participa la alcatuirea unui film. Pe care mi-i si imaginez, in cazul in care actiunea este prea terifianta si ma indispune, iar varianta telecomenzii nu mi-e la indemana.

[diaconul_Catalin]

Cred ca nu suntem destul de consecventi atunci cand vorbim despre suferinta. Daca eu ma plang de propria-mi suferinta, sar colegii forumisti si imi explica de ce e buna; daca altul sufera, atunci suferinta nu mai este un lucru bun, e de la diavol, iar cei ce o accepta cu bucurie, sunt draci intrupati.

Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?

Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?

prin suferinta, pacatele sunt ispasite inca de aici

masura iubirii o da de fapt suferinta

momente de suferinta inseamna bucurie in viata viitoare

in slabiciune se manifesta puterea lui Dumnezeu in viata noastra - atunci orice suferinta, aici, e ca o binecuvantare

omul in chinuri [...] pentru cei din jurul lui care prin suferinta "impartasita" au si ei de invatat

Toate aceste citate imi dau motive sa ma bucur de suferinta altora. Ar trebui sa ne bucuram atunci cand cineva sufera, caci astfel Tatal ceresc arata ca-l iubeste (conform Evrei XII, 7). Cel ce nu sufera nu e vrednic de Hristos (conform Matei X, 38) care a suferit la randul Sau pentru a face slava lui Dumnezeu accesibila omenirii (conform Luca XXIV, 26). De asemenea, prin suferinta platim aici pacatele (conform Elena Petra) pentru a avea bucurie in viata viitoare (conform Mirela); cand suferim, Dumnezeu Isi manifesta iubirea (conform Elena Petra) si puterea (conform Ioan Cr.). Nu putem omite caracterul educativ al suferintei, gen "invata din greselile altora" (conform Constantin).

PS: cam multe postari despre suferinta, stimata Elena Petra... din experienta de viata?

[Florina]

Suferinta e buna DOAR pentru cei care o inteleg si o asuma duhovniceste. Ceilalti sunt chiar de plans, pentru ca sufera si aici, si vesnic.

[diaconul_Catalin]

Suferinta e buna DOAR pentru cei care o inteleg si o asuma duhovniceste. Ceilalti sunt chiar de plans, pentru ca sufera si aici, si vesnic.

Tu sigur intelegi suferinta si sigur ti-o asumi daca o primesti (ca doar stii atata teologie si nu doar ca o stii, dar o si traiesti). Asadar, eu daca te vad ca suferi, ar trebui sa ma bucur, caci nu vei suferi vesnic. Daca da tramvaiul peste tine si iti rupe un picior, eu ar trebui sa ma bucur de faptul ca tu vei plati aici ceva, fara sa fie nevoie sa suferi dupa moarte; cu alte cuvinte eu trebuie sa ma bucur de suferinta ta, chiar sa dau o petrecere, sa-mi adun prietenii si sa ne bucuram cu totii ca ai piciorul rupt.
PS: Daca sunt rau, sunt datorita evazivitatii mesajelor.